vineri, octombrie 30, 2020

Așa nu se mai poate, imaginară, autoproclamată Maiestate!

Am scris în lunile din urmă nenumărate articole împotriva d-nei Gabriela Firea. De ce am făcut-o? De ce am făcut-o eu, care nu sunt bucureștean, eu, care locuiesc din 1981 la Oradea? Loc unde am șansa unei vieți cât de cât normale și unde măcar nu mă trezesc dimineața cu teama că de la robinet nu curge elementara apă caldă. Uneori nici apa rece.

Mai întâi, fiindcă, așa după cum am subliniat de fiecare dată, alagerile locale din anul 2020 vor fi extrem de tincturate politic. Așa se face că bătălia pentru Primăria Capitalei se dă anul acesta între cei ce vor și cei ce nu vor ca PSD să hotărască pe mai departe destinele țării. O victorie a Gabrielei Firea în alegeri ar avea valoarea și semnificația unei guri de oxigen pentru social-democrații români. Ar fi, probabil, semnul că în decembrie, cu ocazia alegerilor parlamentare, pesediștii nu vor înregistra rezultatele electorale catastrofale meritate pentru batjocura la care au supus România, statul de drept, orientarea europeană a țării, ideea însăși de democrație. Așa cum au făcut-o din ianuarie 2017 și până astăzi.

Chiar dacă în noiembrie 2019, PSD a pierdut guvernarea, tot el este acela care face și astăzi marile jocuri politice din țară și aceasta din cauza faptului că deține încă cele mai importante pârgii ale puterii. Recte, majoritatea parlamentară. O majoritate ce îi permite să mintă, să manipuleze, să se prefacă că ar dori binele românilor, să adopte legi în interes propriu, în pofida faptului că e de domeniul evidenței că punerea lor în practică va duce falimentarea țării. A dovedit-o cu vârf și îndesat și în săptămâna ce se încheia astăzi.

PSD ne tot promite că se reformează. Ultima oară și-a reiterat promisiunea cu ocazia Congresului extraordinar din august, atunci când, în realitate, a înlocuit o mască cu o alta. A spus- a câta oară?- că se desparte definitiv de Dragnea. Cu cine o va face? Tot cu oamenii lui Dragnea care s-au perpetuat și în așa-zisa noua conducere a partidului. Printre ei aflându-se la loc de frunte însăși doamna Gabriela Firea, cea care, atâta vreme cât i-a dictat interesul a fost unul dintre fidelii lui Liviu Nicolae Dragnea, i-a făcut jocurile și i-a îndeplinit cu obediență ordinele, poftele și cheful (să ne amintim rolul jucat în dărâmarea guvernului condus de Sorin Grindeanu, insul cu care stă acum la aceeași masă) pentru ca mai apoi să pozeze în disidentă de paradă.

În al doilea rând, m-am manifestat categoric împotriva doamnei Gabriela Firea deoarece din felurite motive trebuie să vin cu o oarecare frecvență în Capitală. Și constat de fiecare dată cum dezastrul se accentuează. Cum Bucureștiul e din ce în ce mai neeuropean, mai prost administrat, mai mizerabil.. Mai murdar, mai desfundat, mai departe de civilizație. Vin cel mai adesea cu trenul. Cu ceva vreme înainte de coborâre, recunosc că mă cuprinde spaima. Spaima de a nu putea găsi la ieșirea din gară un taximetru al cărui șofer să binevoiască să mă ducă fără mofturi și respectând tariful legal acolo unde am treabă, spaima față de circulația tot mai haotică și mai îngreunată, spaima că nu voi ajunge la timp acolo unde trebuie să ajung. Or, când cineva, recte doamna Gabriela Firea, s-a dovedit incapabil ca în patru ani de mandat să rezolve o problemă relativ simplă cum e aceea a practicării legale și în condiții civilizate a taximetrei în Capitală , mi se pare o nerușinare fără margini să mai vrea să stea o tură la Primăria Generală. Să spună, în special la Televiziunea lui Felix Voiculescu, care i-a devenit pe toată durata campaniei electorale un fel de a doua casă și o ticăloasă cutie de rezonanță, că ar avea proiecte pe care vrea să le termine. Când, de fapt, nu a început nimic și nu s-a lăudat decât cu planuri din cuțite și pahare. Cu eșecuri monumentale, precum cel de la pasajul Ciurel.

Cu ocazia fiecărei veniri în Capitală, seara mă duc la teatru. Mă uit de fiecare și întristat, și amuzat la afișele spectacolelor aflate în repertoriul Teatrelor bucureștene. Cele plasate în administrarea Primăriei Capitalei nu pun la loc de cinste, așa cum s-ar cuveni, propriul nume, marca lor de identificare, ci înștiințarea că respectiva instituție de spectacole funcționează sub oblăduirea Primăriei Capitalei. Sunt obligate, din ordinul expres al primăriței generale, să ne notifice că funcționează prin mărinimia și datoria generozității  doamnei Firea. Mare protectoare a culturii și a artelor căreia și în această campanie electorală i-au adus  fierbințile lor omagii, într-un dezgustător filmuleț de propagandă, actori, directori de teatre care și-au reactivat abilitățile de recitatori  de unii puternic exersate în vremea lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu. Unii au făcut-o din convingere că atât le poate mintea, alții de teama de a nu păți ceea ce a pățit doamna Dorina Lazăr, abuziv îndepărtată acum trei ani de la conducerea Teatrului Odeon. Și care de mai bine de trei luni așteaptă ca o hotărâre definitivă a justiției să fie pusă în aplicare.

Să fie oare sincer înamorată doamna Gabriela Firea de teatru? Să știe ea ce înseamnă mirajul Thaliei?  Nici pomeneală. Nu prea calcă ilustrissima ei persoană pe la spectacole, nici măcar la acelea produse de instituțiile ai căror directori se situează în plutonul fruntaș al propagandiștilor domniei-sale. Așa cum în urmă cu câțiva ani și-a cumpărat intrarea în Uniunea Scriitorilor doar pentru că a auzit că dă bine să te prezinți drept mare literată, acum doamna Gabriela Firea pozează, pe banii bucureștenilor, cum altfel?, în generoasă protectoare a artelor spectacolului. Măsluiește încă o dată realitatea, minte, fantazează și se prezintă drept Mecena.  Încă un mijloc de a arăta că, precum PCR odinioară, este în tot și în toate.

Alegerile de astăzi înseamnă o șansă de a-i arăta doamnei Gabriela Firea cât de mult se amăgește. De a-i demonstra tovarășei de țopeli și de panarame a Danei Budeanu că nu poți prosti la nesfârșit pe toată lumea. Și de a-i spune gata, așa nu se mai poate, imaginară Maiestate! Fa-ți dumeneata băgăjelul și pleacă!

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. „…semnificația unei guri de oxigen pentru social-democrații români”

    Cred sincer, deși nu sunt adeptul doctrinei social-democrate, că România are nevoie de un partid social-democrat. Acum nu are.

    PSD nu are nicio treabă cu social-democrația în afara numelui. Partidul acesta, exponentul principal al cleptocrației securisto-comuniste care a capturat statul în urmă cu 30 de ani, este de fapt un grup de interese „extractive” (în sensul Acemoglu-Robinson).

    Practic, o reformare democratică a PSD este imposibilă. Dar, cu toate acestea, capitala are administrația pe care o are din pricina partidelor, anume, a celorlalte formațiuni politice, care au avut strategii politice total antisociale și contrare interesului bucureștenilor.

    D-na G Firea, pe care o criticăm astăzi, a fost aleasă cu votul a numai 13,8% dintre cetățenii înscriși pe liste. 13,8% !

    Sper ca de data aceasta, când există alternative la PSD și d-na Firea, bucureștenii să participe în număr mai mare la vot, iar rezultatul să fie îndeplinirea unei aspirații de zeci de ani, dar un lucru obișnuit în statele civilizate: apă caldă permanent la robinet. Am atinge astfel nivelul de confort pe care l-am avut în anii 1970…

    • Intr-adevar, saptamana care s-a incheiat a oferit o dovada clara a iresponsabilitatii politice.

      A mari din pix veniturile merge in aceeasi linie a pseudo-terorei wage-lead-growth. Altfel spus, ignorarea consecintelor.

      Romania e impinsa spre „grecizare”, adica spre traiul tinerilor din salariul de la stat al parintilor sau din pensia bunicilor.

      Ceea ce s-a intamplat denota un egoism fantastic, acestor oameni nu le pasa de copiii si de tineri, nu ii intereseaza ca le taie orice sansa de a-si vedea visele. Ii intereseaza doar sa cumpere voturi.

      Dar asta se intampla cu buna stiinta a electoratului roman. Romanii nu isi iubesc de fapt copiii. Vor doar sa isi umple burta. Si voteaza pe cei care le-o umplu.

      Dincolo de orice doctrina, un asemenea comportament se cere sanctionat. De catre electorat, evident. Cei care trebuie sa reactioneze iesind la vot sunt tinerii. Care ar trebui sa isi urmeze visele, nu sfaturile otravite ale unor parinti sau bunici, doritori de pensii si salarii.

      Ce sens are sa maresti alocatiile, daca inflatia si cursul de schimb vor anula efectul maririlor in nici 3 luni?! Este o mizerie fara de margini sa faci asa ceva.

      ====
      Am amintit cele de mai sus pentru a sustine ca votul pentru Bucuresti este si unul politic, nu este doar alegerea unui „bun administrator”. Este alegerea unui partid, in Bucuresti. In Bucuresti conteaza partidul si conteaza valoarea de mesaj a votului.

      Bucurestenii au de ales intre traiul in minciuna lui „sa mi se dea” si realism.

  2. Da, de acord cu cele prezentate de dv. si cei care au enuntat pareri personale. Cred ca tinerii, bucuresteni sau flotanti studenti ori din multinationale ar trebui sa voteze masiv. Din pacate, cel mai putin voteaza intre 18 si 25 de ani. In anii anteriori au votat masiv bugetarii, pensionarii si cei cu ajutoareke sociale si nu am avut in Capitala decat primari cu fundurile rosii ca mainutele, de gandit serios nici vorba! Sa dea Dumnezeu sa fie acum altfel, avem mare nevoie!

    • Daca nici acum tinerii nu pricep care e miza -anume viitorul lor- inseamna ca isi merita soarta!

      Nu e deloc sigur ca romanii vor mai fi acceptati la nesfarsit in alte state, cu toata libertatea de miscare din UE.

      Si nici nu vad de ce tinerii ar prefera sa plece in strainatate in loc sa isi rupa 30 de minute din viata ca sa puna o amarata de stampila pe o foaie.

  3. Total de acord. Un lucru: cand scrieti un articol despre vaca respectiva sau [cenzurat] respectiva, numind-o doamna, v-o cereti, cum se spune. E un semn de slabiciune enorm, care evident [vaca + restul] il exploateaza. Come on: Daca vreti/vrem/cineva vrea sa schimbe ceva, incepe prin recunoastera situatiei: exista niste criminali, jigodii, [cenzurat, etc]. Daca va referiti la ei/ea ca ‘doamna’, deja e o pierdere majora in lupta. Sigur, e un lucru mic, dar din orice astefel de lucruri jigodiile isi trag seva. De X ani. Exact cum spun si N alti comentatori, aici sau oriunde aiurea: daca [inserati ce vreti], oamenii isi merita soarta. Exact. Daca tratezi un criminal cu ‘doamna’, iti/va merit[at]i soarta. Ce D-zeu.. cat de complex de inteles e ca nu avem de-a face un fairplay aici, si ca acest non-fairplay nu poate fi demontat cu manusi?…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Cine moşteneşte poporul lui Vadim Tudor?

PSD se transformă treptat într-un fel de Grup de la Cluj transplantat, cu aceleaşi şanse incerte, în climatul exotic de Buzău. Facţiunea...

Racla şi linguriţa. Credinţa la vreme de molimă

La ȋnceputul lunii iunie, doar ce ieşea România de la zăvor, am publicat tot aici un text intitulat “Biserica Ortodoxă la vreme...

Tranziția către 100% energii „verzi”- un exercițiu de gândire magică. Avem nevoie de evoluție sau revoluție?

Când, în februarie 2019, am prezentat pentru prima dată cititorilor platformei Contributors mega-proiectul Green New Deali, propus de...

E rândul dumneavoastră, domnule președinte!

Cu ani în urmă, doamna Emilia Șercan a început – aproape de una singură (dar au mai fost...

Alegeri cu cannabis în Ucraina, vecinul nostru cel mai important (după Moldova, Marea Neagră etc)

Duminică sunt alegeri locale în Ucraina, probabil cele mai importante în regiune pentru noi românii (evident în afară de cele prezidenţiale din...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.