vineri, martie 29, 2024

Așa grăit-a Cîțu

                                                       

„Trebuie introdus un principiu al competitivităţii pentru resurse în toate sectoarele din economie, inclusiv în cercetare. Cei care doresc să facă cercetare trebuie să fie în competiţie între ei pentru resurse, dacă aceste resurse vin de la stat sau din sectorul privat şi doar cei care dau rezultate vor putea să meargă mai departe. A finanţa doar de dragul finanţării de la buget nu cred că este o soluţie, chiar dacă îi spunem, între ghilimele, cercetare. Trebuie să găsim acele centre unde se poate face dezvoltarea prin cercetare şi acolo, repet, în funcţie de rezultate, putem să introducem mai multe resurse. Nu sunt adeptul investirii banului public oriunde, doar pentru că i se spune domeniu cercetare şi trebuie să investim în cercetare, fără să avem rezultate” – a cuvântat Primul Ministru (citat de HotNews).

Atunci când nu se referă la persoane (cu privire la care e cum nu se poate mai clar), d-l Cîțu pare a vorbi doar în enigme. E și acesta unul din prerogativele funcției: de la un anumit nivel încolo, nu contează că nu mai înțelegi nici tu ce zici; se va găsi mereu o armată de interpreți care să lămurească ce ai fi putut să zici. De astă dată deducem că șefului Guvernului i-a cășunat pe cercetare. Nu știm – și dânsul nu ne luminează – care e cercetarea ce l-a indispus atât de strașnic. O fi aia de pe la Academiile militarizate? Mă îndoiesc. Căci dacă s-ar atinge de ”studiile de siguranță națională” (cele care se fac – și rămân – ”la secret” /de stat/), d-l Câțu ar risca o chemare în CSAT, unde o singură privire a omului din capul mesei l-ar face să se bâlbâie mai tare decât credem noi că poate. Nu; ce-i al ”securității naționale” (Poliție, Armată, SRI, restul serviciilor, veteranii și cine știe ce-o mai fi, ce nu știm noi), e a ei: cercetare ”strategică”, pentru care n-ar strica să mai fie crescute un pic fondurile de la buget.

Nici la Agronomie nu cred c-ar îndrăzni d-l Cîțu să se uite mai atent: Rectorul de-acolo (și de pretutindeni) stă cu dânsul la masă la ședințele de Guvern. Și – Dumnezeu știe? – poate că rectorul respectiv e mai aproape de ”România Educată” decât d-l Cîțu. Sau, în orice caz, a avut mai mult de-a face cu celebrul ”proiect al Președintelui României” decât Primul Ministru, care l-a asumat – fără să clipească, dar și fără să-l citească. Așa că d-l Rector, dacă ar simți că cercetarea agronomică e pusă sub semnul întrebării, ar zâmbi serafic și ar spune: ”Dar bine, onorate d-le Prim Ministru, în ˊProiectul România Educatăˊ – pe care noi ni l-am asumat cu mândrie patriotică – scrie explicit că  ́cercetarea agronomică trebuie să fie o prioritate naționalăˊ. Cred că, pentru a fi cu adevărat astfel s-ar cuveni să-i suplimentăm fondurile.” Iar d-l Cîțu, al cărui curaj merge doar până la ”România Educată”, s-ar vedea nevoit să fie întru totul de acord cu colegul de guvern al dânsului.

O fi cercetarea de care se ocupă Academia? Greu de spus; cu puțină vreme în urmă – vis-à-vis de-o carte publicată la cea mai obscură editură din această țară, cea din subordinea dânsului, Președintele Academiei ne asigura că nu știe nimic. Putem bănui că știe la fel de mult și despre cercetarea ce se face prin institutele venerabilului for de cultură. Mai deunăzi, directorul unui asemenea institut susținea – indubitabil, pe bază de ”cercetări” – că Moldova se va confrunta cu o revoluție de ”aur”. N-a fost să fie, dar asta nu umbrește cu nimic cercetările efectuate sub egida Academiei. Despre celelalte nu se știe mai nimic; bănuim – totuși – că, de vreme ce avem Academie și institute, trebuie să fie și cercetare.

Să fie cumva vorba de Laserul de Măgurele, care – după nenumărate ”pamblici” tăiate – a ajuns să fie exclus din consorțiul european din care trebuia să facă parte? N-am auzit ca pe Primul Ministru să-l fi preocupat până acum această problemă. Bănuiesc că dânsul gândește ca un economisc autentic: dacă europenilor le trebuie laserul, să și-l ia (și să dea și ceva dividente la buget), dacă nu – cum, grație ”dezvoltatorilor imobiliari”, Măgurelele se apropie cu viteza luminii de București – îl vindem la metru pătrat și scoatem de zece ori valoarea laserului.

Pe scurt, sunt lucruri – dintre care unele pot avea tangențe cu cercetarea – în care, indiferent care a fi paguba produsă la buget, d-l Cîțu nu se va amesteca. Armată, Poliție, Servicii, oameni influenți, ”prieteni” (și ”prieteni ai prietenilor”) își vor vedea mai departe de ”cercetările” lor, de POCU și PNRR, vor face ”conferințe”, vor achiziționa licențe și tehnică, vor călători pe unde vor, vor publica (dacă vor vrea) pe la tot soiul de Sitech-uri și Publishing-uri, vor acumula titluri, grade și așa mai departe. De ei nu se va atinge decât, eventual, d-na Emilia Șercan și d-l Valeriu Nicolae. D-l Cîțu nici nu-i va pomeni; ”al patrulea val”, auseritatea ce ne suflă-n ceafă, toamna cu inundațiile și iarna cu gerul (și eternele probleme ale Capitalei) îi vor oferi suficiente subiecte pe care să se pronunțe.

Și, atunci, care e cercetarea ce l-a supărat atât pe Primul Ministru? Cea finanțată de UEFISCDI? Ar fi de mirare, dat fiind că aceasta e atât de rară, atât de subțire și atât de imprevizibilă încât numai de competitivitate nu duce lipsă. Marile ei probleme țin mai curând de impredictibilitate, de nenumăratele HG-uri care reduc fondurile pe perioada desfășurării proiectelor de cercetare, de situația – niciodată reglementată – a achizițiilor care, departe de-a facilita munca cercetărilor, o încurcă și de alte asemenea, la care guvernele noastre s-au raportat de-a lungul timpului cu suveran dezinterez. Ca să nu mai vorbim de puținătatea fondurilor puse în joc care, din punctul de vedere al partenerilor europeni, stârnesc zâmbete îngrijorate. În fond, Statul român dă pe cercetare cam atât cât o familie medie pe carte: echivalentul a 5 lei pe an. Iar d-l Câțu e ca tatăl care se răstește la copilul ce și-a luat și el o poveste colorată ce se vinde c-un ziar: ”Bă, de asta avem noi nevoie?!”

Ceea ce uimitor în țara asta este faptul că – în ciuda batjocurii generalizate (care vine, în bună măsură, din neînțelegerea rostului ei) – încă există cercetare. În cele mai stranii contexte, oameni (în general tineri, dar nu numai) își continuă, cu stranie tenacitate, pasiunile juvenile. Matematicieni, fizicieni, biologi, medici, lingviști, filosofi, istorici, muzicologi fac o mulțime de lucruri, undeva la granița dintre o cunoaștere care se afinează permanent și o viață studențească (cu bunele și – de la o anumită vârstă – relele ei), în ignoranța completă cu care-i tratează deopotrivă ”decidenții” care-ar trebui să le faciliteze munca și ”beneficiarii” care suspină după producția autohtonă, dar cumpără doar lucruri străine. Poate atunci când vorbim de cercetare, aceasta ar fi prima întrebare pe care ar trebui să ne-o punem: cum se face că – în ciuda tuturor evidențelor – mai există oameni pe care ostilitatea și indiferența lumii în care trăiesc nu i-a determinat nici să plece din țară, nici să renunțe la pasiunea lor?

Mă refer aici la cei care fac cu adevărat cercetare: la colega care tocmai publică o carte de filosofia științei la Cambridge University Press (NU la Cambridge Publishing Press), la colegul care a editat cu infinită acribie scrierile primului nostru indianist (acela perfect racordat la cercetarea vremii lui), la cel care a organizat și ne-a tradus apoftegmele Părinților pustiei (dintr-o limbă ai cărei cunoscători se numără pe degetele de la mâini), la profesorul care și-a asumat – de unul singur – să ni-l dea pe Platon în românește, la cel care-a scris o istorie a marelui roman al lui Joyce (egală – dacă nu mai bună – cu tot ce s-a publicat în domeniu în lume), la tinerii care cercetează și publică documentele extremei interbelice, a războiului și a comunismului autohton și la mulții anonimi care lucrează la dicționarele și traducerile fără de care noi, ceilalți, am fi și mai orbi. Firește, la fel de vrednici de laudă vor fi și cei care fac treabă în științele tari (pe care-i rog să mă ierte, căci, nepricepându-mă la ele, le cunosc destul de puțin).

Oare va fi auzit d-l Cîțu de aceștia? Eu unul mă îndoiesc. Cred că e prea ”ocupat” cu guvernul și cu ”campania internă” pentru a mai avea timpul de a se interesa de așa ceva. Dar nu pot să nu mă întreb, cum ar arăta un Prim Ministru care – la capătul unei ședințe de Guvern – ar pune pe masă o asemenea carte și le-ar spune colegilor dânsului: ”Dragii mei, peste un deceniu nimeni nu-și va mai aminti de noi, dar cartea aceasta abia atunci își va da măsura. Și, acolo unde vom fi, fiecare din noi va fi mândru să le spună apropiaților că o asemenea reușită a fost posibilă în vremea când noi ne îngrijeam de treburile țării.” Ar fi prea mult să-i cerem d-lui Cîțu o asemenea judecată. La felul în care vorbește și se comportă, lasă impresia că crede că istoria începe cu dânsul. Dac-ar citi puțină istorie, o pagină din Platon sau o vorbă a unui Avvă din alte vremuri, îl asigur că mâine ar avea mai puține dezamăgiri.

Știe măcar d-l Cîțu cum se fac aceste – reale – performanțe? Cât timp (adesea răpit propriei familii), câtă dăruire (ce renunță la orice altă formă de împlinire), câți bani (luați din cei și așa puțini pe care acești oameni îi primesc) sunt necesare pentru a aduce pe lume ceva care, pe de-o parte, e atât de stinger și de fragil, pe de alta e mai trainic decât toate puterile politice precum un gând nou, o transpunere care îmbogățește limba, o lărgire a orizontului înțelegerii noastre? Cine măsoară aceste lucruri? Funcționarii cu care se garnisesc imediat toate ”instituțiile”, ”comisiile” și ”proiectele”? Formularele în care ”cercetarea” e rubrică ”obligatorie”? Bătăile de joc publicate – ”din proiecte” – și depozitate  prin dulapurile catedrelor, prin care s-au făcut armate de ”profesori” și ”experți” în te-miri-ce?

Ar fi fost de așteptat ca d-l Câțu – care se pretinde a fi economist – în loc să lase gura să vorbească fără dânsul să vină cu cifre și să ne spună concret: câți bani s-au dat anual pe cercetare (de la buget și din privat)? Unde s-au dus (defalcat)? Pe ce s-au cheltuit (și cât s-au dus pe ”instituțiile” și ”personalul” ce gestionează cercetarea)? Ce s-a făcut? La ce sunt bune lucrurile care s-au făcut (în țară și în străinătate)? Ce poate fi – și ce merită a fi – continuat? Ce crede Guvernul că ar fi cel mai eficient de susținut în anii ce vin? Ce n-a mers? De ce n-a mers? Mai poate fi recuperat ceva? Ministrul de resort trebuia să vină cu temele făcute, ceilalți miniștri solicitați să pună umărul, acolo unde depinde de ei, iar d-l Cîțu trebuia să fie Prim Ministru: adică omul care decide în folosul țării.

O să se spună: nu asta era cercetarea la care se referea domnia sa. Șeful guvernului avea în vedere cercetarea mare – cea din ”domeniile fundamentale” (matematică și fizică aplicată, chimie indstrială, bio- și nanotehnologii, genetică, imunologie – în principiu câmpurile care sunt validate de marile premii științifice, în frunte cu Nobelul). Dacă e așa, atunci d-l Cîțu – care se laudă cu studii americane – ar trebui să știe un lucru foarte simplu: în aceste arii de investigație cercetarea e funcție de tehnologie (adică de aparatură și de consumabile). Nouă ni se amintește ocazional că aruncăm în suferință (și ducem la moarte) zeci sau sute de oameni pentru că nu avem (sau nu avem cu ce întreține) o instalație de terapie a cancerului. Cât costă o asemenea instalație? Câteva zeci sau sute de mii de dolari. Ei bine, instalațiile necesare cercetării de performanță în domeniile menționate încep de la de la câteva zeci de milioane de dolari. A investit cumva d-l Cîțu asemenea sume în cercetarea ce duce la patente tehnologice?! Nu l-am auzit niciodată vorbind de așa ceva.

Un om care pretinde c-a studiat în America ar trebui să înțeleagă că, în ziua de azi, nimeni nu mai face cercetare ca ”maistorașul Aurel” pe vremea lui sau ca, mai aproape de noi, maestrul Iustin Capră. Asta, evident, dacă nu vrem să cădem în ridicol. Americanii, care – cu bomba atomică – au pus bazele complexului cercetare – producție au înțeles de la bun început trei lucruri esențiale: necesitatea investițiilor masive (pentru că, în bună măsură, știința modernă lucrează prin încercări, dintre care cele mai multe sunt nereușite), oragnizarea în nivele succesive de integrare (căci, în sine, rareori o descoperire e spectaculoasă; cel mai adesea doar agregarea mai multor inovații punctuale dă un rezultat vizibil) și – nu în ultimul rând – faptul că trecerea în civil a descoperirilor militare (sau cu aplicație limitată) crează o dublă tendință: de fascinație față de tehnologie și de pasiune pentru știință. Ideile acestea, care stau la temelia cercetărilor din toate domeniile ce au aplicabilitate tehnologică, au fost formulate acum 80 de ani. Prea devreme pentru d-l Cîțu, care are abia ceva mai mult de jumătate din această vârstă.

Dar, dacă e atât de pasionat de cercetare, ne așteptam să ne spună care din marile proiecte ale PNRR va beneficia, exlcusiv, de expertiză românească. Căci la asta duce cercetarea adevărată: la expertiză (adică la cunoașterea precisă, care-ți permite să faci – absolut corect și cu costuri minime – ceva). Nu mai trebuie să cumperi expertiza din afară (și aceasta costă, adesea, mai mult decât materialele și producția; adesea mai mult decât ambele la un loc), pentru că o ai dinlăuntru. Vrea cercetare, d-l Cîțu ar trebui s-o provoace: facem autostrada nu-știu-care, toată documentația (la nivelul lui 2021, cu tehnica lui 2021) e produsă în țară, de un consorțiu de firme și institute care primesc o felie din porția miliardelor anunțate. Facem trenuri de mare viteză – cu tot ce presupun acestea (rețea electrică, terasament, șine, locomotive etc), ne bazăm pe cercetarea autohtonă. Dar tare mă tem că, atunci când va fi să facem lucrurile acestea (și multe alte asemenea), d-l Cîțu va cel care ne va lămuri că ”soluția cea mai eficientă pentru România” e aceea de-a cumpăra totul din afară; inclusiv inginerii ce vor instala kit-urile cu cunoașterea încorporată.

Și atunci despre ce cercetare e vorba? Poate ar fi mai rațional ca Primul Ministru să pună capăt banilor risipiți pe nu-știu-câte instituții (începînd cu Ministerul) menit(e) a se ocupa de cercetare (pe mentenanța cărora și pe banii de salarii ale personalului se duc sume masive de la buget) și să organizeze anual un concurs de proiecte, cu jurizare internațională, ai căror câștigători să beneficieze și de o minimă vizibilitate (grație subvențiilor de la guvern pentru diverse televiziuni, deja alocate). Sau poate, un bun economist, ar trebui să ne spună că fondurile cercetării – atâtea câte sunt – mai pot paléa, măcar un pic, gaura neagră din bugetul pensiilor și, ca atare, cu toată tristețea, acolo se vor duce. Numai că, pentru asemenea lucruri, d-l Cîțu ar trebui să se vadă și să se audă, altfel decât în certurile interne de partid. Așa cum îl știm, domnia sa nu e decât hârtia de calc – la fel de curată ca Ministrul Educației – în care e ambalată ”România Educată”, la pachet cu austeritatea de mâine.

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

  1. E multă ipocrizie în acest domeniu al finanţării cercetării ştiinţifice. Care, da, trebuie crescută( finanţarea), dar trebuie şi o reglementare mai clară a relaţiei dintre finanţator şi beneficiar. Problema e alta. TOATĂ lumea vrea bani de la buget, nu numai bugetarii şi pensionarii, dar şi cercetătorii, artiştii, actorii, sportivii, etc. Iar România produce puţin şi consumă prea mult, având dificultăţi bugetare serioase. Trebuie fixate nişte priorităţi, nu-i poţi mulţumi pe toţi. Iar Cîţu ştie că principala lui problemă este reducerea deficitului bugetar şi a datoriei externe….
    Ar trebui şi o altă legislaţie ajutătoare, de exemplu firmele private care sprijină cercetarea, cultura, sportul, etc să aibă nişte deductibilităţi fiscale. Iar mediul academic( universităţi, institute de cercetare, etc) ar trebui să fie mai responsabile în legătură cu organizarea şi controlul acestor activităţi. Altfel, dacă se va considera cercetarea un fel de „tichie de mărgăritar” necesară doar pentru sifonarea de bani publici, nu vom avea niciun rezultat pozitiv. Cercetarea este o activitate de oameni serioşi, nu de pescuitori de granturi bugetare.

  2. Splendid. Și inutil, din păcate… Individul nu există, e asemenea unei interfețe de platformă.
    Speranța e doar aceea că, fără upgrade-urile necesare, platforma va crăpa.

  3. La categoria „exprimări frumoase care justifică tăierea fondurilor” toate guvernele au fost experte.

    Cercetarea înseamnă 99 de eșecuri pentru un succes. Nu se poate finanța direct succesul, pentru că fără eșecuri nu apare.

    Dar, realmente, nu mai contează. Cercetarea, din lipsă de fonduri, e oricum o butaforie. Ar trebui multe guverne, voința, efort, ca să se construiască ceva realmente semnuficativ in cercetare.

    • Eu nu le-aș numi eșecuri pe cele 99, ci mai degrabă eliminări ale unor variante nefuncționale. Sunt și acestea tot câstiguri, până la urmă.

      • Lipsa finantarii cercetarii are rezultatele pe care le stim deja. Macar daca ar creea un cadru favorabil pentru localizarea centrelor de excelenta ale corporatiilor in Romania.

  4. eu cred ca Dl Premier s-a referit in primul rand la fondurile de cercetare aruncate spre exemplu la Academia Oamenilor de Stiinta – e vorba de zeci de milioane lei
    iar acestea din pacate palesc in comparatie cu alte „cheltuieli” (sifonari) din bani publici
    nu e deloc o lupta usoara eficientizarea cheltuielilor publice, o arata si Institutul Levantin, care dupa ce pretinde ca umple o nisa lasata de cateva universitati de profil sub indrumarea cuiva de alt profil, se jura ca nu a cheltuit decat cateva sute de mii de lei pe salarii in doi ani, fara insa sa includa alocatii, granturi, diurne, sporuri, premii, avantaj client, etc

  5. Neavind nici cea mai mica idee despre Cercetarea Romanesca si nici despre palierele ei de functionare ,dezvoltare si nici despre punerea in practica a componentelor ei finale ,nu pot decit sa va rog ,spre a putea intelege si de ce nu spre a aprecia textul pe care il prezentati (mai mult politic decit stiintific ) sa aratati pe cit posibil care sunt centrele de dezvoltare a cercetarii romanesti , care sunt sumele de bani oferite acestor centre de cercetare pe o perioada aleasa aleatoriu de d-voastra si nu in ultimul rind care sunt beneficiile , de tot felul,pe care cercetarea romaneasca , ca un intreg , le-a adus natiunii .Politic , asa cum pare a fi textul d-voastra ce este plin de reprosuri probabile ,nu de adevaruri de necontestat . Puneti la indoiala cunosterea subiectului in cauza de catre premierul Citu ? Nu stiu de unde aveti atita siguranta in spune aceste lucruri dar banuiesc ca la nivelul bugetului de stat sunt cuprinse si sumele alocate cercetarii (poate ne aratati comparativ care sunt acestea ) fara a incerca sa transformati un premier , ales politic ,intr-un factotum ce vezi doamne ar trebui sa stie intreaga esenta a cercetarii romanesti : Pentru toate aceste pozitionari exista oameni ce fac parte din structurile administrative ale cercetarii ce au posibilitatea de a cere sume de bani guvernatilor , indiferent cine sunt acestia , dar aceste sume de bani sau cererea ce sustine nevoia de aceste sume trebuie sa contina si adevarul proiectelor de cercetare in curs sau viitoare . Daca inca nu se intelege (de fapt aici este baiul ) guvernul Citu nu va acorda bani decit daca (indiferent cine esti ) exista proiecte valabile si sustenabile .Mai pe romaneste banii vor fi dati doar pe proiecte nu pe persoane sau institutii. In aceasta noua paradigma europeana de dezvoltare se inscriu si sumele oferite ,pe proiecte, din PNNR. Premierul doar asta a dorit sa sugereze .Banii nu se mai dau cu toptanul si institutiile sau sefii lor ,ce primesc aceste sume,sa faca tot ceea ce le trece lor prin cap cu ei. Daca aveti ocazia sa faceti o analiza comparativa intre sumele primite si realizari – aducind in fata si sistemul de achizitii din centrele mari si mici ale Cercetarii Romanesti este posibil sa descoperiti (dealtfel premierul are probabil deja in fata aceasta analiza ) mari neconcordante ce tin printre multe altele si de cheltuirea neconforma a unor sume mari de bani . La nivel de tara premierul Citu deja asta doreste sa faca (sa nu imi spuneti ca nu este corect ) sa implementeze un sistem de control ce tine de modalitatea de cheltuire a banilor publici sprijinit fiind si de digitalizarea masiva in mai toate institutiile statului.Asta se va vedea peste tot in in toate institutiile statului roman .Deranjul pentru unii va fi imens si impotrivirea ,asa cum pare a fi si in textul de fata ,este si ea pe masura .

    • Daca nu lucrati si nu ati lucrat in cercetare este bine sa va tineti afirmatiile fara noima pentru dv. De la un timp va pricepeti la toate domeniile si scoateti niste idei de care nu stim daca sa radem sau sa plangem, mister Mafalda!

  6. Citzu nu e economist sadea… e un FINANTIST – care si-a luat DOCTORATU, dupa cum se povestesti, prin indiana, nu la Stanford, studiind exact folosirea instrumentelor care au dus la declansarea crizei globale din 2009 – iar Azi, alaturi de ceilalti, e in primul rand POLITICIAN asemeni brati enilor!
    Problema celor ca Citzu, Cosette si Drula e c-au fost ORBITI de luminile AMERICII, cum inaintasii lor bonjuristi de luminile PARISULUI, fara sa inteleaga mare lucru = nimic aplicabil aici! Spre deosebire de Kogalniceanu, Malaxa… care dupa o instruire temeinica, dupa posibilitati, in TZARA, s-au intors din GERMANIA facand cate ceva si pentru noi.
    (cum sa faca vreodata niste fluturasi/ efemeride politice Oarbe vreodata ceva pentru UMANITATE, daca nu pt Noi/ ROMANIA?

  7. Cereți prea mult de la un biet om care este pus PM ca să servească niște grupuri de interese și care nu are nicio treabă cu guvernarea. Conduce un guvern ”Uau!” și delirează permanent despre cum România e nambăr uan în toate cele deși sîntem pe ultimul loc în Europa. A luat-o pe urmele lui Ceașcă, complet rupt de realitate ne lămurește cum a crescut puterea de cumpărare deși coșul de la supermarket este mai gol cu 25% cheltuind aceeași bani ca anul trecut, adică ne face proști pe față. Uimitor este cît de rapid s-au strîns în jurul acestei nulități o grămadă de adepți care susțin că numai Cîțu poate scoate din rahat PNL și țara. Nu e vorba de oameni de teapa lui Boc care l-a lins pe Traian la Băsescu și acum linge Cîțu, ci ți de unii de la care ai fi avut oarișce pretenții, dar după cum știm România este mereu surprinzătoare, mai ales în politică. ”Românii trebuie să știe” că după ce Cîțu o să dispară prin subsolurile vreunei bănci la final de mandat, vor avea de plătit facturi uau! la energie, alimente și pe la doctori, iar datoria externă o să fie sigur wow!

    • @cetățenul turmentat

      I. Ai dreptate. „Dupa ce Citu o sa dispara prin subsolurile vreunei banci la final de mandat, vor avea de platit facturi uau! pe la doctori„.

      Judecand dupa declaratiile pe care le-a avut de-a lungul timpului, se pare ca dl. Citu este un adept al sistemului de sanatate din SUA, un sistem implementat de politicieni „de dreapta” (in „stil” american), politicieni care trateaza „serviciile” din sanatate la fel ca si „serviciile” de reparatii auto: „reparatiile” oamenilor si a automobilelor se fac in limita bugetului de care dispune fiecare „client” in parte. Implementarea unui astfel de sistem in Romania (chiar si o implementare partiala) ar avea consecinte grave pentru romanul „de rand”.

      Aproximativ 26% dintre angajati incaseaza salariul minim pe economie. Rezulta ca aproape 1,4 milioane de persoane, adica 1 din 4 angajati din economia romaneasca, luau la final de luna anul trecut 1.263 de lei, suma care a fost majorata la 1.364 lei incepand din acest an.

      Important de precizat ca peste un milion de romani (36,2% dintre salariati) castigau intre 1.500 de lei si 2.630 de lei, acesta fiind cel mai numeros segment.

      https://bit.ly/35lfvuw

      Cercetare Syndex Romania si Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii:

      „In perioada 10-14 septembrie 2018 … cosul minim pentru un trai decent pentru o persoana adulta este de 2.552 lei pe luna.

      „90% din adultii din Romania au venituri mai mici decat acest 2.500 de lei, ca sa il iau rotunjit, ceea ce inseamna ca 90% din populatia Romaniei nu are banii necesari pentru un a duce un trai minim decent”.

      https://bit.ly/3pULJpX

      Acest „cos minim de consum” era valabil inainte ca preturile sa creasca substantial din 2018 pana acum, in 2021.

      „Datele centralizate de Casa Nationala de Pensii Publice (CNPP).

      Potrivit acestora circa 1,9 milioane de pensionari aveau pensii de cel mult 1.000 de lei, acestia reprezentand 40% din totalul pensionarilor din Romania.

      Mai mult, datele biroului de statistica al UE, Eurostat, arata ca unu din patru romani de peste 65 de ani este in pragul saraciei.

      Datele Institutului National de Statistica arata ca, in Romania, sunt peste 5,1 milioane de pensionari, iar pensia medie lunara este de 1.335 de lei, in timp ce pensia minima este de 704 lei.

      https://bit.ly/2SstoV5

      ***

      II. Sa vedem acum cum functioneaza sistemul de sanatate din Germania:

      Un fragment din articolul „Germanii sunt nedumeriti de discutiile pe tema asigurarilor publice de sanatate din SUA („Healthcare Debate”):

      Wolfgang Zoeller, un politician bavarez (landul cel mai prosper din Germania) care a fost parlamentar timp de 22 de ani, si care este „departe de a fi un socialist”, spune:

      „Pentru mine, problema asigurarilor publice de sanatate este o chestiune de umanism. Doresc ca fiecare persoana, indiferent de varsta, venit, stare de sanatate sau posibilitati materiale, sa fie ajutata atunci cand este bolnava. … Acesta nu este un principiu socialist, este PRINCIPIUL SOLIDARITATII. … In Germania consideram ca societatea are anumite cerinte si responsabilitati pentu fiecare membru al ei. … Pentru noi este clar. SANATATEA REPREZINTA UN RISC CARE NU POATE SA FIE LASAT PE UMERII INDIVIDULUI”.

      https://bit.ly/2Wd7Lta

      1. In Germania, toti salariatii sunt obligati sa aiba asigurari de sanatate de baza (publice). Numai persoanele care castiga mai mult de 50.000 Euro pe an pot opta pentru asigurari private. O persoana care opteaza pentru asigurare privata nu poate opta si pentru asigurare de baza (publica). Persoanele care au optat pentru asigurarile private de sanatate nu mai pot sa revina la sistemul de baza (public) dacat daca indeplinesc simultan doua conditii: nu au implinit inca 55 de ani si veniturile lor scad sub limita plafonului de 50.000 Euro pe an. 85% din populatia Germaniei are asigurare de baza (publica).

      2. Fondurile pentru asigurarea de stat sunt gestionate de organizatii NON-PROFIT. Ele sunt supuse unor reglemantari guvernamentale stricte si sunt constituite din contributia lunara a angajatilor si angajatorilor. O parte a acestor fonduri e finantata de stat (asistenta financiara) pentru a acoperi asigurarea persoanelor care nu au fost niciodata angajate sau nu platesc pentru sistem.

      3. Exista un sistem de preturi uniform in toata Germania (G-DRG). Acesta include plata medicilor, serviciile medicale, mancarea si cazarea din spital.

      4. Exista reglementari guvernamentale stricte care stabilesc calitatea actelor medicale iar serviciile medicale sunt supravegheate in mod continuu. Sunt colectate date prin diverse proceduri, fiind analizate sistematic (o rutina) de agentii guvernamentale.

      5. Sistemul de spitale din Germania este foarte vast avand aproximativ 2000 de spitale care sunt grupate in functie de apartenenta:
      a. 55% dintre spitalele din Germania apartin statului.
      b. 38% dintre spitale apartin unor organizatii non-profit.
      c. 7% dintre spitale apartin unor societati comerciale.

      6. Spitalele din Germania sunt faimoase pentru criteriile inalte de performanta pe care le impun. Ele au cei mai bine calificati medici care sunt acceptati sa practice ca specialisti numai dupa o pregatire lunga si intensiva.

      7. Spitalele din Germania au de regula camere cu doua paturi, pentru doi pacienti. In aceste spitale se poate plati o taxa suplimentara pentru cei care doresc o camera doar pentru ei.

      8. Nu exista liste de asteptare pentru operatii si pentru tratamente importante.

      Este evident ca pentru obtinerea unor performante similare si in Romania, este obligatoriu ca procentul din PIB alocat sanatatii sa creasca substantial (Germania aloca 11.6% din PIB in anul 2010), la fel si salariile medicilor.

      https://bit.ly/34COZNp

      https://bit.ly/3rp0QIn

      https://bit.ly/3rph700

      https://bit.ly/34A91YI

      Oare de ce rupe statul german orice legatura intre asigurarile private si cele de stat? (o persoana care opteaza pentru asigurare privata nu poate opta si pentru asigurare de stat). Si de ce opreste accesul la asigurarile private pentru cei care castiga mai putin de 50.000 Euro pe an? Raspunsul: tocmai pentru a nu submina finantarea asigurarilor de stat (85% din populatia Germaniei are asigurare de baza – publica). Si asta intr-o tara cu salarii si cu o putere economica mult superioare Romaniei si cu un procent de 11.6% din PIB alocat sanatatii (in Romania procentul este mai putin de jumatate fata de cel din Germania – de salarii nici nu are rost sa mai vorbim). Statul german face acest lucru nu pentru ca are ceva impotriva sectorului privat ci pentru ca considera sanatatea populatiei o obligatie a lui si un drept al omului.

      • Eu înţeleg că vreţi „o ţară ca afară”, dar a compara Germania cu România este deja aiuritor. Germania produce de 4 ori mai mult pe locuitor ca un român. De ce? Fiindcă suntem leneşi şi nu ştim să ne conducem. Hai, dacă vreţi o ţară ca afară, să punem mâna să muncim mai mult şi mai bine. Şi căscaţi ochii la ce votaţi.

        • @Lucifer

          Ceea ce faci tu se numeste manipulare. Punctele 1. 2. 3. 4. 6. si 8. precum si concluziile de la final din comentariul meu anterior se refera la niste PRINCIPII – a caror implementare nu depinde de nivelul PIB / locuitor. De asemenea, faptul ca Romania are un PIB / locuitor mult mai mic decat Germania reprezinta UN MOTIV IN PLUS pentru ca procentul din PIB alocat sanatatii sa fie CEL PUTIN EGAL cu cel alocat de Germania, deoarece chiar si in acest scenariu valoarea absoluta (in Euro) alocata sanatatii („cheltuielile cu sanatatea pe cap de locuitor” – vezi mai jos) va fi mult mai mica in Romania decat in Germania. Marimea procentului din PIB alocat sanatatii reflecta locul pe care SANATATEA OAMENILOR il ocupa in LISTA PRIORITATILOR POLITICIENILOR AFLATI LA PUTERE – care au fost votati de catre O MAJORITATE a electoratului, NU DOAR de catre cei care isi permit sa se trateze pe banii lor in Geremania (sau in alte tari cu politicieni carora le pasa de sanatatea oamenilor). Actualul procent din PIB alocat sanatatii de catre politicienii romani reprezinta un atentat la sanatatea populatiei Romaniei si o incalcare a Constitutiei (Art. 34 – Dreptul la ocrotirea sănătăţii), in care se precizeaza: „Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat”.

          Raportul „Health at a Glance: Europe 2018” publicat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD):

          România ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește cheltuielile alocate sănătății, raportat la Produsul Intern Brut, dar și la cheltuielile cu sănătatea pe cap de locuitor, arată raportul „Health at a Glance: Europe 2018” publicat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). România alocă sănătății 5,1% din PIB, cel mai mic procent din UE și mai puțin decât țări europene din afara Uniunii, precum Albania (6,8%), Macedonia (6,1%) sau Muntenegru (5,9%) … media europeană este de 9,6%.

          În ceea ce privește cheltuielile cu sănătatea pe cap de locuitor, țara noastră este și la acest capitol ultima din Uniunea Europeană. În România, cheltuielile cu sănătatea pe cap de locuitor reprezintă doar o treime din media europeană și sunt de 5 ori mai mici decât în Luxemburg, țara UE cu cele mai mari cheltuieli cu sănătatea pe cap de locuitor. Alături de România, la coada clasamentului se mai află Bulgaria și Letonia.

          https://bit.ly/2WuWDIr

          Repet concluziile de final din comentariul anterior:

          Oare de ce rupe statul german orice legatura intre asigurarile private si cele de stat? (o persoana care opteaza pentru asigurare privata nu poate opta si pentru asigurare de stat). Si de ce opreste accesul la asigurarile private pentru cei care castiga mai putin de 50.000 Euro pe an? Raspunsul: tocmai pentru a nu submina finantarea asigurarilor de stat (85% din populatia Germaniei are asigurare de baza – publica). Si asta intr-o tara cu salarii si cu o putere economica mult superioare Romaniei si cu un procent de 11.6% din PIB alocat sanatatii (in Romania procentul este mai putin de jumatate fata de cel din Germania – de salarii nici nu are rost sa mai vorbim). Statul german face acest lucru nu pentru ca are ceva impotriva sectorului privat ci pentru ca considera sanatatea populatiei o obligatie a lui si un drept al omului.

  8. „Prim-ministrul a completat că nu doreşte nici investiţii în educaţie şi sănătate fără rezultate.” (Hotnews)
    Rezultate (!) sunt peste tot, se văd şi cu ochiul liber. Cea mai gravă e deocamdată ratarea vaccinării populaţiei.

  9. ” Vrea cercetare, d-l Cîțu ar trebui s-o provoace: facem autostrada nu-știu-care, toată documentația (la nivelul lui 2021, cu tehnica lui 2021) e produsă în țară, de un consorțiu de firme și institute care primesc o felie din porția miliardelor anunțate. Facem trenuri de mare viteză – cu tot ce presupun acestea (rețea electrică, terasament, șine, locomotive etc), ne bazăm pe cercetarea autohtonă. ”

    Asta nu este cercetare ci este proiectare. :)
    Tocmai pentru ca se stie cum se face, este normata, si acum se face ca treaba de rutina de ingineri.

    Ce sa cercetezi la autostrazi? Retete noi de asfalt? Moduri noi de a face pasaje? (Interdimensionale poate, pentru ca subterane si supraterane au fost deja facute peste tot.)
    Cat dureaza cercetarea? 10 ani, cu rezultate improbabile? Abia apoi sa ne apucam de proiectare si executie?

    Dar la trenurile de mare viteza ce sa cercetezi?
    Convertizoare de frecventa mai eficiente? Siemens, ABB, Schneider, Lenze si altii produc deja cu eficienta 98,5%.
    Deci ce facem? Roti si sine din aliaje mai altfel? Stiinta materialelor este una dintre cele mai vechi ramuri ale ingineriei, deci ce probabilitate avem sa aducem aici ceva nou?
    Ne permitem sa intarziem constructia de cai ferate pana redescopera roata si apa calda cercetatorii autohtoni?

    (O anecdota de pe vremea lui Ceausescu zice ca aveau nevoie de o imprimanta matriciala pentru centrala atomica de la Cernavoda, si i-a pus pe inginerii de la Automatica sa proiecteze si execute una. Dupa lungi dezbateri, dupa ce inginerii au explicat ca dureaza prea mult si iese scumpa, pana la urma i-au convins pe politruci ca este mai bine sa importe una din occident.)

    Asta este exact genul de abordare care tine cercetarea romaneasca pe linie moarta. Cercetam ceea ce altii fac ca treaba de rutina de 50 de ani sau de 100 de ani, sau si mai rau am vazut cazuri in care cercetau metode care au fost abandonate in lumea civilizata de zeci de ani pentru ca nu duc la nimic. Adica mai pe romaneste isi faceau si ei de lucru…
    Este samanta subdezvoltarii.

    • Evident ca e mai ieftin sa iei azi produsul, poate si cu iluzia unei tehnologii pe care romanul dastept va reusi s-o ciufuleasca cumva fie sa iasa mai ieftin, fie sa fure de-a dreptul sau daca nu sa munceasca mai putin ca merge si asa. Dar cand faci asta repetat ajungi in situatia de tara bananiera si degeaba te vaiti peste ani ca suntem ultimii… Iar cei care-ti vand toatre cele nu sunt prosti si direct sau cu concursul unor descurcareti din tara ajung sa-ti vanda margelute si alte bazaconii pe post de marfa de mare succes. Lipsa cercetarii conduce la lipsa de specialisti si asta te face vulnerabil. Si ajungi sa platesti cat nu face. Poate ca daca se investea timp de 20 ani in cercetari pentru asfalt reuseam sa nu mai avem gauri (ca sa nu spun cratere) in toate drumurile. Si poate aveam sine de tramvai care sa nu sara sau sa se umfle. Sa te intrebi daca in zona materialelor se mai poate aduce ceva nou e o dovada de suficienta prosteasca si o mare lipsa de adecvare. Uitati-va la telefonul din buzunar si comparati-l cu cel de acum 20 ani. Daca nu vedeti, asta e. Culmea e ca acelasi PM inconsecvent si balbait in gandire proclama ca vrea sa treaca la o economie cu salarii mari rezultate din valoarea adaugata mare a produselor romanesti. Cum oare? Cu analfabati functionali care aplica tehnologii importate fara discernamant? Vorbea cineva si de PNRR: a citit oare ce scrie la cercetare?
      Nu ca ar fi ceva de citit acolo …

    • „Asta nu este cercetare ci este proiectare. :)”
      Nu e nici proiectare, e furt. O autostrada se inaugureaza la final nu dupa vreo 5-10 km construiti la suprapret.
      Ce ai adaugat despre cercetare e complet gresit. Si afara sunt cercetatori care lucreaza cu prototipuri vechi incercand sa gaseasca interpretari noi cu tehnologia de astazi. Nu e nimic in neregula cu aceasta abordare. Sa nu crezi o secunda ca cercetarea functioneaza ca in filmele americane.

    • cercetarea aplicata e un domeniu unde cercetatorii nostri pot furniza surprize placute; zilele trecute citeam despre o echipa de agronomi de la U Iasi care au folosit curent electric (DC, 1-2V) pentru a face rosii mai mari, mai gustoase si sanatoase fara ingrasamant
      la autostrazi poti analiza amplasarea statiilor de incarcare pt vehicule electrice pentru un beneficiu maxim, folosirea maselor plastice ne-reciclabile in patura asfaltica (se face deja in India), utilizarea diverselor specii de arbori/arbusti pentru „perdelele anti-omat”, amplasarea de detectori de miscare cu semnale luminoase pentru dirijarea zonelor cu ceata, etc
      la trenuri se poate studia utilizarea maselor plastice (policarbonat) pentru suprastructura, utilizarea pilelor pe baza de hidrogen, imbunatatirea traficului prin modificarea trimestriala a traficului si adaugarea/scoaterea unor garnituri,
      de acord insa ca sub presiune politica se face pseudo-cercetare – copiere, raportari umflate – cu rezultate dezastruoase

      • @Doru Takao

        Sigur ca se pot studia toate acestea, dar nu in contextul PNRR, sau nu amestecat cu proiectele de infrastructura, s-ar putea sa existe in pachetul PNRR si capitole separate dedicate cercetarii (n-am studiat in amanunt, pentru ca nu mai sunt in domeniu).
        Scopul capitolelor de infrastructura din PNRR este sa facem infrastructurile respective la standardele de azi. Nu poti astepta ani de zile dupa niste proiecte de cercetare.

        Credeti ca sta cineva pe la Comisia Europeana pana studiaza ICPE amplasarea optima a statiilor de incarcare pentru masini electrice ca sa deconteze facturile pe consultanta pentru elaborarea proiectului tehnic?
        Pentru astfel de proiecte de cercetare exista Horizon 2020 si poate niste capitole separate in PNRR.

        Eu am interpretat fraza citata in capul comentariului meu in sensul ca autorul articolului doreste elaborarea documentatiei tehnice la standardele de azi cu institute de cercetare. Pentru ca scopul capitolelor de infrastructura din PNRR nu este cercetarea, am presupus ca si autorul stie asta. Nu poti sa pui intr-un caiet de sarcini de consultanta pentru elaborarea studiului de fezabilitate si caietului de sarcini pe un proiect de infrastructura o „felie” de cercetare… este cu totul altceva.
        Iar ideea cu „consortiu de firme si institute romanesti” este falsa, pentru ca regulile achizitiilor publice in Europa nu permit excluderea firmelor pe motive de mandrie nationala. Caietele de sarcini de infrastructura sau de consultanta tehnica se publica pe SICAP deci la licitatie poate participa orice firma din Europa, sau din statele partenere daca au agrementarile tehnice necesare (din SUA, Turcia, etc) – cam acesta este scopul primar al pietei libere europene, care este prin urmare inconturnabil.

        Am intalnit adesea atitudini de genul „sa facem noi in tara” chestii care exista deja ca produse de piata venite de la oameni din cercetare. Cu asta nu sunt de acord, cu reinventarea rotii care exista deja pe piata facuta de altii. Cu proiectele inovative care pot fi puse peste roata sunt de acord, bineinteles, dar trebuie separate un pic lucrurile. Trebuie inteles ca sunt reguli diferite, calendare diferite, finantari diferite, oameni diferiti care le pot executa. Cercetatorii fac cercetare, inginerii de proiectare consultanti fac studii de fezabilitate, caiete de sarcini si proiecte tehnice de infrastructura la standardele prevazute in normativele existente azi. Sunt meserii diferite, rolurile nu sunt interschimbabile si nici proiectele nu pot fi amestecate, din motive practice.
        Si mai trebuie inteles ca drumul de la proiect de cercetare la produs de piata este foarte lung si foarte costisitor.

        Am un doctorat in inginerie, dupa care am lucrat 5 ani ca consultant pe POIM, deci stiu un pic din ambele fatete ale problemei, si partea de cercetare si cea de proiectare si achizitii publice pe proiectele de infrastructura mare finantate din bani europeni. Fara sa ma pretind om de stiinta sau vreo autoritate incontestabila in infrastructura, am invatat un pic procesele din cele doua ramuri.
        Am vrut sa transmit ca proiectele de infrastructura si cele de cercetare nu se pot amesteca din motive practice.

        Poate am interpretat eu gresit fraza respectiva, caz in care imi cer scuze.

      • Prietene, pentru cele precizate mai sus, „cercetatorii” respectivi nu au nevoie nici macar de studii liceale!

        Esti cam impregnat cu comunism, se pare!

  10. O paranteza imposibil de ignorat: “(pentru că, în bună măsură, știința modernă lucrează prin încercări, dintre care cele mai multe sunt nereușite)”.
    Cercetătorii îndeobște nu merg pe autostrăzi ale cunoașterii; mai degrabă prospectează drumuri noi iar cele nereușite care nu duc nicăieri își au rolul lor in a invalida drumurile fără nici un rost. Din aceasta perspectiva sunt de neînțeles atât așteptarile invariabile privind ‘succesul’ contabil pentru fiecare leu investit, cât și onestitatea semnalării fără echivoc a rateurilor. Mai nimeni cercetător/ cercetare nu punctează un studiu ca fiind greșit, eronat, capăt de drum … De regula concluziile unui studiu irelevant propun noi și noi continuări extravagante, mari consumatoare de timp-resurse fără perspectiva in genul: vrem sa raspundem dacă pământul este într-adevăr rotund sau plat?
    Ajungem astfel ușor in situația in care jumătate din studii arată ca lumea are un rost iar cealaltă jumătate ca nu are; mai mult jumătatea care susține ca ar avea sens afirma ca ne deplasam preponderent in direcția greșita. Ori, istoric vorbind, științele tari sau soft au evoluat punând accentul pe cercetările cu rost făcute in direcția buna, stabilită nu prin consensul “pupat piata independenții” cât prin evidenta efectelor finale.
    Napoleon, in dorința lui de a-și prezerva superioritatea militară, proteja savanții și măgarii punându-i laolaltă la adăpostul scuturilor armate. Numai ca așa cum un măgar șchiop este inutil, la fel și savanții care nu-și pot recunoaște nereușitele nu-si merita numele căci dacă a greși este omenește a persevera este diabolic.

  11. Dl Catu nu are nici o treaba cu cecetarea. Picat la exemenul de treapta ,picat de cateva ori la admiterea la ASE, parintii cu bani il trimit sa studieze in USA la o universitate oarecare. Nu putinele limitari intelectuale se vad acum in felul cum vorbeste: bolovanos, agramat, nu e in stare sa spuna o fraza cu capsi coada,comite greseli dupa greseli. Este limbajul unui repetent!. Degeaba vor dezbate in fel si chip problema comentatorii de servciu al acestui site,ei nu stiu si nici Catu nu stie ca a fi un cercetator autentic inseamna talent, destin, si nu o cariera.Carieristii sunt insi precum Catu care au tupeu cu carul,zbiri cu subalternii,lingusitori si pupincuristi cu sefii pe care vor sa ii dea jos. Cazul Catu -Orban de acum e tipic pentru ce este Romania azi- o tara care se afla din greseala in UE,locul ei fiind in Africa, caci numai acolo fiecare locuitor cheltuieste in fiecare an 1Euro pentru cercetare si 300 de Euro pe bautura-multidin acesti bani provenid din asistenta sociala.

    • Scrie „comentatorii de servciu” dar incepe cu aceleasi argumente regurgitate si rumegate pe care le intalnim pe mai toate siteurile de stiri cu sectiune de comentarii, un fel de scenariu pe care un comentator de serviciu il urmareste cu strictete. In fond, Citu e perocupat de prapastia financiara in care ne-au bagat mai mereu pesedeii. Ca-ti pica bine sau nu, asta e. Iar in ziua de azi, cercetarea nu se mai face pe bani putini… din contra, doar Magurele ne va costa 20-30 de mil de euro pe an, ca UE nu-l va mai finanta si vor produce fix nimic. Pt. a produce ceva, trebuie si mai mult, dar momentan nimeni de la Magurele nu stie ce se va produce pt. ca intreg proiectul e intarziat iar in alte parti ale lumii deja s-au facut progrese si se ajunge fix la ceea ce scria Toru Okada mai sus. Ceea ce zice Citu e perfect valid cu toate defectele lui. Mai trebuie sa-ti depasesti orgoliul, sau asta nu e in scenariu?

      • Ma asteptatam ca comentatorii de serviciu,mustind de amatorism ca sa nu zicem ignoranta , sa imi dea un raspuns. E de ordinul evidentei ca dl. Catu e un repetent notoriu ,cu mult tupeu, si ca toti repetentii plin de frustrari si agramat. Frustrarea lui e simpla si predictibila: vrea sa ia locul sefului care l-a promovat. Pe scurt ,scuipa mana care i-a fost intinsa sa il ajute! Dupa cum se vede are si aparatori, caci Romania musteste de repenti,mediocrii, plagiatori,fel de fel de insi cu cunostiinte subtiri care cred ca au dreptul sa spuna ceva.
        Ceea ce nu stiu toti acesti baieti, inclusiv Catu,e ca la banii care se baga in cercetarea din Romania, rezultatele obtinute sunt peste asteptari,mult mai bune decat se crede. Asta spune si dl.Maci in articol. De ce? De ce spupravietuiesc cercetatorii in astfel de timpuri sumbre cand statul cheltuie pe cercetare cam ceea ce o famile cheltuie pe carti intr-un an, adica cam 5 RON ( si desigur, pe bautura 2-4000 RON/an!) si e condus de repetenti si mediocrii?
        Fiindca cercetarea inseamna talent,inseamna creatie,e un dar pe care il primesti, si pe care nu ai voie sa nu il pretuiesti chiar si in vremea in care repetentii conduc Romania de prea mult timp.
        Ceea ce nu se intelege este ca si cercetatorii pleaca din tara ,nu numai medicii.Si Romania ramane cu un numar mai mare de prosti ,mediocrii si repetenti pe an ce trece.
        Best regards,
        Harvard Univ.,Cambridge, Massachusetts,USA

  12. am vazut escroci cu staif si rostire apasata (tariceanu), mitomani ce nu mai puteau distinge ei insisi adevarul de minciuna (ponta). puterea delegata ii face pe pigmei sa se creada uriasi. functiile nemeritate in care s au trezit peste noapte i au naucit. reformele / masurile luate de „liberali” (niciuna !) face ca economia sa duduie si bunastarea sa se reverse peste toti ! curge lapte si miere din guvernarea „liberala” fara sa bagam de seama. pina la recoltele record de cereale, stiuletele de un metru si burta goala nu mai e decit un pas. daca nici acum nu vom ajunge (educati !) in rai, atunci cind ?

  13. Incredibil cum o idee buna, justificarea sumelor alocate cercetarii sa se reflecte in rezultate concrete ,masurabile,poate fi tratata cu atac la persoana,cu dovezi de necunoastere efectiva a semnificatiei cuvantului CERCETARE si a beneficiilor pe care aceasta ar trebui sa le aduca societatii romanesti, pe termen scurt si mediu mai degraba decat la calendele grecesti.

    As vrea sa-i intreb pe cei care sustin ( mai mult sau mai putin voalat ) finantarea fara niciun fel de criterii a cercetarii sa ne spuna cate lucrari de cercetare sunt materializate prin produse de prestigiu fabricate in Romania ( asta in domeniul cercetarii applicative ) cate descoperiri deosebite recunoscute pe plan european sau ,de ce nu, mondial avem ca urmare a cercetarilor fundamentale effectuate in centrele de cercetare inclusiv in cele de la nivelul universitatilor ,care este efectiv proportia dintre cei care se pot lauda efectiv cu rezultate notabile in cercetare in raport cu cei care au cheltuit bani si nu au rezultate ?

    Am lucrat si inainte si dupa revolutie in cercetare.
    Pot spune ca bani s-au alocat dar multitudinea de cereri de finantare a facut si face ca in toate sau aproape toate domeniile sa existe o subfinantare cronica tocmai datorita faptului ca Romania nu a avut si nici nu va avea prea curand bani suficienti pentru a satisface toate pretentiile
    Din acest motiv IMHO trebuie selectate cu grija acele domenii care chiar merita finantate si de ce nu renuntarea la cercetare de dragul cercetarii, adica acea cercetare care nu aduce avantaje competitive si/sau prestigiu international Romaniei.
    Desigur ramane ca acest lucru sa-l inteleaga si cei care lucreaza in cercetare desi ma indoiesc ca o vor face,asta deoarece ma uit la cei care au postat si vad ca sunt destui cei care isi apara dreptul de a suge de la tzatza statului.

    Am remarcat comentarii logice precum ale urmatorilor : Lucifer,Toru Okada,M.Constantin,chiar si al lui Mafalda.

    In rest oameni care se simt amenintati de decuplarea la sursa de venituri bugetare si care au ,unii dintre ei, chiar o exprimare sub cea care ar trebui sa caracterizeze un intelectual rasat demn de numele de cercetator.

    • >sile1< a spus lucrurilor pe nume. Saraca cercetare… bogata.
      Ia aruncati o privire peste declaratiile de avere ale catorva dintre acesti "sifonari". O simpla picatura in oceanul spolierii:
      https://old.icechim.ro/index.php?q=declaratii
      https://www.aracis.ro/wp-content/uploads/2020/07/Hadar-Anton.pdf
      https://www.research.gov.ro/uploads/minister/echipa-de-conducere/declaratii/2020/ciuparu-dragos-mihael-dec-avere.pdf
      Etcetera…. etcetera…
      Sigur ca unii sufera teribil ca cercetarea nu va mai primi fonduri "la gramada" si "cu ghiotura…
      Paulescu, Coanda, Cantacuzino, Nenitescu… va spun ceva?
      Sunt nume in conexiune cu o cercetare adevarata.
      Dupa cum spuneam si intr-un alt articol pe aceeasi tema, cred ca acestui SISTEM de sifonare a banului public nu i-ar ajunge intreg PIB-ul Romaniei, de i s-ar pune la dispozitie. Rezultatul ar fi acelasi… adica ZERO.
      Aceeasi Kate,
      O cercetatoare… salari(z)ata… , dar foarte revoltata!

      • Boss trăiț-ar familia. Fix pe câștigătorii tranziției, rudele cui trebuie, ai ales să-i nominalizezi. De asistentul universitar cu salar de 2200 de ron de la care avem pretenția să aibă doctoratul terminat, medie mare din timpul anilor de studii și să mai facă și cercetare niciun cuvânt. Prost să fii să rămâi în mediul universitar când poți câștiga mai bine făcându-te taximetrist.

        Înfiorător nu e doar că prim-sinistrul face afirmații de o rară imbecilitate, ci și că se găsesc destui yesmeni care îl cred și chiar îl susțin. Dat fiind că acești caterincoși sunt și ei produse ale școlii românești e o circumstanță atenuantă, dar totuși…

        Țara asta de cocalari primește exact ce merită.

        • Bossic, in loc sa te vaieti de 2200 de ori ce salariu mic are un assistante (ca si un ACS din INCD), mai bine ti-ai consuma energia si retorica impotriva „sefutilor” din domeniul tau de activitate pentru a inlatura discrepantele de venituri si abuzurile care constituie cea mai mare problema actuala a sistemului de cercetare, pe langa incompetenta si impostura. Dar asta e ceva mai greu, nu? Ca, poate, odata, vei fi si tu in randul lor…
          Unora nu le-ar ajunge tot PIB-ul Romaniei pentru cat pot „sifona”.
          Sau pentru a fi in ton cu un eveniment important al momentului, „bani sa fie, ca vi-i Tokyo”

          • Boss, dar eu nu m-am văitat, trăiț-ar familia. Doar ți-am atras atenția asupra elucubrațiilor insinuate de tine ce sunt în flagrantă contradicție cu realitatea. Nu de alta, dar unii mai săraci cu duhul ar putea crede că veniturile enumerate de tine sunt la ordinea zilei în mediul așa-zis academic.

            Dacă ai izbucniri războinice față de de incompetența din învățământ te invit să te faci asistent și să te lupți cu sistemul ăsta ticăloșit și incompetent. Un competent versat ca tine în educație, știință, politică (și chiar olimpiade!) sunt sigur că nu va avea probleme în a demonta acest sistem abuziv.

    • parerea mea este ca statul roman nu are niste obiective clare, prin urmare nici nu stie ce fel de proiecte sa finanteze.

      asa cum americanii au avut obiectivul cuceririi spatiului si atunci au finantat proiectele care trebuie… care astazi se vad ca produse de consum (inclusiv pampersii sunt rezultatul cuceririi spatiului).
      sau francezi au avut in anii 60 obiectivul inarmarii atomice, deci au dezvoltat o scoala de matematica si inginerie nucleara excelenta. (oricum aveau pe ce baze, este adevarat. excelenta stiintifica nu era o noutate pentru francezi).
      rusii au avut si ei obiectivele cuceririi spatiului si inarmarii nucleare deci au dezvoltat si ei scoli de stiinte exacte si inginerie excelente, care exista si astazi in ciuda subdezvoltarii economice.

      am putea sa avem si noi obiective clare:
      – lansarea pe orbita a unor sateliti de monitorizat uraganele din Baragan
      – dezvoltarea de drone militare de spionaj ca sa ii spionam pe vecinii bulgari si moldoveni
      – dezvoltarea unui vaccin anticovid pe care sa il exportam in tarile lumii a 4-a
      – imbunatatirea relatiilor economice cu somalia, motiv pentru care trebuie sa intelegem specificul lor antropologic ca sa vedem ce putem exporta la ei
      – etc.

      sigur ca sunt un pic umoristice exemplele, dar din astfel de decizii asumate la nivel politic si cu semnificatie in jocul de putere, ar decurge un road-map, deci proiecte de cercetare cu rezultat asteptat clar si masurabil.
      altceva nici nu trebuie… universitatile si institutele care ar putea raspunde acestor cereri ar supravietui si ar gasi singure metode sa devina mai performante si mai active pe piata, iar celelalte ar disparea de la sine.

      deci reforma sistemului de invatamant si cercetare din romania se face in realitate la nivelul jocului politic de putere.
      nu mai trebuie sa mai creeze artificial statul comisii din cercetatori care sa evalueze calitatea muncii coelgilor lor cercetatori, ca si cum asta ar putea duce la ceva. intr-o tara ca Romania in care sunt 20.000 de cercetatori, toti se cunosc intre ei pe ramuri de activitate respective, deci se acopera si se ajuta, ca sa traiasca toata lumea.
      avem niste propuneri facute de cercetatori, evaluate de alti cercetatori pe criteriul numarului de articole publicate anterior si numarului de calculatoare si microscoape din institut, in lipsa unor obiective concrete asumate de cineva (puterea politica, sau o companie privata care sa aiba nevoie de rezultate). daca aceste propuneri sunt fanteziste sau nu, nici nu conteaza pentru ca este imposibil de evaluat obiectiv.

  14. Adevarul ?, Ce este adevarul ?, intrebarea sfidatoare si batjocoritoare a lui Pilat, lividul functionar al ´puterii´ imperiale, in care unii vor sa vada un cinic proto-existentialist : o perspectiva, o ´femeie´ , o relicva ´ontologica´ si reificatoare. Cui ii mai trebuie ´adevar´, cand ´cunoasterea´ e si ea reglementata de piata, dupa legile spontane ale naturii avide si oarbe si ale selectiei evolutioniste – din care se inalta spre stele raptorii miliardari si noii prometei ; un epifenomen al neantului, acesta e raspunsul slugarnic pe care il dau noii preoti, detinatorii cheilor cunoasterii, teologii neo-liberalismului triumfal. O marfa traficata la bordelul academic.

  15. Foarte corect ce spuneți! Dar, off topic, păcat că folosiți si dumneavoastră sensul barbar al cuvintului ,,expertiză” în loc de ,,competență^.
    EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesii; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise.

  16. Probabil ca finanțarea cercetării este insuficienta si prost facuta. Dar…

    Am un „deja vu”; „am mai vazut o data filmul asta”. Intre 1996 si 2000. De nu ma înșel, pe la șefia instituțiilor de invatamant superior din Oradea sunt unii domni extrem de apropiați de PSD, ca tot veni vorba despre epistemologie si politizarea cercetării științifice .

    Actuala guvernare nu este perfecta si este aprig criticata… Fostele guvernări PSD-ALDE-UDMR, cu sprijin PMP, au fost catastrofale, inclusiv in privința cercetării , iar Măgurele este doar un exemplu, dar nu a îndrăznit nimeni sa le critice.

    Cercetătorii nostri se simt grozav de bine sub guvernele explicit cleptocrate si sincer nu inteleg de ce…

    • Finantare = Contacte.
      Finantare /= Cercetare.

      ===

      Cand e de unde, toti fura si toti sunt fericiti.

      Cand nu va mai fi de unde, vom vedea.

  17. Acu’ să vedeți drept la replică de la premier!!! Și de la ministerul „de resort”!!!
    :))))))))))))

    Un articol excelent. Fără coeficienți și indici. Care atacă cauzele „REZULTATELOR”!!! Că de rezultate, se poate lega orice prost și neavenit. Alți proști pot tăcea, la fel de elocvent și cu rezultate la fel de devastatoare.

  18. Dacă cercetarea ar fi competitivă ar obține bani și de la firme private nu doar de la stat. Doar că la privat trebuie să oferi ceva mai mult decât gargară.

  19. In ultimii 10 ani cred ca am citit pe multe bloguri zeci de articole despre cum este cercetarea in Ro, faimoasa dar fara efecte masurabile ci doar mimate-Ad-astra, Doi mici si un anc, Contributors, etc. Dar in acest domeniu nu s-a reformat mai nimic si fiecare ca entitate de cercetare s-a descurcat prin ce relatii au avut la nivel de ministru si politicieni. Multi sunt si cadre didactice in facultati de stat dar si angajati ca cercetatori in institute de cercetare de stat, cu norma intreaga. In Cons.Adm ale entitatilor de cercetare de stat sunt membrii din ministere si univ de stat. Asa ca banii circula in buzunarele unora iar mediul privat nu are acces. Putine unitati pot spune ca fac cercetare. Despre declaratiie de avere ale conducerilor din toata cercetarea publica,la Sf. Asteapta !

  20. 1.In cel mai bun ,,registru (economic) national – d-l Catu se refera la cercetarea stiintifica in ansamblu, care exista practic, bugetar, dar lipseste cu desavirsirea ca REZULTATE si in care NU numai dumnealui NU stie unde sa gaseasca acele ,,centre” de emulatie stiintifica nationala – dincolo de ,,marile rezultate” ale putinelor cercetari stiintifice …reale, citate de autor!
    Inca analistii NU inteleg, ca schimbarea pozitiva ,,societala” se produce pe ansamblu SISTEMIC (nu ,,unitar”), astfel ca nici intr-un domeniu economic, stiintific, cultural-educativ (formator al fortei de munca), bugetar, academic, etc. in care cercetarea stiintifuica joaca rolul de motor al schimbarii pozitive, nu pot fi gasite BIROCRATIC acele ,,centre” unice, reprezentative care sa faca CERCETARE in COMPETITIE intre ele (sau cu cineva anume).
    2.Lipsa unui PROIECT DE TARA cu obiectivul unei dezvoltari economice-industriale rapide (sustinut de un model economic nou, pro-activ, care sa impuna un anumit ritm al acesteia), face ca cercetarea stiintifica sa fie lipsita de efortul colectiv (economic si organizatoric) al dezvoltarii, astfel ca ideea ,,competitiei pentru resurse” este ,,ideala”, dar VAZUTA in registru absolut BIROCRATIC!
    O tara absolut lipsita de un ,,motor de dezvoltare” in stilul V. Orban (al Ungariei) sau de un proiect de tara ca alternativa la ,,iliberalismul” economic al acestuia, nu are si nu poate gasi MECANISME (NU PRINCIPII) ale ,,competitivitatii pentru resursele cercetarii!Schimbarea se produce prin MECANISME operationale, iar nu prin enuntarea sau gasirea de principii teoretice!
    3.Intr-o lume economica normala, avansata (ceeace nu-i cazul Romaniei), exista o piata a cererii pentru cercetarea stiintifica in cea mai mare parte privata, statul avind prioritatile sale (si resurse limitate) pentru o cercetare stiintifica specifica necesitatilor curente sau strategice, neavind cum sa sustina intreaga cercetare stiintifica nationala!
    Cautarea de principii ,,birocratice” ale competitivitatii pentru resurse a cercetarii stiintifice se refera la necesarul de competitie pentru cercetarea stiintifica de interes public.
    Grosul cercetarii stiintifice il creaza numai cererea pietei stiintifice nationale, unde cei ce fac cercetare sint intr-o acerba in competitie intre ei pentru resurse!
    Stagnarea economica generala a creat o confuzie conceptuala intre principiile bugetare de ,,competititie
    pentru resurse” si competitia pe piata pentru resurse, pe care Statul le-a rezolvat de-a valma in felul lui,!
    Varianta ar fi : ,,daca vrea d-l Catu cercetare – sa o provoace”!Dar cum altfel decit printr-un proiect de tara?Propune cineva vreo varianta operationala, afara de constatarea impotentei guvernamentale?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Maci
Mihai Maci
Lector la Universitatea din Oradea. Studii de licenţă (1995), de masterat (1996) şi de doctorat (2007) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Preocupări iniţiale legate de Simone Weil (problema decreaţiei în opera ei fiindu-mi subiect de licenţă), apoi de Heidegger şi de relaţiile acestuia cu istoria (tema masteratului) şi cu teologia (tema doctoratului). În lunga epocă doctorală am beneficiat de stagii de documentare în Franţa, ocazie cu care – pe lângă tema propriu-zisă a lucrării de doctorat – m-am interesat de gândirea disidentă est-europeană, şi, în particular, de filosofia lui Jan Patocka. Astfel că domeniile mele de interes vizează în particular filosofia contemporană şi mai ales tentativele est-europene de a gândi rostul istoriei. Am fost membru a două proiecte de cercetare care se ocupau de cu totul altceva, însă aceste experienţe mi-au arătat câte lucruri interesante se află dincolo de cele despre care eu credeam că sunt singurele ce merită a fi făcute.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro