vineri, martie 29, 2024

Anularea de către Nicolae Ceauşescu a unor sporuri salariale şi a cumulării pensiei cu salariul

În fosta arhivă a Partidului Comunist Român există două exemple clare de soluţionare negativă a unor probleme care se manifestă şi în prezent la nivelul factorilor politici de decizie din România: acordarea de sporuri salariale şi cumularea pensiei cu salariul obţinut de cetăţenii care doresc să-şi continue activitatea lucrativă în diferite domenii.

Primul caz, privind anularea sporurilor care se acordau la începutul anului 1969 în România pentru anumiţi salariaţi (în primul rând, sporul de şantier) şi respingerea solicitărilor formulate pe diferite căi de personalul medical care îşi desfăşura activitatea în localităţile rurale, a fost dezbătut la şedinţa din 4 februarie 1969 a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. Cu acel prilej, Nicolae Ceauşescu a fost tranşant: „Sporul de şantier trebuie anulat. Am discutat la Comitetul Executiv că lichidăm orice spor de şantier. Vrea să vină din Maramureş, să vină (subl.n.)”.

Decizia liderului P.C.R. a fost expusă în contextul discuţiei care avea loc pe tema creşterii nivelului de salarizare al personalului medical din întreaga ţară. Membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. doreau să finalizeze la 4 februarie 1969 „Directivele C.C. al P.C.R. cu privire la îmbunătăţirea asistenţei medicale a populaţiei din R.S. România” şi propunerea făcută de Aurel Moga în proiectul respectiv era în contradicţie cu viziunea lui Nicolae Ceauşescu despre sistemul general de salarizare din România. Ministrul Sănătăţii a explicat că personalul medical aflat în mediul rural trebuia să fie sprijinit deoarece „este vorba de a lua masa la cantină, de a-şi procura alimente de la gospodărie mai direct şi au spor pentru muncă în locuri izolate”. Era însă prea târziu pentru Aurel Moga să schimbe decizia lui Nicolae Ceauşescu, liderul suprem al P.C.R. fiind în primul rând deranjat de sporul de şantier – care se acorda în acel moment în diferite unităţi economice din ţară.

Emil Bodnăraş şi Ion Gheorghe Maurer au sprijinit hotărârea lui Nicolae Ceauşescu şi primul a fost chiar categoric: „Trebuie să lichidăm cu gândul acesta că vom opera cu sporuri (subl.n.)”. La rândul său, prim-ministrul Maurer a oferit şi o justificare diplomatică pentru decizia respectivă: „Formula este prea generală ca să intre în Directive, că aşa se poate înţelege orice. Cel mai bun lucru este să se spună că se va face salarizarea în care se va avea în vedere o salarizare diferită în funcţie de condiţiile de muncă (subl.n.)”.

Deoarece Aurel Moga a comentat decizia lui Nicolae Ceauşescu după aprobarea sa de membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., Ion Gheorghe Maurer a intervenit, din nou, cu o altă explicaţie (corectă, în opinia noastră): nu era bine ca autorităţile comuniste să promită şi, apoi, să nu se dea salariaţilor ceea ce s-a promis.

Din stenograma acelei şedinţe – din care prezentăm în continuare un extras relevant – rezultă şi faptul că Nicolae Ceauşescu a fost de acord, la un moment dat, ca inginerii şi personalul tehnic din sectoarele agricol, zootehnic şi veterinar să poată cumula pensia normală cu salariul acordat de unitatea economică din mediul rural în care îşi desfăşurau activitatea. Aici a existat o precizare din partea liderului suprem al P.C.R.: „nu ne-am gândit că toată viaţa să dăm acest drept (subl.n.)”.

Opt ani mai târziu, Nicolae Ceauşescu a pus rezoluţia „Nu este posibil” şi a semnat pe nota de însoţire a raportului nr. M. 1243, întocmit de generalul-colonel Ion Coman la 21 aprilie 1977. Decizia respectivă ne confirmă consecvenţa în gândire a liderului suprem al P.C.R., în cazul cumulării pensiei cu salariul care se cuvenea cetăţenilor care doreau să îşi continue activitatea în diferite domenii.

Ministrul Apărării Naţionale a menţionat, în documentul trimis lui Nicolae Ceauşescu, faptul că la şantierul naval de la Mangalia exista o problemă privind angajarea de personal competent – care să supravegheze îndeplinirea, din punct de vedere calitativ, a planului de producţie stabilit pentru perioada 1977-1978. Pentru a rezolva situaţia respectivă, generalul Ion Coman a propus, la 21 aprilie 1977, încadrarea a 60 de posturi în acel şantier cu „muncitori de înaltă calificare, maiştri, tehnicieni şi ingineri care sunt pensionari pentru limită de vârstă, ieşiţi la pensie la vârsta la care unităţile pot cere pensionarea, cu dreptul de a cumula pensia integrală cu retribuţia (subl.n.)”. Persoanele în cauză aveau deja o experienţă acumulată pe alte şantiere navale din România.

Acelaşi ministru a amintit, în raportul său, faptul că „în perioada anilor 1975-1976, Şantierul naval Mangalia a beneficiat de o asemenea reglementare pe baza prevederilor Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 1402/1974”. De aceea, generalul Ion Coman a întocmit şi i-a trimis lui Nicolae Ceauşescu un proiect de decret al Consiliului de Stat, prin intermediul Secţiei pentru probleme militare şi de justiţie a C.C. al P.C.R.

Preşedintele României a refuzat categoric propunerea respectivă, fără a explica motivul pentru care a pus rezoluţia „Nu este posibil” pe nota de însoţire a raportului nr. M. 1243 al ministrului Apărării Naţionale – semnată de Manea Mănescu (prim-ministru), Ion Stănescu (vice-prim ministru al guvernului, secretar al C.C. al P.C.R. şi şef al Secţiei pentru probleme militare şi de justiţie a C.C. al P.C.R.) şi Gheorghe Oprea (vice-prim ministru al guvernului).

Nota respectivă nu este nici primul şi nici ultimul document din fosta arhivă a Partidului Comunist Român în care istoricii nu pot găsi o explicaţie provenită de la Nicolae Ceauşescu, referitoare la hotărârile pe care preşedintele României le impunea membrilor guvernului. Dictatura comunistă se manifesta din plin prin formularea unui răspuns în scris, de către factorul suprem de decizie, fără o argumentare a motivelor pentru care cumularea pensiei cu salariul a fost posibilă în anii 1975 şi 1976, iar din aprilie 1977 nu mai era permisă.

În concluzie, în prezent putem doar să formulăm ipoteza că Nicolae Ceauşescu era mulţumit de faptul că 1500 de militari în termen lucrau, în anul 1977, în cadrul Şantierului naval de la Mangalia şi a considerat că nu mai era nevoie de 60 de specialişti, pensionari. Patru ani mai târziu, numărul militarilor în termen aflaţi pe acelaşi şantier a scăzut până la nivelul de 200 de persoane.

În paralel, printre obiectivele stabilite de Nicolae Ceauşescu pentru inginerii militari, cu prilejul vizionării de către acesta a unei expoziţii de tehnică militară (15 octombrie 1976), s-au aflat 20 de tipuri de armament naval. Acestea urmau să fie realizate în România, în perioada 1976-1980, pe baza unor licenţe care se obţineau în prealabil din U.R.S.S. sau prin elaborarea unor proiecte naţionale. Deoarece anumite produse necesare înzestrării forţelor navale române erau foarte complexe pentru nivelul industriei de apărare din România, generalul Ion Coman şi ministrul Ioan Avram au propus la 12 aprilie 1977 şi Nicolae Ceauşescu a aprobat ca două instalaţii de artilerie binată, tip AK-726 (cal. 76 mm, automate), 11 instalaţii de artilerie binată, tip AK-725 (cal. 57 mm, automate) şi 26 de instalaţii de artilerie binată, tip AK-230 (cal. 30 mm, automate) să fie importate din U.R.S.S. Muniţiile pentru tehnica respectivă urmau să se realizeze integral în România – probabil tot pe baza licenţelor sovietice.

La fel ca în cazul cumulului pensiei cu salariul, Nicolae Ceauşescu nu a explicat de ce a aprobat propunerile ministrului Apărării Naţionale şi ministrului Industriei Construcţiilor de Maşini din raportul nr. M.01589 privind importarea unor tipuri de instalaţii de artilerie binată din U.R.S.S. Preşedintele României a scris rezoluţia „Da” şi a semnat scurt („NC”) pe nota care a însoţit acel raport şi care fusese semnată de Ion Stănescu şi Gheorghe Oprea.

Pentru a înţelege importanţa menţinerii şi chiar a măririi numărului de specialişti la şantierul naval „2 Mai” de la Mangalia, este necesar să ne referim la construirea de avioane britanice „BAC 1-11” în România. În contractul încheiat în anul 1979 s-a prevăzut ca firma „British Aerospace” să preia, în contrapartidă, în perioada 1980-1986, produse româneşti în valoare totală de 32,8 milioane de lire sterline. Printre propunerile făcute de autorităţile comuniste de la Bucureşti s-au aflat şi patru nave de 65.000 tdw, care valorau circa 84 de milioane de dolari. Acele vase mineralier şi un model de petrolier de 80.000 tdw trebuiau să fie realizate la şantierul de la Mangalia în cincinalul 1981-1985, iar alte 20 de nave urmau să se construiască în cea mai mare parte pentru piaţa externă – de exemplu, şase mineraliere de 55.000 tdw, până la mijlocul anului 1982.

În cursul vizitei pe care Nicolae şi Elena Ceauşescu au efectuat-o la 15 iulie 1981 pe şantierul naval „2 Mai” de la Mangalia, directorul Iuliu Chioreanu a menţionat că s-au livrat trei nave mineralier de 55.000 tdw. Acesta nu a precizat însă faptul că vasele respective au fost construite şi cu ajutorul a 200 de militari în termen – fără cei 60 de specialişti pe care Nicolae Ceauşescu nu i-a mai dorit în luna aprilie 1977 deoarece cumulau pensia pentru limită de vârstă cu salariul cuvenit pentru munca depusă pe şantier după pensionare.

Este evident că politicianul comunist nu putea ştii în anul 1977 că la Mangalia urmau să se realizeze nave mineralier necesare la programul de aviaţie stabilit ulterior cu compania „British Aerospace”. Problema cu care se confrunta acesta nu depindea doar de previziune şi planificare, ci şi de capacitatea autorităţilor de a pregăti şi de a menţine nişte specialişti la un loc de muncă dificil, pe termen lung şi de a nu-i înlocui cu o forţă de muncă foarte slab calificată, lipsită de capacitatea şi de motivaţia necesară obţinerii unor rezultate profesionale foarte bune şi, nu în ultimul rând, specialistă în aplauze, lozinci şi sloganuri favorabile regimului comunist de la Bucureşti.

În acelaşi timp, este adevărat faptul că programul de construire în România a avioanelor de pasageri „BAC 1-11” a generat multe probleme pentru autorităţile de la Bucureşti. În scopul rezolvării parţiale a acestora, reprezentanţii companiei „British Aerospace” au informat partea română despre încheierea unui contract cu firma americană „Dee Howard” pentru a echipa avioanele „BAC 1-11” (din seriile 400 şi 500) cu motoare „Tay 650”. Însă acest subiect şi mandatul primit de delegaţia română care a participat la tratativele desfăşurate la Bucureşti în august şi septembrie 1988 le vom prezenta într-un material separat, cu o altă ocazie.

Stenograma şedinţei din 4 februarie 1969 a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., în cursul căreia s-a discutat şi aprobat Proiectul Directivelor C.C. al P.C.R. cu privire la îmbunătăţirea asistenţei medicale a populaţiei din R.S. România (extrase).

Stenograma şedinţei Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 4 februarie 1969

La şedinţă au participat tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Chivu Stoica, Ilie Verdeţ, Florian Dănălache, János Fazekaş, Gheorghe Rădulescu, Leonte Răutu, Ştefan Voitec, Iosif Banc, Petre Blajovici, Emil Drăgănescu, Mihai Gere, Petre Lupu, Manea Mănescu, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Ghorghe Stoica.

Au fost invitaţi tovarăşii: Moga Aurel, Măgureanu Emil, Mareş Eugen, Aldea Mihai, Ababei Elena, Stănescu Ion, Gal Ion, Onescu Cornel, Păţan Ion, Pîrvu Virgil, Bughici Simion, Bozdog Nicolae, Berca Victor.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Tovarăşi, să fim de acord cu ordinea de zi şi dacă va fi ceva de discutat la sfârşit, să discutăm.

La primul punct al ordinei de zi avem Proiectul Directivelor C.C. al P.C.R. cu privire la îmbunătăţirea asistenţei medicale a populaţiei din R.S. România.

Rog pe tovarăşi dacă au ceva de spus, ceva observaţii, să le spună.

[…]

Tov. Petre Lupu: La pagina 27 se spune că pentru stimularea ridicării nivelului profesional al cadrelor medicale, Ministerul Sănătăţii va lua măsuri ca medicii specialişti să poată obţine gradul de medic primar, prin examen, fără schimbarea locului de muncă. Ce s-a trimis la Consiliul de Miniştri s-a aprobat? Aici s-a spus să se aprobe. Oamenii presează şi mai mult după cele scrise aici. Cred că ar fi bine să se spună că odată cu aplicarea noului sistem de salarizare se va avea în vedere acest lucru.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să se pună acolo. Suntem legaţi, că trebuie să vedem ce salarii dăm.

Tov. Petre Lupu: S-o punem acum că este un lucru care frământă foarte mulţi oameni.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Da. De acord, că nu schimbă nimic.

Tov. Petre Lupu: La pagina 29 se arată că personalul medical din mediul rural, de pe şantiere şi din centre muncitoreşti vor beneficia de aceleaşi drepturi ca şi personalul agroveterinar şi tehnico-ingineresc de la sate, lucru pe care propun să-l scoatem. Dacă se bucură de toate drepturile, atunci să se ştie pentru că inginerii agronomi ar trebui să cumuleze întreaga pensie cu salariul. În general am prevăzut drepturi pentru personalul agro-zooveterinar.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Acelea se referă pentru ce am trimis acum. Noi am dat pentru pensiile pe care le-am dat atunci, dar nu ne-am gândit că toată viaţa să dăm acest drept. Atunci să modificăm acum.

Tov. Gheorghe Apostol: Este o problemă care se ridică în toate judeţele.

Tov. Petre Lupu: Cel care lucrează în unitatea economică are un sistem de drepturi. De ce să ne angajăm aici pe aceleaşi drepturi [?].

Tov. Nicolae Ceauşescu: De acord să scoatem şi să vedem şi cu inginerii agronomi.

Noi am dat pentru pensionari (drepturi, probabil – nota P. Opriş) pe care le-am luat.

Tov. Petre Lupu: Tot aici se spune că pentru medici să se dea spor de salariu pentru cei care merg în sate.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Cu noul sistem de salarizare s-a dus tot sporul.

Sporul de şantier trebuie anulat. Am discutat la Comitetul Executiv că lichidăm orice spor de şantier. Vrea să vină din Maramureş, să vină.

Tov. Petre Lupu: Se scrie să rămână sporul de şantier.

Tov. Nicolae Ceauşescu: În general trebuie chestiunea aceasta s-o lichidăm.

Tov. Emil Bodnăraş: Trebuie să lichidăm cu gândul acesta că vom opera cu sporuri.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Numai dacă este ceva deosebit. De ce e spor de şantier, că stă la 5 km. de Piteşti?

Tov. Gheorghe Apostol: Să cunoaştem în ce constă această cerinţă a Ministerului Sănătăţii, care sunt drepturile pe care le revendică personalul medico-sanitar din mediul rural.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Formula este prea generală ca să intre în Directive, că aşa se poate înţelege orice. Cel mai bun lucru este să se spună că se va face salarizarea în care se va avea în vedere o salarizare diferită în funcţie de condiţiile de muncă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Cei care lucrează la sate primesc împrumuturi de 15.000 lei ca să-şi facă casă.

Tov. Manea Mănescu: Şi pentru bunuri de uz personal se prevede.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să se scoată acest aliniat. De acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord).

Tov. Aurel Moga: Este vorba de a lua masa la cantină, de a-şi procura alimente de la gospodărie mai direct şi au spor pentru muncă în locuri izolate. Nu era vorba de altceva.

Tov. Ion Gheorghe Maurer: Punem o formulare generală care lasă impresia fiecăruia că intră în formula aceasta, că s-a promis şi nu se dă.

[…]

  • Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 14/1969, f. 9; 17-19.
Raportul nr. M. 1243 din 21 aprilie 1977, întocmit de generalul-colonel Ion Coman şi trimis lui Nicolae Ceauşescu, privind încadrarea a 60 de posturi, la Şantierul naval de la Mangalia, cu specialişti care să poată cumula pensia integrală cu salariul.

REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA                          NESECRET

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE                        Exemplar nr. 1

MINISTRUL

Nr. M. 1243 din 21.04.1977

Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU

SECRETAR GENERAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN

PREŞEDINTELE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

În perioada anilor 1977-1978, la Şantierul naval Mangalia s-a prevăzut creşterea personalului cu peste 4000 de oameni care, în proporţie de aproximativ 90%, vor fi cadre tinere, pregătite prin cursuri de calificare şi absolvenţi ai treptei I de liceu.

Până la completarea personalului, Ministerul Apărării Naţionale sprijină Şantierul naval Mangalia cu militari în termen meseriaşi, care au o vechime în producţie de maximum 2-3 ani.

Pentru a compensa lipsa de experienţă în producţie a tinerilor muncitori, este necesar ca Şantierului naval Mangalia să i se creeze posibilitatea folosirii şi a unui număr de cadre cu stagiu îndelungat în construcţiile navale.

Întrucât în condiţiile specifice zonei Mangalia nu se poate recruta numărul necesar de astfel de cadre, această problemă ar putea fi soluţionată prin folosirea în continuare de către Şantierul naval Mangalia a unor pensionari care au mai lucrat la alte şantiere navale.

În perioada anilor 1975-1976, Şantierul naval Mangalia a beneficiat de o asemenea reglementare pe baza prevederilor Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 1402/1974.

Având în vedere cele de mai sus, rog a se aproba ca Şantierul naval Mangalia să poată încadra, în anii 1977 şi 1978, în limita a 60 de posturi, muncitori de înaltă calificare, maiştri, tehnicieni şi ingineri care sunt pensionari pentru limită de vârstă, ieşiţi la pensie la vârsta la care unităţile pot cere pensionarea, cu dreptul de a cumula pensia integrală cu retribuţia.

În acest scop, am întocmit alăturatul proiect de decret al Consiliului de Stat.

MINISTRUL APĂRĂRII NAŢIONALE

General-colonel

(ss.) Ion Coman

  • Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Secţia Administrativ-Politică, dosar nr. 6/1977, f. 70.

Situaţii recapitulative privind tipurile de armament naval, propuse pentru a fi realizate în România, în perioada 1965-1980.


SECRET

Exemplarul nr. 1

ANEXA Nr. 1

SITUAŢIA

tipurilor de armament naval realizate în economia naţională, în perioada 1965-1975

1. Mitralieră binată de 14,5 mm (derivată din tipul de mitralieră realizată pentru trupele de uscat), în două variante (cu afet greu şi afet uşor).

2. Adaptare aruncător de grenade de 82 mm – din existentul aflat în depozitele trupelor de uscat.

3. Adaptare tun divizionar de 76,2 mm – din existentul aflat în depozitele trupelor de uscat.

4. Instalaţie pentru lansarea grenadelor reactive cu 5 ţevi, tip R.L.–100.

5. Mină pentru protecţia barajelor, tip M.P.B.–1.

6. Grenadă antisubmarină, tip G.A.S.–66.

7. Grenadă antisubmarină, tip G.R.–1200.

8. Grenadă antisubmarină, tip G.R.–2500.

9. Grenadă antisubmarină pentru distrugerea barajelor la fluviu, tip G.D.M.–72.

10. Dragă electromagnetică de fluviu cu solenoid, tip S.E.M.T.

11. Geamandură radiohidroacustică ancorată.

12. Geamandură radiohidroacustică derivantă.

RD. nr. 258/2819/30.03.1977

SECRET

Exemplarul nr. 1

ANEXA Nr. 2

SITUAŢIA

tipurilor de armament naval prevăzute a se realiza în economia naţională, în perioada 1976-1980

1. Mitralieră quadruplă de 14,5 mm (derivată din tipul de mitralieră realizată pentru trupele de uscat).

2. Instalaţie lanstorpile cu 4 tuburi simple de 533 mm.

3. Mină mecanică de contact cu antenă, tip M.M.M.C.A.

4. Mină inductivă de fluviu, tip M.M.A.–1.

5. Mină magnetoacustică de mare.

6. Dragă mecanică grea de mare, tip M.T.–2.

7. Dragă mecanică uşoară de mare, împerecheată, tip O.P.T.

8. Dragă mecanică uşoară de mare, tip M.T.–3.

9. Dragă mecanică grea de mare, împerecheată, tip P.P.T.–2.

10. Dragă electromagnetică de mare, cu buclă, tip P.E.M.T.–4.

11. Dragă mecanică de fluviu, tip R.K.T.–1.

12. Dragă electroacustică, tip B.A.T.

RD. nr. 257/2819/30.03.1977

SECRET

Exemplarul nr. 1

ANEXA Nr. 3

SITUAŢIA

tipurilor de armament naval propuse a fi însuşite suplimentar de către economia naţională

1. Tun de 100 mm în turelă (varianta navală, derivată din tunul de 100 mm ce se realizează pentru tancul românesc).

2. Instalaţie de lansarea rachetelor navă-navă, tip P-15 (P-20).

3. Instalaţie de lansarea rachetelor a.a. tip STRELA (varianta navală, derivată din instalaţia existentă în dotarea trupelor de uscat).

4. Instalaţie de lansare a rachetelor tip GRINDINA cu 40 ţevi (varianta navală, derivată din instalaţia existentă în dotarea trupelor de uscat).

5. Instalaţie lanstorpile binată de 533 mm (cu două grupuri).

6. Instalaţie lanstorpile triplă de 533 mm (cu două grupuri).

7. Instalaţie pentru lansarea grenadelor reactive antisubmarine cu 16 ţevi, tip R.L.–2500.

8. Torpilă electrică cu autoghidare pe principiul hidrostatic.

RD. nr. 256/2819/30.03.1977

  • Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Secţia Administrativ-Politică, dosar nr. 6/1977, f. 50-52.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Domnule Opriș,
    Sunteți un expert în istoria comunismului și aș vrea să vă pun o întrebare.
    In vremea comunismului toți ambasadorii României erau „extraordinari și plenipotențiari”. După 89 nu am mai întâlnit această formulare.
    Pare să fie o formă de flatare dar nu știu dacă a ambasadorului sau a statului unde erau trimiși.
    Mă întreb dacă această formulare s-a folosit în vremea regatului și care e istoria ei.
    Mulțumesc

    • Din păcate, nu cunosc răspunsul la întrebarea dumneavoastră.
      Dacă voi găsi în arhive informaţii despre acest subiect, voi încerca să includ o explicaţie într-un material despre politica externă.

      • Înainte de război formula era de „trimis extraordinar si plenipotentiar”. Ambasador era o funcție diplomatică, cu două grade. Nu cred că exprimarea mea este cea mai corecta, dar este intuitivă.

    • Intelesul pe care il dau eu formulei de “ambasador extraordinar și plenipotențiar”, este ca statul care i-a acordat acest titlu diplomatic, arata (atit propriului sau popor, dar si statului catre care ambasadorul era desemnat), ca acesta are o pregatire aleasa, semn de respect si pretuire fata de statul in care urma sa devina ambasador.

  2. Tata cumula pensia cu salariul în anii aia.
    A fost foarte nervos cind a trebuit să renunțe la serviciu. ( foarte bine plătit pentru acele vremuri)
    Prima dată cînd am auzit un membru de partid injurind ( groaznic 😀) partidul și iubitul conducător.

  3. Am lucrat ca sef de lot pe un santiere de irigatii din Baragan (jud.Barila) si Albita (Jud. Vaslui) si aveam spor de conducere in suma fixa lunara tot anul, suma fixa de cazare la prticulari sirespectiv 10 ore regim normal pe timp de vara (~ 6 luni).
    Dvs. va referiti deja la zilele noastre cu sporuri de antena numai la ADP1 (cred ca toti sunt radiati): statul ar trebui sa-i protejeze cu „custi Faraday”
    Pe cei cu sporuri de efort neuropshic (magistratii de toate rangurile) ar trebuie sa la asigure cate un doctor personal ca si cum asta nu face parte din „job description” !!!!!!
    In plus doresc sa aiba ei si neamul lor in vecii vecilor ca pe vremea lui :Apus de soare”
    In tarile unde vor sa-si petreaca dorita retragere, vor o pensie chiar mai mare ca salariul activ, s-a reglemnata : niciodata pensia dintr-o activitate nu se cumuleza cu o alta pensie (sau se asimilieaza perioadele de lucru similare, ca sa iasa o pensie) ci se da o pensie pentru periada cat ai contribuit in acea functie.

    • Ati uitat de spor pentru lucrul cu calculatorul, spor de stress, spor de studii de master (10%), spor de doctorat (15%), spor pentru cunoasterea unei limbi straine (desi pentru unii ea este materna, de exemplu ucraineana). Anul trecut majoritatea celor din consiliile judetene au primit spor de stress generat de Covid 19, inclusiv juristii!!.
      La asta se adauga tot felul de prime.
      In 1990 s-a rupt zagazul la prime: prima de Paste, de Craciun, prima de reprezentare (de cumparat haine mai bune). Atunci mi-a cumparat sotia primul costum de haine mai decent, m-a tinut vreo 15 ani pana a devenit prea mic.

  4. Numai in Romania este posibila o astfel de discutie si intrebare cred.
    In occident rezolvarea este simpla, prin taxare. Vrei sa continui sa muncesti? Nici o problema, doar ca o sa platesti mai multe taxe.
    Bineinteles, trebuie avut in vedere si gradul de ocupare a fortei de munca, mai ales al tineretului cand sa planifica taxele. Nu de alta, ca sa nu se ajunga la somaj de masa al tinerilor precum in tarile UE de sud urmat de emigrare masiva.

    • Statul a crescut prea mult si are multe guri bugetare de hranit. Inevitabil, se va ajunge la colaps, saracie, revolutii etc. Vorbesc de intreaga societate vestica, nu de Romania neaparat.
      Eterna poveste cu ce se intampla cand iti sufoci producatorii de plusvaloare, recte privatii.
      Dar tentatia e mare sa promiti si sa dai cu 2 maine ca doar nu dai de la tine… trebuie doar sa mentii bine unsa majoritatea capetelor de locuitor. Iata una din partile negative ale democratiei & votului universal.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petre Opris
Petre Opris
A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istorie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008) şi locotenent-colonel (în rezervă). A lucrat în Ministerul Apărării Naţionale (1990-2002) şi Serviciul de Protecţie şi Pază (2002-2009). Cercetător asociat în cadrul proiectului internaţional „Relations between India and the Soviet Bloc: New Evidence from the Eastern European Archives”, coordonator: prof.dr. Vojtech Mastny, The Parallel History Project on Cooperative Security (PHP), Zürich, 2007-2010. Cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece la „Woodrow Wilson International Center for Scholars” (Washington, D.C.), în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt iniţiat de Institutul Cultural Român (România) şi Woodrow Wilson International Center for Scholars (S.U.A.), martie – iunie 2012. Lucrări publicate: „Industria românească de apărare. Documente (1950-1989)” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007), „Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008) şi „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)” (Editura Militară, Bucureşti, 2008). Co-autor, împreună cu dr. Gavriil Preda, al celor două volume ale lucrării „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)” (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008 şi 2009). Fundaţia Culturală „Magazin Istoric” i-a acordat Premiul „Florin Constantiniu” pentru lucrarea „Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989)” (Editura Militară, Bucureşti, 2018), în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Banca Naţională a României (Bucureşti, 24 mai 2019). Apariţii editoriale recente: „Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2019) şi „Armată, spionaj şi economie în România (1945-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2021). În prezent, îndeplineşte funcţia de director adjunct al Institutului Cultural Român de la Varşovia. Opiniile exprimate pe Contributors.ro aparţin autorului şi nu reprezintă poziţia Institutului Cultural Român.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro