joi, octombrie 28, 2021

Artiom

Dintre toate parcurile cartierului Jette, în care locuiesc, Parcul cu Nisip este cel mai iubit de către fiică-mea, fiindcă-i plin de nisip (1) și de copii (2). Mie nu-mi convine deloc s-o duc acolo, că trebuie să stau în soare lângă mămici care fumează, dar n-am ce face: în parcurile umbroase și fără mămici, copilul „se plictisește”.

Așa m-am împrietenit cu Artiom. Adică, mai întâi cu Artiom și apoi cu sora lui, Celestina; Artiom are șase ani, Celestina are nouă, iar ei sunt singurii copii care vin singuri în Parc, ceea ce este cam ciudat. Văzând-o pe fiică-mea construind un castel, Artiom a sărit s-o ajute, mai întâi la săpat fundația (o gropiță), apoi la cărat apă cu găletușa din lac, și în final la asamblatul turtelor de „noroi” care au alcătuit castelul. Atrasă de acțiune, Celestina a venit să se uite, dar nu s-a băgat în jocul celor mici, ci s-a așezat pe băncuță lângă mine și-a zis: „Eu sunt Celestina”.

De atunci am și eu ce face în Parcul cu Nisip. Dacă nu apar cei doi copii, ne plictisim amândoi, dar când vin, atunci e de bine: Artiom mă învață rusește cât se joacă fetele între ele (prinți, chestii), iar Celestina mă învață flamandă atunci când fiică-mea este cuprinsă de febra imobiliarelor și îl trimite pe Artiom cu găletușa.

Sunt excelent educați. Celestina vorbește flamanda, româna, rusa și engleza, în timp ce Artiom va începe engleza abia la anul, deci deocamdată e doar trilingv. Și dacă se mai ceartă cu fetița mea (care – având cinci ani – e și fată și mică, trebuie să asculte de el, că e băiat și e mai mare), nu-i trage niciodată vreo lopățică-n cap și nici nu-i aruncă nisip în ochi (Parcul e plin de părinți care se ceartă neîncetat din aceste motive). Iar Celestina are un vocabular uimitor de bogat în toate limbile ei, un comportament bine controlat, dar în același timp vorbește dezinhibat cu orice părinte care i se adresează; nu e niciodată obraznică, dar nici nu se intimidează.

Până când, o dată, cineva i s-a adresat în franceză. A răspuns politicos, dar cu evident dezgust în voce. Am întrebat-o, după ce respectiva mămică s-a îndepărtat: „Chiar, Celestina, de ce nu mi-a spus că știi și franceza?”. A tăcut câteva secunde lungi, apoi mi-a răspuns cât de poate de clar: „Francezii sunt murdari”.

Asta-i toată povestea din Parcul cu Nisip. De acum urmează povestea mea, adică ce-am aflat vorbind cu cei doi frați – de fapt, mai mult cu Celestina: au venit acum șase ani de la Chișinău, când Artiom era bebeluș; locuiesc într-un bloc lipit de Parc, iar mami a lor are încredere să-i trimită singuri, că se uită la ei de pe terasă; ambii părinți lucrează „la birou” și fiecare are mașina lui cu care merge acolo, când nu muncește de acasă; se duc des la Chișinău, cam de patru ori pe an; sunt amândoi la o școală flamandă, aceeași unde au făcut și grădinița – Artiom este în clasa întâi, iar ea în clasa a patra; amândurora le place foarte mult la școală, doar că Artiom este bun și la sport, iar ei nu prea-i place sportul, ci matematica și limbile străine, în afară de franceză; că toți copiii de la școală sunt curați și frumoși, nu ca la francezi; că ei doi nu au prieteni aici în Parc, pentru că toți vorbesc în limba asta.

Pe scurt, Celestina era (este) îndoctrinată. Singurii oameni buni, adică flamanzii, sunt nevoiți să se apere mereu împotriva celor murdari (francezii) și a celor răi (olandezii): când flamanzii ies din Flandra sunt obligați să vorbească fie în franceză (limbă de murdari), fie în olandeză (limbă de încrezuți), ceea ce ei nu vor, deși cunosc ambele limbi; tot ce vor ei (flamanzii) e să fie lăsați în pace, să vorbească în limba lor („cea mai frumoasă din lume”, evident), și să aibă treabă numai ei între ei, nu cu alții – cu nimeni. Așa ar fi ei fericiți. Așa le spun doamnele la școală, și Celestina nu le pune spusele la îndoială: doar aude și ea, cu urechile ei, cât de urâtă e franceza! „Ce bine de dumneavoastră, domnu’ Mihai, că n-o știți!”.

Da, eram și eu conștient că în Bruxelles-ul majoritar francofon, flamanzii se simt discriminați lingvistic și că, speriați de amenințarea „morții națiunii”, și-au deschis de-o vreme școlile pentru copii imigranților (aici, școlile și grădinițele flamande sunt considerate mai bune decât cele cu predare în franceză. Dar și mai elitiste. Condițiile de acceptare a copiilor sunt mult mai stricte); dar nu-mi imaginam că lucrurile au mers atât de departe. Numai că nu ăsta este subiectul.

Celestina este un caz poate unic de copil dublu îndoctrinat. Iar cele două îndoctrinări s-au condiționat reciproc, s-au „pupat”, ca să zic așa. La școală i se spune ce i se spune, iar acasă i se spune, în română și în rusă, că românii sunt săraci și răi pentru că vor să distrugă Republica, iar rușii sunt bogați și răi pentru că vor să distrugă Republica. Mai simplu spus: părinții ei fac parte din elita moldovenistă și își educă fiica și fiul accordingly. Ambii părinți ai copiilor vorbesc patru limbi, ceea ce nu-i deloc neobișnuit pentru intelectualitatea chișinăuană (româna, rusa, engleza și franceza), par persoane capabile profesional și cel puțin înlesnite cu banii, dar motivul pentru care s-au decis să scoată din copii niște patrioți flamanzi rămâne complet obscur pentru mine.

Altceva e interesant. Iată ce scrie Lucifer aici pe platformă (07/08/2021 At 11:04), comentând la „Articolul lui Putin”: „Unele lucruri, ca de exemplu Idealul naţional, nu trebuie persiflate”. M-am simțit dator să-i răspund (09/08/2021 At 9:05): „Care este Idealul Național? N-aș vrea să vă supăr persiflându-l, dacă aș ști care e. Dar nu știu. Mă ajutați cu o definiție, s’il vous plaît? Mulțumesc!”. Neobișnuit de scurt pentru un comentator, Lucifer mi-a replicat (09/08/2021 At 21:10): „Marea Unire.”

În urma celor aflate de la Artiom & family, mă gândesc că poate Idealul Național nu e chiar atât de național cum pare. Adică, dacă națiunea română e formată din toți românofonii, indiferent de locul în care-și plătesc impozitele și-și îngroapă morții, ar trebui ca Idealul să fie al tuturor. Mie mi se pare că nu este.

Poate greșesc. Mi se-ntâmplă des, cel puțin așa susține fiică-mea.

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Nu-ți educa copiii, oricum vor semăna cu tine. Educă-te pe tine însuți !

    Printre punctele-cheie ale auto-educării, materializate sub forma disciplinei mentale, există unul de maximă importanţă şi, simultan, foarte greu de îndeplinit, deoarece include un conflict intern, strîns legat de VANITATEA şi COMODITATEA noastră. El constă în tendinţa de a ne auto-amăgi cu privire la ceea ce rîvnim şi necesitatea de a ne opune acestei auto-înşelătorii. Numărul judecăţilor greşite pe care le generează respectiva pornire este imposibil de evaluat de cineva care nu a fost constrîns la auto-corecţii permanente prin însăşi specificul muncii sale. Uimitor de mare e tăria ispitei care ne împinge să căutăm, cu orice preţ, dovezi şi aparenţe pentru a ne susţine dorinţele, ignorînd faptele ce le contrazic. În acest sens, TOŢI sîntem, mai mult sau mai puţin, promotori activi ai falsităţii…

    [Royal Institution Lecture On Mental Education (6 May 1854), as reprinted in Experimental Researches in Chemistry and Physics, by Michael Faraday, 1859, pp 474-475.]

    John Alexander Smith, profesor de filosofie morală și metafizică la catedra Waynflete din Oxford, a început o serie de prelegeri în 1914:

    Domnilor, sunteți pe cale de a începe un ciclu de studii care vă va ocupa timp de doi ani. Este o aventură nobilă. Dar aș vrea să vă reamintesc un aspect important. […] Dați-mi voie să fiu clar cu voi. … nimic din ceea ce veți învăța pe parcursul studiilor nu vă va fi câtuși de puțin util mai târziu, cu excepția unui singur lucru: DACĂ VEȚI MUNCI DIN GREU ȘI CU INTELIGENȚĂ, AR TREBUI SĂ PUTEȚI DESCOPERI CÂND CINEVA SPUNE IDIOȚENII, iar acesta este, în opinia mea, principalul, dacă nu chiar SINGURUL SCOP AL EDUCAȚIEI

    • @ Vasiliu Mircea Paul: sper din toată inima ca fiică-mea să nu semene cu mine. Știu ce vorbesc. Nădăjduiesc s-o ferească bunul Dumnezeu de această năpastă!

  2. Ofiţerii ruşi care au staţionat în Moldova şi Ţara Românească din anul 1829 cunoşteau limba franceză şi principiile rezultate din războaiele napoleoniene. Boierii români au înţeles repede că este bine să înveţe limba franceză pentru a se înţelege cu guvernatorul militar al celor două principate, generalul Pavel Kiseleff şi cu ofiţerii ruşi care supravegheau modul de aplicare a Regulamentelor Organice.
    Mi-a plăcut mult povestea dumneavoastră.

    • In teresant… nu era mai simplu, totusi, sa invete direct rusa?
      Nu ca mi-ar parea rau – invatand franceza au mai „prins” si ceva din civilizatia franceza… si apoi… au urmat evenimentele care au urmat ;)

    • Boierii valahi si moldoveni au fost expusi, este drept mai timid, la limba franceza încă din timpul ocupației din 1806-1812. Ofițerii rușii au adus si ceva decadențe occidentale: dansul si jocul de cărți, dar au creat si ceva drame in rândul familiilor boieriilor.
      In timpu ocupației din 1806-1812 Kutozov, un general mediocru, avea in cort cate o moldoveanca sa-i încălzească oasele. Nici Puskin nu s-a lasat mai prejos.

      • Puşkin era un romantic incurabil. La Artek, lângă Ialta, există două stânci la mică apropiere de plajă şi Puşkin le vizita foarte des. Aşa spune legenda locului. Una dintre stâncile respective o puteţi admira în fotografia mea alb-negru :)

      • ” Ofițerii rușii au adus si ceva decadențe occidentale…”
        Cred eu (fara sa ma bazez decat pe lecturi) ca si din cauza ca destule dintre aceste „decadente” nu si le permiteau in capitala imperiului… Cei veniti aici, la frontiera erau din generatia tanara, in cautare de schimbare.

    • @ Petre Opriș: boierii au înțeles repede că este bine să învețe lingua franca a Europei, nu contest acest lucru. Dar țăranii n-au înțeles. Probabil că în 2029 va fi unanim acceptat, la nivel de masse, că o limbă străină este bună (adică „bine de știut, necesar de știut, util de știut ca să câștigi mai mulți bani”). Fac și eu ca Silviu Brucan: afirm că 200 de ani sunt necesari pentru ca talpa țării să priceapă ceea ce boierii anului 1829 au priceput în câteva zile sau poate chiar în câteva ore.

  3. Intelectualii basarabeni care urăsc atât Romania cat își Rusia sunt copiii oligarhilor care ar putea sa-si piardă pozițiile daca asa zisa republică n-ar mai exista. Pana una alta sug de la trei ugere: UE, Romania si Rusia. Cand UE și Romania le vor tăia tainul își vor arata adevărată fata, se vor întoarce la maica Moscova.

  4. Copii repeta ce aud in jur. Parintii cand vor sa scape de saracie isi cauta grupul care li se pare mai elitist. Am vazut si multi copii, adulti romani care s-au instalat in zona flamanda si aveau acelas text cu Celestina, am auzit si maroccani cu acelas text.

    In scolile franceze din Bruxelles situatia este exact inversa. E o lupta surda intre flamanzi si valoni, am vazut multe de o parte si de alta. Belgienii nu se incadreaza nici in Franta sau Olanda (nu toti). Belgia are multe similitudini cu R. Moldova.

    Idealul national … povesti politice. Ar trebui sa intre ambele in zona schenghen sa aiba euro sa fie membre al EU, NATO, nivelul economic trebuie ridicat serios.

  5. Foarte interesant!
    Mi se pare că putem să observăm:
    – tendința (grija) est europeanului de a nu rămâne în urma Occidentului;
    – reflexul compensării prin însușirea culturii specifice;
    – ”eficiența construcției (fie și pervertite)” pe un ”teren curat (sau curățat)” de ”sechele ale culturii de baștină”;
    – un complex de inferioritate aprioric vis a vis de Occident;
    – absența efortului de afirmare a valorilor proprii;
    – există și în Vest prejudecăți și ele sunt transmise ….;
    – posibilitatea apariției unor conflicte și a unor ”trădări” în absența unei comunicări bazate pe înțelegerea bazei comune (genul proxim) și a diferenței specifice (Vest/Est, citadin/rural etc.);
    – lipsa unei ”culturi” a înțelegerii plusurilor și minusurilor (compensări) între cele două zone (corespunzător unor abordări majore de dezvoltare socială);
    – limitarea ”analizelor” individuale la ”suprafața” oferită de civilizație (mai degrabă de comoditățile propuse);
    – etc.
    Oricum, este de avut în vedere și de gândit la ce-i de făcut.
    Felicitări pentru stil autorului!

    • Sunt, dar nu sunt. Btw, olanda e doar o provincie, si au deosebiri lingvistice intre provincii, dar nu sunt importante, ca peste tot, pentru ei insa sunt un indicator de grup. Dar, ca si la alte limbi vecine, se unifomizeaza incet, incet.

  6. Salutare „vecine bruxellez”! :) ça va? Este un pic socant cazul Celestinei, deoarece nu credeam ca in scolile flamande exista o adevarata propaganda pro-flamanda. Probabil ca flamanzii le raspund cu aceeasi moneda celor francofoni care chiar se cred buricul lumii. Am colegi francezi care nici nu considera neerlandeza o limba, ci mai degraba o colectie de sunete. In institutia in care lucrez, flamanzii sunt tinta misto-urilor din partea tuturor, fie francezi, spanioli, olandezi, romani, ceea ce nu este chiar normal. Totul are o limita cred eu. Realitatea este ca flamanzii sunt mai curati, sunt mai educati, mai calmi, vaccinati aproape 90% si foarte corecti. Personal lucrez la o firma flamanda, pentru care angajatii sunt cea mai importanta resursa si unde munca este foarte apreciata, iar femeile mai frumoase. N-as recomnda nimanui sa lucreze la vreo companie franceza, spaniola sau italiana. Mereu am preferat corporatiile anglo-saxone. Adevarul este ca zona Bruxelles a apartinut Flandrei, iar astazi este frustrant sa vezi ca franceza este limba cel mai des vorbita, iar o parte din taxele flamanzilor trebuie sa mearga la Bruxelles.
    Ca fapt divers: un coleg flamand a mers la ambasada Belgiei din Luxembourg pentru o problema. Evident ca a inceput sa vorbeasca neerlandeza ( este incorect spus limba flamanda) cu perosnalul de acolo, iar replica functionarului a fost: „chiar nu puteti sa vorbiti o limba mai normala, de exemplu franceza”? Va reamintesc ca neerlandeza, franceza si germana sunt limi oficiale in Belgia.

    • Ca sa dai dovada de echilibru trebuie sa spui si argumentele valonilor, care spun ca pe banii lor flandra a crescut, fiindca la un moment dat aveau mari probleme si taxele valonilor au mers masiv in flandra.

    • @ Mike: v-ați implicat trup și suflet în acest „război” absurd. Am văzut asta aproape la toți românii care s-au stabilit în Flandra. Devin fulgerător patrioți flamanzi (neerlandezi, cum spuneți) din motive stranii, care mie îmi scapă; da, le-ați expus mai sus, dar nu m-au convins. Adică sunt convins că spuneți adevărul, din punctul dumneavoastră de vedere, dar nu înțeleg ce vă determină să luptați într-un război care nu vă aparține.

      Ceea ce este într-adevăr interesant este c-am mai văzut asta. Cam toți românii care se stabilesc în Spania se îndrăgostesc total de Spania, cu excepția celor care ajung (întâmplător sau nu) să muncească și să locuiască în Catalonia. Aceștia devin foarte repede catalani verzi, iar tot ce urăsc ei mai mult și mai mult pe lumea asta este Spania. Scuzele pe care i le găsesc Celestinei, din cauza vârstei, nu vi le găsesc și dumneavoastră sau românilor spaniofobi din Barcelona.

      Totuși, ca om inteligent și educat, domnule Mike, cred că veți fi de acord cu mine cel puțin într-un punct: acest fenomen este foarte interesant. Cel al „devenirii întru patriotism local”, pentru imigranții din Est.

  7. Globalismul: tara ta e tara mea, a tuturor si a nimanui, anistorica, anationala si irelevanta. Un teritoriu administrativ in care alegem sa locuim si sa platim taxe. Ikea.

  8. …fara memorie si in care femei sunt numai barbatii care se cred femei, in timp ce femeile sunt clasate ca persoane cu vagina, persoane insarcinate si persoane care alapteaza ( cine poate sa gandeasca asa? barbati care isi urasc mamele? care urasc femeile?, fete care vor sa devina baieti? cate persoane sunt in cartegoriile astea?) in care stiinta si trecutul istoric sunt clasate ca ilegitime si rase de pe fata pamantului. Nu glumesc. In Occident au loc revolutii simultane – cea technologica si cele ideologice- globalismul si revolutii de tip comunist, in care minoritati elimina si desfiinteaza in mod stupefiant majoritati. Daca sunt lasati, viitorul o sa fie un ospiciu, inuman, sumbru.

  9. Marea Unire chiar este, pe scurt, atat de nationala cat pare. Doar ca natiunea romana nu e formata din toti romanofonii, din moment ce exista unguri, bulgari, arabi sau rusi care vorbesc romana. La fel cum natiunea franceza nu o cuprinde si pe Celestina, desi ea e francofona.

    Mai degraba natiunea se defineste pe baza idealurilor, nu invers.

  10. Continuare la lamentatia cauzata de epoca dezumanizarii. Unul din cei mai bogati oameni de pe pamant, si-a numit copilul XAEA-12.
    Disparitia femeilor este o necesitate a barbatilor care vor sa fie femei. Declaratia lor ca sunt femei, desi s-au nascut anatomic si genetic barbati, poate fi adevarata numai daca femeile nu sunt femei, ci persoane cu vagina si uter. Institutii medicale importante in Vest, au inceput sa eradicheze cuvantul femeie in medicina. Ce legatura are asta cu Bruxellul si cu Artiom? Are. Atomizatia demografica, sociala, culturala a societatii umaniste. Disparitia ligantului logic al existentei umane. Inceputurile dezumanizarii

    • Mai sa fie!… Ce mod ,,subtil” de a justifica niste prejudecati vechi de cind lumea.

  11. Cred ca povestea parintilor Celestinei ar trebui cunoscuta.
    In Belgia, comunitatea flamanda este apreciata pentru seriozitatea ei, pentru calitatea invatamantului , a cercetarii, a originalitatii creatiei cinematografice, a spiritului comercial si a excelentei prestatiilor de sanatate.
    Centrele universitare de la Louvain si Gand sunt accesibile studentilor cu cel mai ridicat nivel de performanta intelectuala.
    Parintii Celestinei au ales pentru fiica lor si nu au ales o cale usoara.Copiii care reusesc sa stapaneasca limba flamanda isi insusesc automat si principiile de conduita ale acestora dar si prejudecatile lor.
    Intre francofoni, walloni si flamanzi fractura lingvistica este istorica.
    https://fr.m.wikipedia.org/wiki/Question_communautaire_en_Belgique
    Ceea ce am constatat in legatura cu flamanzii, este faptul ca respecta efortul strainilor de a comunica in neerlandeza si de a fi interesati de cultura lor.
    Este de apreciat faptul ca din ce in ce mai multi romani aleg sa isi desavarseasca studiile in centrele universitare catolice din Flandra.
    „Un soir, un train ” este un film de cinemateca cu Yves Montand, bun de privit intr-o seara in vreme de pandemie , tipic belgian, magic si realist in acelasi timp.

    • @ Clement: de acord cu tot ce ați afirmat în comentariu. Adaug un mic bemol: la fel ca toate comunitățile care excelează în ceea ce fac, și flamanzii belgieni sunt predispuși să-și absolutizeze valorile. Nu știu dacă e bine așa, nu cred că e bine așa. Următorul pas este demonizarea comunității mai puțin performante economic. Sub nasul nostru de români din România s-a petrecut ce s-a petrecut, nu că nouă ne-ar fi păsat: croații au afirmat că roadele muncii lor corecte și devotate sunt furate de către sârbi. A urmat ce știm. Nu cred că este bine ceea ce face învățătoarea Celestinei. Mai exact, cred că este foarte, foarte rău.

      • Nu cred ca trebuie sa va faceti probleme despre tendinta flamanzilor spre absolutism. 88% din populatia Bruxellului sub 18 ani nu sunt Belgieni si 57% nu sunt Europeni.

      • @Mihai, de acord. As mai adauga cu un indemn la exercitiu de gîndire: cum ne-am simti fiecare individual daca in situatia descrisa din articol in loc de ,,francezi” ar fi pomeniti ,,români”?

      • Sunteti tanar, domnule Buzea si presupun ca nu ati avut prilejul sa il vedeti pe Toma Caragiu jucand la Bulan dra rolul camatarului Lazarus Tucker.
        Personajul intra in scena si se prezenta publicului”: Cine credeti ca sunt? Cumva Toma Cara…?
        Nu-nu-nu-nuuuu! Sunt Lazarus Tucker din Anvers si tin banii in casa de fier, c-asa m-a invatat ma mère ” Dupa aceasta prezentare intona imnul camatarilor.
        Forta de caracter a flamanzilor isi are radacinile in vocatia acestora pentru comertul naval, rezistenta la dominatia spaniola si legatura organica cu comunitatea diamantarilor respectati si temuti in acelasi timp.
        Romanii si basarabenii care se stabilesc in Flandra stiu ca integrarea lor va presupune asumarea unui cod de conduita diferit de cel al belgienilor stabiliti la Charleroi, la La Louvière sau chiar la Bruxelles.
        Nu se pune problema ca noi sa fim sau sa nu fim de acord cu particularitatile unui stat monarhic fost posesor de colonii, care finanteaza 5 guverne si 5 culte religioase, recunoscand dreptul Masoneriei de „consiliere” legislativa in chestiuni de ordin etic.

  12. Am citit cu interes articolul si dezbaterile! Cunosc întrucâtva BXl-ul unde trăiesc de peste 40 de ani.
    Îmi amintesc ca citisem într-o carte ca Winston Churchill ar fi dorit să-l întrebe pe Hitler: „Cum poate fi considerat cineva vinovat pentru cultura in care s-a nascut?”. Deși Churchill nu s-a întâlnit cu Hitler si poate ca ceea ce citisem despre el este o pură legenda, cred ca întrebarea este legitimă si merită sa ne gândim la ea.
    Am lucrat in Belgia cu flamanzi si francofoni. Unele aspecte povestite in articol si-n discuții sunt multe corecte, aș zice chiar trist de adevărate. Chiar luând afirmațiile despre grupuri de oameni (e.g. flamanzi, francezi, valoni) ca fiind doar statistic corecte (deci fara efect asura unui individ in particular), as adauga următoarea snoava povestita despre evrei: este întrebat domnul X „Ce credeți despre domnul Rosenfeld? Rosenfeld este colegul meu de birou de 40 de ani: ce om minunat! Dar despre dr Zilberman? Pai este pediatrul copiilor mei, am toata increderea. Dar despre evrei? Va referiti la JIDANI?”.
    Experiențele individuale si extinderea lor la grupuri alcătuite pe baza de diverse criterii culturale trebuiesc bine controlate caci sint rareori statistic corecte si chiar corecte nu sunt mereu relevante.

    • Ma bucura faptul ca ati sesizat umorul tipic belgian.
      Imi permit, contextual, sa relatez o gluma tipic bruxeleza.
      Se pune intrebarea: Care este diferenta intre Canalul de Suez si Bulevardul Churchill ( cel perpendicular pe rue Gabrielle pe care se afla Consulatul Romaniei).
      Raspunsul este: In cazul Canalului de Suez, evreii locuiesc doar pe o parte a lui.
      Farmecul belgian ţine, de toute évidence, si de policromatica etniilor care convietuiesc intr-o armonie dificil de explicat .
      Celebrul bulevard Churchill se afla in Uccle, comuna francofona in care exista o importanta comunitate a rusilor albi, dar si Ambasada Federatiei Ruse si Biserica la care sunt arondati rusii rosii…
      Oare la ce biserica merge familia copilei flamandofile din Jette? Din cate stiu, basarabenii merg la rusi, fiind ortodocsi de rit vechi. Complicat si interesant in acelasi timp.

      • Părinții copiilor nu merg deloc la biserică, din câte mi-a spus Celestina. Ea și Artiom merg la biserică duși de bunici, când îi vizitează în RM, dar nu știu la ce fel de biserică merg acolo. Amănunt interesant dar cam trist: bunicul lor are cu patru ani mai mult decât mine.

  13. Cu riscul de a soca ( si cu aplombul celui mai dus, mai carat la biserica (auto)fictiunii, cele doua vlastare nu se numesc Celestina si Artiom, in cazul ca exista (sau nu-s mai mult de doi …)

  14. „According to Statbel, the Belgian statistical office, in 2020, taking into account the nationality of birth of the parents, 74.3% of the population of the Brussels-Capital region was of foreign origin and 41.8% was of non-European origin (including 28.7% of African origin). Among those aged under 18, 88% were of foreign origin and 57% of non-European origin (including 42.4% of African origin).[109]”. wikipedia

  15. Culmea ironiei este ca Celestine este un nume francez.
    In plus, ea nu stie despre moldoveni, cu exceptiile de rigoare. Cand am facut stagiul la Miercurea Ciuc, am locuit la hotel. Mama a incercat sa ma sune si i-a raspuns o voce ratoita de femeie, ‘Shee hotel proasto, aici e PECO Iasi!’.
    Toate la timpul lor :-)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea este arborist și scriitor. Ultima carte publicată: „Paralel” (2021)

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Agenda ,,verde”, Europa și gazul rusesc: cronica unei crize energetice anunțate

            Dacă la sfârșitul verii s-a vorbit despre o situație tensionată, acum se vorbește deschis despre o criză energetică. Prețurile la petrol,...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.