vineri, martie 29, 2024

Articolul lui Putin

La 12 iulie 2021, domnul Vladimir Putin a avut bunătatea de a scrie un articol (cam lunguț după gustul meu), pe care îl puteți citi personal pe site-ul Kremlinului, adică aici. Eu l-am citit și de aceea îmi arog dreptul de a emite următoarele păreri.

Iată primul paragraf, care – așa cum bine m-au învățat cei de la SNSPA (fosta academie „Ștefan Gheorghiu”, unde erau pregătiți activiștii partidului comunist) – conține ideea articolului, adică ceea ce se dorește a fi comunicat: „During the recent Direct Line, when I was asked about Russian-Ukrainian relations, I said that Russians and Ukrainians were one people – a single whole. These words were not driven by some short-term considerations or prompted by the current political context. It is what I have said on numerous occasions and what I firmly believe. I therefore feel it necessary to explain my position in detail and share my assessments of today’s situation”. Destul de clar, hein? Chiar și mintea mea a priceput.

Nu mai citiți și restul articolului, pentru că nu veți afla nimic nou (eu l-am citit doar așa din ambiție, plus că m-am înciudat de foarte eleganta exprimare în engleză a domnului Putin, mult mai bună decât a mea). Aici e cheia, în cele șapte cuvințele: „ucrainienii și rușii sunt un singur popor”.

Nu știu dacă autorul articolului are dreptate. Nu-i cunosc nici pe ruși, nici pe ucrainieni, nu vorbesc niciuna dintre cele două limbi, am fost în țările astea doar ca turist (în Rusia) sau bișnițar (în Ucraina), iar de-atunci a trecut multă vreme, prea multă ca poveștile mele să mai aibă vreo valoare. Poate că e așa cum spune domnul Putin, poate că nu; e treaba altora să afle adevărul.

Treaba mea e să remarc ușurința cu care și noi facem la fel. Da-da! „Noi”, adică românii, chiar noi înșine: tot timpul spunem că românii și cetățenii Republicii Moldova sunt unul și același popor. În plus față de Putin, noi nici măcar n-avem nume pentru ei: ba le spunem „basarabeni” (așa cum ei nu-și spun și nici nu și-au spus vreodată), ba le spunem „moldoveni din dreapta Prutului” (câtă rigoare!), ba „frați de peste Prut” (aici rigoarea lasă de dorit), ba „ăia din Republicî” (aici s-a cam terminat frăția, ca să zic așa…). Cumva, ideea de bază din mințile românilor este că moldovenii nu există, pentru că de fapt sunt români. Nu numai din mințile românilor, nu: aici în Belgia merg la cursuri de franceză pentru imigranți, iar profesoara noastră, Carole, a produs următoarea cugetare: „Voi românii sunteți de două feluri. Români care vorbesc rusește și români care vorbesc englezește”. În clasă mai întâi s-a râs (toți suntem românofoni, în afară de cele trei marocance care se țin deoparte), apoi ne-am luat la sfadă: moldovenii ne explicau că ei sunt moldoveni, nu români, în timp ce noi le explicam că ei sunt moldoveni, deci români. A ieșit un talmeș-balmeș.

Al doilea exemplu vine de negura anilor ’90, cred că în 1995 trebuie să fi fost, când am stat într-o noapte la bere cu Zoltán András, cel de la Sarmalele Reci (în Cluj s-a petrecut tărășenia, într-un beci grozav care se numea Music Pub, cred că nici nu mai există). Zoltán era și el foarte tânăr pe vremea aia, plin de vervă și dispus să stea de vorbă cu oricine (acum nu mai are atâta timp, degeaba l-aș mai chema la bere…), iar de la el am aflat că românii nu există. Mai exact, mi-a explicat cu multă răbdare narativa maghiară, adică „ideea de bază” din mințile maghiarilor sau, cum să spun, punctul de vedere cu care orice maghiar vine pe lume: românii nu există și n-au existat niciodată, așa-zisa națiune română este o invenție nou-nouță de nici două sute de ani, limba română e de fapt o proto-bulgară franțuzită peste noapte (în nici cincizeci de ani, adică nimic, la scara istoriei), iar statul numit „România” este un hazard, un simplu joc al întâmplării, fără nicio logică geografică, economică, socială, lingvistică sau istorică. O născocire pariziană, care – în lipsa legitimității – se va desființa într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, așa cum s-au desființat toate însăilările artificiale de tipul Uniunii Sovietice. Adică fix ceea ce le explicăm noi celor din Republica Moldova și fix ceea ce le explică domnul Putin ucrainienilor.

Al treilea exemplu (și ultimul, promit!) vine tot din negura timpului, dar nu din anii ’90 ci din straniul deceniu 1979 – 1989, cel atât de iubit de unii comentatori ai acestei platforme (să fie sănătoși, să se bucure de nepoței!). Pe toate canalele propagandei românești ni se relata, printre marile izbânzi din agricultură, și ce mai declara domnul Yasser Arafat despre Israel, pe care-l numea, invariabil, „statul-fantoșă”. Copil fiind, nu acordam atenție declarațiilor sus-numitului domn, preferând să mă concentrez pe lucruri mai importante (fotbal, leapșa, frunza, bătaie etc), dar am presupus, cumva subconștient, că „fantoșă” înseamnă „fantomă” și că Israelul era luat în râs ca „stat-fantomă”, adică stat care de fapt nu exista. Dar de la Carole am aflat că „fantoșa” din română nu era altceva decât „fantoche” din franceză (aveau și maghiarii ceia descriși de Zoltán dreptatea lor…), adică nici vorbă de „fantomă”! Ceea ce duce discuția la cu totul altceva: nu că statul-țintă  nu există, ci că există provizoriu, pentru a satisface interesele cuiva, interesele unui păpușar din culise. Nu ni se spune cine-i păpușarul, suntem lăsați să ne imaginăm singuri. E mai eficient așa. Tot la SNSPA m-au învățat și asta.

În loc de concluzii (vorba lui Denis Cenușă): înainte să râdem de paiul din ochiul altuia, hai să vedem bârna din ochiul nostru; nu că dumneavoastră și cu mine avem un singur ochi și-l purtăm cu rândul, dar așa vine vorba. O țară nu e o pată colorată pe hartă, o țară sunt niște oameni. Oamenii sunt țara. Dacă ei decid că țara există, atunci ea există; dacă ei decid altfel, să le respectăm decizia, dar să nu ne apucăm să decidem în locul lor. Când voi reîncepe cursurile în toamnă, am să-i spun profesoarei Carole că n-are dreptate: românii vorbesc și englezește, iar moldovenii vorbesc și rusește. Dar știți de ce? Pentru c-așa vor dânșii.

Distribuie acest articol

74 COMENTARII

  1. Uneori, geopolitca facuta de non-specialisti este mai buna si pertinenta decat cea „oficiala”. Dar avem noi oameni competenti in domeniul? In fine, nu conteaza.

    • Dvs va referiti probabil la diverse comentarii, opinii, etc, pe marginea evenimentelor internationale. Rolul de „influencer” in politica externa a fost (si ramane) rezervat puterilor economice si militare.

  2. „…Carole că n-are dreptate: românii vorbesc și englezește, iar moldovenii vorbesc și rusește. Dar știți de ce? Pentru c-așa vor dânșii.”

    Indraznesc eu sa spund ca moldovenii nu vorbesc ruseste pentru ca asa doresc ei ci pentru ca asa au fost invatati/indoctrinati in scoala/splatati pe creier de invadatori. Adica de rusi. Moldovenii nu au avut libertatea de alegere si au ales limba rusa benevol. Limba rusa le-a fost impusa cu forta timp de 150 de ani de invadatorii rusi. Si nici romanii nu au ales engleza 100% benevol. Am ales limba hegemonului actual. Peste o generatie cand se va schimba hegemonul s-ar putea sa vorbim chineza. Aici e discutabil dar nu e 100% alegerea noastra.
    iar la moldoveni rusa a fost 99% alegerea rusilor.

  3. Aș mai adăuga, totuși, ceva, fără ca asta să afecteze cu nimic expresia de reală simpatie pe care mi-a produs-o textul dumneavoastră inimos:

    – o țară nu e – din păcate, am zice la prima vedere, dar eu aș fi de părere că din fericire – doar “dorința” unor oameni, ea e și capacitatea lor de a se organiza și de a convinge;

    – dacă “unionismele” românești au, de prea multe ori, binecunoscutul aer provincial, cred că și “moldovenismele” unora care învață franceza de la sursă nu pentru că sunt “moldoveni”, ci pentru că sunt “români” ar trebui un pic moderate.

    În rest, revenim la vorba dintâi: mi-a făcut o mare bucurie să citesc acest text al dumneavoastră. :)

    • Corect. O țară făcută de niște oameni este mai mult decât dorința; e și putința. În plus, nu m-aș feri să adaug că mai este și norocul. Or mai fi și altele, multe altele, cred totuși că aceste trei ingrediente sunt de bază. Desigur, nu fac confuzia între „a avea o țară” și „a avea o țară prosperă”. Țări au mulți, dar țări de toată isprava (care să-i atragă și pe alții) au puțini, foarte puțini. O listă are fiecare cititor… a mea e destul de scurtă.

  4. eheeii, e ca la football, ochiul tau de urias nu ti e de folos, degeaba vezi ca natingul n a nimerit mingea, trebuie sa ntelegi strategia, iar aia ti va fi explicata de marii specialisti si strategi in pleznitul basicii cu piciorul. te doare burta de foame ? expertii iti vor spune ca pib ul creste si economia duduie. parca mai ieri romanii erau indemnati sa si cumpere proprietati la miami beach.

    • Corect. Greșeala mea. M-am uitat invers la cum curge apa! Că apa, săraca, nu curge niciodată de la vale la deal, cum am scris eu. Mulțumesc pentru observație, altă dată voi încerca să fiu mai atent.

  5. Dupa euforia din anii 1990-2000, moderata si diminuata dupa intrarea in NATO/UE, ideea unionista incepe sa se dezumfle, cu sprijinul exceselor si aberatiilor AUR, inganate de cativa octogenari/nonagenari cu nostalgii antonesciene. Nu-i rau, iar acest articol contribuie discret la consolidarea ideei de legitimitate a statalitatii Rep. Moldova.

  6. Mulţumesc frumos. Foarte interesant!
    O ţară, doi politicieni, trei posibilităţi.
    Dacă ar fi să trăim doar în funcţie de ceea ce spun politicienii, astăzi suntem români, mâine europeni, iar poimâine pământeni. Ultimele două adevăruri nu ne încălzesc cu absolut nimic. Gâdilă probabil orgoliul unora, privind la oamenii de pe alte continente şi ne oferă posibilitatea să ne pierdem în mulţimea în care trăim, dacă cineva doreşte acest lucru. Uite-aşa trecem prin viaţă, ca rapidu’ prin gara Ciulniţa, trăgând după noi vagoanele cu Geo-Politică, Filozofie, Lingvistică şi, lanterna roşie, Istoria.

    • Corect. „ astăzi suntem români, mâine europeni, iar poimâine pământeni. Ultimele două adevăruri nu ne încălzesc cu absolut nimic” – doar că pe mulți diasporeni nu i-a încălzit nici primul adevăr. Că doar nu de bine pleacă omul de la el de-acasă.

    • ´Natiunea´ nu exista inaintea Revolutiei franceze ( si a avut probabil importanta si faptul ca Franta a fost primul stat european centralizat, inca din Evul mediu) , este produsul Iluminismului si al secularizarii. Europa medievala era un amalgam dinamic de populatii si de dialecte, arborescente, de regula aristocratia vorbea alta limba si era de alt neam fata de populatiile cucerite, franci, saxoni, normanzi, varegi, la noi bulgari si cumani, etc.( aristocratia maghiara era in mare parte franceza ), iar clerul era o casta ´supranationala´ cu o limba universala. Limba s-a nationalizat si uniformizat, odata cu granitele si in urma unor decizii politice, foarte probabil moldovenii nu se puteau intelege cu valahii ( iar Moldova de peste Prut nu a fost unita cu ´a noastra´ decat scurte perioade in istorie, desi noi ne raportam la Moldova maxima, a lui Stefan cel Mare, care cucerise teritorii straine ), limbile sunt si ele fenomene istorice, schimbatoare. Romantismul a produs versiunea etnica a natiunii si nationalismul ca religie seculara, se poate spune, fara exagerare, cea mai sanguinara ideologie din istorie, caci cele doua razboaie mondiale au fost direct consecinta ei. Etno-nationalismul e o ideologie exclusivista, fundamental populista, de razboi, de mobilizare totala, de aceea e imbratisata cu ardoare in special de militari si de eminentele oculte din ´servicii´: s-ar putea spune ca extremismul de dreapta e un mutant scapat din laboratoarele de supersoldati.
      Dupa etno-nationalisti, neamul ar fi o esenta permanenta ( si din acest ´holism´ a iesit rasismul ) fata de care individul uman nu are nicio semnificatie sau insemnatate ( e redus biologic la familie, care e ca celula in organism ). Nu exista ´om´ , ci francez, german, etc. , iar aceste neamuri sunt in razboi permanent si orb pt. viata ( Leben Kampf ) si supravietuire. Deci e un particularism ciudat, negand universalismul iluminist si clasic, deci rationalitatea insasi, un irationalism tipic romantic, dar in alt fel un realism sau esentialism ´holistic´ , intrucat ipostaziaza entitatea mistica a ´neamului´ ( si rasei ), mai reala decat indivizii, pe care ii absoarbe ( mai bine zis devoreaza ) – si in acest sens, iarasi, nu exista ´om´, adica individul uman izolat sau ´atomic´. De unde si anti-individualismul ( si deci anti-liberalismul ) feroce si colectivismul (´organicismul´) acestor ideologii etniciste. Pe de alta parte nationalismul a nivelat cu obstinatie orice particularisme reale, regionale si dialectale, orice diferenta interna fiind perceputa ca amenintare si erezie fata de ´consens´. Comunismul nu a facut, in buna masura, decat sa continue aceasta ideologie a nationalismului ca politica de masa ( ´nationalizarea meselor´ ). Un sistem federal nu neaga nationalitatile ( civice, nu etnice ), ci le neutralizeaza virulentele irationale. De fapt, nationalismul este instrumentul perfect al politicienilor machiavelici si de aceea acestia agita pericolul globalismului, vazandu-se lipsiti de putere si de resurse.
      E oare mai important, mai primar, sa zicem asa, sa fii ´roman´ decat sa fii om, pur si simplu ? Si cu ce te incalzeste, in definitiv, sa fii ´roman´ ? Sigur, ii incalzeste pe suporteri la galerie sau pe aceia care au interese sa cultive mitologia plebee a nationalismului. Nationalismul e in continuare instrumentat de elite politice locale si despotice, in disperare de cauza. Deci nu se neaga neaparat realitatea a ceva numit ´roman´ sau mai degraba oltean, ardelean sau moldovean, urmand aceeasi logica a particularismului : Conservatorismul autentic este in acest sens regionalist sau particularist de fapt si nu ´nationalist´, si tocmai de aici vine si adevaratul patriotism , unde patria , pamantul stramosesc, e ceva sensibil si nu abstract, un construct cultural ; dar a fi om e primar , intai esti om , umanitatea nu se masoara, nu se cantareste, nu se negociaza, nu are grade, esti sau nu esti ( e categoria ´substantei´ si nu un predicat ), – si apoi esti si orice altceva, pana la ultimele apartenente sau´identitati´ imaginate.

      • Cateva corectari, am scris in graba si dezordonat :
        – locuitorii obisnuiti ai principatelor probabil ca se intelegeau, dar cu dificultate, vorbind dialecte ce au evoluat relativ izolat. Limba scrisa, a carturarilor, e altceva, cronicarii, Dosoftei, Cantemir, erau umanisti moderni, poligloti ce cultivau latinismul. Cu totul alta era situatia in Evul mediu, cand limba culta era slavona. Abia il mai putem citi pe Creanga !
        – Moldova a fost unita vreo trei sute de ani, pana cand a fost luata de rusi ( la sfars. sec 18 ), dar a fost tot timpul faramitata si instabila peste Prut ( si , evident, sub suzeranitate, tatara, polona, otomana, austriaca ), mai ales la Dunare, Bugeacul, Basarabia istorica ( pt. ca apartinut scurta vreme, impreuna cu Dobrogea si la fel de pestrita etnic, Basarabilor munteni )- care nu a facut parte din Moldova ( initial aflata mult mai la nord, in Tara de sus ) decat foarte scurta perioada de timp, luata deja de otomani de la Stefan cel Mare.
        Suna foarte bizar nostalgiile ´romaniste´ ( interbelice?, ceausiste?) din partea unor intelectuali ce se declara totusi buni europeni, probabil ca e o imitatie a suveranismului populist.

        • Problemele de identitate sunt foarte dificil de abordat şi, dacă mă refer doar la aspectele care ţin de istorie, greşesc în mod sigur. Istoricii pot pune la dispoziţie informaţii despre faptele petrecute la un moment dat, însă nu le pot cuprinde pe toate şi nu sunt capabili să explice toate cauzele evenimentelor respective. mai este un aspect: în zilele noastre istoria se scrie cu totul altfel decât în urmă cu 200 de ani şi, probabil, la fel pot spune urmaşii noştri despre noi.

      • „nationalismul ca religie seculara, se poate spune, fara exagerare, cea mai sanguinara ideologie din istorie, caci cele doua razboaie mondiale au fost direct consecinta ei.”

        Se poate spune orice, poti sa contorsionezi faptele si istoria pina la a le intoarce pe dos. Se poate spune chiar si ca „nationalismul ca religie seculara”, si nu comunismul, ar fi cea mai singeroasa ideologie din istorie. Sau ca in cele doua razboaie mondiale s-ar fi razboit natiunile intre ele ca chioarele, fiecare impotriva tuturor, nu ca adevaratele cauze ale razboiului, ale razboiului – fiindca a fost unul singur desfasurat in doua reprize, tineau de dorintele de reimpartire a lumii, de ideologii incompatibile, unele impuse brutal natiunilor victime, si, mai ales, de dorinta unor elite fi-nan-ci-a-re – fiindca razboaiele si revolutiile se fac cu bani, cu enorm de multi bani – de a-si extinde controlul si influenta asupra unei parti cit mai mari din lume.

        Se pot spune multe. Se poate si postula nestingherit. Parerismele sint la liber. Ca, de exemplu, asta:

        „Un sistem federal nu neaga nationalitatile ( civice, nu etnice ), ci le neutralizeaza virulentele irationale. De fapt, nationalismul este instrumentul perfect al politicienilor machiavelici si de aceea acestia agita pericolul globalismului, vazandu-se lipsiti de putere si de resurse.”

        Sigur ca da: nationalismul e rau, politicienii nationalisti sint machiavelici, iar federalismul UE si globalismul dimpreuna cu elita globalista sint bune.

        Samuel Huntington a averizat acum 20 de ani, dar se vede acum ca putine urechi l-au auzit:
        „Problema pentru americani e daca vor reinnoi si intari cultura care istoric i-a definit ca natiune, sau daca tara va fi dezmembrata si fracturata de cei hotariti sa submineze si sa distruga cultura europeana, crestina, protestanta, engleza care a fost sursa bogatiei si puterii natiunii si a marilor principii de libertate, egalitate si democratie care au facut din aceasta tara speranta multor oameni din intreaga lume. Aceasta e sfidarea cu care se confrunta americanii in primii ani ai secolului XXI.”

        • o buna completare si confirmare indirecta.
          S. Huntington, ca ideolog de frunte al neo-imperialismului neo-conservator, e urmasul ideologic al lui Carl Schmitt si Oswald Spengler: este exact ideologia de razboi, reincarcata pt. Cold War si prelungirile lui. Huntington, care deplangea lipsa de nationalism hard a americanilor, declara expres ca nu avea o problema doar cu terorismul islamist sau cu comunismul chinez, ci cu civilizatia islamica si cu aceea chineza insele, vazute ca amenintari, ceea ce e o declaratie de sovinism belicos si criptorasist. Prin comparatie, cum ar fi fost ca cineva care ar fi sustinut ca vrea sa ne scape de comunism ar fi completat ca de fapt noi, ca romani si cultura noastra sunt vinovate ? Exact cum procedau si bolsevicii, facand tabula rasa. Comunismul a fost cea mai distructiva ideologie din istorie, dar in stalinism si maoism era un comunism nationalist si sovin, ´intr-o singura tara´, anti-cosmopolit si adesea antisemit ( un loc comun in propaganda sovietica era ca fascistii si holocaustul, ´mult exagerat´ – n.b. , erau de fapt lucrarea ´sionistilor´ , contorsiune logica greu de gasit chiar si la negationistii de dreapta ). Ca cele doua razboaie mondiale au fost de fapt unul explica Ernst Nolte intr-un volum gros despre ´razboiul civil european´, in scheme triadice hegeliene. Neohegelieni sunt si Fukuyama/Huntington , acesti Marx si Engels ai neoliberalismului, predicand si ei ´sfarsitul istoriei´ si, exact, o noua ordine mondiala, dupa celebra zicere a lui Bush. Cine anume or fi ´elitele fi-nan-ci-a-re´ ce doreau reimapartirea lumii etc. ? Pt. curiosi, se explica pe indelete , nu-i asa?, prin protocoale …

    • Nu vad nimic eronat in a considera ca suntem romani, europeni si pamanteni, asta este de fapt ceea ce suntem. Sau credeti ca provenim din vreo civilizatie extraterestra?

      • Păi, tunelurile secrete nu sunt prin munţii Bucegi? A, staţi puţin, acelea au fost construite de geto-daci, nu de români. Glumesc.
        Politicienii actuali vorbesc, nu mai gândesc. Aceasta este ideea. Ei consideră naţiunea o galerie la un meci de fotbal. Ce facem noi pentru a le arăta politicienilor faptul că noi suntem în primul rând oameni? Le putem pretinde acest lucru făuritorilor de discursuri politice? Într-adevăr, este comod să scriem comentarii la articole, dar dacă ne rezumăm la acestea nu am rezolvat absolut nimic.

        • Scuze, nu era o replica, ci o divagatie pe tema suveranismului, am prins ideea si ironia.
          Cand spuneam ca ´suntem in primul rand oameni´ nu ma refeream la conceptia moralista populara, ´oameni de omenie´, de bine – ci ca om e pur si simplu un dat natural, pe cand ´roman´ nu e -, ce fel de oameni e strict problema fiecaruia si nu ar trebui demonstrat, ´aratat´, tarii?, politicienilor ?, conform reminescentelor ca intodeauna suntem datori altcuiva, patriei, poporului, unui tot colectiv sau, mai nou, corporatist, ca suntem ca o echipa si ca trebuie sa punem umarul la propasirea generala, s.a. Poate ca si din cauza hei-rupismului gregar au ales unii oameni sa fuga din tara.

    • Aspectele istorice relevate de autor sunt trunchiate. Teritoriul pana la Nistru a fost al Moldovei, populata de majoritari romani, cu minoritati dd evrei, ucrainieni, gagauzi, polonezi tatari, etc. Schimbarea fortata a adus-o Stalin prin asa numita RSS.Mdoveneasca. Am avut bunici materni de aici si pot spune ca fosta URSS a deportat si ucis mii de romani,le-a luat averile, fiind numiti culaci-chiaburi. Apoi a adus aici populatii din alte republici, prin diferite forme, a scos limba romana din scoli si facultati, din emisiunile radio,Tv, adica o rusificare fortata. Posturile din toata administratia locala erau ocupate de rusi sau f.putini localnici membrii de partid. Rusia de acum nu doreste sa piarda aceste teritorii, caci le ofera spatiu de baza militara si produse agricole. Daca V.Putin este un adevarat strateg ar lua doar teritoriul din stanga Nistrului si ar lasa Moldova dintre Prut si Nistru cum a fost mereu si sa hotarasca singura ce doreste sa faca politic si teritorial, economic. Depopularea masiva prin migratie si mentinerea saraciei ii convine de minune lui Putin. Si apoi are cu ce sicana NATO si UE.

  7. Daca am inteles eu bine,autorul articolului este romanofob. Are curaj belgianul! :)
    Zoltán András,Zoltán András, ma faci sa nu mai ascult „Sarmalele reci”!

    • Ei și dumneavoastră acum! Nu trebuie să vă aprindeți așa de tare. Nu puteți să-i cereți bietului om să se transfrme în altceva decât ceea ce a fost de la naștere. Șă-și renege educaița și apartenența…

      Mi-am petrecut copilăria și adolescența într-un oraș cu o semnificativă minoritate maghiară. Școala primară era o clădire lungă (nu-mi dau seama dacă era intenționat) și nouă cu două intrări în cele două capete: Una pentru secția română și alta pentru secția maghiară. În pauze, începând din clasa I-a și până în a 8-a copii români ne băteam adesea cu copii unguri. Mai ales iarna sub pretextul bulgărelilor. Ne uram și ne disprețuiam reciproc. Însă mergem la zilele lor de naștere și ei la el noastre. Când nu ne băteam ne jucam sau distram împreună. În micul teren de joacă dintre case noastre noi puștii jucam întotdeauna fotbal în echipe naționale :) Ei n-au avut niciodată un copil român în echipa lor și nici noi vreun ungur. Ei ne alintau cu „budos olah” (valah împuțit) iar noi cu „bozgor corcit”.

      Școala noastră era construită între casele oamenilor. Când jucam fotbal mingile zburau adesea în curți. În spatele uneia din porți era era curtea lui Panczel bacsi (nenea Panțel) ungur venit din Ungaria pe vremea lui Horthy și rămas plocon în Transilvania. Ăștia aduși de Horthy erau de regulă mult mai vocali ca cei de prin partea locului. Panczel bacsi avea o ură desosebită pe copiii români. Când juam fotbal aștepta să pice câte o minge în curtea lui și sărea pe ea și o tăia bolborosind furios după care o arunca fericit zbierându-ne „Vadak!” (sălbaticilor) în timp ce agita un cuțit mare de măcelarie. Noi de dincolo de gard țipam în cor râzând: „Te Panczel, olahok @$%&^ a unokahuga!” (Măi Panczel, valahii îți regulează nepoatele!). Așa a și murit bietul om. A damblagit cu cuțitul înfipt într-o minge la sfârșitul unei pauze. Copii unguri ieșiți dela școală îi întărâtau javra lui Moș Răduică a cărui casă era chiar în fața porții școlii. Potaia lătra răgușită în pragul turbării ca broasca. Răduică ieșea furios cu bastonul ridicat și nu mă îndoiesc că dacă l-ar fi prins spe vreunul i-ar fi crăpat țeasta.

      Cu toate astea Răduică ieșea dfoarte des cu Pancezl la băut pe terasă la Ritz (nu mai rețin cum îi zicea pe atunci) – o bombă sordidă din apropiere. După câteva beri Răduică îi exlcia vesel lui Panczel cum secera el bozgorii cu mtraliera la Debrețin, Panczel se bătea pe burtă sartisfăcut și spunea că mitraliera e vax (armă lașă și valahă prin execelență :) ) și că nimic în nviața lui nu a fost mai înălțător ca belirea valahilor cu baioneta.

      Figura a continuat în liceu, facultate și după aceea. Atâta doar că nu ne mai băteam. Mergeam la petreceri împreună, Noi le regulam pe fetele lor și ei pe ale noastre. Făceam bancuri cât se poate de crude și scabroase unii pe seama altora. Continuam să ne urâm și disprețuim reciproc dar într-un mod mult mai latent și mai sofisticat. Și pentru asta trăiam bine merci împreună. Am fost la căsătorii, botezuri, confirmări și înmormântări ale lor și ei la ale noastre. Așa apare conviețuiera pașnică :) Partea ce mai distractivă e cea a familiilor mixte. De regulă copilul ia naționalitatea mamei și se ajunge la indivizi cu nume neaoș românești (am cunoscut un astfel de „Dragoș-Decebal” :)) ce abia îngaimă ceva în română și care sunt unguri turbați sau la indivizi cu nume curat ungurești ce vorbesc o română impecabilă și care ar stârpi fără să clipească toată ungurimea de sub soare :)

      Pentru maghiari prăbușirea Ungariei în 1918 e o traumă ce a rămas la fel de dureroasă și după un secol, și nu-mi pot imagina când și cum se va închide. Pentru ei toate națiile din jur: slovacii. sârbii, rutenii, croații slovenii și austriecii (nu doar românii) sunt niște degenerați. Niște creaturi artificiale create intenționat de o monstruoasă conspirație străină ce vrea doar sugurmarea exepționalei nații maghiare. Șacali ce se înfruptă din carnea și sângele leului maghiar prins într-un moment de slăbiciune. Mesianismul și sentimentul dureros de acut al „superiorității ungurești” e sintetizat magistral de o schița a lui Caragiale, ce a fost mai puțin cunoscută, fiind cenzurată în vemea comunismului:

      https://ro.wikisource.org/wiki/Meteahn%C4%83

      Sigur că avem și noi românii momentele de țicneală și efervescnță națională, însă parcănu sunt chiar ca ale lor. Noi mai râdem de deraierile noastre, ceea ce nu prea e cazul la ei. Oricum atunci când râdem de ei merită să râdem un pic și de noi. Chestia cea mai grotescă și care m-a amuzat desosebit a fost faptul că pe la sfârșitul iepocii de aur, când propaganda lui Pingelică demonstra negru pe alb că românii sunt sarea pământului și că noi am inventat tot ce mișcă de la roată și apa caldă până la rachetă :) ungurii privea chestia asta cu un soi de admirație. Fiind destul de dezamăgiți că Kadar al lor nu era capabil de astfel de sminteli :)

      Oricum concluzia acesetei povești lungi e că nu aveți de ce să fiți supărat omul ăla de la „Sarmalele reci”. Nu e cu nimic mai șovin sau „românofob” (ca să vă citez) ca restul conaționalilor săi. Eu nu-mi pot imagina maghiarul cu cetățenie română, ucraineeană, slovacă, austriacă, sârbă sau croată care să poată fi loial țării respective indiferent de cât de înaltă ar fi poziția sa în acel stat. Hai să nu fim deci așa de încrâncenați și categorici pe niște chestii pînă la umră naturale…

      • Excelent comentariu, imi aduce aminte de copilarie si nu putea veni decat de la un banatean/ardelean de stil vechi. Ma rog, in banat mai erau si nemti in peisaj…ei erau cei cu ciocolata buna :)))

      • M-ați strivit, domnule Josef Svejk. Comentariul dumneavoastră e mult mai bun decât articolul meu: mai cursiv, mai sfătos, mai plăcut la citit, mai miezos. Sper doar să nu v-apucați de scris romane cu diasporeni, că-mi luați pâinea de la gura copilului și e păcat!

        Și să nu credeți că fac pe ironicul sau pe sarcasticul: am citit prea mulți scriitori slabi ca să nu amușin imediat unul bun. Dumneavoastră aveți suflu de povestaș, iar asta e ceva rar, deși lumea crede că povestași se află pe toate drumurile; tocmai că nu se prea află! Iată, am un bun prieten pe nume Feier, născut într-un sat de pe lângă Reghin: aceleași lucruri le-am auzit și de la el, dar povestite atât de prost, de bălmăjit și de neinspirat, că n-am înțeles niciodată nimic. Acum, după lectura comentariului, îmi vine să recit mantra comunistă: „S-o făcut lumină-n cap!” :)

        • Nu intenționam să strivesc pe nimeni. :) Mă bucur totuși că v-a amuzat.

          Mi-ar place să cred că sunt un bun creștin, deci prețuiesc cu tărie versetul biblic „Vrednic este lucrătorul de plata sa!”. Scriu ocazional doar „Design guide”-uri de circuit închis într-o engleză fadă. Vă asigur că sunt cele mai profitabile chestii scrise. La fiecare accesare mai merge un bănuț cinstit la bonus-ul din Virgine :)

  8. Din pacate cred ca, desi autorul are dreptate (si articolul chiar e bun!), ne indreptam cu totii in directia gresita.

    In loc sa cautam daca suntem romani, moldoveni, unguri, sarbi, bulgari, ucraineni, dar si mai departe – nemti, austrieci, belgieni, francezi, italieni, greci, …. (hai ca ma opresc), ar trebui sa incepem sa gandim ca suntem europeni si atat. Si sa facem in asa fel incat Europa sa devina o chestie cel putin la fel de destept construita ca SUA.

  9. LoL. Cred ca mai sunt foarte putini oameni pe lumea asta care mai fac lucruri pentru ca asa vor dansii. Nici cand alegi berea de la magazin nu o mai cumperi pentru ca asa vrei tu. Despre optiunile politice, cu atat mai putin au treaba cu dreapta judecata si liberul arbitru. Razboaiele intre puteri nu mai sunt conventionale pentru ca de aproape un secol nu mai au sens intr-o lume cu mai multe arme atomice decat e nevoie sa cureti planeta de viata de 3 ori. Ce vedem prin Libia, Irak, Afganistan sunt masuri punctuale destinate unora mai grei de cap care trebuie tinuti la locul lor. Lupta grea intre imperii se da acum mediatic, si e acerba. Cel care sta, pierde. Daca UE si NATO nu ii sprijina bine pe moldoveni de la spate ca sa mearga in directia buna, cu siguranta ii vor sprijini de aceasi maniera rusii, iar daca isi iau mana de pe ei si rusii si UE si americanii, vor avea grija sa vina chinezii, chiar daca nu le e la indemana. Oricum, nu au nici o sansa sa stea relexati si sa rumege in liniste la viitorul natiei asa cum vor dansii. …si nici noi din pacate.

  10. Daca 50 de ani la scara istoriei nu inseamna nimic, cat inseamna 150 de ani? Atat a stat Basarabia sub ocupatia rusa/sovietica. Daca exista un popor moldovean, atunci si poporul roman este (macar pe sfert) moldovean.
    De exemplu despre aromani putem spune fara niciun fel de dubiu ca nu sunt romani, si ca limba lor nu este limba romana, ci aromana (armana), o limba inrudita, dar distincta, cu evolutie divergenta de 1000 de ani, greu inteligibila pentru romani. Cu totul altfel sta treaba cand vorbim despre limba „moldoveneasca”. In afara faptului ca romana a primit neologisme preponderent din franceza, pe cand „moldoveneasca” din rusa, restul, structura, gramatica, vocabularul sunt practic identice. Nu exista niciun efort din partea niciunei parti de a intelege cealalta „limba”.
    Faptul ca unii nativi moldoveni nu vorbesc limba natala, ci un amestec romano-ruso-ucrainean, este alta poveste, nu schimba cu nimic situatia. Nici faptul ca anumite cuvinte dintr-o limba nu exista in cealalta (ex robinet-cran), nu este o dovada ca sunt limbi diferite. Astfel de diferente exista si intre regiunile din Romania (inclusiv amestecul de limbi, romano-maghiara in Transilvania), dar pot fi observate mult mai bine in tarile mari (Franta, Italia, Spania) unde diferentele dintre regiuni sunt incomparabil mai accentuate. Totusi nimeni nu considera ca sunt limbi diferite (cel mult dialecte), nici ca ar fi vorba de popoare diferite (evident nu vorbim de minoritati).
    Sigur ca ocupatia rusa si cea sovietica a lasat amprente puternice asupra populatiei din Basarabia, de unde si problemele legate de identitate. Daca dorec cu orice pret sigur ca e dreptul lor sa se considere o natiune distincta, cu limba, cultura si istorie proprii. Pana la urma astazi pana si sexul putem sa ni-l alegem. Problema e ca o identitate se construieste, nu se declara, iar ceea ce vrem noi sa credem ca suntem nu e intotdeuna real.
    Se pune intrebarea ce drept ar avea Republica Moldova sa foloseasca aceasta denumire, si sa se considere mostenitoarea statului medieval, atata timp cat niciuna dinte capitalele Moldovei istorice, morminte de domnitori, campuri de batalie importante, nu se afla pe teritoriul sau? Iar despre poetul national „moldovean” stim ca a calatorit prin Sibiu, Blaj, Brasov, Timisoara, Arad, Constanta, Cernauti, a locuit in Iasi si Bucuresti, dar nu prea exista dovezi (sau sunt foarte bine ascunse) ca ar fi pus piciorul in Chisinau sau alt oras din „tara sa”, Moldova. N-ar fi mai potrivit Mateevici ca poet national? Sau poate Puskin, ca are mai multe legaturi cu Moldova decat Eminescu.
    Daca lucrurile evolueaza in aceasta directie, tara n-ar trebui sa se numeasca Moldova ci eventual Basarabia (sau Transnistria?). Lucrile ar trebui asezate pe ambele parti ale Prutului, inclusiv in ceea ce priveste cetatenia romana. Este una dinre cauzele stiuta de toata lumea, dar trecuta sub tacere, pentru care Romania nu intra in Schengen (chiar si Bulgaria pentru ca decuplarea ar avea consecinte dramatice). Nimanui nu-i convine faptul ca orice „raket” (ca sa folosim un neologism „moldovenesc”) poate primi cetatenia UE printr-o simpla formalitate, fara sa cunoasca macar limba.

    • Aveți perfectă dreptate! În plus, teritoriul s-a numit Basarabia, era doar o parte a Moldovei, stat care s-a unit cu Țara Românească, formând România, formând Principatele Unite ROMÂNE (deci și Moldova era un principat românesc!) iar denumirea de Republica Moldovenească a primit-o prin 1923 Transnistria de la Stalin (care avea în vedere eventuala totală anexare a Moldovei de la România, dacă nu chiar întreaga Românie, care a stat ca un nod în gât expansiunii imperiale rusești către Balcani/Mediterana încă de pe vremea lui Petru cel Mare).

      • Cu acelasi respect, nimeni n-a sustinut asa ceva, ba chiar am precizat (anticipand astfel de replici) ca nu e vorba de minoritati. Nicio limba cu raspandire pe o arie cat de cat semnificativa nu este uniforma pe intregul teritoriu. Peste tot exista (ca si la noi) regionalisme, influente din partea vecinilor, accente specifice, samd; cu cat mai mare este intinderea, cu atat mai mari diferentele. Nici nu putea fi altfel atata vreme cat, pana relativ recent la scara istoriei, marea majoritate a populatiei (populatie civila, simt nevoia sa precizez) nu calatorea mai departe de cativa km de casa, iar accesul la tiparituri era extrem de limitat.

    • Diferentele lingvistice dintr-o limba sau cu un amestec de cuvinte se numeste dialect. Alta data se numeau graiuri. Deh, lingvistica este inca o nuca tare pentru multi dintre noi!

    • UE are la baza ipocrizie si teama de Rusia si in ciuda unor asa zise sanctiuni nu are curajul sa recunoasca ca in Basarabia istorica traiesc si vorbesc romani si limba romana. Sa nu o dam pe dupa cires, cei care primesc cetatenie nu pot fi niste raketi, sunt verificati bine. Cand au avut interes au sustinut unirea RFG cu RDG.

      • In urma cu cativa ani a fost un reportaj cu camera ascunsa la o televiziune occidentala care dovedea cat de usor e sa obtii cetatenia romana venind din Moldova. In plus, lucrand in centru, treceam aproape zilnic pe langa Autoriatatea pentru Cetatenie. Strazile din jur erau pline de microbuze cu numar MD, in care-si faceau veacul niste indivizi cu figuri desprinse din filmele americane despre invazia sovietica din Afganistan, pe langa care nu-ti venea sa treci la mai putin de doi metri. Era plin si de „studente” doritoare de cetatenie. Se vedea de la o posta ca neam de neamul lor n-au vorbit limba romana.
        In Europa au fost zeci de cazuri de granite modificate , dar Romania (poate si Ungaria intr-o oareacre masura) este singura care acorda cetatenia printr-o simpla formalitate. Nu stiu daca mai e in vigoare, dar conditia era sa aiba rude de pana la gradul III cu cetatenie romana (in Moldova se poate obtine orice fel de act pentru cateva sute de dolari). Daca se presupune ca limba e cunoscuta, istoria e cunoscuta, care ar fi problema sa dea examen ca orice alt pretendent? Redobandirea trebuie limitata strict la cei care au avut intradevar cetatenia (adica nascuti pana in 40).
        Pentru UE, NATO, Germania in special, relatia istorica Romania-Moldova este un subiect foarte delicat, nu doreste nimeni sa-l deschida pentru ca ar inseamna conflict deschis cu Rusia si ar duce inevitabil la redesenarea granitelor (din cauza Transnistriei). Ori occidentul nici macar pentru Crimeea n-a fost in stare sa impuna mai mult decat niste sanctiuni formale. Asa ca prefera sa inchida ochii. In orice caz nu le pica deloc bine ca Romania acorda cetatenia atat de usor, de asta au si facut o exceptie pentru pasapoartele moldovenesti.

  11. Felicitări! Revelația pe care v-a prilejuit-o citirea articolului lui Putin este pertinentă, curajoasă, onestă. Niciodată nu e prea târziu pentru atare revelații! Mulțumiri pentru aerul proaspăt!

  12. CONSTANTIN STERE

    MARELE RĂSBOIU ȘI POLITICA ROMÂNIEI

    EDITURA ZIARULUI „LUMINA”

    BUCUREȘTI 1918

    EXTRASE
    Au trecut puține luni după ce aceste rânduri au fost publicate, și ca unul din primele rezultate ale revoluțiunei rusești, ne a fost dat să asistăm la lupta pentru reconstruirea statului ucrainean.
    Ce este această Ucraină, necunoscută până eri marilor noștri bărbați de Stat și marilor noștri savanți ? Cari sunt sorții de izbândă pentru această luptă de renaștere?
    […]
    Insăși Academia de științi din Petersburg, într-o ședință istorică din 30 Ianuarie 1905, a fost silită să recunoască, că graiul rușilor mici (ucraineni) nu constitue un dialect al limbii ruse, ci e o limbă slavă independentă, ca și celelalte limbi slave, cum sunt cea poloneză, cehă, bulgară sau sârbă, și că «națiunea lor e distinctă de a marilor ruși».

    *
    Destinele poporului ucrainean până la a doua jumătate din secolul al XVII au fost cu totul separate de Istoria rușilor mari. Viata de stat a ucrainenilor e cu multe veacuri mai veche de cât a Moscoviei, si numai după o Istorie glorioasă, bogată în lupte și momente dramatice, Ucraina s’a unit în 1654 prin tratatul din Pereiaslavl, pe baza uniunii personale, cu Rusia.
    E de prisos să expun aci peripețiile lungei tragedii ce a urmat după acest tratat. E o strangulare sistematică a unui popor de peste 30 milioane suflete.
    Deja în 1720 Petru cel Mare a început să prigonească limba ucraineană; sub Ecaterina II limba ucraineana a fost cu desăvârșire interzisă ca limbă de Stat și în toate manifestațiile vieții publice, autonomia Ucrainei a fost desființată, țara împarțită în gubernii ; în sfârșit și toată populația liberă de la sate a fost transformată în iobagi. Iar în zilele noastre, în 1876, un celebru ucaz interzice chiar limba literară ucraineana, și oprește pînă și introducerea oricărei scrieri în această limbă în imperiu.
    […]
    In adevăr, pentru imperiul rus stăpânirea Ucrainei este de o importanță vitală.
    Numai prin Ucraina împărăția moscovită a ajuns o mare putere europeana ; fără Ucraina, ea ar fi rămas un Stat, pe jumătate asiatic, fără mare influență în viața Europei.
    *
    Pierzând Ucraina, Rusia nu numai că ar fi enorm slăbită economicește, dar ar fi izolată și de țărmul mării Negre, cu porturile ei prospere.
    Aici trebue căutat, cum vom vedea, unul din cele mai puternice motive, care a îndemnat Rusia țaristă la răsboiu.
    […]
    Oamenii de Stat ai Rusiei țariste întotdeauna își îndreptau privirile cu îngrijire în spre Ucraina.
    Din punctul de vedere strict juridic, nu se putea tăgădui revendicările ucrainenilor.
    Chiar profesorul Nolde, dela universitatea din Petersburg, a fost silit să recunoască în tratatul sau despre «Dreptul Constituțional al imperiului rus», că «Tratatul de Pereiaslav, care a fost încheiat în 1654 între Rusia și Ucraina, trebue considerat ca o uniune personală între cele doua State. Astfel poporul ucrainian «cu drept cuvânt, vede în acest tratat un act de independență, ce nu poate fi contestat din punctul de vedere al Dreptului constituțional».
    Bine înțeles, stăpânii Rusiei nu se jenau de considerațiunile juridice, — după concepția oficială poporul ucrainian pur și simplu nu există. Chiar sub liberalul țar Alexandru II ministrul Valnev a declarat, ca «o limbă ucrainiană n’a existat veodată, nu există, și nu va exista niciodată». Iar d. Sasonov chiar în cursul acestui răsboiu a asigurat «că toată chestiunea ucraineană este o pură invențiune nemțească !…»
    […]

    • @VASILIU MIRCEA PAUL _ „Ce este această Ucraină, necunoscută până eri marilor noștri bărbați de Stat și marilor noștri savanți ?”

      Constantin Stere n-avea de unde să știe pe de-a-ntergul ce este. Dar, nu peste mult timp, urmașii săi au aflat. Polonezii, slovacii, ungurii și românii aveau să o cunoască mult mai bine decât ar fi vrut, iar unii dintre ei, deși erau vecini de multe secole, n-au mai fost. Nordul Bucovinei și Sudul Basarabiei, spre exemplu, le-au devenit bine cunoscute marilor noștri bărbați de Stat și marilor noștri savanți.

  13. Cum calatorului ii sade bine cu drumul tot asa si noua ne sade in spate o idee ce mai mult ne desparte decit ne apropie .Desigur multa lume de-a lungul veacurilor a cautat sa ne spuna cine suntem . Ba ca suntem copiii lui Decebal si ca ne tragem de la Rim , ba ca tatal nostru presupus adoptiv ar fi imparatul Traian , ba ca Mihai Voievod Viteazul a fost aparatorul patriei .ba ca Stefan cel Mare , era prea mare , ba ca Mircea cel Batrin avea granitele dincolo de Nistru , ba ca Vlad Tepes sau Ioan Voda cel cumplit ii facu una cu teapa pe turci , ba ca Ceausescu era singurul conducator (cel mai iubit fiu al neamului ) ce a trimis Romania dincolo de culmi, ba ca una ba ca alta .Stim cu totii ce de istorie falsificata ne era pusa sub nas .Si uite asa am ajuns aici . Pina la urma , si ca te nasti si ca nu te nasti pe aceste meleaguri ,a fi Roman este o decizie si un sentiment ce tine doar de unicitatea ta ca si locuitor pe planeta Terra .Nu iti poate spune nimeni ce esti si cine esti decit propria ta fiinta .Desigur unii ar putea zice – ubi bene ibi patria-dar lasind gluma la o parte esti ceea ce vrei sa crezi ca esti .Exemplul cel mai apropiat noua si cel mai apropiat acestor zile de foc care ne-au fost date a le trai il reprezinta chiar Presedintele natiunii . German la origini fiind este mai Roman ca toti Romanii . Iar romanii asa cum s-a vazut , in nenumarate rinduri in istorie , stiu cine sunt aceia cu adevarat romani si cine doar mimeaza un romanism de care sau cu care nu au nici o legatura .Vedem cu ochii nostri cum romanismul unora este mai rau chiar decit antiromanismul declarat al altora .A fi roman este dincolo de o persoana care asa se autodeclara fie si la un referendum tematic . A fi roman inseamna sa treci dincolo de barierele stupide afisate public de catre niste bieti necunoscatori ce se declara romani doar de fatada .In acest moment Romania exista , e este locuita , vecinii nostri au in componenta lor statistica etnia romana , dar si noi aven statistic in tara alte etnii ce sunt cetateni ai statului Roman . A fi cetatean al unui stat este parte a existentei unei evaluari proprii si nevoii de respectare a legilor statului unde traiesti .Ne miscam cu totiii intre granitele Statului Roman si acum am devenit mai mult de atit , ne miscam liberi fara constringeri in ceea ce noi am acceptat a fi si anume membrii si cetateni ai Uniunii Europene . Pentru unii poate e prea mult . Pentru mine , la nivel personal , e prea putin . Doresc a fi cindva cetatean al planetei Terra .Asta nu inseamna ca imi ia cineva caruta si calul din curte , ba mai degraba inseamna sa pot vedea si alte meleaguri despre a caror existenta poate ca am citit cindva (doar unii dintre noi ).

  14. Cred că autorul a scăpat ocazia de a vorbi despre credința multor francezi că Belgia este o regiune a Franței. Doar că nu se cade să vorbești în Belgia despre asemenea idei ale francezilor, despre români poți spune însă orice.

    Sunt multe lucruri amestecate aici, pentru că Rusia (școala excelentă a diplomației sale) stie mai bine decât SNSPA despre „poporul transnistrean”, despre „poporul nord-caucazian”, sau „poporul din Nagorno-Karabah”.

    Doar că Rusia, care iubeste independenta si suveranitatea „poporului moldovean” mai mult decât le iubesc moldovenii înșiși, nu a auzit niciodată de popoarele central-asiatice pe care le-a închis cu de-a sila în Federație.

    …Spuneam că în articol lucrurile sunt amestecate. Raporturile franco-belgiene nu seamănă cu cele româno-moldovene, sau cu cele ruso-ucrainene. Deloc.

    • Cred că sunteți în eroare. Nu acest articol se referă la raporturile franco-belgiene, ci următorul („Artiom”). Articolul de față se referă la raporturile româno-moldovene.

      • @Mihai Buzea _ „Cred că sunteți în eroare.”

        Este posibil ca din pricina grabei să nu fi citit în întregime modestul meu comentariu. Îndrăznesc să fac observația că am spus, la fel precum dumneavoastră, că acest articol nu se referă la relațiile franco-belgiene:

        „Cred că autorul a scăpat ocazia de a vorbi despre credința multor francezi că Belgia este o regiune a Franței. Doar că nu se cade să vorbești în Belgia despre asemenea idei ale francezilor, despre români poți spune însă orice. ”

        Altfel, mă bucur că suntem de acord, în text este vorba despre relația românilor din Est cu românii din Vest, iar aceasta nu seamănă – și comparația este inadecvată – cu relațiile germano-austriece, franco-belgiene, sau ruso-ucrainene. N-au nicio treabă una cu alta!

  15. hm ….. hm
    spuneti-i lu madame Carole ca ea nu e blegianca ci frantuzoaica si vorbom mai apoi…

    Si deci asa .. intru final ado0tam ideea lu Stalin ? Aia ca moldovenii nu sunt romani?!!!

    Dar ce ne facem cu .. moldovenii din Botosani? Iasi? Bacau ? Nu sunt si ei .. moldoveni?

    Si cica ” noi nici măcar n-avem nume pentru ei: ba le spunem „basarabeni” (așa cum ei nu-și spun și nici nu și-au spus vreodată)
    Mama mea, nascura la Certatea ALba, care a copilarit la hotin si8 a facut liceul la Chisinau isi zicea „basarabeanca” . Cerilati rerfugiati isi ziceau siu eu „basarabeni” . Adica din Basarabia ..daca stii ce e aia!
    A da.. De unu Dumitru Matcovschi auzisi ? Sau nu e recepte in Belgia ?

    Scumpă icoană, în inimi purtată
    Trecută prin foc și prin sabie,
    furată, trădată mereu,
    ești floare de dor, Basarabie,
    ești lacrima neamului meu.

  16. Care MOLDOVENI?
    Moldovenii din Dreapta Prutului au facut Romanaia, au pus-o pe harta lumii!
    (stg si dr unui riu sunt date privind la sensul in care curge acel riu – unde pisha el)

    De moment ce armata NATO si ministerul de interne, fara SIE, defileaza pe Soseaua Generalului Rus
    Pavel Dimitrievici Kiseleff
    deoarece acolo au pus decidentii politici Arcul de Triumf asupra ROMANIEI,
    Andras nu are neaparat o viziune gresita asupra situatiei
    si putem vorbi din toate pc de vedere despre un stat …
    cel putin ciudat, artificial din prea multe puncte de vedere, barbar si antiromanesc, care nu are sens …
    neavand o natiune care sa-l salveze – deoarece natiunea romana nu exista, deoarece nu s-a nascut!
    Statul e deci facut de niste Sudisti amestecati cu slavi din Machidonia pana in Maramu, impreuna cu rusii de la inceput, cand l-au deturnat dupa asa-zisa UNIRE si conceperea unei natiuni nenascute vreodata – aceeasi rusi care le-a dat si Transilvana despadurita, vagauna si fundatura Europei, depopulata si subdezvoltata dintotdeauna, eterogena, locuita in buna parte azi de salbatici care nu au dat niciodata vreo dovada omenirii ca merita sa existe pe aceasta lume.
    Doar jertfa va mai poate salva ca romani pe aceasta lume.
    Jertfa cui?
    (cazuti in barbarie si neeuropeni dintotdeauna, in tot si toate, soarta voastra nu poate fi decat cruda = veti disparea fara a mai renaste vreodata, date fiind realitatile noului mileniu – insa, nu veti fi singurii care veti disparea, mai devreme sau mai tarziu!

  17. Daca inteleg bine autorul incearca o echivalenta morala intre declaratia lui Putin de negare a dreptului la existenta independenta a Ucrainei cu perceptia autohtona larg raspandita ca moldovenii sunt tot romani care s-au nimerit in alta tara. Sigur, larghetea intelectuala si umorul autocritic sunt de apreciat…intr-o cafenea in Bruges poate, departe de orice amenintare existentiala. Pana una alta nu romanii sunt cei care au trupe in Transnistria si rachete balistice intermediare in Crimeea pe care aproape le vezi daca inoti dincolo de geamandura la Mamaia. Si nu romanii raspandesc mitologii si narative toxice care submineaza statalitatea tarilor vecine. Cred ca barna cea mai mare din ochiul nostru e ca am uitat ca nu avem prieteni pe la granite iar pata aia colorata de pe harta numita Romania exista doar atata timp cat noi continuam sa mai tinem si cu ea.

    • Corect. Când cu România nu va mai „ține” un număr minim de oameni, România va înceta să existe. S-au mai văzut cazuri… concluziile sunt clare. O țară care încetează să inspire (speranță, credință… ceva!), încetează și să existe. Nu pot să uit vorba unui membru al CC al PCUS, care a spus (citat de Svetlana Alexieva): „Noi nu mai credeam în comunism, dar credeam că poporul mai crede”. Ei, iată că nici poporul nu era atât de fraier cum credeau șefii cei mari.

  18. Cind incepi cursurile, in primul rind ar trebui s-o intrebi pe Carole cum e treaba cu flamanzi si valoni. Ai invata mult mai mult decit populismele aruncate acum.
    PS mi-a placut mult de tine cind erai taietor de lemne, filozofis nu te prinde, choar daca te ghidusesti.

      • Dar cui? E drept ca va pricepeti sa scoateti poanta din cotidian si ca sunteti unul dintre autorii care merita de obicei like pe necitite. Doar ca domnul Calomfirescu are contributii si mai valoroase, pentru ca citeste cam tot si mai si comenteaza pertinent, cum fac destul de putini ( r2, nimrod, dl Vasiliu…)

        • Aveti o logica imbatabila. :)
          Articolele domnului Buzea merita doar comentarii scrise cu urbanitate si in cunostinta de cauza.

  19. Chestia cu Zoltan Andras e asa: are zero fite, deci daca-l inviti s-ar putea sa vina. Si nu stie doar romana si maghiara, ci si engleza – atit de bine, ca traduce pe la conferinte. Mai bine ca Putin, poate :)

    • Da, e trilingv. Nu ascund că el este modelul după care m-am inspirat când am decis să-mi cresc fiica în toate cele trei limbi – română, franceză și engleză.

  20. Unele lucruri, ca de exemplu Idealul naţional, nu trebuie persiflate. Eu înţeleg că progresismul a luat minţile multora, că vor o ţară ca afară( dar făcută de altcineva, nu de ei…), că unii se declară „europeni” şi le repugnă faptul că sunt români, că statul naţional român trebuie să fie desfiinţat şi să devenim land german sau departament francez( unii speră chiar să devenim gubernie rusească….). Aceste păreri de tip manelist sunt periculoase, mai ales că prin jurul nostru toţi discută de pe poziţii de Forţă/ Putere. Exemple? Cu nemiluita: Rusia, Turcia, Hungaria, Polonia, chiar „lumina” germano-franceză cu pretenţiile ei de a transforma UE într-un neo-imperiu condus bineînţeles de ele. Adică prin jur zăngăne armele iar noi facem consideraţii subtile despre identitatea/ noni-dentitatea poporului şi naţiunii române.
    Asta e! Unii s-au săturat de România.

  21. și nici nu și-au spus vreodată), ba le spunem „moldoveni din dreapta Prutului” 
    *****
    Daca nu ma insel Prutul curge de la nord la sud, deci corect ar trebui sa spui din stg Prutului

  22. Mici observatii:
    – in Belgia nu sunt doar francezi, o mare parte sunt flamanzi, vorbesc olandeza, mai sunt si nemti
    – in Belgia sunt valoni si chiar limba valona care e inca vorbita si chiar studiata in unele scoli la tara (foarte putine) dar nu prea am auzit sa spuna careva ca e valon
    – valona a murit odata cu mass media franceza care a impus standardul de limba, si din motive economice, nu este economic vorbind convenabil sa o stii, e mai convenabil franceza care da o deschidere in lume mult mai mare
    – nu pot zice ca toti romanii stiu engleza, poate acei mai tineri
    – nu pot zice ca basarabenii nu stiu engleza mai ales tinerii
    – basarabenii stiu rusa by default, fiindca e o limba vorbita acolo de facto
    – in tarile din vest, nationalitatea, natiunea inseamna un pic altceva, echivalentul nostru ar fi cetatenia, e un element important acesta

  23. Se intimpla cindva pe la inceputul anilor ’80 pe trenul accelerat 421 Bucuresti Satu Mare. Palavrageli de tren de noapte. Iesim afara la fumat, eu si cel cu care vorbeam, basarabean. Eu ii ofer un Carpati Fara, el imi intinde pachetul lui de tigari. Scria cu chirilice. Facusem ceva rusa prin scoala dar uitasem tot, azi poate literele sa le mai dibuiesc. Oricum, am silabisit ce scria pe pachet: flu, ie, ras. Dupa care il intreb pe om ce inseamna!
    Pina azi rid de mine pe tema asta insa ceva este foarte interesant: cum de n-am putut recunoaste un cuvint romanesc? N-am decit o incercare de explicatie, aceea ca atunci cind am silabisit cuvintul creierul meu “cauta” un alt program de interpretare decit cel al limbii materne!

    • Aproape la fel a pățit o verișoară a mea din Sibiu, româncă verde ca să zic așa, pe care părinții o dăduseră de mică la școala germană. Nu putea să înțeleagă inscripția de pe o ușă: DESCHIDE. Pentru că ea o citea „deșide” – evident, creierul ei folosea deja un alt program de interpretare decât cel al limbii materne, cum spuneți – așa c-a stat ca vițica în fața acelei uși de alimentara până a venit cineva s-o ajute. Cu deschisul ușii!

    • Povestea mea este exact inversa. In toamna lui 89, cand eram elev, am gasit prin gramada de maculatura numita ziare, o revista numita „Literatura si Arta”. Am inceput sa o rasfoiesc si am fost uimit de tonul articolelor, mi se parea imposibil ca in Romania cineva sa scrie astfel. Dupa un timp mi-am dat seama ca asa si era, si am gasit si explicatia: revista era editata de Uniunea Scriitorilor din RSS Moldoveneasca, si tineam in mana un exemplar din primul numar tiparit cu caractere latine. Deci chiar si in 89, cand dezghetarea abia incepuse, limba „moldoveneasca” era perfect inteligibila pentru un roman. Regret ca nu mai am niciunul dintre cele trei numere aparute pana la revolutie, s-au pierdut in invazia de ziare din 90.

  24. Copiii mei stiau ca suntem romani. Acasa vorbeam romaneste, le povestisem, fusesem in vizita, dar nu facusem mare caz de asta. Inca nu-i bagasem la indoctrinare :D Dar scoala lor a facut un fel de ziua natiunilor unite, in care fiecare natiune is face propriul stand si ofera vizitatorilor una alta, si atunci s-au prins ei ca mai e ceva cu natiunea asta. Mai e o schema. Si-au dat seama ca natiunea e chestia aia cu care defilezi mandru in fata altora in asemenea momente festive. Fiind singurii romani din scoala, le era oarecum neclara situatia. Colegii chinezi imediat s-au grupat cu alti chinezi, indienii cu indienii, englezii cu englezii. Toti si-au adus aminte ca fac parte din cate o familie din asta. Dar ei? Acasa au venit sa ma intrebe mai clar – noi ce suntem? Adica in sensul astalalt, cu ce echipa defilam noi in fata lumii cand chinezii sunt cu chinezii si francezii cu francezii. Si atunci le-am zis clar: romani. Noi suntem romani. Si raspunsul lor hotarat si apasat – Bun. Romani. Foarte bine. Noi suntem romani! Parca s-au luminat ca si-au gasit si ei identitatea, si a crescut inima in ei. Au aflat cine sunt ei intr-o mare de atatea alte popoare. Pana la urma le-am cumparat costume populare, am facut si noi un stand cum ne-am priceput, iar ei au defilat cu steagurile in mana in fata copiilor celorlalti si parintilor lor.

    Ce mi s-a parut interesant acolo e ca daca te uitai cu cata mandrie mergeau in costumele alea populare si ce frumos tineau steagul ai fi zis ca au fost crescuti de mici cu povesti despre Decebal si Avram Iancu, si ca ii pun parintii sa cante desteapta-te, romane in fiecare zi. De unde. Nici acum nu stiu versurile. De fapt ei nu faceau decat sa copieze cum puteau mai bine comportamentul colegilor lor, cu alt fel de costume costume si alt steag. Ceea ce facem si noi adultii, pana la urma. Romanismul cel mai vadimist este doar un fel de mirror image al nationalismului strident care se poarta si pe la altii. E un fel de culme a ironiei faptul ca aia care ii dau cel mai tare cu specificul national sunt atat de putin originali la capitolul asta. Eu personal ma consider mai mult patriot local. Sunt oltean, domnul Buzea e modovean, fiecare cum a apucat :D

    • Nu sunt moldovean, așa mi-au zis băieții la muncă, în Londra. A fost un fel de tachinare… care a prins. Altfel, eu mi-s corcitură, nu c-aș fi mândru de asta, dar nici nu mi-e rușine: nu eu am ales.

      Comentariul dumneavoastră mi se pare excelent, și iată de ce; acum doi ani, când m-am mutat la Bruxelles și am dat fetița la grădiniță, a venit acasă într-o bună zi și m-a întrebat: „Tati, eu ce sunt?”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea
Mihai Buzea este arborist și scriitor. Cea mai recentă carte publicată: „Tarot”, editura Polirom, 2023.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro