Nimeni nu ştie ce s-a cântat la restaurantul de unde se intorcea Labiş in acea noapte de decembrie, acum 60 de ani, la o lună şi ceva de la zdrobirea Revoluției Maghiare şi de la masivele arestări din mediile studenteşti din România, o noapte care a văduvit literatura română de una din cele mai frumoase speranțe pe care le-a cunoscut vreodată. Ne putem insă imagina că s-a cântat „Zaraza”, că intre paharele de vin ieftin (tinerii poeți erau extrem de săraci), se vorbea despre amor şi despre iluzii pierdute. Labiş crezuse in Revoluție si in proletariat, il adorase pe Maiakovski („bădia Vladimir”). Asemeni sinucisului Maiakovski, rebelul Labiş avea să fie anexat de regim, prin eliminarea din programele şcolare şi in discuțiile publice a tot ceea ce putea aminti de ale sale inclinații eretice. Anul 1956 a fost anul deşteptării sale. Atunci a scris „Legenda pasiunii defuncte”, un poem intr-adevăr dinamitard:
Să nu inchidem pasiunile ideii
In temnite de lasitate si urât;
Va fi mai greu sa le scăpăm de vraja cheii
Cand in adânc se vor fi mohorât.
Odată-un om si-a zăvorât in sine gândul
Si dragostea si-a zăvorât-o-n sinea sa,
Visa să le redea cândva din nou avântul –
Nu mai putea, ori poate nici nu mai voia.
Apostazia lui Labiş putea deveni una a unei intregi generații. Albatrosul trebuia să piară. Iar povestea Zarazei nu a spus-o nimeni mai frumos decat Mircea Cărtărescu, speranța din fericire implinită a acestei literaturi. Trimit aici la povestirea lui Mircea si la cântecul lui Cristian Vasile ca omagiu adus poetului care a zburat „atunci, ultima oară, spre-un cimitir mai sobru si mai demn”…
http://www.poezie.ro/index.php/prose/179274/index.html
Cristian Vasile – Zaraza
O melodie din perioada „micului Paris”, cântată de Cristian Vasile. Compozitor: Benjamin Tagle Lara Textier: Ion Pribeagu Acompaniament: Orchestra „Dajos Bél…
Ion Pribeagu, pe numele originar Isac Lazarovici, a emigrat in 1962 in Israel şi a incetat din viata in 1971 la Tel Aviv. Inca o pagina din fascinantul destin al „Zarazei”…
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ma doare inima si azi cind se vorbeste despre Nicolae Labis, si nu doar pentru ca am scris versuri la tinerete sau pentru ca sint moldovean. Toti am dedus ca a fost un geniu si ca ar fi putut ajunge un poet de talie universala. Dar, in linia ratarii la romani, in armonia alcoolului care deja ii tulbura tineretea, in ticalosia generala care sporea ca un nor de furtuna, nu este, oare, posibil ca Labis sa fi putut lua si o traiectorie neplacuta? Sa fi ajuns un colaborator in diferite grade de odiosenie ori sa fi cazut in genunchi, ca Nichita Stanescu, sa nu se trezeasca cu lunile din betie si sa insire versificari in maniera cabotinismului de formula… Ar fi fost de preferat prostituarea unui asemenea geniu? Este una dintre loviturile cele mai crunte primite de literatura romana, dar, dintr-un anumit punct de vedere, care s-ar cere elaborat, Nicolae Labis a fost victima timpurilor, cu tot ce cuprind ele, canoane culturale, clisee de apreciere, angoase colective, mentalitati, meschinarii, fatalism si ratare. Sa-mi ingaduie Dumnezeu sa ma-nsel, dar un astfel de gind se nasta automat in volbura romanismului critic.
Excelenta contributie, ca mai intotdeauna! „Recuperat” de prieteni ai sai in anii ’70, aflati in slujba PMR/PCR, Labis a fost folosit, cu masura, in scopuri manipulatorii, de catre propaganda comunista. Nu se stie nimic – documentat – despre felul in care s-a raportat fata de evenimentele din octombrie-noiembrie1956 din Ungaria (insurectia antisovietica).
Multumesc ca v-ati gandit la El.
nu stiu cati dintre dv.stiu despre o replica impamantenita in anumite zone ale tarii „lasa, nu-mi povesti mie Moartea caprioarei” – cu variantele ei; intr-o zi, la clasa, vorbind despre limba si limbaj, un elev curios m-a intrebat ce-i cu replica asta de o tot aude cand pe la unu’, cand pe la altu’? de unde vine si…ce sens are? (mai sunt si copii curiosi pe lumea asta)
[tin minte ca eram prin clasa a VII-a sau a VIII-a cand ne-am luat la o intrecere – vreo doi dintre colegii mei au invatat-o pe toata pe de rost – eu am invatat doar cateva fragmente – era prin o mie noua sute saptezeci si ceva…]
am redat cateva pasaje, cu precizarea ca vom citi mai mult daca vor aduce ei versurile, ca sa intelegem ce vor sa zica unii – mai smekeri – cu replica de mai sus;
presupun ca interpretarea mea i-a impresionat, pentru ca au venit, kiar au venit a doua zi cu textul integral si s-a mai citit in clasa; din punctul lor de vedere este vorba mai ales despre trecerea intr-o noua etapa de viata, ori de cunoastere etc.
pe de o parte s-au bucurat ca in sfarsit au inteles care-i poanta in replica aceea auzita pe ici, pe colo; pe de alta parte au ramas cu o amintire de sfarsit de gimnaziu: vreo doi, trei dintre ei aveau lacrimi in ochi
da, mai sunt copii de clasa a VIII-a care,inainte de EN, sunt capabili sa comenteze un text la prima vedere