În 2010, anul în care scria piesa Mama, prima din trilogia care-i va asigura celebritatea ( sus-menționatei piese i se vor adăuga în timp Tatăl și Fiul), dramaturgul francez Florian Zeller era prezent pe piață și cu Adevărul. Un autentic și savuros vodevil a cărui acțiune se petrece, cum spunea odinioară un mare critic român despre scrierile din această categorie, în jurul patului.
Adevărul face parte, deopotrivă, dintre multele scrieri care ilustrează proverbul orice naș își are nașul, categorie cu rădăcini adânci în literatura franceză. Una dintre cele mai celebre, dar și mai disputate/discutate scrieri în domeniu, disputată fiindcă nici până azi istoricii literari nu i-au putut identifica cu precizie autorul, fiind Farsa Magistrului Pathelin. Atâta doar că acolo disputa dintre protagoniști, nu cea dintre istoricii literaturii, pornește de la șase coți de postav, luați pe datorie și niciodată plătiți.
Adevărul a văzut pentru prima oară luminile rampei în 2011, la Teatrul Montparnasse. A fost socotită o piesă ba briantissimă, ba de natură să provoace frisoane comice sau necondiționat ilaritatea, ba nostimă din cale afară. S-a observat că piesa împrumută câte ceva și de la Georges Feydeau, și de la Eugène Labiche. S-a spus despre ea că ar avea simțul ritmului și al situațiilor dramatice după modelul stipulat de acești regi neîncoronați ai genului, Și că de la Sacha Guitry transferă câte ceva, iar acel ceva rezidă în forța extraordinară a replicilor.
Numită Adevărul, scrierea lui Florian Zeller este mai degrabă una despre minciună. Despre pretinsa funcție terapeutică a acesteia teoretizată ori de câte ori se ivește ocazia de corporatistul Michel. Care este un mincinos simpatic, pesemne și drăguțel, un amoral înainte de toate. La o adică, dacă aș vrea să fac pe mon petit savant, aș putea zice că Michel e urmașul iezuiților luați în răspăr de Pascal în Provincialele sale. Michel vorbește despre minciuna necesară, însă nu admite în ruptul capului să fie mințit. Moare de grija lui Paul despre care tot repetă că i-ar fi cel mai bun prieten, cu atât mai mult cu cât acesta tocmai și-a pierdut serviciul, fapt ce nu îl împiedică defel să fie amantul soției acestuia. Personajul este pus într-o suită parcă interminabilă de situații comice din care nu prea găsește ieșire. Devine ridicolul absolut și se dovedește că a fost dus de nas de toată lumea. De amanta Alice, de soția Laurence. Chiar și de amicul Paul. Care pare a fi cu cel puțin un pas înaintea lui la capitolul arta încornorării.
Radu Iacoban care a tradus piesa (am eu, nu știu de ce, vaga bănuială că a făcut-o din versiunea ei din limba engleză) și care a pus-o în scenă la Teatrul Național Mihai Eminescu din Timișoara, a găsit o bună soluție în vederea evidențierii mai sus-menționatei suite. După ce se consumă prima secvență de amor și dezbateri contradictorii pe tema viitorului adulterului și a utilității perpetuării minciunii (scenă ai cărei protagoniști sunt Michel și Alice), zărim mereu în spatele scenei și prin fantele decorului creat de Tudor Prodan, semnele prezenței actorului ce urmează să intre în scenă. Al cărui personaj lasă impresia că întrerupe secvența precedentă . Cel mai de efect mi s-a părut momentul în care, măcar pentru două secunde, nutrești impresia că mucalitul Paul i-a prins pe Michel și Alice asupra faptului. În felul acesta spectacolul lasă impresia unui carusel reglat exact așa cum trebuie.
Fiecare dintre cele patru personaje are o fizionomie proprie. Riguros desenată de scriitura lui Zeller și remarcabil valorată de regie și de cei patru componenți ai distribuției. Matei Chioariu este impecabil în aducerea în scenă a filosofului minciunii. Alina Ilea este soția înțeleaptă care vede și știe multe și, mai presus de toate, știe cum și când să manipuleze. Cristina König este amanta nițeluș nevrotică ahtiată după certitudini. Iar Romeo Ioan este soțul numai aparent tâmpițel care știe când și cum să plaseze câte o replică- surpriză.
Teatrul Național MIHAI EMINESCU din Timișoara
ADEVĂRUL de Florian Zeller
Traducerea și regia artistică: Radu Iacoban
Scenografia: Tudor Prodan
Lighting design: Gerhard Crăciun
Cu: Matei Chioariu (Michel), Alina Ilea (Laurence), Romeo Ioan (Paul), Cristina König (Alice)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 