Așa nu se mai poate, imaginară, autoproclamată Maiestate!

Am scris în lunile din urmă nenumărate articole împotriva d-nei Gabriela Firea. De ce am făcut-o? De ce am făcut-o eu, care nu sunt bucureștean, eu, care locuiesc din 1981 la Oradea? Loc unde am șansa unei vieți cât de cât normale și unde măcar nu mă trezesc dimineața cu teama că de la robinet nu curge elementara apă caldă. Uneori nici apa rece.

Mai întâi, fiindcă, așa după cum am subliniat de fiecare dată, alagerile locale din anul 2020 vor fi extrem de tincturate politic. Așa se face că bătălia pentru Primăria Capitalei se dă anul acesta între cei ce vor și cei ce nu vor ca PSD să hotărască pe mai departe destinele țării. O victorie a Gabrielei Firea în alegeri ar avea valoarea și semnificația unei guri de oxigen pentru social-democrații români. Ar fi, probabil, semnul că în decembrie, cu ocazia alegerilor parlamentare, pesediștii nu vor înregistra rezultatele electorale catastrofale meritate pentru batjocura la care au supus România, statul de drept, orientarea europeană a țării, ideea însăși de democrație. Așa cum au făcut-o din ianuarie 2017 și până astăzi.

Chiar dacă în noiembrie 2019, PSD a pierdut guvernarea, tot el este acela care face și astăzi marile jocuri politice din țară și aceasta din cauza faptului că deține încă cele mai importante pârgii ale puterii. Recte, majoritatea parlamentară. O majoritate ce îi permite să mintă, să manipuleze, să se prefacă că ar dori binele românilor, să adopte legi în interes propriu, în pofida faptului că e de domeniul evidenței că punerea lor în practică va duce falimentarea țării. A dovedit-o cu vârf și îndesat și în săptămâna ce se încheia astăzi.

PSD ne tot promite că se reformează. Ultima oară și-a reiterat promisiunea cu ocazia Congresului extraordinar din august, atunci când, în realitate, a înlocuit o mască cu o alta. A spus- a câta oară?- că se desparte definitiv de Dragnea. Cu cine o va face? Tot cu oamenii lui Dragnea care s-au perpetuat și în așa-zisa noua conducere a partidului. Printre ei aflându-se la loc de frunte însăși doamna Gabriela Firea, cea care, atâta vreme cât i-a dictat interesul a fost unul dintre fidelii lui Liviu Nicolae Dragnea, i-a făcut jocurile și i-a îndeplinit cu obediență ordinele, poftele și cheful (să ne amintim rolul jucat în dărâmarea guvernului condus de Sorin Grindeanu, insul cu care stă acum la aceeași masă) pentru ca mai apoi să pozeze în disidentă de paradă.

În al doilea rând, m-am manifestat categoric împotriva doamnei Gabriela Firea deoarece din felurite motive trebuie să vin cu o oarecare frecvență în Capitală. Și constat de fiecare dată cum dezastrul se accentuează. Cum Bucureștiul e din ce în ce mai neeuropean, mai prost administrat, mai mizerabil.. Mai murdar, mai desfundat, mai departe de civilizație. Vin cel mai adesea cu trenul. Cu ceva vreme înainte de coborâre, recunosc că mă cuprinde spaima. Spaima de a nu putea găsi la ieșirea din gară un taximetru al cărui șofer să binevoiască să mă ducă fără mofturi și respectând tariful legal acolo unde am treabă, spaima față de circulația tot mai haotică și mai îngreunată, spaima că nu voi ajunge la timp acolo unde trebuie să ajung. Or, când cineva, recte doamna Gabriela Firea, s-a dovedit incapabil ca în patru ani de mandat să rezolve o problemă relativ simplă cum e aceea a practicării legale și în condiții civilizate a taximetrei în Capitală , mi se pare o nerușinare fără margini să mai vrea să stea o tură la Primăria Generală. Să spună, în special la Televiziunea lui Felix Voiculescu, care i-a devenit pe toată durata campaniei electorale un fel de a doua casă și o ticăloasă cutie de rezonanță, că ar avea proiecte pe care vrea să le termine. Când, de fapt, nu a început nimic și nu s-a lăudat decât cu planuri din cuțite și pahare. Cu eșecuri monumentale, precum cel de la pasajul Ciurel.

Cu ocazia fiecărei veniri în Capitală, seara mă duc la teatru. Mă uit de fiecare și întristat, și amuzat la afișele spectacolelor aflate în repertoriul Teatrelor bucureștene. Cele plasate în administrarea Primăriei Capitalei nu pun la loc de cinste, așa cum s-ar cuveni, propriul nume, marca lor de identificare, ci înștiințarea că respectiva instituție de spectacole funcționează sub oblăduirea Primăriei Capitalei. Sunt obligate, din ordinul expres al primăriței generale, să ne notifice că funcționează prin mărinimia și datoria generozității  doamnei Firea. Mare protectoare a culturii și a artelor căreia și în această campanie electorală i-au adus  fierbințile lor omagii, într-un dezgustător filmuleț de propagandă, actori, directori de teatre care și-au reactivat abilitățile de recitatori  de unii puternic exersate în vremea lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu. Unii au făcut-o din convingere că atât le poate mintea, alții de teama de a nu păți ceea ce a pățit doamna Dorina Lazăr, abuziv îndepărtată acum trei ani de la conducerea Teatrului Odeon. Și care de mai bine de trei luni așteaptă ca o hotărâre definitivă a justiției să fie pusă în aplicare.

Să fie oare sincer înamorată doamna Gabriela Firea de teatru? Să știe ea ce înseamnă mirajul Thaliei?  Nici pomeneală. Nu prea calcă ilustrissima ei persoană pe la spectacole, nici măcar la acelea produse de instituțiile ai căror directori se situează în plutonul fruntaș al propagandiștilor domniei-sale. Așa cum în urmă cu câțiva ani și-a cumpărat intrarea în Uniunea Scriitorilor doar pentru că a auzit că dă bine să te prezinți drept mare literată, acum doamna Gabriela Firea pozează, pe banii bucureștenilor, cum altfel?, în generoasă protectoare a artelor spectacolului. Măsluiește încă o dată realitatea, minte, fantazează și se prezintă drept Mecena.  Încă un mijloc de a arăta că, precum PCR odinioară, este în tot și în toate.

Alegerile de astăzi înseamnă o șansă de a-i arăta doamnei Gabriela Firea cât de mult se amăgește. De a-i demonstra tovarășei de țopeli și de panarame a Danei Budeanu că nu poți prosti la nesfârșit pe toată lumea. Și de a-i spune gata, așa nu se mai poate, imaginară Maiestate! Fa-ți dumeneata băgăjelul și pleacă!