vineri, martie 29, 2024

Asaltul urangutanilor: Mircea Cartarescu despre viitorul Romaniei

Actualitatea „Rinocerilor” lui Ionesco este arzatoare. Ma intreaba multi prieteni cum vad viitorul Romaniei in anul 2013 si dupa aceea. Recunosc ca imi vine extrem de greu sa fiu optimist. Sigur, lovitura de stat a esuat, dar cei care au pus-o la cale nu contenesc sa conspire impotriva statului de drept. Dezertarea unor personalitati politice precum Emil Constantinescu si Zoe Petre este cat se poate de deprimanta, dupa cum deprimanta este imbarcarea entuziasta a unor intelectuali pe corabia antonesciana in compania lui Gigi Becali si a lui Rosca Stanescu. Nu mai vorbesc de cooptarea unui distins istoric precum Dinu C. Giurescu, un om care stie exact ce a insemnat comunismul, in regimentul felixiot de turle si sobe (vorba lui Mihail Novicov).

Campionul national al turpitudinii, El Crin, se declara monarhist, fara ca acest lucru sa-l impiedice sa candideze pentru postul de Presedinte al Romaniei. Regele Mihai il decoreaza pe corifeul jurnalismului de gang, cupidul Cornel Nistorescu (alaturi de personalitati admirabile, intre care Ana Blandiana). Dispar noimele. Libertatea este privita ca un obiect negociabil. Statul de drept este tinta permanenta a atacurilor de tip mafiot. Anticomunismul este uitat, ignorat, persiflat. Traim timpuri buimace si buimacitoare, intr-adevar.

Mojicia cea mai crasa, nesimtirea cinica polueaza spatiul public pana la a-l face irespirabil. Vadimita, o maladie diagnosticata impecabil de Monica Lovinescu, face ravagii. Chiar si la „etajele superioare”, in lumea intelighentsiei, au loc metamorfoze, unele previzibile, altele menite sa te descumpaneasca. Paul Cernat, un critic literar candva echilibrat, autorul bine informat al unor studii interesante despre comunismul romanesc (v. volumele scrise impreuna cu Ion Manolescu, Angelo Mitchievici si Ioan Stanomir), echivaleaza actualul linsaj al lui Mircea Cartarescu, o oroare pe care orice intelectual care se respecta ar trebui sa o condamne fara urma de ambiguitate, fara tot felul de rasuciri sofiste, cu un imaginar dans ce-ar fi avut loc pe mormantul bardului comunismului dinastic, Adrian Paunescu. Nu, ceea ce s-a petrecut atunci a fost o o riposta justificata data bocetului national regizat de cei care conduc azi Romania. Era o reactie fireasca la ceva obscen. Ceea ce se petrece acum in raport cu Mircea Cartarescu, cu H.-R. Patapievici si cu alti intelectuali demonizati de “Antene”, este obscen. Perfect adevarat, Mircea Cartarescu nu a mentinut o superba distanta, nu s-a plasat in sublima zona a neutralitatii detasate atunci cand statul de drept a ajuns sa fie calcat in picioare. Dar pentru aceasta atitudine ar merita pretuit, nu lapidat.

In “Evenimentul Zilei”, autorul “Levantului” si al “Orbitorului”, acele capodopere ale literaturii romanesti pe care niciun atac mizerabil nu le va putea macula, scrie cu trista luciditate despre actualul cosmar romanesc. Traim la ceasul in care urangutanii isi fac de cap, iar Romania risca sa devina un alt Belarus:

Obrăznicia sfruntată, pescuitul în ape tulburi, nerespectarea legilor, tirania majorităţii, populismul agresiv, holocaustul cultural, atentatul la fibra morală a naţiunii, fireşti când eşti guvernat de un plagiator şi de un Adolf în miniatură, ne vor scoate până la urmă din Occident şi ne vor arunca acolo unde pare că vrem să dovedim, mereu şi mereu, că ne e locul: unde şi-a dus surdul roata şi mutul iapa, unde şi-a-nţărcat dracul copiii, lângă Moldova, Ucraina şi Belarus. Nu ştiu dacă cei ce ne conduc azi şi-au propus deliberat performanţa asta, nu ştiu dacă şi-au vârât şi ruşii coada în planurile lor, dar şi aşa, şi aşa, tot acolo ajungem. Nu mai cred în trezirea, în al unsprezecelea ceas, a României.

Romanticii credeau că fiecare popor are un geniu bun care veghează asupra sa. Al nostru cred că s-a sinucis de ruşine şi umilinţă în vara teribilă care ne-a pus pe şinele catastrofei. Vom avea ce ne-am dorit: o ţară şterpelită şi vârâtă-n buzunar de cefele groase din parlament, o ţară de o sărăcie (inclusiv de idei, de valori, de modele) cum n-a mai cunoscut ea în istoria ei modernă. În schimb bogată în ură şi în dispreţ, în frustrări şi complexe de inferioritate, în mitocănie şi proastă creştere.

Un lucru nu vor putea face însă cei care vor însângera după alegeri trei sferturi din sala Parlamentului: nu vor aduce prosperitatea promisă, nici măcar nu vor putea menţine sărăcia de azi. Leul se va prăbuşi tot mai vertiginos, gafele din economie şi finanţe vor avea consecinţe draconice şi frământările sociale nu vor mai putea fi controlate prin Antene şi prin veşnica supapă Băsescu.

Apocalipsa noastră va fi şi apocalipsa lor, şi nu se vor găsi destule capete ale lui Moţoc ca să mulţumească un popor minţit cu cinism de cinci ani de zile. USL nu va avea un sfârşit bun. Pe cât e de monstruos, ca un Transformer de pe Cartoon Network, pe atât se va prăbuşi mai adânc, “ca un copaci mare”, cum ar spune cronicarul. Până atunci însă nu va lăsa piatră pe piatră în România, căci de 22 de ani nu ştiu formaţiune politică atât de pornită pe pângărire şi distrugere.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/SENATUL-EVZ-Apocalipsa-acum-1007612.html

Cei interesati de un schimb de mesaje intre dl Paul Cernat si mine, cu trimitere directa la textul de mai sus, pot citi forumul articolului:

http://www.revista22.ro/noua-maree-verbala-inapoi-la-neamestecul-in-treburile-interne-18846.html

Distribuie acest articol

76 COMENTARII

  1. „Nu mai vorbesc de cooptarea unui distins istoric precum Dinu C. Giurescu, un om care stie exact ce a insemnat comunismul, in regimentul felixiot de turle si sobe (vorba lui Mihail Novicov).”

    Chiar m-am intrebat ce ar mai putea urma dupa nunta liberala a anului, Gigi+Crin=Love? Ce ne-ar mai putea soca? Ei uite ca nu aduce anul ce aduce ceasul. Dl. Giurescu coleg cu Felix! Nu stiu ce sa fac, sa rad sau sa plang!? In familia mea a existat intotdeauna o admiratie deosebita pentru familia Giurescu, bunica mea a urmat cursurile Facultatii de Istorie de la Universitatea Bucuresti unde la acea vreme tatal d-lui Dinu, academicianul de mai tarziu Constantin C. Giurescu, era conferentiar. Numai lucruri bune despre toti…pana la surpriza de acum cateva zile!
    Pentru cine are stomac va sugerez sa cititi argumentele d-lui Giurescu, cu privire la decizia domniei sale de a-l urma pe Felix la marea cruciada din decembrie. Este intr-adevar deprimant:
    http://www.cotidianul.ro/dinu-cgiurescu-despre-candidatura-pentru-pc-197955/

    „Regele Mihai il decoreaza pe corifeul jurnalismului de gang, cupidul Cornel Nistorescu (alaturi de personalitati admirabile, intre care Ana Blandiana).”

    Da, si eu m-am ciupit de mana de cateva ori cand am citit despre acest lucru. M-am frecat la ochi, mi-am pus ochelarii. Tot Nistorescu. Intr-adevar, este chiar Cornel Nistorescu. Ce pot sa spun? Nu vad motivele. Scapare sau „poor judgement” din partea Casei Regale sa includa un asa cameleon, foarte destept dar periculos de siret, printre distinsii medaliati.

    Cat despre monarhismul lui Crin Antonescu este clar ca acesta este unul de conjunctura. Cat timp e lipit de campania „anti-Basescu”, de ce nu? Aparent, dupa istoria a la Crin, si Bratienii au facut astfel de compromisuri. :-)

    • Nene Lup, fostul rege nu mai face demult nimic. Poate doar ca traieste inca. E o competitie nebuna intre el si ultimul reprezentant al stalinismului in Europa. Care moare primul: demnul rege sau jigodia nationala. Pina si in competitia asta, e posibil ca Ilici sa ne zimbeasca vesel.

      Despre restul, nu te mai agita: avem un Duda! Fostul secu´are nevoie de camarila si lingusei. Caci titlu nobiliar a capatat.

    • ce valoare pot avea asemenea decoratzii cind ele se decerneaza atit misheilor cit si oamenilor oneshti?
      si cum se simte oare omul cinstit decorat alaturi de un mishel?

      • @dusu: Au valoare. In primul rand se confirma munca/meritele celui careia i s-a dedicat medalia. Sunt mult mai multi cei care au obtinut pe drept astfel de recunoasteri decat cazurile controversate, izolate. Din pacate, cele din urma au existat, le putem trece la capitolul bizareri sau scapari ale domnului Radu Duda. Prima este recunoasterea lui Adrian Nastase drept ‘Omul Anului’ in 2003. Dupa cum se stie, Adrian Nastase a calcat intre timp pe bec si se afla in prezent la mititica, executand binemeritat o sentinta judecatoreasca cat se poate de fair. Urmeaza, candidatura dlui Duda in 2009 la prezidentiale. Anuntata cu surle (dar dezaprobata de Rege) a fost curmata la vreme pentru a evita o noua umilire a Casei Regale. Urmeaza acum Cornel Nistorescu…pentru ce merite? Nu stiu.

        Ce pot sa spun este ca deciziile Casei Regale nu au menirea sa satisfaca pe toata lumea. Sunt la urma urmei subiective, asa cum sunt si cele mai multe din deciziile noastre.

    • Giurascu, deprimant?! halucinant de-a dreptul! Pledez (ca sa diger mai usor si sa iasa el cate decat onorabil) ca la peste 80 ani, te mei senilizezi, nu mai ai chiar intregul discernamant a ceea ce faci…Si ar fi ceva medical, deci scuzabil…Oripilante sunt referirile la „ce-a facut Felix pt obste”(alea care-i sterg, cica, trecutul!)…Dar nu ne spune ce considera domnia sa c-ar fi facut!…iar noi ramanem asa, prosti, stiind tot ca s-a-ngrasat cu vechile si noile fonduri ale securitatii, punand bazele unui imperiu mediatic cu care spala mintile a milioane de amarasteni…
      Ar fi de ras daca n-ar fi de plans…Si, oricum, ramane cinica intrebare: cu ce s-alege dl. Giurascu din deputatia le 84 ani?! (dac-o prinde, zic cinicii mai radicali…)?!

  2. Sunt de acord cu Dvs ca viitorul Romaniei nu arata deloc bine. dimpotriva.
    Totusi, sa ne reamintim ca in 2004 Dl Basescu a avut o sustinere de neegalat si a beneficiat de o mare incredere a romanilror ca va schimba Romania si viata lor in mai bine, pentru mine Dl Basescu a fost UNICA speranta de a se intampla ceva care sa schimbe Romania post ’89.
    Dupa 8 ani de mandat Traian Basescu vedem o Romania saraca, cea mai saraca din UE, corupta, clentelara, unde 50% din populatie isi doreste sa plece in alta tara, rezultatele de zilele trecute ale unui sondaj arata aceasta trista situatie a romanilor si mai ales a tinerilor.
    Ce credeti Dvs ca s-a intamplat, cum am ajuns ca dupa 8 ani de mandat prezidential Traian Basescu sa fim saracii Europei, sa-l vedem pe Presedinte hulit in halul asta, sa vedem o Romania in degringolada si mergand sigur spre dezastru ?
    Ce s-a intampla, de ce nu mai vor romanii PDL si Traian Basescu?
    De ce ne vom pricopsi iar din decembrie cu dezastrul asta numit USL?
    De ce ?
    A cui este responsabilitatea?

    • Uitam repede
      Acum 8 ani eram cea mai saraca tara, acum suntem cea mai saraca tara din UE. Subliniez UE pentru ca prafu se alegea de noi daca nu intram.
      Acum 8 ani salariul minim era in jurul a 50 euro/luna, Acum in jur de 150 euro/luna.
      La noi a fost mereu saracie. Acum o saptamana vorbeam cu o colega din UK care a facut ochii cat cepele cand i-am spus ca salariul mediu in ro e undeva la 300-350 euro/luna. Sincer nu imi amintesc cand a fost mai bine in ultimii 22 de ani
      Doar o campanie pragmatica, bazata pe fapte, nu vorbe, poate inclina balanta intr-o parte sau alta. Totii au avut timp sa demonstreze de ce sunt capabili.

      Astept totusi ceva nou, niste „Nicusori Dani” independeti, cu viziune si obiectiv bine stabilit, cu un CV care sa ma convinga sa merg la vot si sa ii votez, ca alta arternativa nu prea am.

      • Faptul ca salariul mediu a crescut nu e din cauza guvernarilor (whatever the color). As spune ca e in ciuda guvernarilor si ca e o performanta in sine.

        • 1.Basescu nu a avut larga sustinere in 2004. Abia a iesit presedinte. Nici nu avea cum pentru ca majoritatea societatii romanesti avea si atunci inclinatii mari spre stanga si spre est.
          2.Basescu nu a avut mari influente in Romania pana in 2008, mai putin numirile de la SRI, DNA, Parchet. Sa ne aducem aminte cum se razboia cu CSM-ul care nu avea chef sa ia atitudine fata de nimeni din sistem. Pana la urma s-a dovedit ca pe acolo erau si oamenii lui Voicu (madame Costiniu).
          Practic, guvernarea economica a fost facuta de PNL si PSD. PDL-ul a intrat in alianta DA cu mai putine procente decat PNL-ul si implicit cu mai putini parlamentari, ministri etc.
          3.Basescu s-a implicat economic din momentul 2009 cand a venit FMI-ul. Daca Romania nu lua bani de la FMI si nu se facea acordul de la Viena am fi vorbit azi de un 1 EUR la 6-7 RON si n-ar mai fi fost decat foarte putini investitori pe aici. la 6-7 RON pe EUR sal mediu ar fi fost aproape ca in 2004. Si mai sunt multe exemple argumente.
          Evident ca se putea mai bine prin multe parti, dar se putea si mult mai rau…

    • Costica, ca accepti sau nu; Basescu n-a avut efectiv sprijin parlamentar. Ca Blaga e presedintele PDL spune multe. Ca sa faci ceva pentru o tara, trebuie sa ai o majoritate dornica in parlament. Basescu n-a avut-o in ultimii 8 ani. Sunt 8 ani ai lui irositi si ai nostrii.
      Daca aceptam asta, ne va mai ramine ceva maruntis de speranta. De un MRU speranta.

    • Romania nu a devenit saraca Europei in ultimii 8 ani, ea e acolo de secole; ca nu a reusit inca sa depaseasca aceasta conditie e cu totul altceva.
      Basescu a incercat cateva lucruri bune, a si gresit adesea. Faptul ca nu a gasit colaboratori eficienti poate fi o cauza, dar ar trebui sa-si recunoasca si el limitele/greselile. Idealul nu poate fi atins, nu trebuia atunci gasita o cale care sa ne apropie totusi, intrucatva, de el ? Se pare ca nu a gasit-o. Cat e vina lui, cat a celor din jur. Pe care , evident, el i-a ales. Si ar mai fi atatea de spus … Si funia se apropie de par … Asteptam, ca in 2004, o noua minune, un alt „Mantuitor”?
      Ce blestem pe noi !

    • As vrea sa raspund pesimismului negru al lui «Costica» :
      NU, Romania nu este «saraca, cea mai saraca din UE, corupta, clientelara», etc. Din contra, distanta este imensa – cea pe care am parcurs-o in acesti ultimi 8 ani. Ganditi-va ca abia de 8 ani nu-i mai avem pe Iliescu, Nastase & co. Deci adevarata noastra nastere, adevarata instaurare a libertatii presei, a libertatii cuvantului in general a fost cucerita tocmai in acesti 8 ani. De fapt, marea ruptura s-a produs in mod precis in acel inceput de decembrie 2006 cand Traian Basescu a preluat cauza condamnarii comunismului si s-a expus in Parlament, fapt ce a determinat fulgerator coalizarea impotriva lui a parlamentarilor in frunte cu Dan Voiculescu.
      Ceea ce s-a obtinut in acesti ani este foarte important. Reactia societatii civile si a strainilor ne arata ca nu mai suntem Romania „iliesciana”, adica o Romanie confuza, ipocrita, dar temporizeaza lucrurile pentru face ca timpul sa treaca si sa se uite marile traume ale celor 50 de ani de experiement socialist pe spatele populatiei. Experimentul pare a reusit cu aceia care s-au ridicat de foarte de jos si care nu au constiinta propriului efort si a propriei valori, de aceea acesti oameni se considera perpetuu datori „tovarasilor” care i-au scos din mizerie si i-au facut oameni. Am avut oameni apropiatio care se bucurau de orice avantaj le puteau oferi „tovarasii”: o plecare in strainatate, achizitionarea unui automobil sau alte mici facilitati care au solidarizat la „cauza socialismului” oamenii vechiului regim. Si totusi, asa cum se vede, societatea romaneasca nu este pierduta. Oamenii s-au obiesnuit in acesti ani cu adevarata libertate. Nimeni nu mai iarta pe nimeni. In invatamant odata introduse criteriile calitatii, degeaba mai incearca unii sa revina la trecerea sub tacere a plagiatului sau la estomparea diferentelor de valoare prin diverse tertipuri in ocnditiile de evaluare. Deja de acum a inceput discutarea candidatilor la alegerile din decembrie si – asa cum se vede – oricat s-ar incerca sa se bage populatiei pe gat niste neaveniti.nimeni nu va mai fi inselat. Este clar ca lumina zilei dispretul sincer al oamenilor pentru cei care incearca sa ne acope din vorbe pretinzand ca aduc binele tarii.

      • Am citit cu are atentie ce scrieti. Cred ca aveti dreptate: in teribila, nevrozanta, insuportabila vara a anului 2012 s-a vazut ca institutiile statului de drept, desi amenintate, desi fragile, au rezistat. Raspunsul d-lui Barroso trimis fostului presedinte Emil Constantinescu, convertit in avocat international al pucistilor, spune ce trebuie spus. Lupta nu s-a dus pentru revenirea lui Traian Basescu la Cotroceni, ci pentru salvgardarea statului de drept. Unii prefera sa ignore acest adevar factual, se obstineaza sa prezinte lucrurile in termeni strict personalizati. S-a incercat in Romania, incepand din mai 2012, un experiment de de-democratizare care, deocamdata, a esuat. Traian Basescu este uneori criticat ca nu a dus pana la capat decomunizarea. Pot depune marturie pentru felul cum a fost sabotat sistematic de Parlament, de oamenii politici (nu doar din PSD), de atatia jurnalisti si intelectuali pentru care nu exista decat un scop: „Jos Basescu”. Se uita cat s-au opus PNL si PSD acestui proiect. Se uita ca nici macar in PDL nu a existat un mare entuziasm in acest sens. Fruntasul liberal din epoca, Bogdan Olteanu, a primit premiul „Secera si ciocanul” din partea Societatii Timisoara pentru felul cum a sabotat lustratia. Un lucru este cert: in acesti opt ani Romania s-a schimbat profund.

        http://www.revista22.ro/jose-manuel-barroso-i-raspunde-lui-emil-constantinescu-actiunile-comisiei-motivate-de-necesitatea-de-a-asigura-respectarea-statului-de-drept-18845.html

        • cred aici e vorba de persoana optimista vs pesimista:
          da,romanica s a schimbat!profund?….
          da,tovarasul basescu s a intrecut poate pe el insushi;in anumite partzi.este totushi un comunist care tzine la familia lui restrinsa si politica
          ramine sa vedem daca saracirea unei partzi a populatziei a juns de nesuportat

        • În ultimii opt ani după cum spuneți s-au schimbat multe. Aș dori să insist puțin asupra acestei idei din perspectiva unui om tînăr născut după ’81 încoace.

          Mi se pare de bun simț să spun că nu scriu din România ci din Marea Britanie unde lucrez încă de la absolvirea facultății ca medic rezident. Anul 2007 a produs o schimbare uriașă în modul în care presiunea în cadrul pieței de muncă este exercitată. Nu pot urmări efectele acestei schimbări la nivelul profesioniștilor din zona socio-umană. În domeniul medical însă să știți că efectele sînt uriașe. S-a creat o presiune foarte mare de atragere a medicilor români înspre străinătate și acest lucru pe termen lung este benefic țării. Iată două efecte benefice pe care le redau succint:

          i. Pentru prima dată un medic sîrguincios de la baza piramidei poate cîștiga în Occident mai mult decît un șef de clinică sau un înalt funcționar al statutului din România. Parte din acești bani, vă asigur, se întorc și susțin România. Celor tentați să compare venitul oficial al unui medic din Occident cu venitul neoficial al unui medic din România le spun de pe acum că din punctul meu de vedere această atitudine, fără să fie nerelevantă, nu are legătură cu ceea ce doresc eu să exprim.

          ii. Dincolo de cîștigul material, medicul român individ statistitic nu mai este legat de organizarea feudală a sistemului medical din România. Pe acest medic individ statistic, după cinci ani de viață aici, cred că îl pot vedea din afară. L-am văzut de multe ori sosind în Marea Britanie cu „reflexe românești” pentru ca un an mai tîrziu să găsesc oameni radical transformați. Acest medic indidiv statistic nu este un vîrf profesional. Odată ieșit din fenomenul de izolare informațională în care a evoluat acest om se transformă consistent, este mai relaxat, are timp să gîndească și, în orice caz, devine mult mai greu de manipulat. Are loc o transformare profundă la nivelul personalului medical de la baza piramidei. Acești oameni se întorc acasă și povestesc.

          Fenomene similare vor fi existînd și în alte profesii. Predictibil aceste fenomene vor fi mai scăzute în intensitate în zona științelor socioumane. Am fost foarte surprins de pildă să parcurg cv-urile unor procurori sau judecători români și să descopăr că mulți nu trec în curriculum vitae că ar fi vorbitori de limbi străine. Este oare o întîmplare că domeniul juridic este un domeniu cu atît de multe probleme? Juriștii români nu prea pot ieși săracii din țară pentru că nu își pot exercita profesia în alte părți. Probabil că nici articole în limbi străine nu citesc.

          Ce legătură au toate astea cu statul de drept din România? Au foarte multe legături. Prin schimbarea presiunilor în interiorul sistemului din România se elimină teritoriul prielnic pentru populism. Vă pot spune că mă doare foarte tare cînd proprii mei părinți îmi citează din propaganda de la Antena 3. Sînt însă ai mei și am grijă de ei fără să fiu de-acord cu opțiunile lor politice. Mă doare să aud că Mircea Cărtărescu „este pus la zid” în România. Eu însumi m-am simțit pus la zid în România în trecut. Soluția mea este evidentă. Nu mai cred, ca acum cîțiva ani, că în fața unui gest veritabil de cultură orice fiară este impresionată. Unele fiare trebuie lăsate să își spargă capul și ocazional leul trebuie să părăsească arena cînd se luptă cu hiene. Hienele trebuie să ajungă să afle că sînt hiene și că leul e alt soi de ceva. Asta durează.

          În același timp mi se pare foarte important să contribuim cu toții la crearea unor altenative. Prin diseminarea informației presiunile în interiorul sistemului se schimbă. Pentru aceasta îl apreciez foarte mult pe domnul Tismăneanu. Mi se mai pare important să nu ne mai ciorovăim între noi. La sfîrșit, mi se pare important să lăsăm paranoia la o parte, să semnăm cu nume și prenume asumîndu-ne ceea ce spunem. Nici Securitatea nu mai e ce-a fost, gîndiți-vă numai ce vîrste au și la ce factori de risc au fost expuși. Vor face ei pui dar intervin multe variabile și așchia sare în fel de fel de locuri. Bate un vînt bun către România chiar dacă în România acest lucru nu este întotdeauna evident. Important este să ne ținem sănătoși la trup și la minte.

          Alin Popescu, Gloucester

          • Va multumesc mult pentru acest mesaj de o cordiala, realista si atat de necesara normalitate. V-as sugera sa-l publicati ca articol de sine statator. Puteti scrie direct adminstratorului platformei. Ganduri bune.

      • stimabila doamna maria,

        interpretarea dumneavoastra a libertatii „presei si in general” imi da fiori in momentul in care o vedeti ca pe o traire colectiva. speram ca v-ati putut lecui de astfel de colectivisme,

  3. Crin „monarhist”?
    Nistorescu decorat de rege?!
    Dinu Giurescu usl-ist?!!
    Cu adevărat, trăim într-o societate distopică. O comparaţie cu lumea lui Caragiale nu mai ţine, am depăşit până şi faza râsului amar. Oare Caragiale ce-ar fi fost, usl-ist sau…”băsist”?
    Probabil există o predestinare a naţiilor la noroc şi prosperitate, ca şi la inerţie şi laşitate. Sigur nu intrăm în prima categorie. Am o senzaţie de deja-vu, parcă vad un remake al filmului despre anii ’90, la inceput. Şi atunci, câte speranţe, câtă dezamăgire, câtă resemnare – şi iar speranţa pusă în generaţiile următoare etc. Din păcate, avem acum cu toţii cu 20 de ani mai mult, loc pentru speranţă nu mai este pentru toată lumea.
    La ultima întrebare a d-lui dinainte (la fel de retorică precum celelalte), răspunsul este deprimant de simplu: responsabilitatea este a noastră, a tuturor.

      • Domnule Tismăneanu,
        Vă mulţumesc pentru răspunsul prompt, ca şi pentru trimiterea la articolul dv. din hydepark.ro.
        Nu mi-am ascuns niciodată preferinţele monarhiste, nici măcar în vremurile de tristă amintire. Totul provine, probabil, nu atât din povesirile bunicilor, cât din fotocopia cu familia regală pe care o ţineau înrămată în „odaia de curat”, pe care nu mă mai săturam s-o privesc.
        Mai târziu, pe vremea când in Piaţa Universităţii sădeau minerii lui Iliescu panseluţe, în cancelaria unei şcoli din celălalt capăt de ţară, un coleg cu ochii injectaţi de mânie era hotărât să se repeadă peste masă, ca să omoare (odată cu mine) pe orice „jigodie de ţărănist, liberal sau golan”…Şi nu mult după întoarcerea umilitoare din drum a regelui venit prima oară în ţară de la incalificabila abdicare, am avut fericirea (şi onoarea) să întâmpin Sfânta Înviere alături de el, la mânăstirea Putna.
        Acestea sunt date ale unei istorii personale. Istoria ţării…ei, asta e altă poveste. Scrisă, rescrisă, interpolată şi compromisă…Cine-şi va aminti de Duda, măcar ca actor? Eu, una, nu mi-l aduc aminte din studenţia în care nu-mi scăpau spectacolele de teatru, deşi trebuie să fi fost acolo, biografii aşa susţin.

  4. Desi stiu ca Felix se foloseste de Giurescu pentru a-si masca mirosurile neplacute, mie unul nu-mi displace sa-l stiu pe Giurescu in Parlament in locul vreunui urangutan cu ceafa lata si capul neted. O fi nasol pentru Giurescu ca-si pateaza imaginea, dar e bine pentru noi cetatenii sa ai in Parlament un cap care nu se gandeste numai la propriul burdihan si Mertan.

      • Nu exista nicio parte plina a paharului…
        Giurescu este un profesionist onorabil DAAAAR care a trait mai mult in / din umbra marelui parinte. Nu putem sa speram neaparat ca ar face puscarie comunista, ca tatal…Nu putem spera ca statura morala se mosteneste, neaparat…Putem doar sa ne intrebam, stupefiati, ce-i aduce deputatia la 84 ani (presupunand c-ar apuca, iertat fie cinismul….)

    • Tot ce atinge Felix se ofileste, mai devreme sau mai tarziu.

      Mai mult, de ce nu putem sa lasam sa moara partidul lui Felix, de ce il mai anima unii sau altii?
      De ce se accepta compromisurile, cand Giurescu poate candida pe o alta lista sau ca independent?

      Nu credeti ca daca intra in jocul lui Felix sfarseste prin aceleasi apucaturi?

      Toate aceste fortari fac ca viata in Ro sa fie un sir nesfarsit de chinuri si intoarceri, nu de indreptari spre mai bine!

  5. sehr geehrter herr professor,

    doi romani stateau la un pahar de vorbe. zice unul grav: mai colega, daca stau sa ma gandesc, noi romanii am avut un trecut de rahat. apoi, daca ne uitam la prezent concluzionam ca tot un rahat este. ce bine totusi ca nu avem nici un viitor.

    pe fond, in exposeeul dumneavoastra ati grait multe adevaruri, dar doar pe jumatate spuse. urangutanii sunt si portocalii, si acum vor sa-si schimbe blana (culoarea), dar tare ma tem ca naravul ba – comisia „distinsei” doamne macovei se inscrie in culorile sumbre pictate de dumneavoastra in privinta rezultatelor activitatii sale.

    vedeti dumneavoastra, pe fond ii acuzati pe ceilalti de exact aceleasi lucruri pe care le faceti si dumneavoastra – realizati ca de exemplu domnul cartarescu a iesit din echidistanta, fapt pentru care in opinia dumneavoastra ar trebui laudat, pe cand altii il denigreaza.

    vorbiti de statul de drept si imi permit sa va intreb care ar fi acela? romania ultimilor ani, de fapt de la revolutie incoace, nu a fost un stat de drept in opinia mea, nici in perspectiva americana si nici in perspectiva europeana. asadar, din punctul meu de vedere nu putea fi atacat ceva ce nu exista. aceasta politica a drobului de sare, sau mai bine zis filozofie a acestuia, este ceva ce mie personal nu imi convine ca punct de plecare. un stat in care se adopta niste coduri prin asumarea raspunderii guvernului nu mi se pare a fi un stat de drept, chiar plecand de la cele mai bune intentii ale respectivului guvern. inseamna simplu spus subrogarea executivului in atributiile legislativului. si cu asta am incheiat presupusa idee a unui stat de drept care nu exista. nu are sens sa mai intru in profunda disfunctionalitate constitutionala, si anume ca in cuprinsul acestei legi ce ar trebui sa fie fundamentala, este inclusa posibilitatea de a fi incalcata fara a fi prevazuta nici o sanctiune.

    asadar, atat timp cat nu ne vom apleca asupra acestor chestiuni fundamentale, nu vom iesi din perpetuarea prezentului din bancul cu care am inceput comentariul meu, pentru ca nu ne permitem sa trecem la o proiectie a unui viitor.

    • O propunere ? cat de mica !
      O umbra de ‘stat de drept’ e mai buna decat lipsa lui si bine ar fi sa fie cat mai multi, care sa apere aceasta urma de ‘stat de drept’, pentru ca este un inceput, altfel cat timp se neaga orice varianta, nu prea cred ca va aparea din neeat un ‘stat de drept’ perfect !

      Daca tot timpul suntem ‘impotriva’ si niciodata ‘pentru’, de ce va mirati ca stam pe loc ?

      • stimabile immm,

        eu am tot facut propuneri, de exemplu comentarii la articolele domnului stanomir dar nu numai. apoi, mai mult decat propuneri nu stiu ce sa fac.

        dumneavoastra imi „reprosati” exact ceea pentru ce scriu eu tot timpul pe acest forum – de exemplu invitatia domnului tismaneanu la „anticomunism”. da, subscriu, comunismul este ceva ce s-a intamplat si trebuie sa discutam asupra lui, ca sa ne putem intelege mai bine istoria. dar daca raman la delimitarea negativa nu fac un pas inainte. eu am convingerea ca lucrurile pot fi puse in miscare nu prin actiuni anti ci prin actiuni care au un scop clar definit, deci o delimitare pozitiva a actiunii. fiului meu ii tot spun ca daca merge la un restaurant si spune chelnerului numai ce nu doreste sa manance, o sa ramana cu foamea. nu este rau ca nu vrei supa de zarzavat, dar ca sa te saturi trebuie sa vrei ceva, ciorba de vacuta eventual.

        de exemplu: eu vreau o constitutie care sa nu permita in cuprinsul ei posibilitatea de incalcare. eu vreau o constitutie care nu permite in cuprinsul ei posibilitatea incalcarii principiului separarii puterilor in stat (ordonante neconstitutionale, promovarea unor legi organice prin asumarea raspunderii guvernului, etc). scuzele ca in parlament pertractarile ar dura la infinit nu le accept – insemna ca nu mi-am putut articula coerent propunerea. anumite lucruri care reglementeaza viata tuturor nu au culoare politica, si noi tocmai acolo gresim – facem din educatie sau sanatate o miza politica. mi se pare imbecil de-a dreptul sa plec de la premiza ca adversarii mei politici si-ar putea dori o populatie bolnava si analfabeta. asadar, daca prezint problema mea coerent, este imposibil sa nu pot ajunge la o concluzie chiar si cu adversarii politici – gasirea unui compromis viabil, cum se intampla in toate democratiile europeene, nu cred ca este imposibil in parlamentul romaniei.

        unii vin si isi impun o viziune, crezand ca este singura corecta. apoi, in mod absolut natural vin ceilalti si simt nevoia sa o schimbe. asa ceva nu se poate face ci legi fundamentale intr-un stat normal. este un circ pe principiul pohta ce-am pohtit. din acest cerc vicios trebuie sa iesim, dar daca ne cantonam tot timpul pe pozitia ca ORICE fac ceilalti este prost, atunci nu va fi posibil.

      • Stimate domn frank g. schmidt !

        Va citesc comentariile dar o rugaminte …….nu mai puneti virgula inainte de etc ,de atatea ori am vazut asta in comentariile dumneavoastra ca deja imi vine acid pana in esofag cand vad asta.
        E o simpla regula ,nu se pune virgula inainte de etc.
        Multumesc

        • :) …mai bine luaţi, preventiv, un pansament gastric….şi pentru al d-lui „a concluziona”.
          Vă urez multă sănătate!

          • stimabila doamna cazacu,

            imi pare sincer rau ca va produc discomfort gastric, dar am gasit in dex cuvantul „a concluziona”. promit insa, daca va ajuta, sa ma exprim prin tragerea concluziilor pe viitor, cu toate ca mi se pare o expresie mai violenta.

            • *disconfort
              *deşi este folosit, „a concluziona” nu figurează în DOOM2
              *disconfortul gastric era al domnului „eu”, ceva mai sensibil, probabil….
              În rest, numai de bine. Vă urmăresc de multă vreme comentariile.
              Cu cele mai bune intenţii,
              Anca Cazacu

            • sa vorbesti corect este o conditzie a educatziei,dar pe mine ma exaspereaza cei care se leaga de gramatica uitind de valoarea ideii;cred ca aceasta vigilentza gramaticala ptr limba ca o miere este una din fetzele omului nou.
              domnilor vigilentzi,sint poate aici persoane care stapinesc mai multe limbi,chiar daca profesiunea lor nu e legata de litere.
              d nule Frank;la-mi se pare imbecil de-a dreptul sa plec de la premiza ca adversarii mei politici si-ar putea dori o populatie bolnava si analfabeta-eu ash argumenta:bani sint putzini,nu totzi care muncesc produc cit consuma,dar redistribuirea este condusa politic(asta oriunde)si atunci noi trebuie sa avem grija de ai noshtri,chiar daca ceilaltzi crapa sau pleaca

            • stimabile dusu,

              nu va suparati, eu le multumesc celor care imi atrag atentia asupra greselilor pentru ca ma fac mai atent. in germana sau engleza confortul este cu m – desigur ca stiam ca pe romaneste este cu n dar am fost neglijent, ceea ce sper sa nu se mai intample, sau sper sa se intample cat mai rar – si asta nu din pedanterie.

              daca va uitati ce afaceri se fac in romania cu sistemul de scoala si sanatate privat, atunci s-ar putea sa reconsiderati un pic opinia dumneavoastra. eu sustin aceasta initiativa pe fond si chiar am avut pana la plecarea din romania o astfel de „polita”. dar lasarea in paragina a sistemului de stat pentru a misca cat mai multa lume spre acest sistem privat este gresita in opinia mea. eu v-am mai spus si o sa o repet: imi doresc romani educati si destepti pentru ca atunci ii pot exploata mult mai productiv – asadar nu bunastarea lor ma intereseaza ci profitul meu. daca eu fac profit, bunastarea lor este un rezultat colateral. vedeti, eu am jucat tenis – daca joc bine punctul rezultatul este ca il castig, asadar scopul meu nu este sa castig punctul si scopul meu este sa joc – cu cat mai bine cu atat voi avea mai mult succes, adica voi castiga mai multe puncte si poate in cele din urma meciul.

            • deci nu sinteti pedant,sinteti poate un perfectionist!!?ha,ha,oricum ramin la parerea ca de multe ori raspunsuri care se leaga de exprimarea sau gramatica textului,incurca in a urmari ideea textului.
              ca sa revin:dvs spuneatzi ca fie ei psd sau pdl(ma rog alegeti altii daca doriti)toti ar urmari un scop al bunastarii ruminilor;cel putin asa am inteles eu!!?
              si atunci eu spun:nu sint destui bani ptr toti,(bine aici intervin pretentiile si dreptul cistigatorului sa ramina cu fata)deci imparteala nu va ajunge.aici gresiti.
              si eu zic,sanatatea,educatia trebuie sa ramina publice.cu cit se va transfera mai mult in partea privata cu atit omul de rind va fi mai afectat.dar ce vorbim noi aici,romanica asta e

            • stimabile dusu,

              eu prin germania am vazut in felul urmator: daca sunt la putere unii, atunci firmele care sunt „prietene” cu ei iau 60% din contracte, si ceilalti restul. dupa patru ani vin ceilalti la putere si tot asa se imparte cascavalul. apoi am mai vazut ceva – pretul se umfla foarte putin si treaba se face bine, si de unii si de ceilalti. de ce? simplu – daca este facuta prost vin aia de la staatsanwaltschaft (procuratura) si bineinteles presa si fac scandal. daca este facuta bine, nu se mai leaga nimeni de 2-3% pret discutabil caci risca sa se faca de ras.

            • intru si eu in dialog,desi imi place mai mult sa citesc:ca veni vorba de Germania,cica ar fi cam 5000 de lobysti care trec pragul parlamentului,incit se pune intrebarea:atunci legile se dau ptr popor sau ptr firme?eu zic ca si poporul german iese totushi bine din asta.
              in romanica lucrurili stau putin diferit:procurorii nu sint ce ar trebui sa fie,trebuie si ei sa traiasca,jurnalism,oare se poate numi asa?
              uite o mostra:ziarul capital:subiect independenta Cataluniei,sopirlita care neaparat trebuie sa concorde cu politica bucurestiului:premierul scotian un mincinos.cind defapt tocmai ca in Scotia s a ajuns la intelegere cu Londra ca in 2014 sa aiba loc referendumul ptr independenta.asta e stirea cu adevarat!

    • Spui ca „Romania ultimilor ani, de fapt de la Revolutie incoace, nu a fost un stat de drept in opinia mea, nici in perspectiva americana si nici in perspectiva europeana. Asadar, din punctul meu de vedere nu putea fi atacat ceva ce nu exista”.
      Introduci in aceasta argumentatie o ipoteza falsa (subinteleasa), si anume faptul ca un stat de drept este ceva care apare brusc si se supune logicii binare: ori exista ori nu exista. Statul de drept se construieste in timp, cu efort din partea intregii societati. Statul de drept are nevoie de o baza legislativa corespunzatoare (primul pas, care poate fi facut cel mai repede, daca exista vointa politica majoritara) insa respectarea legilor este un element esential in evolutia si consolidare lui. Pentru asta este nevoie de separatia puterilor in stat, de o justitie necorupta, independenta si eficienta. Tocmai aici s-a dat lupta cea mai mare in Romania si tocmai aici a existat un atac asupra statului de drept (inca fragil), prin incercarea de lovitura de stat a USL-ului din aceasta vara. Asa ca statul de drept exista deja in Romania insa mai trebuie sa treaca timp pana cand principiile lui sa fie bine cunoscute, respectate si aparate de catre majoritatea populatiei. Aici este miza cea mare si aici se da o lupta acerba impotriva statului de drept de catre cei care nu il iubesc, manipularea populatiei prin mass-media fiind arma lor cea mai de temut.

      • stimabile cetatean,

        ati citit atent dar nu pana la capat, si desigur fara a sti despre ce am tot scris in alte comentarii la alte articole de pe acest forum.

        un stat de drept incepe prin constitutie, in constructia noastra de drept, general valabila, aceasta fiind considerata legea fundamentala. nu discutam despre drepturile fundamentale care trebuie sa fie recunoscute si sa-si gaseasca protectia in aceasta lege fundamentala, discut pur si simplu de faptul ca aceasta lege nu are voie sa cuprinda cea mai mare nerozie legala din istoria omenirii (si nu glumesc). noi avem o constitutie care permite incalcarea ei FARA SANCTIUNE! asadar, in momentul in care prin insasi legea fundamentala declara ca legea este negociabila, nu putem vorbi de stat de drept. punctum.

        • S.g. Herr Schmidt, constitutia nu e totul, chiar daca e… fundamentala. Dovada e faptul ca se poate schimba. Si unde sa fie posibila indreptarea ei daca nu intr-un stat de drept? :)

          • sehr geehrter herr singer,

            desigur ca o constitutie este „indreptabila” sau adaptabila, pana si americanii au facut cateva amendamente.
            eu vorbeam de un principiu légal – o lege care in cuprinsul sau prevede ca incalcarea ei nu este sanctionata. pentru ce o mai dau? ca pe langa acest aspect sunt multe alte probleme ce pot fi modificate este deja o alta discutie.

          • @Sg. Herr Schmidt „in cuprinsul sau prevede ca incalcarea ei nu este sanctionata” Sper ca nu va referiti la faptul ca prevede EXPLICIT ca incalcarea ei nu e sanctionata. Din cate stiu prevede EXPLICIT ca incalcarea ei ESTE sanctionata. Deci banuiesc ca ne referim la faptul ca constitutia este ambigua, permitand practic ocolirea unor articole. Asta este! Pe asta o avem si e greu de schimbat pentru ca e nevoie de un oarecare consens politic. Totusi, statul de drept nu e complet pus intre paranteze de aceasta stare de fapt, dupa parerea mea. Sta pe un fundament subred, dar cu toate astea s-a incapatanat sa inceapa sa functioneze ca si cum ar avea un fundament solid. O fi constitutia interpretabila (ceea ce e regretabil) dar inteleg ca dvs. excludeti posibilitatea interpretarii ei oneste.

            • sehr geehrter herr singer,

              constitutia prevede ca daca presedintele o incalca grav atunci poate fi sanctionat. deci, pe cale de consecinta, daca o incalca mai putin grav nu poate fi sanctionat. vorbim de un principiu legal si nu de presedinte!!!! deci la o incalcare mai putin grava nu se intampla nimic. imi permit o paralela cu legea penala – un hot fura o paine. delict minor, este condamnat si i se dau 6 luni cu suspendare. un altul fura o fabrica. delict serios, este condamnat si ia 10 ani. deci, amandoi sunt condamnati, intinderea pedepsei difera. daca incalci constitutia „un pic” scapi, sa nu o violezi este conditia. ori dupa cum bine stim, un pic gravida nu merge, este ori una ori alta.

              cine stabileste gravitatea incalcarii? in mod paradoxal nu curtea constitutionala ci parlamentul. sa fim oare in fata unei curti cu juri, neprevazuta dealtfel in legislatia romana. bine, bine, dar curtea cu juri doar da verdictul vinovat sau nevinovat, nu se pronunta asupra intinderii pedepsei, asta o face judecatorul. constitutia noastra prevede invers!

              cum pot avea pretentia ca o societate sa fie dreapta daca fundamentele legale sunt strambe, si anume incepand chiar cu constitutia!
              aici nu vorbim de inexactitati care deschid usa interpretarii, aici vorbim de pervertirea unor principii de drept. pe un astfel de fundament nu se poate construi nimic durabil.
              s-a facut atata valtoare cu garantarea proprietatii in constitutia initiala, dar lucrurile serioase nu le-a dorit nimeni abordate. nu ca proprietatea nu este esentiala, eu chiar ma judec pentru case nationalizate, dar protectia oferita de constitutia din ’91 era absolut suficienta in acest domeniu, si o sa radeti poate, proprietatea era garantata chiar si de statul comunist – desigur, din ce in ce mai restrictiv, nu mai aveai dreptul decat la una etc., dar proprietatea era garantata! a fost un much ado about nothing tipic dambovitean.

            • Domnule Schmidt, cred ca exagerati. Chestia aia cu „incalcari grave” ati avut-o in vedere? Dar astea sunt situatii limita si au fost tratate mai neortodox in constitutie tocmai pentru a asigura un control intre institutiile statului si a preveni situatia in care o putere/institutie o ia razna. Nu sunt specialist in constitutie dar inteleg ca asta ar fi fost motivul si era justificat in perioada cand tocmai iesisem din dictatura comunista. (Privind ambiguitatea in general, se gaseste in orice sistem legislativ, ca altfel n-am mai avea avocati si judecatori ci doar niste functionari.) Dar de aici sa tragem concluzia ca societatea nu poate functiona sau ca nu exista stat de drept… cred ca e prea mult si ne poate deturna atentia de la incalcarile flagrante ale statului de drept si ale constitutiei (acolo unde nu mai vorbim de nicio ambiguitate). Perfectiunea n-o putem atinge, asta nu inseamna ca nu putem distinge intre rau si mai rau – ca se pare ca astea sunt variantele care ni se ofera. Desigur dvs. aveti in vedere o varianta care nu e rea deloc ci e chiar buna. Sa speram ca vom avea si asa ceva odata!

            • sehr geehrter herr singet,

              din pacate acest principiu fundamental stramb constitutional se continua si in alte prevederi constitutionale si se revarsa zilnic in societate – prin instrumentul ordonantei de urgenta, care intra imediat in vigoare, in limba juridic produce efecte in circuitul civil. ea ulterior, cand se va fi aplecat parlamentul asupra dansei (poate fi si peste trei ani!) devenind neconstitutionala. si acum avem o situatie interesanta din doua perspective: primo – iar nu exista nici o sanctiune, secundo – contractele care s-au facut in baza ordonantei neconstitutionale produc efecte pentru ca legea nu retroactiveaza. asadar, sehr geehrter herr singer, s-a cladit un edificiu juridic, si am convingerea ca nu din motive de superficialitate, ci din motive temeinic cunoscute si exploatate, profund gaunos. de aceea eu tot zic ca nu s-a atacat nici un stat de drept – s-a atacat doar dreptul unora de a exploata o situatie iar eu spun foarte clar ca nu doresc ca astialaltii sa o exploateze la fel, conform principiului deja ultracunoscut „hotii nostri fura mai putin ca hotii lor”. atat timp cat o administratie, ABSOLUT INDIFERENT DE CULOAREA POLITICA!!!, functioneaza sub imperiul acestei aberatii legale nu se poate naste nimic bun. cred ca este timpul, si ma refer la lucruri esentiale precum este guvernarea unei tari nu chiar mici, sa nu mai lasam usile larg deschise si sa „suspectam” de bune intentii cei care in absenta noastra ne calca pragul.

              atat timp cat guvernul face legea in baza careia acorda contracte, subventii si altele, atat timp nu avem stat de drept, caci separatia puterilor in stat de facto nu mai exista si de jure este „negociabila”.

  6. Din pacate aveti mare dreptate, e greu sa mai speri intr-o intorsatura cu 180 de grade a situatiei. Eu am o explicatie pentru asta, inca nu s-a atins masa critica de doritori de schimbare, suntem inca dominati de cei carora sistemul promovat de USL le convine, dominati de lenea de a gandi sau simpla neputinta.

    E totusi imbucurator ca cei care doresc binele reusesc sa se exprime indeajuns de articulat, insa observ o patima prea mare, izvorata probabil din frustrare, din neputinta de a schimba ceva si cred ca se preteaza o deconectare cinica si o analiza rece a situatie cu scopul de a identifica si incerca convertirea celor care pot fii convertiti. Aceasta disperare pe care o simt in exprimare nu face bine, e prea sentimentala si lupta pe un teren pe care nu sunt sanse de castig. Suntem mult prea sentimentali si de aceea nu reusim mai mult.

    Poate ma repet, nu cred ca se va schimba directia actuala dar e o sansa sa creasca masa celor care „deschid ochii”.

    Succes in continuare!

  7. Doresc sa exprim mai clar expresia „deschi ochii”. In contextul actual alegerile sunt limitate, oricine are standarde mai ridicate in directia politica poate remarca lipsa unei adevarate alegeri.
    Sunt intru totul de acord ca USL-ul e varianta cea mai proasta, insa trebuie sa vedem care sunt si celalalte variante si sa nu le acceptam ca atare. Sigur, e intotdeauna o alegere intre A sau B, dar a „deschide ochii” inseamna pentru mine ca tot mai multa lume va putea gandi pe termen lung, isi va ridica standardele iar atunci cand masa critica se atinge vom trai schimbari reale.
    Este un bun exemplu, atat in sensul ca mergem in directia buna cat si in sensul ca drumul e totusi lung, ceea ce se intampla cu Comisia Macovei in ARD.

  8. domnule tismaneanu, esecul ne apartine si trebuie sa ni-l asumam. trebuie sa rezistam tentatiei de a-l pune in carca urangutanilor, rinocerilor si vadimilor, pentru ca nu ne ajuta cu nimic. acesti urangutani au putut porni „asaltul” tocmai pentru ca poporul ii vrea asa cum sunt. iar poporul vrea binele tarii, atat cat il poate intelege. ganditi-va la imaginile de la mitingul USL. oamenii aia nu si-au propus in nici un caz sa distruga tara asta. din contra, vor in mare ce vrem si noi. vor sincer o tara ca afara, din pacate prin mijloace care conduc in directia opusa. asaltul urangutanilor este expresia esecului argumentelor si valorilor noastre in fata argumentelor lor. we have to give them that. in sens mai larg cred ca putem vorbii de un mare esec al condamnarii comunismului la nivelul omului de rand, din acelasi motiv. argumentele noastre nu au nici pe departe „appeal-ul” argumentelor lor ( tocmai va citesc the devil in history). din pacate e de inteles ca pierdem de data asta. e mai important sa vedem unde am gresit decat sa punem esecul in carca lui ponta sau el crin. e pana la urma e un mare noroc ca n-au altii mai buni in frunte.

  9. Ce se intimpla in Romania este asemanator altor tari, cu unele diferentieri aceeasi linie politica este imprimata de puteri si supraputeri.
    Pentru cel care imparte este necesar ca mai intii sa divita si sa invrajbeasca.
    Aceasta linie este practica si s-a aplicat si se va aplica in continuare fara ca nimic sa o poata impiedica, incetini sau redirecta.
    Istoria se scrie cu brutalitate, singe, pierderi si fara scrupule.
    Practic este un fascism indus, preluat de politicieni care au puterea discretionala asupra supusilor.
    Asa este piesa si nimeni nu o poate schimba.

      • Forma gramaticala este corecta.Prularul se foloseste de la un anumit numar in sus dupa cum doreste vorbitorul.

        Tot la subiect:
        -fiecare om are posibilitatea sa-si exprime opinia care se poate schimba de la o zi la alta.
        exemplu: daca soacra spune altfel trebuie sa zici ca ea
        cu marimile nu poti ca sa te pui, nu-i bine sa te contrapui

        Nu am spus ca de vina sunt imperialistii ci exista puteri si supraputeri in afara statelor si acestea sunt intotdeauna cu un pas inaintea statelor.
        Padurile din tara se defriseaza de particulari si nu de state..Presa este plina de dezvaluiri precum mafioti de toate culorile si din toate tarile.
        Mafia organizata este pe nivele si pe tot globul.

        Nu stiu cum se intimpla ca la cei mici si oropsiti dezorganizarea este prezenta peste tot.
        Romania nu se poate mindri cu politicieni destoiniic, ca dovada performantele din ultimii 22 de ani.
        La fel si alte tari o duc la fel sau mai rau.

        In schimb o tara mare precum Turcia a prins o pirtie buna si se dezvolta dupa ce politicienii au avut grije sa se organizeze si sa beneficieze de colaborari precum Germania, Israel fata de care s-au aratat nerecunoscatori si acum incearca sa o dreaga.
        Dar la sfirsitul fiecarei zile Turcia merge mai bine decit in ziua precedenta si importanta ei in zona creste.

  10. „Până atunci însă nu va lăsa piatră pe piatră în România, căci de 22 de ani nu ştiu formaţiune politică atât de pornită pe pângărire şi distrugere.”

    Aceasta ultima fraza din articol imi aminteste de Babilonul antic, caruia, asa cum i s-a profetit, a ajuns o cetate pustie. Exemple de tipul Babilonul se mai regasesc in Biblie, insasi Mintuitorul plingind pentru cetatea Ierusalimului, spunind ucenicilor ca nu va ramine „piatra peste piatra”.
    Din pacate, ne inscriem pe aceeasi traiectorie, a natiunii care nu cauta si nu cunoaste Cuvintul lui Dumnezeu.

    • Mai Petrica, cuvintele lui Isus se refereau la o reformare si nu la o distrugere.
      Imagineaza-ti ca Viata e un turn (un bloc turn, un „zgarie nori”) la care fiecare
      „trecator prin viata” punem cate o caramida, cate o caramida pe care „Timpul”
      ne-o da la mana sa zicem cam cu viteza de „o caramida pe secunda”.
      Daca nu ne miscam repede, ne punem caramida si lasam loc liber urmatorului,
      blocam „banda” cam ca Chaplin in „Timpuri noi”
      Acum imagineaza-ti ca in prima perioada (deci la baza) s-a zidit cu caramizi
      uscate la soare, apoi cu din cele „tiganesti” , mai tarziu cu „caramida presata”
      si tot asa.
      Acum intra in ecuatie „problema lui Tezeu”, aceea de a omului ajuns la nevoia
      de a-si reconstrui barca in plin ocean, incercand sa mute „piesele bune” in
      locul celor putrede, sa nu prapadeasca cam nimic simultan cu a se sustine
      si pe el insusi, simultan si cu a-si procura hrana, simultan si cu faptul ca vrea
      nu vrea trebuie sa-si hraneasca trupul si cu „somn”, si cu imprevizibilitatile
      oceanului.

      Ca si atunci cand s-a daramat casa pe tine (iar tu esti un Robinson singur
      pe o insula) iei „piesa cu piesa” cureti si incerci sa salvezi tot ce se poate
      refolosi iar cand te apuci sa reformezi, „piesele” mai rezistente care,
      din motive cronologice erau deasupra, le pui acum in partea de jos,
      In noua asezare este foarte putin probabil ca doua pietre care au fost asezate
      una peste alta in construcctia anterioara sa se regaseasca asezate la fel si
      aici.
      Ma rog, cam asa. Dar nu era vorba de distrugere, cum au transformat
      povestitorii, in atata amar de vreme, mai intai din aceea ca Isus nu era
      un demolator ci un constructor.

  11. Dupa prima incercare nereusita de suspendare a presedintelui Basescu, toti din opozitie s-au transformat in rinoceri (cum i-a numit un amic!). De ex: unui tip din opozitie i se pune o intrebare banala: „Ce parere aveti despre cresterea viermilor de matase in Romania?” Raspuns:”Datorita faptului ca Traian Basescu a dat ordin sa se taie toti duzii de pe marginea soselelor cresterea este in regres. Dar T.B. n-a facut numai atat. Intretine un climat………..etc,etc” Si acum cand nu mai are o importanta asa mare, uitati-va la emisiunule anumitor posturi de televiziune si veti vedea ca nu poate sa treaca un minut fara sa se pronunte numele lui T.B.Apoi cand au vazut ca nu e suficient au trecut la Emil Boc si mai ales la Elena Udrea. Treaba e bine stiuta. Acum au inceput sa „discute” despre anumiti posibili candidati la posturi inale. Uitati-va astazi la un posibil pushcarias (Fenechiu) care il face hot pe MRU. Asa ceva nu mi-as fi putut inchipui.
    Cat priveste fostul presedinte Constantinescu, intrebati-i pe fostii lui colegi de catedra de la Fac. de Geologie ce parere au despre el si veti vedea ca nu e nimic anormal.
    Despre dl. Giurescu nu pot decat sa citez din marele poet:”ce-i mana pe ei in lupta?” Intortocheate sunt caile Domnului. Si sufletul omenesc aidoma!
    Stati linistiti, nu Regele Mihai l-a pus pe C. Nistorescu pe lista. ( Ca sa fac o paranteza, nu prea ma mai omor dupa Rege, de cand daca pronunti cuvantul Rege apare duda!!!!)

    • E senil. Decoreaza pe oricine il sustine in a recistiga tronul, indiferent de persoana.

      E unul din motivele pentru care sint republican.

      • Sper ca nu cel mai important motiv…Caci sa fii cam senil la 91 (si ai vazut cu cata augusta atitudine ii duce?!) nu e neobisnuit, e omeneste…Te-ai gandit cum ai fi, eventual, la 91?! Si nu, nu mi-o baga pe-aia cu „sa nu mai iasa in public, sa nu se mai expuna”- ca nu se iese la pensie din Regalitate…Daca esti pe picioare, nu scuipi cand vorbesti si legi 10 cuvinte cu noima, iti continui rolul de Rege pana mori. E jenant sa facem bascalie de adanci batraneti, e de prost gust…Iertare.

        • Il cunosc bine pe profesorul Dinu C. Giurescu. L-am intalnit in anii 80 adeseori la New York, am mentinut apoi relatii cordiale. Dupa 1990, am facut numeroase emisiuni impreuna la „Vocea Americii”. A vorbit la New York la lansarea cartii mele „Stalinism for All Seasons”. El este cel care a propus cartea mea „Fantasmele salvarii” pentru Premiul „Dimitrie Onciul” al Fundatiei „Magazin Istoric”. Din varii ratiuni, intre care respectul pentru opera sa ca si pentru persecutiile suferite de el si de familia sa in anii comunismului, ma voi abtine sa comentez decizia sa actuala. Din pacate, ea vine dupa una anterioara, cand a acceptat sa faca parte dintr-un cerc de istorici sustinut, inclusiv logistic si financiar, de Gigi Becali, al carui scop, formulat de patronul Stelei, era sa produca „o istorie adevarata a Romaniei”. Animatorul era Alex Mihai Stoenescu. Inteleg ca ulterior Becali a a decis sa-si retraga sprijinul si povestea s-a incheiat. Dl Giurescu facea parte din acel Centru de Istorie a Romanilor alaturi de controversatul Gh. Buzatu, dar si de doi istorici din mainstream, Mihai Retegan si Ioan Chiper.

    • As putea raspunde, dar ma rezum la a indica o situatie similara: dec. 2003 Regele Mihai urca pe scena Ateneului si inmaneaza o medalie actualului puscarias – pe atunci PM.

      Este grea viata, si nu are legatura decizia luata cu varsta.

      Regele Mihai ramane o personalitate, din pacate prea putin cunoscuta de romani.
      Afirm, fara frica, ca securitatea, aceea si aceasta, a avut un rol important in minimizarea personalitatii si in incercarile de compromitere.

  12. News update: sintem si am fost mereu linga Moldova si Ucraina, atit fizic cit si spiritual. Incercarile de occidentalizare trebuie sa se infiripe intii in sistemul de educatie pentru a ne desprinde de mentalitatea asta.

    D-aia isi si permit „urangutanii” ceea ce isi permit. Pot sa spun insa ca atit USL-ul cit si (din nefericire) PDL-ul sint in egala masura vinovate de situatia creata. In mod cert avem o clasa politica care trebuie lustrata, in totalitatea ei (indiferent de partid, daca a avut functii politice, sa fie pus pe liber). Cred pur si simplu ca a arata numai intr-o parte dovedeste naivitate, fara legi care sa previna (de exemplu) capusarea sau fara legi organice bine structurate nu avem sanse in fata viitorului.

    Cu cit toleram mai mult aceasta clasa politica, cu atit creste sansa ca un dezastru de proportii sa se intimple. Cei din USL vor plati economic, anul de gratie 2013 nu se anunta prea bun. Nu pot decit sa ma rog la acel d-zeu inexistent si / sau surd sa nu gasim bani sa ne imprumutam la anul (si cum cei din USL sint anti-UE si anti-US, e foarte posibil sa nu fie sustinuti). Ar fi ceea ce ar impinge Romania in strada, ocazie de neratat pentru noi de a-i trage putin de urechi si a le da un sut de adio drept intre fese, tuturor.

  13. domnule Tismaneanu, asta e situatia. o tara de ciumpalaci si urangutani. o tara in care pleava isi linseaza elita.
    respect!

  14. Greseala este aceea de a accepta pe cineva sau ceva :deasupra” legilor – sa ii spun cauza externa, de sistem.

    Si cum nimic nu este intamplator se mai adauga lipsa asumarii responsabilitatii – cauza interna ce tine de persoana.

    Pana la urma este un respect pe care ti-l acorzi si un respect pe care il acorzi celor din jurul tau atunci cand faci o alegere, intreprinzi o actiune.

    Toate marile orori din actuala conjunctura din RO cred ca le-as putea descompune in aceste doua cauze: interna – strict legata de persoana – si cealalta externa – legata de sistemul in care operezi.

    De ce s-a dus Regele Mihai I sa consfiinteasca o lucrare fortata, in afara legilor?
    A acceptat plasarea deasupra legilor. Este Regele supus legilor? Raspunsul meu este DA. Legea ar trebui respectata de Rege, Primar si de fiecare simplu cetatean. Exista o responsabilitate a fiecaruia de a semnala depasiri, fortari de lege. Foarte bine ca a existat o persoana care a semnat si a declarat ca nu intra in acest joc. Si-a inteles responsabilitatea. Lucrarea putea sa ramana fara inaugurare, dar se putea multumi pentru eforturile intreprinse…Ma astept la exemple de la mai marii stapani, iar daca nu le vad inseamna ca maine voi incerca si eu sa fac la fel la ei…

    Cum este posibil ca la cererea „turnatorului” Felix sa accepti propunerea de a urca in Parlament? Pozitia exprimata de dl. Giurascu o considerat eronata, afectata de o cauza interna – lipsa unei responsabilitati prin inregimentarea intr-un partid al „turnatorului”. Nu existau cai de evitare in aceasta cauza? Nu mai sunt si alte partide? Ba da! Nu se putea candida ca si independent – daca era asa de arzatoare dorinta de a intra in viata parlamentara a cetatii? Aici in pare ca eroare apartine integral dl. Giurascu si nu are legatura cu faptul ca domnia sa este o persoana cu mult mai multe calitati decat poate unii care sunt deja acolo. Daca are aceste calitati, trebuia sa le probeze in modul in care nu intra intr=un joc la limita, sa ii spun asa, mai modest…

    La capitolul ASA DA as mentiona cazul dnei Monica Macovei care raspunde legilor si isi asuma responsabilitatile personale. Vezi pozitia doamnei referitoare la nominalizarea propunerilor ARD pentru Parlament. Niciodata, nici un partid sau nici o alianta nu au acordat atata transparenta in acest proces care este extrem de important si in acelasi timp dificil. Sarcina Comisiei de Etica s-a incheiat, Felicitari comisiei, cu mentiunea speciala pentru doamna Monica Macovei! Mai departe, democratic, responsabilitatea a fost preluata de sefii de partide. Le doresc sa isi asume deciziile si daca votantii vor fugi, sa demisioneze.

    In acest sens, ma asteptam ca Elena Udrea sa nu mai candideze dupa numeroasele esecuri in organizatia de la Bucuresti. Nu s-a intamplat. Ma asteptam ca Roberta Anastase sa purceada cu decenta si sa nu mai candideze, nu s-a intamplat! Vom vedea scorurile care vor arata mai bine ceea ce crede electoratul despre…

    Daca se dovedeste bun simt, echilibru, putere de munca si de lupta, consecventa si corectitudine- etica chiar si in confruntarile cand adversarii depasesc limitele, cred ca batalia cu urangutanii se poate castiga!

    Daca fiecare in parte am lua decizia de a respecta legile pentru sine si pentru cei din jurul nostru si de a ne asuma responsabilitatile care ne revin, urangutanii nu ar avea cu cine sa lucreze si s-ar trezi striviti de presiunea publicului constient de alegerile pe care le face.

    Masa larga nu vrea sa creada ceea ce vede acum, intelege, dar nu accepta schimbarea. Si acest lucru va costa scump.

    Sunt de acord cu domnul Cartarescu ca daca urangutanii se instaleaza confortabil la putere dupa alegeri, nu va exista o alta iesire decat dupa o noua cadere in abisuri!

    Orice natiei are conducatorii pe care ii merita!

    Cu ganduri bune!

  15. „Cei interesati de un schimb de mesaje intre dl Paul Cernat si mine, cu trimitere directa la textul de mai sus, pot citi forumul articolului:

    http://www.revista22.ro/noua-maree-verbala-inapoi-la-neamestecul-in-treburile-interne-18846.html

    Am citit si articolul dvs. din Revista 22 cat si pe cel al d-lui Cernat din Observator Cultural. Interesant schimb de idei, reprezinta de altminteri ce asteptam sa citim, noi cei mai putin avizati sau neavizati, intr-o lume asezata si civilizata. Observatiile d-lui Cernat sunt argumentate, este pana la urma un punct de vedere, poate influentat de apartenenta criticului literar la o generatie mai tanara decat cea din care face parte dl. Cartarescu (alte experiente, alta perspectiva). Nu incape indoiala pentru mine, dl. Cartarescu este foarte afectat de atacurilor recente, de asocierea domniei sale cu persoana presedintelui (neintemeiata in intregime pentru ca dl. Cartarescu nu s-a sfiit sa critice derapajele lui TB). Nu merita sa insiste in justificari in fata unor asemenea enormitati. Trebuie sa invete sa le depaseasca si sa mearga mai departe.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro