marți, ianuarie 25, 2022

Aş dori să-i reamintesc domnului Ponta de ce România a intrat în UE

De vreo câţiva ani ani,  Bruxelles-ul pare a fi exilul aurit în care politicienii români îşi trimit soţiile şi prietenii dornici să se retragă din politică cu o pensie de 7.000 de euro pe lună. Ştiu, este o observaţie maliţioasă, dar dacă privim în urmă veţi vedea că guvernarea Ponta a abandonat toate obiectivele majore şi, în schimb, şi-a consumat întreaga energie pe ţinte stupide, precum disputa cu preşedintele Băsescu despre cine intră în poza de grup de la finalul Consiliului European. Asta e ceea ce vrea România de la UE? Am mai spus că privesc cu un amestec de realism şi scepticism spre Bruxelles, dar dacă tot suntem în această organizaţie, cred că trebuie să ne amintim ce obiective am avut la momentul aderării şi să încercăm să le atingem.

În primul rând, trebuie să spun că presiunea UE ca România să fie un stat de drept, cu o justiţie independentă, a fost benefică. Aşa s-au construit instituţii de care cred că putem fi mândri, precum DNA şi ANI. Doar că, la un moment dat, politicienii de la Bucureşti şi-au dat seama că instrumentele de coerciţie ale Comisiei Europene sunt slabe şi au abandonat obiectivul ridicării Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Uitându-mă pe ultimul raport privind progresele înregistrate de România cred că putem spune fără dubiu că principala problemă o reprezintă Parlamentul. Atâta vreme cât Legislativul respinge toate solicitările DNA, fie de anchetare a miniştrilor, fie propunerile de arestare (care însă ajung în faţa judecătorului, iar acesta decide) vom rămâne sub monitorizarea Comisiei Europene. România trebuie să-şi propună ieşirea din MCV, dar nu prin „lobby”, ci îndeplinind toate condiţiile cu privire la statul de drept şi independenţa justiţiei. Este spre binele tuturor cetăţenilor cinstiţi din această ţară.

În al doilea rând, România trebuie să reînceapă demersurile pentru a intra în spaţiul Schengen. Săptămâna trecut a avut loc ultima reuniune a JAI (consiliul european pentru justiţie şi afaceri interne), şi, din câte ştiu, nici măcar nu s-a încercat aducerea în dezbatere a acestui subiect. Condiţia politică a câtorva state europene fost clară: două rapoarte MCV pozitive, dacă vrem în Schengen. S-a redus prea mult discuţia despre acest aspect la faptul că românii nu mai prezintă buletinul la trecerea graniţei. Este mai mult decât atât, Schengen înseamnă, printre altele, eliminarea orelor pe care transportatorii le pierd la graniţă. Şi, ca să nu fim prea serioşi, lăsaţi-mă să vă relatez un fapt amuzant, dar real: intrarea Cehiei în spaţiul Schengen a dat o lovitură mortală reţelelor de prostituţie de la graniţa cu Germania, unde doamnele aveau grijă de şoferii de TIR care  aşteptau la frontieră.

În al treilea rând, cred că trebuie să folosim eficient fondurile de coeziune. Observaţi că nu vorbesc despre absorbţia rapidă, ci despre necesitatea unor programe care să producă efecte cuantificabile. Intenţa guvernului Ponta de a dirija peste 400 de milioane de euro pentru ajutoare alimentare distribuite de către baronii locali mi se pare absolut scandaloasă. Fondurile de coeziune trebuie folosite în infrastructură şi în programe de mediu, zone în care este puţin probabil să poată fi atrase investiţii private, în România de azi. În plus, cu cât proiectele sunt mai mari – de exemplu construcţia unei autostrăzi – cu atât există un interes public mai mare, o monitorizare mai atentă şi scad şansele ca banii să fie furaţi. Proiecte mici de tip seminarii, pixuri şi broşuri colorate înseamnă pur şi simplu bani aruncaţi pe fereastră.

În al patrulea rând, trebuie să ne propunem să atingem criteriile reale de convergenţă pentru aderarea la euro. Nu vreau să intru în discuţia despre aderarea la euro, ci spun doar „îndeplinirea criteriilor de convergenţă reală”, pentru că cred că acest lucru este bun pentru români. Ce înseamnă acest obiectiv aparent abstract? Foarte simplist, ar trebui ca produsul intern brut pe cap de locuitor exprimat prin puterea de cumpărare standard (PCS) să ajungă la cel puţin 60% din media UE – cam aici erau statele care au aderat în ultimii ani la euro. Repet, ştiu că este o definiţie simplistă, dar pur şi simplu nu există oficial, în Tratatul de la Maastricht, un indicator care să măsoare progresele în privinţa convergenţei „reale”. În 2013, România era la 54% din media UE-28. Am citit o evaluare a ministerului de Finanţe în care se afirmă că România va ajunge în 2018 la 65%, iar în 2020 la 70% – PIB pe cap de locuitor exprimat în PCS. Nu cred că este rău să ne propunem atingerea acestui obiectiv, precum şi a criteriilor nominale de convergenţă – stabilitatea preţurilor, sustenabilitatea cursului de schimb şi a finanţelor publice, precum şi convergenţa ratelor dobânzilor pe termen lung. Când economia noastră va ajunge aici, sau cel puţin se va apropia, putem discuta care sunt avantajele şi dezavantajele aderării la euro.

Nu am pretenţia că am epuizat toate obiectivele politice pe care România ar trebui să le aibă în UE. Ceea ce am dorit a fost să arăt că nu trebuie să ne comportăm, iertaţi-mi brutalitatea limbajului, ca oaia neagră a turmei, mereu împinsă de la spate pentru a face reforme. Să învăţăm că suntem într-un club, nu într-o turmă – respectăm regulile, dar ne urmărim obiectivele. Vorbesc despre acele obiective benefice pentru imensa majoritate a cetăţenilor acestei ţări, nu pentru un grup restrâns de politicieni!

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Vreau să dezleg două enigme

Scrisoare deschisă către concetățenii mei Dragi prieteni,            Ați observat,...

Povestea unui om leneș

«Întrebarea esențială e alta: Sunteți sau nu pe aceeași pagină cu conu’ Leonida? Dacă susțineți că statul ar trebui să răsplătească morții...

Ce știm sigur despre planurile lui Putin privind Ucraina, între atâtea incertitudini

Există un număr considerabil de încercări de a găsi un răspuns la întrebarea dacă armata rusă va ataca...

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

Monitorizarea PNRR – examen de maturitate?

Autori: Dragoș Pîslaru și Tana Foarfă La vârsta de 15 ani începi să vezi lumea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro