miercuri, iunie 29, 2022

Argumentî i faktî

Fakt: rămăsesem șomer în 2013, după aproape zece ani de jurnalism și copywriting, timp în care mă cam dedulcisem la bani (nu mulți, nu mari, dar bani). Nu mai aveam nimic, nici o sursă de venit, nici o rezervă ascunsă, nici o ofertă de muncă, așa c-am acceptat ce-am găsit: texte de o pagină, în română sau engleză, plătite cu 7 (șapte) lei bucata. Devenisem, deci, lucrătorul (cu contract de colaborare) unei firme dintr-un oraș foarte mic din România, care lucra la rîndul ei cu o firmă din Belarus, a cărei companie-mamă era din Rostov-pe-Don. Textele erau destul de greu de scris, pentru că era necesar să fie tematice (mi se dădea, cum ar veni, un subiect-cadru pe care trebuia să-l dezvolt într-un articolaș plăcut la lectură). Content writer, cum s-ar spune acum. Condiția esențială, pe care am înțeles-o cam lent, dar am înțeles-o în cele din urmă, era ca fiecare text să conțină un twist final, cu o trimitere la un aspect pozitiv al vieții cotidiene din Rusia; putea fi orice, de la mestecenii Novgorodului la prețul salamului. Nu conta. Doar că, fără twist-ul acela, textul îmi era respins, deci rămînea neplătit. Nu-mi permiteam.

Nu mi-a fost respins nici un text. Am reușit să evit moartea prin foame în cursul lui 2013: am scris 64 de texte (am dat abia ieri peste un folder uitat, în care le salvasem), am încasat 448 de lei în decursul unei jumătăți de an, bani care m-au ținut în viață. Da, am mîncat numai pîine cu ceai, dar stomacul meu a primit hrană, iar asta e esențial, atunci cînd ajungi la fundul sacului. Cunosc proverbul bucureștean „N-ai bani, nu ți-e foame!”, dar vă spun că realitatea este alta.

La începutul lui 2014 am plecat imediat la Londra (se deschisese piața muncii pentru români), iar în prima zi de muncă cu drujba am cîștigat mai mulți bani decît cîștigasem în tot anul precedent. Cu care ocazie am înțeles și eu niște lucruri…

Știam ce fac atunci cînd am acceptat contractul ăla de colaborare? Știam în solda cui mă băgasem? Știam pe cine servesc, realmente? Răspuns: da, știam. Am știut de la bun început, nu am avut nici o iluzie, nu m-am mințit nici o clipă. Mă făcusem frate cu diavolul ca să trec puntea. Am trecut-o, zicîndu-mi că nu e dracul chiar atît de negru, și chiar dacă e, ce putere am eu să-l albesc? Important era să mă salvez pe mine! Și așa cred și-acum. De-asta scriu acest articol.

Fakt: există anumite profesiuni extrem de expuse la sărăcie. Ziariștii. Actorii. Traducătorii. Scriitorii. Muzicienii. Criticii literari și cei dramatici. Antropologii. Pictorii. Documentariștii. Plus multe alte categorii profesionale la care nu mă duce pe mine capul, ceea ce nu înseamnă nimic: acești oameni educați, inteligenți și creativi nu cîștigă mai nimic din munca lor – cu excepția celor care ajung la succes și care sunt extrem de puțini, procentual vorbind. Din banii pe care îi primesc pentru ce fac, acești oameni („lumpenscriitorii”, după formula lui Bogdan Crețu) nu pot duce vieți normale, așa că apelează la diverse strategii de supraviețuire: pensiile părinților; salariul partenerului de viață; exercitarea unei „profesiuni complementare” (de obicei, o muncă manuală cu care nu se laudă nimeni – taximetrie, arboristică, menaj, pază de noapte, zugrăvit, livrări etc); retragerea din viața socială într-o existență solitară, la limita subzistenței (această soluție nu se aplică celor care au de plătit o chirie, ci doar proprietarilor). Vor mai fi și alte strategii, pe care nu le știu eu, dar nu asta este ideea. Ideea este că unele profesiuni intelectuale produc săraci mascați, o mulțime de săraci bine educați. Această armată de săraci va deveni în curînd foarte interesantă pentru cineva. Foarte!

Fakt: aparatul de propagandă al actualei echipe de la Kremlin s-a făcut de rîs. De la Ali Comicul* încoace nu s-au mai auzit asemenea bufonerii („Noi nu am invadat Ucraina”). Desigur, propaganda a avut efectul scontat la publicul rus, din motive la care voi reveni cu o întrebare, dar pentru publicul din tradiționalele țări-țintă, efectul ei a fost și este catastrofal. Iată: înainte de 2009 și chiar mult după 2014, actualul lider rus avea foarte mulți aficionados, persoane cu influență solidă la nivel planetar. Acum, tăcerea acestor foști admiratori este asurzitoare (strania excepție este actorul Steven Seagal). Poate greșesc, dar din punctul meu de vedere, aceasta înseamnă un singur lucru: rușii au rămas singuri. Pare puțin? Nu știu ce să zic… din 1922 și pînă în februarie 2022, echipa de la Kremlin, oricare a fost ea, s-a străduit să cultive cît mai multe prietenii, pretutindeni sub soarele acestei planete. Către țările-țintă au fost îndreptate cele mai multe eforturi, adaptate tuturor categoriilor sociale și economice – plus, desigur, minorităților etnice, religioase, rasiale și ideologice. Roadele unui secol de maskirovka au fost zvîrlite la gunoi de către actuala echipă de conducere. De ce? Nu am un răspuns la această întrebare.

Fakt: la grădinița fiică-mii sunt numai doi copilași rusofoni din Rusia, restul sunt din Republica Moldova (tot din Republică sunt și mulți românofoni). Un băiețel și o fetiță. Băiețelul este adus și luat de bunica lui, iar fetița de mama ei. Cele două rusoaice nu-și vorbesc, fiind certate: bunica este o pătrată de-o urîțenie uimitoare, tipic rusească, și c-o expresie facială de-o uimitoare răutate (tipic rusească). Mama este o doamnă distinsă, foarte frumoasă, elegantă și bine-crescută, poate puțin prea cochetă pentru gustul meu (tatuaj pe gleznă, ochelari de firmă, mașină exagerat de mare etc), dar cu care mă înțeleg minunat: în fiecare dimineață avem cam patru minute de conversație, după ce lăsăm copii și plecăm de la poarta grădiniței, eu spre stația de tramvai, ea spre locul unde-și parchează mașina (detestă aglomerația de dimineață, așa că preferă să parcheze „la rond” și să vină cu fetița de mînuță, pe jos, pînă la poartă – patru minute). În cei trei ani de cînd fetițele noastre sînt colege, am apucat s-o cunosc destul de bine, că e vorbăreață și engleza îi este școlită: am aflat, deci, cu ce se ocupă, de ce a divorțat, unde locuiește, de ce s-a certat cu rusoaica cea bătrînă, rea și urîtă („O țărancă!”), cum își duce fetița la muzee în week-end-uri („Educația este totul!”), cîți ani are, de ce ajuns tocmai la Bruxelles și nu în altă parte, care îi sînt planurile de concedii, mă rog, am aflat multe, ca orice scriitor care se vrea luat în serios.

Dar a venit dimineața de 24 februarie. Pentru prima dată în trei ani le-am văzut pe cele două rusoaice ciripind fericite între ele, cu privirile strălucind de mîndrie; uitaseră că erau certate! Pe micul nostru drum spre „rond”, doamna mamă mi-a povestit despre veștile bune care veneau din patrie, despre „armatele noastre” care au pornit în sfîrșit să-i omoare pe fasciști, despre „demnitatea rusă” și despre lumea cea nouă care stă să se nască în Europa, datorită curajului rușilor și a dorinței lor de „dreptate” și de „pace”. Timp de vreo trei săptămîni, asta mi-au auzit urechile, dimineață de dimineață (patru minute nu e mult, dar se-adună!).

Dar, într-o bună zi, doamna s-a prezentat la poarta grădiniței cu fața complet schimbată. Bleagă, tristă, frămîntată. Pe drumul spre „rond”, am întrebat-o dacă e supărată din cauza războiului („Mi se pare mie, sau nu merge prea bine?”). Mi-a spus că nu de-aia era botoasă; războiul, deh, ca războiul. Dar părinții ei din Moscova au început cu presiunile. Îi cer să se întoarcă acasă, în Rusia. Vecinii și prietenii lor s-au pornit să-i certe, apoi să-i amenințe: de ce fata și nepoata nu le sînt acolo? Ce caută ele în Belgia, la dușmani? Nu cumva fata lor e trădătoare? Cine e rus adevărat trebuie să fie alături de ruși, nu altundeva și nu la Bruxelles! În urma acestor presiuni făcute de vecini, de prieteni și de cunoscuți, taică-său i-a urlat la telefon ca un turbat, iar maică-sa a plîns în hohote și-a încheiat discuția cu următoarea vorbă memorabilă: „Nu știu ce-o să se aleagă de voi două!”.

*Mohammed Saeed al-Sahhaf

Nota editor: Ultima carte publicată a autorului, „Vulcan. Lumina Vine de la Asfințit” va avea lansarea sâmbătă, 4 iunie, la standul Polirom de la Bookfest

Distribuie acest articol

76 COMENTARII

  1. Bun, am inteles cum e cu pacea in sinul natiei pravoslavnice si a minimei celule sociale din sinul ei. Acuma, doar de dragul povestii, al posibilitatilor narative permutante, am incercat sa-mi imaginez cum s-ar fi miscat povestea daca situatia -si, deci, alegerea autorului narator- ar fi fost inversa: cotoroanta sa fi fost mamica iar bunicuta o „aristocratica” zina fara virsta cu o mai complicata si mai indelunga experienta de viata…Marturisesc ca inca nu stiu daca acest tip de gimnastica narativa are vreun efect pozitiv asupra sanatatii, studiile fiind in faza incipienta . (Nietzsche: „Maturitatea inseamna rerecistigarea seriozitatii unui copil care se joaca ” )…

    • Și care a fost rezultatul exercițiului de imaginație, domnule Daniel StPaul? Sunt curios, adică sincer curios, nu zic doar așa, de politețe!

      • OK, ca sa nu fie exces de imaginatie,as porni de la ipoteza ca atit faptele cit si sinceritatea curioasa (curiozitatea nu e inca un delict, dar poate fi letala, in special la pisici…) nu sint de domeniul autofictiunii si de la aceea, nu stiu cit de contrafactuala, ca in ciuda disarmoniei dintre „dispecere”, baietelul si fetita se afla in cei mai buni termeni. In ce priveste deznodamintul, mi-ar trebui patru ani (mult mai dureaza gradinita pe-acolo!) sa aflu ce-i in sufletul si cogitarea zinei bunicute…In tot cazul, neuitind de spusa lui Nietzsche, mi l-as imagina intr-un registru asemanator cu acela din La vita è bella a lui Begnini. Ça vous va?

  2. Izolarea si autoizolarea Rusiei , defineste parcursul viitor al tarii .Sanctiunile izoleaza Rusia de comunitatea internationala , in principal de cea Occidentala .Sanctiunile redefinesc si reaseaza nu numai economia Rusiei ele pozitioneaza , mai toate tarile lumii , impotriva Rusiei care a invadat Ucraina . Consecintele invaziei in Ucraina devin vizibile . Apele se decanteaza si natiunile lumii isi regindesc pozitionarea fata de marile Puteri mondiale .Vedem cum anglosaxonii se restructureaza si formeaza un nou pol de putere economico- militar .Vedem cum o parte din asiatici fac acelasi lucru (Rusia si China la care se aduga si Coreea de nord ) .Vedem o Uniune Europeana aflata in plina expansiune .Tarile riverane UE , inteleg si ele ceea ce se intimpla si volens – nolens doresc a se alia rapid cu UE si doresc a se integra in aceasta structura super statala .Macron deja a propus crearea unei noi structuri de state candidate la aderarea in UE .NATO isi adauga Suedia si Finlanda si Germania deja ofera , celor doua tari ,un nou parteneriat militar ce trece dincolo de structurile actuale ale NATO. Romania si Bulgaria , ba chiar si Ungaria primesc structuri militare NATO altele decit cele ale SUA si isi formeaza batalioane de lupta sub comanda Frantei si Italiei batalioane ce au in componenta si militari portughezi sau olandezi .Rusia este parasita nu numai de catre asa numitii „aficionados” dar ea si-a pierdut intreaga influenta ce o avea in structurile de conducere a multor tari puternice din intreaga lume .O data cu preluarea puterii de catre J.R.Biden totul s-a schimbat si fosti sefi de state ,simpatizanti ai sefului Rusiei ,au pierdut alegerile in tarile lor sau au renuntat , benevol, la a mai candida in noile alegeri .Cetatenii rusi sunt si ei pusi in fata unor alegeri .Fie se reintorc la „patria mama ” fie accepta izolarea ,decisa de catre noile legi ale decidentilor politici din Rusia, o data cu ostracizarea ce incepe o data cu nemultumirile familiilor acestora si al prietenilor ce nu doresc a mai avea de a face cu rusii ce nu revin in tara . Revenind , la razboiul din Ucraina , ne reintoarcem , fara sa vrem , la vechile ziceri ca aratau cum Ucraina nu poate ramane integralista teritorial .Rusia nu va accepta o infringere si nu va pleca din Ucraina fara sa ofere cetatenilor ei macar cucerirea Donbasului .Inca Presedintele J.R.Biden ne este dator cu un raspuns clar .Cum se va termina acest razboi ce pare a avea si o componenta strict politica luata in clacul de catre SUA si UE ce acum isi pot redefini toate aliantele si pot reaseza politic mult mai usor partea lor de lume .Nu pot sa nu admir conceptul de tara si pasii facuti de Maia Sandu , pasi ce pozitioneza, rapid , Rep. Moldova in noul cerc de tari atasate UE .Incet , incet ,o data cu sansa de reinarmare oferita de acest razboi Germaniei (acum nimeni nu se mai poate impotrivi ) UE devine si o putere militara ce deja isi revendica pozitia militara conducatoare in multe dintre tarile membre printre care si Romania si Bulgaria .Jocul politico – militar al UE este de exceptie .costurile sunt uriase dar asa cum vedem UE este dispusa sa cheltuiasca orisicit cum dealtfel asta face si SUA.

  3. Bună profesiune de credinta, anume știința de a nu vă fi fost refuzat nici un text. O întrebare rămâne totuși. In situația in care textele ar fi fost plătite nu cu 7 lei ci cu 700, sau ca sa ducem problema la cealaltă extrema, cu 7000 s-ar mai fi produs balansul est-vest?
    Mulți, prea mulți sunt acomodati cu principiul ‘cultura trece prin stomac’.

  4. Excelenta relatare, ca de obicei! Internetul si ziarele gratuite ale milionarilor au distrus profesiunea de ziarist. In site-ul BBC ului de ani de zile nu mai sunt breaking news, stirile sunt f putine si vechi, in schimb sunt tot felul de articole despre carlionti si cartonase colorate. Un fost ziarist de la Washington Post a scris o carte in care poveste ce s-a intamplat cand Amazon a cumparat ziarul.

      • Nu o gasesc! In ultimii ani am citit mai multe carti despre metodele si pacatele companiilor Big Tech ( Amazon, Google, Facebook. Apple). In World Without Mind, The Existential Threat of Big Tech, in capitolul dedicat Amazon-ului, este un fragment dedicat cumpararii ziarului Washington Post de catre Jeff Bezos, dar nu este ce-mi aduceam eu aminte ( un conflict direct intre un fost ziarist si noua conducere), cred ca era alta carte sau pur si simplu memoria ma insala. In orice caz, in cartea mentionata, se povesteste ca Jeff Bezos a desfiintat functia traditionala de gatekeeper ( pazitor al standardelor democratiei) a ziarului, a spus ca pe el nu-l intereaza decat ceea ce ii intereseaza si ce le place cititorilor. A dat dispozitie sa nu fie angajati editori. A pus la conducerea ziarului, totusi un ziarist clasic, si inteleg din ce am citit prin internet, ca ziarul a mers bine din ptdv financiar. Catastrofa, este ca in acelasi timp regulatia anti-monopol in SUA a fost tacit desfiintata.

  5. Si totusi nu inteleg de ce era suparata rusoaica? Sa se intoarca acasa in Rusia, ca doar nu o violeaza nimeni. Nu este nevoie de ei aici. Vestul are experti in toate domeniile asa ca prezenta rusilor aici nu este necesara. Pe langa faptul ca sunt de umplutura pe aici, mai sunt si prost educati si strica peisajul.

    • Le place banul satanei occidentale, de asta sunt aici. Nu-i bai, cu nitel noroc se anexeaza toate Europa.
      Era suparata ca i se stricase lumea, si fiind ceva mai luminata si-a dat seama, cu groaza, de iadul de-acasa, pe care-l credea rai („credinta”, „zacusca”, „traditii milenare”).
      Fix ca la noi, aceleasi vorbe le aud si eu: ca sunt tradator, ca „actorasul Zelenski e fascist/nazist”, „rusii ne salveaza” („idei” uneori intretaiate de „da,da,da, sunt niste criminali… dar si ailalti sunt la fel”), „huoo afara cu americanii din tara, nu suntem colonia lor”.
      Uneori ma rog sa vina extraterestrii, de care-or vrea, sa faca tabula rasa.
      Aici nu birui cu nimic, o tinem tot asa si planeta intreaga va deveni un imens lagar.

  6. Interesant de aprofudat subiectul. Care e mecanismul psihologic care genereaza o situatie de o asemenea amploare ontr-o natiune ? Doar propaganda sau mai e ceva?

    • Părerea mea personală, domnule Lamus, este că mai e ceva, nu numai propagandă. Din păcate, nu pot aduce dovezi irefutabile în sprijinul părerii mele.

      • Ceva-ul ala se numeste idiotenie, cumva?
        As zice prostie, dar de cele mai multe ori indivizii astia au fost trimisi de parintii lor la scoala. Deci nu e prostie standard, in sensul de lipsei de cunoastere, ci de idiotenie asumata, selectiva.

    • Mai e ceva, domnule Lemus. Originile sale neregulate. Rușii sunt în esență animale de stepă, tiranice, anticivilizatie, antiumani. Din încrucișarea cu seminții de cultură joasă au rezultat individualități de o josnicie unică. Sunt corcituri insalubre, însă profita de aura de legendă a Rusiei Kievene. In mare, ei lasa impresia celor mai haini oameni. In cursul întregii lor istorii ( cca 400 de ani), ei s-au manifestat ca ființe fara suflet. Rușii comit crime cu buna știinta și cu multă satisfactie. Omorul este pentru rus un sport amuzant. Se delectează cu chinurile altora. Ca atare, puterea lor este exercitată numai plecând de la spiritul raului. Lor le lipsește, într-adevăr, ceea ce in lumea civilizata e privit drept demnitate umana.

  7. Foarte bun articolul, mi-a placut sinceritatea si mai ales ca la sfarsit ati avut puterea sa nu va certati cu doamna respectiva pe tema razboiului. Uneori e bine sa taci si sa inghiti in sec pentru ca oricum iti irosesti timpul. E ceva ce trebuie sa invat si eu.

    Plus, twistul de la final e bestial si uneori se aplica si romanilor. Blestemam vestul pentru multiculturalitate si deschidere (de care ironic beneficiem), multi romani plecati lauda Romania din Vest, dar parca nimeni nu s-ar intoarce.

    • Ba eu m-aș întoarce, domnule Răzvan! Nu garantez că m-aș și readapta, dar de dragul experienței m-aș întoarce în RO! Bine, nu chiar imediat… știți vorba cântecului popular: „Aș muri dar nu acuma”!

  8. După ce primise o tiparniță de la patriarhul Moscovei, Mitropolitul Dosoftei a notat în molitvenicul sau: ” De la Moscova lucește lucoare …”. Astăzi, războiul Lucifericului Puțin ne obligă să declarăm: De la Moscova țâșnește Lingoarea! Acest fapt este de netăgăduit. Viata in societatea rusă ( RuSSkii mir”, plin de „mituri” proaste) devine din ce in ce mai izolata, râncedă, insidioasă. In general, viața în Estul Bolsoi este/ a fost construită strict pe ideea neroada că mințile cetățenilor trebui sa fie manipulate, modelate, zombificare, virusate etc. Și asta face Putin 24 de ore din 24, an de an. Și așa mai departe … Intr-o izolare cruntă. Iar barzii RuSSiei se întrec în competiția adulării, proslăvirii și bogdaprostirii, folosind cu strășnicie termeni precum „sfântă” Rusie, „blajină” Rusie, „luminoasa” dătătoare de operațiuni speciale Rusie. Doar că „lumina” asta nu le luminează cugetul. Le convine izolarea, adică bezna și noaptea minții. ” Cine trăiește în izolare nu poate să nu urască oameni”. (Pușkin). Ura fata de tot ce nu-i muscalesc, ura fata de lumea civilizată, ura fata de consolidarea și afirmarea Ucrainei, Moldovei etc. ca state independente i -a transformat pe ruși în cele mai ticăloase animale de pe glob. Ura refulată de către cel mai teribil Terorist, Puțin, a devenit, in Rusia, Ciuma colectiva. Putin a devenit un paria. FR a devenit un imens „Salonul Nr 6”. Astfel, nuvela lui Cehov și regimul genocidar Puțin se întâlnesc într-un timp al terorii. Ca intr-un spital „cu aerul acela mizerabil și blestemat”. „Oriunde în altă lume, zice Cehov, oriunde în altă parte, presa și cetățenii de mult ar fi făcut praf aceasta…Bastilie”. Numai că rușii – prizonieri in propria lor țară – in marea lor trufie oarbă nu vad nimic. Stau in izolare, dandu-si aere de importanta, și aclama frenetic:” Vive l’empereur Puțin! „. Indiferent de omoraciuni, spionari, delațiuni, agresiuni, opresiuni, damnațiunii și minciuni, rusul accepta totalitarismul, dictatura, cultul personulității.. Propriu-zis, ” Imperiul Raului ” a fost dintotdeauna un tărâm spurcat, izolat și administrat de Tartori excentrici, psihopați, damnati. Ce poate să iasă mare dintr-o intinsoare mastodontica macabra, expansionistă, putinista, fascistă?

    • Au ieșit câțiva scriitori foarte buni, domnule Sandu. E adevărat că aveau și ei bubele lor… dar cine nu le are?

      • „Sfântă” RuSSie a evoluat, totuși. De la Ivan cel Groaznic la Vladimir cel Groaznic. De la „Idiotul” la Muza/muzele pentru Idiotul. De la „Război și Pace” la Operațiunea militara specială și Pace. Problema rușilor e că dictatorii sau dictatura nu le crează absolut nicio problema, pentru că dictatura le convine, ba chiar entuziasmează cele 140 de milioane de capete seci. Problema e că rușii n-au trecut inca de stadiul omului de peșteră. Mintea rusului pare a fi „tabula rasa”. Tot ce vede și tot ce aude rusul de peșteră sunt adevărate lecții de cruzime și de viclenie, de foc și jaf. E dementa crasă acolo.

      • Bun, si in afara de acei foarte buni scriitori, ce altceva a mai iesit ?

        De dragul a catorva foarte buni scriitori (afirmatie indoielnica), primim cateva satan peste ceafa ?

        Sau poate murim fara balet.

        Nu stiu, intreb si eu, ca unul „vandut vestului”. De mic copil admiram Germania „fascista” (fascista fiind Italia), mama mea imi reproseaz auneori ca desenam prea multe svastici. A l’allemande.
        Asta ca sa stiti cu cine vorbiti, nu de altceva.

          • Ar mai fi totuși un Mendeleev, Lamonosov, Lebedev, Antonov, Tupolev, Iliușin, Karpov, Kasparov, Cebîșov, Perelman, Markov, Lobacevski … nu doar scriitori.
            Chestia e cum vrei sa judeci un popor, după genii sau după scursori. Că orice nație are și de unii și de ceilalți.

  9. Acum serios, dacă îți merge capul doar un pic azi ai norocul sa poți muri de foame la tine în casă sau pe stradă. Acum doar câțiva ani pentru astfel de demersuri erai trimis de bunicii celor de la conducere de azi la munca silnică și mureai de foame bătut în celulă.

    Deci da, azi se trăiește bine in RO poți gândi și muri de foame acasă în același timp, lux.

    Da stai sa mai vedem cat mai durează huzurul asta.

    • Păi chiar asta am pățit și eu, domnule Alin Radomir, întocmai cum am povestit. Eram liber să gândesc cât vreau (ceea ce am și făcut), dar și să crăp de foame. Nu aș numi, totuși, nici „lux” și nici „huzur” situația mea din 2013.

      Ce? Dacă dumneavoastră puteți fi ironic, eu de ce să nu pot?

  10. O poveste cu substanță, edificatoare.
    Mă bucur că mi-a fost semnalată.
    Îmi propun să urmaresc viitoarele publicații ale dlui Buzea.

    • O idee excelentă, domnule Jean! Mai scot anul o carte cam prin vară, și tot despre imigranți. Doar că, de data asta, am lărgit „aria” și am inclus ceva mai mult decât Londra și Parisul: Japonia, California, Israel, Suedia, Maroc… am chiar și bucăți de poveste de prin Germania, special pentru Neamțu Țiganu! Dar și din România, că oricât ar părea România de varză, e în continuare o țară extrem de interesantă. Literar vorbind, că economic nu știu ce să zic.

  11. Sună bine, sună moralizator, sună chiar didacticist, dar sună fals :)

    Cei 448 de lei obținuți în 6 luni însemnau probabil vreo 100 de euro în 2013. Chiar și la o spălătorie de mașini se obțin mai mulți bani pe săptămână. Însă în altă secțiune din articol ni se devăluie și realitatea: de fapt, era important să fie ”muncă intelectuală” :) :)

    A fost mai demult un film cu Al Pacino, în care îl interpreta pe diavol. Și una din replici era: ”Trufia, păcatul meu favorit” :) :)

    Există multe profesii bazate pe creativitate, în care succesul profesional se obține extrem de greu, iar banii chiar și mai greu. Însă orgoliul nu are nimic de-a face cu asta, orgoliul e doar manifestarea ”complexului luciferic”, admirația nețărmurită pentru propria inteligență.

    • „Există multe profesii bazate pe creativitate, în care succesul profesional se obține extrem de greu, iar banii chiar și mai greu” – absolut exact, domnule Harald.

      „Însă orgoliul nu are nimic de-a face cu asta, orgoliul e doar manifestarea ”complexului luciferic”, admirația nețărmurită pentru propria inteligență” – din nou, absolut exact, domnule Harald.

      „Însă în altă secțiune din articol ni se devăluie și realitatea: de fapt, era important să fie ”muncă intelectuală” :) :)” – da, absolut exact, domnule Harald.

      Eu nu văd nimic fals aici. Enfin, nu aud, pentru că ați folosit cuvântul „sună”. Cu respect vă rog, puteți explica punctul dumneavoastră de vedere? Pentru că, doar din acest comentariu, nu se înțelege. Mulțumesc!

      • Păi, hai să vedem ce sună fals: între astea 6 luni de ”muncă intelectuală” pentru 100 de euro din 2013 și munca autentică de arborist din UK, care a fost efectivă și merită admirată într-adevăr, unde încape vacanța din Hawaii? :) Vacanță de la ce? :)

        La începuturi, articolele despre cariera de arborist erau pur și simplu autentice: erau povestirile unui om real despre experiențele sale reale. Atât omul care le trăise, cât și omul care le scria, meritau tot respectul. Măcar pentru autenticitate, dacă nu pentru altceva. Între timp, lucrurile au alunecat într-un soi de self-righteousness, exact ca în definiția termenului și exemplul de la Oxford: „we had little doubt about the righteousness of our cause” :)

  12. Pornesc de la sfârşit către început deoarece sunt oltean, la origine şi înţeleg de ce mâna stângă se foloseşte doar pentru urechea dreaptă şi invers :))) :
    1. „Cea mai recentă carte”, nu „ultima”, deoarece sper să mai scrieţi după această lansare. Felicitări pentru realizare.
    2. Efectele propagandei ruseşti „la firul ierbii”: Am ajuns la un moment dat în Crimeea şi am fost foarte atent la comportamentul echipelor ruseşti. La sfârşitul activităţii oficiale am avut ocazia să discut faţă în faţă cu o domnişoară foarte pricepută la mânuitul armelor şi inclusă într-o echipă Alfa a FSB (din câte am înţeles). Discuţie este un fel de a spune deoarece mi-a oferit direct o replică scoasă din arsenalul Războiului Rece: „Eu ştiu limba engleză, dar nu o vorbesc cu un imperialist NATO (adică subsemnatul)”. România era deja stat membru al NATO, în acel moment.
    De aceea, pe mine nu mă miră sondajele de opinie ruseşti, în care Vladimir Putin este prezentat ca un tătuc al patriei şi este simpatizat de 80% din populaţia Federaţiei Ruse.

    • Am trăit ceva similar într-un loc neverosimil, domnule Petre Opriș. Sper să nu citească Harald acest comentariu și să zică cum c-ar fi fals, pentru că nu e. E doar greu de crezut, dar atât: în vara lui 2014 am fost în vacanță în Hawaii, pe insula Kauai, mai exact. Și acolo e un traseu montan destul de greu, care se numește Kalalau Trail, pe care ne-am apucat să-l parcurgem cap-coadă, cumnată-meu și cu mine. Și e un punct de odihnă, numit Hanakoa, unde am dat peste un grup mare, chiar mare, cu oameni de toate felurile. Am intrat în vorbă, și una dintre cucoane ne-a zis: „A, sunteți din Europa, uite că mai e aici cineva din Europa!”. Cineva-ul erau două rusoaice tinere și frumoase (cu care cumnată-meu și cu mine ne-am fi potrivit la fix, fie vorba, mai ales că aveam și cortul în rucsac), care au refuzat să discute cu noi după ce le-am spus că suntem români. Americanca, cucoana, le-a întrebat foarte uimită care e problema, iar una dintre rusoaice a explicat: „Romanians are fascists!”.

      • Mi-e rușine să spun aici ce și cum, dar puteți să vă considerați răzbunat pentru faptul că rusoaicele alea nu au vrut să vă vorbească pentru că sînteți român fascist. V-am răzbunat la ele acasă, în deplasare cum s-ar zice, și nu o dată ci de multe ori. Ca să nu se înțeleagă greșit, a fost gratis, rusoaicele au fost foarte drăguțe și intelectuale și de fiecare dată, atît eu cît și fasciștii ăilalți cu care eram am primit mulțumiri și gesturi de recunoștință. Deh, fiind fasciști le-am băgat la ploton de pedeapsă, cum zicea moș Teacă.

  13. Parerea mea e ca cu armata de saraci bine educati nu prea poti face mare lucru, au un mare defect: pun intrebari, iar daca nu le pun, inseamna ca stiu deja raspunsurile la ele ceea ce de regula nu suna magulitor deloc.
    Chestia cu 500 lei castigati in 6 luni mi se pare o prostie, de ce sa te mai obosesti sa scrii pentru banii astia, mai ales cand stii pentru cine si pentru ce-o faci? Nu de alta, dar ai vazut cum poti sa faci banii respectivi in Londra intr-o zi, iar pentru asta nu-ti trebuie cine stie ce talent. Oficial piata muncii din UK s-a deschis in 2014, dar cine n-a ajuns sa munceasca acolo inainte de 2014 inseamna ca n-a avut nevoie…

    • „de ce sa te mai obosesti sa scrii pentru banii astia” – de foame, domnule Marius. De foame…

      „Oficial piata muncii din UK s-a deschis in 2014, dar cine n-a ajuns sa munceasca acolo inainte de 2014 inseamna ca n-a avut nevoie…” – foarte corect. Eu aveam nevoie de munca din Londra și înainte de 2014, dar n-am avut curaj. Am preferat să vegetez în Berceni, cloșcărind texte de 7 lei. Nu zic c-am făcut bine. Nu mă laud cu asta. Iată de ce am folosit cuvântul „faktî” în titlu! Altfel aș fi scris, naibii, „Argumente și lăudăroșenii”!

      • Te cred ca n-ai de ce sa fii mandru si stiu ca foamea te impinge sa faci lucruri pe care mai tarziu realizezi ca nu erau neaparat necesare… am fost si eu pe-acolo si vad zilnic oameni care fac asta.

        Din tot articolul, paragraful de mai jos m-a intrigat si m-a indignat cel mai mult (de asta am si comentat de altfel). Dupa raspunsul de la comentariu initial tind sa cred ca e aruncat in text tocmai cu scopul de-a intriga, nu fiindca chiar crezi c-asa ar sta lucrurile si acum (e foarte posibil sa ma-nsel).

        „Știam ce fac atunci cînd am acceptat contractul ăla de colaborare? Știam în solda cui mă băgasem? Știam pe cine servesc, realmente? Răspuns: da, știam. Am știut de la bun început, nu am avut nici o iluzie, nu m-am mințit nici o clipă. Mă făcusem frate cu diavolul ca să trec puntea. Am trecut-o, zicîndu-mi că nu e dracul chiar atît de negru, și chiar dacă e, ce putere am eu să-l albesc? Important era să mă salvez pe mine! Și așa cred și-acum. De-asta scriu acest articol.”

  14. 1. „înainte de 2009 și chiar mult după 2014, actualul lider rus avea foarte mulți aficionados, persoane cu influență solidă la nivel planetar. Acum, tăcerea acestor foști admiratori este asurzitoare”

    2. „Devenisem, deci, lucrătorul (cu contract de colaborare) unei firme dintr-un oraș foarte mic din România, care lucra la rîndul ei cu o firmă din Belarus, a cărei companie-mamă era din Rostov-pe-Don.
    (…)
    Știam ce fac atunci cînd am acceptat contractul ăla de colaborare? Știam în solda cui mă băgasem? Știam pe cine servesc, realmente? Răspuns: da, știam. Am știut de la bun început, nu am avut nici o iluzie, nu m-am mințit nici o clipă. Mă făcusem frate cu diavolul ca să trec puntea. Am trecut-o, zicîndu-mi că nu e dracul chiar atît de negru, și chiar dacă e, ce putere am eu să-l albesc? Important era să mă salvez pe mine! Și așa cred și-acum. De-asta scriu acest articol.”

    Hahaha!!!

    Mi-a fost greu sa aleg cele mai haioase poante, fiindca tot articolul e haios. De sus pina jos. Poate fi citat in intregime in Catavencii.

    Si zic ca merita mai mult de 7 lei. Poate chiar pina-n 10 (zece).

    • Sunteți zgârcit, domnule Șapte Lei Frumoși, sau poate doar meschin. Nici măcar 10 lei n-ați da pe un articol ca ăsta?

      M-ați întristat. Cred c-o să plâng.

  15. O singura „corectura”, rusii nu au ramas singuri. Au o intreaga retea de politicieni si oameni de afaceri germani de partea lor, il au pe Macron care le poarta de grija sa nu fie umiliti in timp ce vietile a 40 de milioane de Ucrainieni sunt distruse, pe unguri, pe sarbi, acuma italienii ies cu cioara vopsita.
    Am vazut astazi o fotografie a tanarului Scholz in fata microfonului la un mars de prietenie in RDG!!! in 1987!!!
    Germania este infiltrata pana in maduva oaselor. Rahatul este imens.
    In schimb Polonia, tarile Baltice, PM a Estoniei, Boris si Biden, si alte tari sunt extraordinar(i)e.

    • Polonia+Ucraina+Belarus+tarile baltice inseamna 100 milioane de cetateni/ votanti ! . Germania si Franta nu prea i-ar vrea integrati in UE pe ucraineni.

      • Nu sunt sigur de afirmația lui „Sceptic” privind Germania și Franța, dar ce e sigur e că Putin nu-i vrea integrați în UE pe ucraineni.
        Și tot Putin și-ar dori ca europenii să creadă că „Germania și Franța nu prea i-ar vrea integrati in UE pe ucraineni”.

  16. Istorioara d-lui Buzea arata inca o data ca rusii, ca popor, nu au nici o scuza privind razboiul din Ucraina. Este naiv sa credem ca nu au la dispozitie surse veridice de informare. Suntem in mileniul 3, oricine doreste sa obtina informatii adevarate, le are la dispozitie.
    Problema este mentalitatea lor, de mare imperiu, fata de care celelalte natii nu conteaza. Din cauza aceasta, Putin este exponentul perfect pentru cei care l-au ales. Recomand ca lectura „Vine iarna!” de Garry Kasparov.
    Explica perfect toate aceste lucruri.

    • Da, e o carte necesară. Necazul e că cei care-ar trebui să o citească n-o vor citi în veci de veci, în timp ce noi, cei care o citim, suntem deja convinși de adevăratul „sentiment rusesc al ființei”.

  17. O intimplare dupa schi. Cu rusi

    Acum 8 ani intr-un februarie eram la schi in Zillertal. Seara ma dadusem jos de pe Penken si ma plimbam prin Mayrhofen cascind gura prin magazine asteptind sa vina ora mesei. In fata vitrinei unui magazin Sport Mode (astea sint niste magazine de toale obscen de scumpe si multe dintre cirpele alea sint urite cu spume) doi rusi la vreo 35 de ani, un el si-o ea. N-am vazut in viata mea femeie mai “tunata”, buze gigantice rasfrinte pleznind de umplutura, geaca de pe ea nu-i incapea uriasul piept, fesele-i puteau concura lejer cu cele ale Serenei Williams, ce mai, o creatura de plastic. Numai chiptuning nu avea. Cred. Mie mi se parea respingatoare. (Il citez iarasi pe domnul Plesu: “cum sa saruti o asemenea instalatie?” :))) ). Insotitorul? Un malac chel, atletic, cu un tatuaj pe git si cu altele pe falange (!) si cu o privire care spunea: “am mai ucis la viata mea”. Am stat pret de 5-6 minute sa-mi termin tigara uitindu-ma mirat la ce se uitasera ei: o pereche de schiuri Porsche (aiurea, in ultimele doua sezoane schiurile Porsche, foarte bune dealtfel, era facute de Head. Superchape Liquidmetal SL, prima generatie. Le cunosteam bine, schiam cu acelasi model). Pentru Porsche Head schimba doar foaia superioara de plastic, din alb cu rosu pune una neagra cu un model fin auriu. Sint frumoase. Operatiunea costa probabil jumate de dolar. Linga ele o pereche de clapari Atomic Haws 90 negri. Cunosteam si respectivul clapar, il folosea o amica la Sinaia, un clapar bun, nu top dar bun. Pe la 380-420 de Euro sa fi fost in magazinele din jur sau la Brasov sau la Himalaya.
    Intru in magazin si casc gura la produse, in majoritate toale de strada, urite si scumpe, unele cu o vaga tenta sportiva. A, si niste pulovere pe care o “strincanitoare” romanca nu s-ar demite sa le faca, i-ar fi rusine. Poate ca ar incasa si niste palme… Rusoaica proba claparii si schiurile erau in mina lui. Foarte bine, nu e treaba mea.
    Se-ntimpla insa sa ma uit si la preturi: 1600 de Euro claparii, singura diferenta fata de cei de la magazinele din jur era ca pe astia scria Atomic de mina si pe carcasa neagra aveau vopsite tot de mina citeva curbe colorate. Schiurile? Modelul respectiv de Head costase la lansare vreo 650 de Euro, aici erau 1300 parca. Le-au cumparat.

    Daca ar fi fost niste oameni normali m-as fi bagat in vorba si le-as fi spus: mai, nu cumparati schiurile alea, femeia nu le poate duce, au raza foarte scurta, doua placi de Titanal, sint prea dure si prea pretentioase, alea sint schiuri pentru avansati-experti, iti trebuie musculatura, antrenament si tehnica fina pentru a te putea bucura de ele, nu sint schiuri recreationale. In plus daca pirtia e proasta, si la sfirsitul zilei e, sint exact ca dracu. Mi-am vazut de treaba si am iesit. Ce se intimpla cu schiurile acelea? Le vinde dupa citeva zile, nu le poate face fata.
    In anul urmator am vazut un model identic la inchirieri in Busteni. Porsche, negru complet. Le-am inchiriat pentru citeva coboriri. Da, identice cu ale mele.

    • „Daca ar fi fost niste oameni normali” – poate că există și oameni normali printre ruși, că doar e vorba de un popor mare, chiar mare (145 de milioane, parcă). Dar rușii normali nu arată așa ca acest cuplu și nu au bani de Zillertal.

      • Nu asa, domnule Buzea. Zillertal nu e doar Mayrhofen si Hintertux. Pe toata valea aia (aproape 600 km de domeniu schiabil! Puse cap la cap ma indoiesc ca toate pirtiile din Romania sint jumatate din atita. Si in nici un caz la nivelul ala) sint multe statiuni mai mici si cu mult mai ieftine, sint vilute de 2* care inchiriate complet si din timp (am amici care fac asta, inchiriaza din timp si complet cite una si-i costa cazarea 6 nopti mai putin decit un weekend in Poiana Brasov. Fara nici o exagerare). Intr-adevar insa, statiunile „posh”, stelele Tirolului sint scumpe, Mayrhofen e una dintre ele. Toate statiunile scumpe de schi sint pline de rusi, ii recunosti repede dupa manierele de inspiratie siberiana si deseori dupa marcile de imbracaminte de schi pe care le prefera.
        Prima oara cind am fost la schi in Austria si am inteles ce si cum a fost cit pe ce sa fiu accidentat sau macar tamponat pe pirtie de cite-un rus. N-are el treaba cu legile pirtiei. Si daca pina atunci cu orice ocazie am schiat (in Romania) la bustul gol si uneori chiar in sort (primul care se dezbraca pe pirtie si face plaja sau schiaza sint eu) am dat fuga la magazine si am cumparat un set complet de protectii pentru schi alpin. Complet insemnind vesta Demon cu protectii pentru tors, coloana, umeri si coate, pantalon scurt Demon pentru noada si solduri si genunchere Dainese de zici ca alerg in Cupa Mondiala nu ca sint un turist la schi. Protectiile alea chiar au folosit la citeva izbituri cu rusi pe pirtie si m-au ferit de accidentari. Am intotdeauna asigurarea medicala in buzunarul costumului de schi insa m-am dus acolo sa ma bucur de schi nu sa zac intr-un pat de spital.
        In ce ma priveste nu pericolele obiective ale muntelui sint cele mai mari la schi in Tirol (vremea, inclinatia pantei, starea zapezii, taria pirtiei, viteza) ci comportamentul rusilor pe pirtie! Sper ca nu al tuturor rusilor.

  18. Domnule Buzea, mi-ati trezit amintiri de acum 10 ani, am avut experiente foarte similare la scoala cu copii.

    Din observatiile mele copii rusi invata foarte bine, parintii se ocupa de educatia lor, dar se ocupa si ambasada, au cursuri suplimentare pentru ei. Fac si sport, dansuri de toate. Parintii sunt foarte atenti sa fie in relatii de prietenie cu profesorii si administratia scolii (un cadou cu o ocazie sau alta). Respectiv am vazut o atitudine mai mult decat prietenoasa fata de ei. Au si copii si parintii un aer de superioritate.

    Ai nostri … am vazut de toate dar in general merg cam cum bate vantul. Cand spun de toate inseamna chiar de toate de cel mai jos pana sus.

  19. Ați strecurat un termen asupra căruia ar trebui să dezvoltăm un pic: … ‘dacă e proprietar’. Păi treaba asta cu proprietatea e fix coșmarul oricărui conducător de destine socialiste. În principiile conservatoare (cele autentice) se menționează că ‘proprietatea privată este locul în care găsești răgazul de a gândi și libertatea de a acționa’ nimeni care nu vede lucrurile așa nu respectă viața însăși. Să ne gândim la noi ce ne zicea criminalul în libertate ‘proprietatea privată e un moft’ sau mai nou apărută Oana von *whatever ceva tot similar dar cu o notă actualizat de rit hipiot de a trăi frumos toți în aceeași ogradă etc.

    Și cam aici se termină cu conservatorismul în RO, pentru că alt principiu ne spune că în ordine de a vedea viitorul conservatorii ‘se urca pe umerii strămoșilor lor’. Ori noi cei rămași aici ce variantă avem? Pentru că doar un pic dacă te ridici vezi că toată realitatea din jurul nostru a fost construită de niște derbedei tip I. Iliescu, apoi te uiți mai in urmă și-l vezi pe Ceaușescu și tot așa.

    Fără trecut, fără viitor asta e prezentul. Cum ‘mai sus’ nu există, vom merge în jos, cât mai jos.

    PS: dvs nu ați plecat din țară, ați fost dat afară, iar aici e toată diferența.

  20. Ați strecurat un termen asupra căruia ar trebui să dezvoltăm un pic: … ‘dacă e proprietar’. Păi treaba asta cu proprietatea e fix coșmarul oricărui conducător de destine socialiste. În principiile conservatoare (cele autentice) se menționează că ‘proprietatea privată este locul în care găsești răgazul de a gândi și libertatea de a acționa’ nimeni care nu vede lucrurile așa nu respecta viața însăși. Să ne gândim la noi ce ne zicea criminalul în libertate ‘proprietatea privată e un moft’ sau mai nou apărută Oana von *whatever ceva tot similar dar cu o notă actualizat de rit hipiot de a trăi frumos toți în aceeași ogradă etc.

    Și cam aici se termină cu conservatorismul în RO, pentru că alt principiu ne spune că în ordine de a vedea viitorul conservatorii ‘se urca pe umerii strămoșilor lor’. Ori noi cei rămași aici ce varianta avem pentru că doar un pic dacă te ridici vezi că toată realitatea din jurul nostru a fost construită de niște derbedei tip I. Iliescu, apoi te uiți mai in urmă și-l vezi pe Ceaușescu și tot așa.

  21. Este un exemplu de reflexie pentru tinerii romani care de de multe ori se orienteaza catre pregatiri profesionale fara perspectiva, un meserias bun, brutar, tamplar sau instalator nu va muri nici o data de foame, am dat doar 3 exemple, exista inca foarte multe alte meserii prin care iti poti castiga o existenta decenta si normala.
    Pe vremuri exista un proverb: „Meseria bratara de aur”

    • Foarte corect, domnule Ursul Bruno. Dacă visul unui om este să nu moară de foame (sau să ducă o existență decentă și normală), atunci alegerea unei profesiuni bănoase este cea mai bună decizie la început de viață. Nici arboristica nu e o meserie rea, să știți! În România nu se prea cunoaște, dar în UK sau în Suedia se câștigă bani frumoși din arborii urbani.

      Bine, este vorba de altă cultură, de alte mentalități; ziceam așa în general, de meserii bine plătite.

  22. Domnule Buzea, asta-i cel mai bun articol pe care vi l-am citit (si-am citit multe, inclusiv parti din Jimmy).
    Probabil neintentionat, dar m-ati amuzat copios acum. O singura remarca, vis-a-vis de „Roadele unui secol de maskirovka au fost zvîrlite la gunoi de către actuala echipă de conducere. De ce? Nu am un răspuns la această întrebare”

    Faptul ca dvs nu intelegeti de ce a fost invadata Ucraina, nu e ceva grav. Grav e ca nici vecinii dvs din
    parlamentul/comisia europeana nu inteleg mai mult desi oameni cu mai multa scoala ca ei (si o mai buna intelegere a lumii) le explica de ani buni si in detaliu motivele. Actualul director CIA ne spunea inca din 2008 cum stau lucrurile: https://wikileaks.org/plusd/cables/08MOSCOW265_a.html
    Ma rog, nu noua (mie sau dvs) ne spunea caci memo-ul era clasificat. Noi puteam insa citi un articol stiintific pe tema asta https://www.mearsheimer.com/wp-content/uploads/2019/06/Why-the-Ukraine-Crisis-Is.pdf
    Recomand calduros ultimele 2 paragrafe, cind le-am citit in feb 2022 am crezut ca au fost scrise atunci nu in 2014.

    Cel mai grav lucru insa, e ca eu ca platitor de taxe la Uncle Sam nu am mai multa putere in a-l convinge sa nu-mi mai mareasca in fiecare an taxele (ca mai apoi sa le arunce pe diverse razboaie menite sa implementeze „the grand delusion”) decit are un platitor de taxe rus sa-l convinga pe Putin. Asa ca acum trebuie sa incep si exercitii de „duck and cover” fiindca pare destul de logic ca cu cit Uncle Sam trimite mai multi soldati si bani in Europa cit atit mai repede isi vor lua chinezii Taiwan-ul inapoi…

    • „Roadele unui secol de maskirovka au fost zvîrlite la gunoi de către actuala echipă de conducere. De ce? Nu am un răspuns la această întrebare”, am scris eu.

      „Faptul ca dvs nu intelegeti de ce a fost invadata Ucraina, nu e ceva grav”, scrieți dumneavoastră, domnule Nad.

      Cred că e vorba de o mică neînțelegere. Eu am înțeles perfect de ce a fost invadată Ucraina. Ceea ce nu am înțeles este motivul pentru care roadele unui secol de maskirovka rusească au fost aruncate la gunoi.

      Cred că acum este mult mai clar!

    • @nad – de asta se duce lumea de râpă, din cauza relativismului moral. Inclusiv al lui Mearsheimer, care nu trăiește nici în România, nici în Ucraina, ca să vadă cum e.

      Hai să încercăm o viziune materialistă, ca să înțeleagă toată lumea: orice țară mai de Doamne-Ajută încearcă să-și exporte modelul social-politic. Pentru că e un joc pe care îl stăpânește mai bine decât cei cărora încearcă să-l exporte. Până și Turcia și Iranul se manifestă ca puteri regionale, în raport cu ~stan-urile din Asia Centrală, dezorientate după un secol de apartenență la lumea sovietică.

      La nivelul României sau Ucrainei, avem de ales între modelul social-politic american și modelul social-politic rusesc, post-sovietic. Nu e ca și cum am putea trăi fără vreun model social-politic, țara trebuie condusă cumva, deci va avea obligatoriu un model-social politic sau altul. Iar realitatea curentă este că România e în prezent cam la fel ca Rusia, infestată de servicii secrete la toate nivelele și cu economia sever obstrucționată prin lege și controlată de oligarhi.

      La momentul de față, România și Ucraina au mare nevoie de modelul social-politic american, bazat pe democrație autentică la toate nivelele, nu de butaforia merkeliană ghidonată de la Berlin și de la Kremlin. Taiwan-ul e o chestiune complet separată. Românii, polonezii și ucrainenii sunt mai preocupați de propria soartă, nu de a Taiwan-ului. Pentru că, așa cum se spunea în armată: ”decât să plângă mama, mai bine să plângă mă-sa”

  23. Sint sigur ca pe articolele astea iei mai mult de 7 lei/buc. Nu ca ar fi mai putin stravezii sau mai mestesugite, ci fiindca inflatia a scumpit mult piinea si ceaiul din 2013 pina azi si, daca continui sa scrii, asta inseamna ca esti in viata, adica ai bani de piine si de ceai. Ceea ce iti doresc si in continuare.

    • Vă înșelați, domnule Marian B. Pe articolele astea nu iau mai mult de 7 lei/buc. De fapt, iau mult mai puțin – iată un lucru pe care dumneavoastră nu îl veți înțelege vreodată!

  24. Un text care mi-a placut. Povestirea unor experiente directe de viata face mai mult decât orice propaganda a unor analiști politici pe TV.
    Istoria cu cei 448 lei câștigați în 6 luni și care v-au ținut in viata o jumătate de an nu prea m-a convins. Nu cred ca se putea supraviețui timp de 180 zile, cu acea suma. Poate într-o mănăstire. Nu exista atunci ajutor de șomaj?

    • Păi într-un anumit sens, în mănăstire mi-am și petrecut anul 2013, domnule Cinicul. Taică-meu agoniza de cancer la creier (glioblastom), iar eu nu puteam avea un job normal, că trebuia să-l îngrijesc, fiind ultima lui rudă în viață. Așa că pentru boala lui și pentru cheltuielile respective primeam bani de la soră-mea din California, iar ăștia 448 de lei au fost singurii bani câștigați de mine, prin munca mea, timp de o jumătate de an. Bine, măcar, că nu sunt fumător, că nici de țigări nu mi-ar fi ajuns! Dacă puneți semnul egal între „448 lei” și „disperare”, veți înțelege mai clar ce fel de ani 2013 am avut. Prin comparație, munca la Londra a fost ca liberarea din armată!

      Post scriptum (poate amuzant): ca să-mi umplu timpul atunci în 2013 (șase luni e foarte mult, atunci când nu ai lucrul tău), mă apucasem de un roman, genial după părerea mea: „Nea Nae”. După ce m-am întors din Hawaii m-am apucat să-l scriu, dar după câteva săptămâni am dat o căutare pe google și am aflat că romanul era scris încă din 1935. Autor: Nicolae D. Cocea, cunoscutul și popularul mason comunist. Pam-pam!

    • Ba da, pot. Mi-e rușine, dar de putut, pot. Scot totuși din text „twist”-ul final, pe care oricum îl băgam de frică să nu-mi fie respins textul și să rămân fără cei 7 lei de care râde domnul Marian B. Să fie sănătos!

      „When, in 1935, an inventor named Gerard de Vries received a letter, no one could possibly foresee that a decade-long rivalry started. The rivals? Americans and Europeans. Their battlefield? The confectionery industry. The stake? Paternity of the chocolate sprinkles.

      Almost at the same time, in the middle of the‘30s, on both sides of the Atlantic emerged this idea of a new sweet: a cylinder of chocolate or sugar, too small to be eaten alone but very suitable to be “sprinkled”, in large numbers, over a variety of desserts: cakes, doughnuts, ice cream, cookies, yoghurts, any kind of toppings. But there are some cultures that take sprinkles more “seriously”, using them as bread toppings or even for sandwiches: in New Zeeland, children are fond of a treat called “fairy bread”, which is nothing else but bread and butter, with a teaspoon of chocolate sprinkles stuck on it.

      All has begun (in the European’s version of the story) with Gerard de Vries opening a letter, back in 1935; in that letter, a young boy (his name is lost, unfortunately) was asking the famous inventor to produce a new bread topping: chocolate bread topping. On the spot, de Vries seized the potential of idea and worked hard to put it in practice. After many experiences and failures, he finally designed a machine that could produce those tiny cylindrical pieces of chocolate needed for topping bread. But not even he grasped immediately the huge range of applications of the new invention, considering bread and cakes the main products whose topping could be sprinkled. Luckily, he was wrong and chocolate sprinkles are now everywhere on our desserts, their usage limited only by our imagination.

      If we cross now the Atlantic we are told a different story, a purely American one. It goes like that: born in the very heart of American businesses, Sam Born, newyorker by blood and spirit, was the first who invented chocolate sprinkles and used them to add flavor and aspect to the candies he made (he was a confectioner, not an inventor). He called his sprinkles “jimmies” and insisted on spreading this name… even if his success as a name makes is now questionable.

      Of course, in this contest for paternity, many others have “registered” since, each one with his own arguments and naming: in France, sprinkles are called “nonpareils”, and this name is also used in US, at least in some parts of it; in Italy, “confetti” are common and very well-known and long time used, so the Italians claim that they are the true inventor of this product. Another name for sprinkles is “hundreds-and-thousands”, which seems special not only for creativity, but also for its “global” touch.

      Speaking of creativity: in the ’80, when a poor country like Romania tried to copy any product without importing it, the customers were lured with so-called “cip” candies. Nobody can tell how much chocolate contained sprinkles imitations, but in regard of taste, they were indeed… cheap!”

  25. Superb text,domnule Buzea sincere felicitari!!!!!!!!!!
    Multa bafta la lansarea cartii,ce pacat ca nu pot sa fiu acolo…
    Povestea asta cu cele 2 rusoaice m-a lasat …”de ce nu te intorci, ai ramas la dusmani?”
    De fapt cred ca rusii astia (chiar daca detest generalizarile pripite, puerile sau stupide) au o mentalitate sado-masochista care e impinsa pina la extreme.Nu toti, dar majoritatea.
    Altfel, dincolo de toate problemele dezbatute si para-dezbatute deopotriva de experti si de amatori adica victoria rosilor in fata albilor, aplicarea doctrinei marxist-leniniste cu toate mizeriile ei,stalinismul,al doilea razboi mondial,(adica probleme de detalii pina la urma) cred ca pina la urma gena asta a cruzimii e adinc inradacinata in etosul rusesc si perpetuata din generatie in generatie.Nu e unica pina la urma cruzimea in toate formele ei e observabila peste tot pe glob, in forme mai mult sau mai putin accentuate, dar parca rusii au ceva in singe,ceva specific lor si totul la ei se petrece la o scara monstruos de mare.
    Si mai ales ei, in majoritate nu invata nimic.Altfel n-ar fi fost posibil ca un popor care a avut destule de suferit din cauza nazismului sa aiba la inceputul secolului XXI o gramada de neonazisti care prin cruzime si ferocitate sa-i intreaca pe cei Made In Germany; plus sa ajunga la o politica de stat cu trasaturi tipic naziste.
    Ce mai de Evul Mediu;imi intareste concluzia ca cel putin unii oameni din anumite parti ale lumii nu s-au schimbat cu nimic in bine mai ales in ultimii 70 de ani.Si nu au invatat nimic din propria istorie, din pacate;si pt. ei dar mai ales pt. noi destinati sa-i fim vecini.
    Respect, si toate cele bune!!!!

    • Cam așa cuget și eu. Voi organiza toate aceste mici cugetări ale noastre într-un text agerel, pe care sper să mi-l publice redacția Contributors. Dacă nu pentru calitatea textului (deși eu, unul, voi da din mine tot ce pot, comme d’ab), măcar pentru titlu: „Cățeaua crescuse lupoaică”.

      • Excelenta idee, domnule Buzea!! Nu pot sa va spun decit: multa bafta!!!!!
        Intotdeauna cu respect!!!!

  26. Răscoala rusoaielor și a rușilor în general nu este împotriva Ucrainei și Occidentului, ci împotriva unei lumi noi (și minunată?) care le e străină, de care au frică, frica de a fi implacabil înghițiți. Deja au exemplul estului Ucrainei, al ucrainienilor rusofoni care luptă împotriva ingușeților și cecenilor „ortodoxului” frate Putin.
    Unii ruși știu, alții presimt că viața lor liniștită la sânul Maicii Rasia s-a dus. Din punct de vedere al noodiversității, va fi o tragedie, însă cel care i-a târât în această tragedie este chiar Putin și nomenklatura (post)comunistă. Ei au purtat prima operațiune specială împotriva culturii și poporului rus, în fond. Rusia a făcut (la o altă scară) ceea ce fac țările ex-comuniste, România excelând în materie: se auto-raketează.

    • Întotdeauna, Rusia invadatoare, opresoare, colonizatoare, nimicitoare și violatoare a avut o părere exagerata despre sine. Dintotdeauna, vreme de patru secole, muscalii au considerat că au un drept divin la aroganta și răzbunare. Ce au in comun Koreea de Nord și hidoasa Maica Rusia? Nimic altceva decât ura patologica. Tot ce se petrece azi in Rusia, cu rușii/rusoaicele/ triburile siberiene, atitudinea lor față de fostele republici „surori”, de fapt sclave, ura fata de tot ce nu-i muscalesc, ura fata de consolidarea fostelor republici sovietice ca state naționale, fata de foștii aliați occidentali, este una schizofrenico-terorista. Furia rusoaicelor înseamnă dispreț. Mi se pare deci de înțeles de ce muscalii nu se revolta. Ce este un om revoltat? Unul care spune nu. Un om care spune „până aici!”, „mosulica Putine, ai mers prea departe!”, „Tiranule, ai depășit toate liniile roșii!” Etc. Așa cum Rusia a trebuit să aibă o fereastra spre Europa – Petru cel mare a creat-o -, așa PolPotin și-a creat o fereastra inspre niciunde, spre Infern. Aici se vede clar că dictatura Lucifericului Puțin le-a întunecat mințile. Cu desăvârșire!

      • Domnule Sandu, cu respect si sincer, FARA nici un pic de ironie, cred ca ar trebui sa publicati o culegere de eseuri pe tema Rusiei (si evident, nu numai!!!) ar fi o bucurie s-o cumpar si s-o citesc!!!
        Aveti un stil cu adevarat remarcabil, va multumesc!!!!!!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea este arborist și scriitor. Ultima carte publicată: „Paralel” (2021)

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carti noi

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este mastile-zeului-mastile-zeului-vol-i-1651660196.png

Editura Trei publica primul volum din monumentala lucrare a lui Joseph Campbell, Măstile zeului. Acest prim volum, în editie cartonată, este dedicat mitologiilor primitive. Al doilea volum va fi despre mitologiile orientale. Puteti cumpăra de la Bookfest această carte cu o reducere de 30 %.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro