vineri, martie 29, 2024

Asimetria Ponta–Iohannis

De la alegerile din ’90 n-a existat o discrepanță atât de mare între prezidențiabili. Totul îi aruncă în antiteză pe Victor Ponta și Klaus Iohannis, de la alcătuirea interioară până la parcurs, opțiuni, scopuri și exprimare – ceea ce explică idiosincrasiile accentuate față de unul sau față de altul și bizareria celor două confruntări televizate.

Victor Ponta este produsul pur, distilat până la esența ultimă a unui fel de a face politică: folosirea tuturor mijloacelor în acapararea puterii pentru protejarea mafiei care te susține. Sigur, nu e PSD-ul singurul partid care a practicat jocul ăsta, dar e cel care a făcut-o sistematic, fără să urmărească altceva, fără „deraieri” democratice, cu un cinism, un aplomb și o forță unice, odată ce poartă în codul său genetic moștenirea național-comunismului. E lesne de înțeles de ce PSD-ul l-a așezat pe Victor Ponta în frunte: trebuie să recunosc, este un produs remarcabil. Nu-i ușor ca, pus în fața unui plagiat limpede ca lumina zilei, să declari senin că regulile ghilimelelor erau altele acum zece ani. Orice om ar avea un mic recul, un tremur, ar ezita să spună o enormitate grav compromițătoare. Și sunt o mie de alte exemple. M-am întrebat mereu de unde îi vine tăria asta imperturbabilă nu doar de a minți sfruntat, dar de a împinge dincolo de limite aberația. Nu e de-ajuns că a fost școlit în toate relele de Adrian Năstase, mentorul lui n-ar fi fost în stare de asemenea performanțe, el se cantona în aroganță și mințea neconvingător pentru că își punea o mască. Victor Ponta nu poartă nici o mască, e pur și simplu un mutant, un individ la care selecția PSD a dezactivat nu numai organul moral, dar și organul prin care te pui în cauză pe tine însuți, cel care te face să eziți pentru o clipă, să ai măcar vagi dubii. Nimeni nu putea apăra mai convingător o cauză malefică decât un mutant în stare să afirme răspicat că negrul e alb.

Klaus Iohannis, pe de altă parte, nu e un produs autentic al lumii noastre politice. El provine din administrație, iar faptul că nu are reflexe de politician versat e, în ochii unora, un avantaj, în ai altora, un dezavantaj. A avut pesemne ambiția de a-și testa limitele competenței organizatorice – și i s-a oferit prilejul să intre în PNL, unde juca rolul de pasăre exotică. Tocmai prezența lui atipică a devenit tentantă pentru niște politiceni în căutare de figuri necompromise. Și, în felul ăsta, s-a angrenat într-o mișcare asupra căreia nu avea controlul, navigând periculos în momente tulburi. Ce-i reproșează Ponta este că nu face parte din acea specie de liberali care convin PSD-ului, aceia cu care împarte ambiguitatea interlopă. Notorietatea în alt plan decât cel strict politic l-a propulsat în politică – în fruntea PNL-ului, apoi în rolul de prezidențiabil. Și, odată ajuns aici, n-a dat semne că ar fi dispus la jocuri de culise, la aranjamentele cu care cei în mijlocul cărora se află sunt atât de obișnuiți. În ciuda insistenței obsesive cu care Victor Ponta vrea să-l lipească de alți politicieni, temeinic înnegriți în prealabil de propagandă, Iohannis e mai curând un candidat independent cu vederi liberale. Un candidat paradoxal în raport cu fauna de la noi.

S-a spus de multe ori, pe multe voci, că nu-l vedem pe „adevăratul” Iohannis, că „omul” nu se dezvăluie, că e rece, inert, ba chiar că nu se află nimic acolo, că e un om de paie. Nu știu la ce se așteaptă acei subtili psihologi – să facă cu ochiul, să dea numere lacrimogene, să cânte, să danseze și să se îmbete în public, să se confeseze primului venit, să-și pună o șepcuță pe care scrie „Mândru că sunt sibian”? Mi s-a întâmplat să petrec mai mult timp în Elveția, am întâlnit oameni care ocupau poziții înalte în politică, administrație sau societate, și trebuie să spun că nici unul dintre ei nu satisface exigențele psihologilor noștri. Erau pur și simplu oameni care își vedeau serios de treabă, foarte politicoși, dar mai curând reținuți – ceea ce nu înseamnă că aveau un deficit de personalitate. Dacă petreceai o seară la restaurant cu ei, se dovedeau cât se poate de umani, după ce se stabilea un contact favorabil puteau discuta deschis cu tine. În Elveția, un comportament ca acela la care se așteaptă criticii lui Iohannis ar fi considerat de prost-gust, mai rău, s-ar zice că individul își maschează în felul ăsta incompetența. Fiindcă acolo esențiale pentru un politician sunt competența și eficacitatea. Bănuiesc că în Germania lucrurile stau cam la fel – și eu unul nu văd un Iohannis gol pe dinăuntru sau șters, ci doar unul care aparține altei civilizații. O civilizație din care n-ar fi rău să deprindem și noi câte ceva.

Mie, dimpotrivă, personalitatea lui Ponta îmi dă fiori. Acolo văd într-adevăr ceva periculos, în spatele imaginii de fațadă: o ambiție patologică, în stare să inhibe reacțiile firești, și apetitul neverosimil pentru lingușeală. Dincolo de stupiditatea ei, lozinca „Mândru că sunt român” conține o doză de lingușeală la care e ciudat că românii nu prea reacționează. Fiindcă, altmiteri, dacă te întâlnești cu unul care te lingușește nerușinat, reflexul tău e să-l privești cu suspiciune și să-l eviți. Se pare însă că ce e valabil la nivel individual nu mai e valabil la nivel colectiv. Or, spre ghinionul lui, Iohannis nu e degrabă lingușitor, ca Ponta.

Și în planul faptelor cei doi stau foarte diferit. Isprăvile intelectuale ale lui Victor Ponta se reduc la un plagiat ordinar. Klaus Iohannis, din câte aflu, s-a dovedit a fi un bun profesor. Din performanțele de procuror ale primului n-au ieșit la iveală procese răsunătoare. Tot ce știu este că a avut legătură cu întâmplarea tragică în care un alt procuror s-a sinucis. Povestea lui Panait va rămâne probabil pentru totdeauna un mister, iar Victor Ponta afirmă că n-are nici o vină. Apoi, simbolice pentru activitatea sa politică sunt schizofrenia din declarațiile primului ministru–parlamentar, episodul MTO și teleprezența permanentă și logoreică – „vobește gura fără el” se zice în popor. Pe de altă parte, Klaus Iohannis este un bun primar al Sibiului. Nu e vorba numai că a reușit să-și impună orașul drept capitală culturală europeană, dar, vizitând Sibiul, am observat că treburile merg bine dincolo de fațadă, că acolo s-a muncit temeinic, gospodărește, parcă se respiră un alt aer. E drept însă că lucrurile astea nu le știu toți românii, și fără îndoială nu le-au aflat morții din Teleorman.

În planul comunicării diferența dintre cei doi e iar uriașă. Klaus Iohannis nu vorbește grozav – nici măcar după standardele exprimării laconice –, iar asta, cred, nu pentru că româna nu e limba lui maternă. Are un grai tărăgănat-ardelenesc, abrupt, îi lipsesc experiența și apetitul discursurilor. De multe ori simți că n-are chef să vorbească. I se pare că e suficient să facă o afirmație, care trebuie luată de bună fiindcă e om de cuvânt, și e pierdere de vreme să dea mai multe explicații. Pe de altă parte însă, nu există un divorț între cuvinte și fapte. În cazul lui Victor Ponta, lucrurile stau pe dos. Emite multe cuvinte pe unitatea de timp (dar are un vocabular mai sărac decât Iohannis), cu un aplomb uluitor. Vorbește despre orice, lăsând impresia că se pricepe la toate – de la afaceri mondiale la sport. Problema e că faptele contrazic la fiecare pas vorbele. Își proclamă patriotismul, dar, prin complicitățile sale dubioase, subminează interesul național. Își exhibă religiozitatea, dar, prin târârea Bisericii în campanie, batjocorește tot ce poate fi curat în credință. Se declară pro-occidental, dar mișcările lui contravin valorilor occidentale. Face elogiul unei justiții independente, dar încearcă pe ascuns s-o sugrume. Și altele, și altele. Faptele sunt negativul vorbelor.

Cele două confruntări televizate au fost, cum am spus la început, bizare. Iohannis n-a avut cifre la dispoziție – cifre care altminteri n-au nici o relevanță, dar dai impresia de seriozitate dacă-ți bombardezi adversarul cu ele, tehnică pe care Ponta a stăpânit-o perfect. Ponta a fost clar mai informat și mai stăpân pe subiecte, demonstrând încă o dată diferența dintre politicianul standard al sistemului și simplul administrator. În privința asta a câștigat. Lipsit de prezență de spirit – și parcă nepreocupat de promptitudinea replicii –, Iohannis a ratat nepermis câteva momente-cheie. De pildă, în chestiunea plagiatului: Ponta a spus că a avut câștig de cauză în justiție – complet fals! Era în discuție o carte, nu teza de doctorat, iar justiția a spus că nu se pronunță. În privința tezei, dovada e limpede, iar Universitatea din București a dat un verdict tranșant: plagiat. Pe de altă parte, mi-e greu să-l acuz pe Iohannis că nu i-a pus contracandidatului acea ultimă întrebare. Nici eu nu știu ce l-aș fi întrebat pe Ponta. Ce întrebare să-i pui unui robot telefonic? Dacă una dintre afirmațiile lui Ponta ar fi fost atinsă de fals, atunci ai fi avut o cale de atac. Dar Ponta însuși e o construcție barocă de falsuri. Într-o discuție ruptă de fapte, e greu să-l încui. Cu gura lui, fără să clipescă, a zis că acum zece ani altele erau regulile ghilimelelor. Între Ponta și un om normal e o diferență de cod genetic, care paralizează. Nici eu nu cred că aș ști să vorbesc cu un mutant.

Dacă vezi transcrierea dialogului, Ponta iese în avantaj. Dar mai sunt lucruri care nu se citesc în text, ci apar doar în film: mimica, gestica, reacțiile. Prezența umană a lui Ponta a fost nulă – un robot telefonic, care n-a fost pus în încurcătură de vreun MTO. De partea cealaltă, am văzut un bărbat calm și politicos, cu o personalitate accentuată și în același timp reținută. Victor Ponta a apelat în permanență la tertipuri golănești – s-a băgat în vorbă imediat ce se lăsa tăcerea, ba chiar și atunci când Iohannis răspundea. A fost probabil sfătuit să fie cât mai prezent în discuție, să pară că el o conduce, să dea încontinuu verdicte despre calitățile preopinentului, să-i judece prestația. L-a înțepat mitocănește la fiecare pas pe Iohannis, și a făcut-o metodic, programat, sperând că în felul ăsta obține câștig de cauză. Habar n-am cum au privit telespectatorii, statistic vorbind, asemenea tertipuri. În calculele lui (și ale echipei) Victor Ponta a pariat pe orbirea publicului în fața golăniilor.

În general, campania dusă de Victor Ponta a pariat pe tot ce se poate găsi mai josnic la români: șovinism, intoleranță religioasă, gustul pentru măscări și abjecție. Contracanditatul lui e altfel – cu avantajele și dezavantajele de a fi altfel, de a evada din orizontul de așteptare pregătit de PSD. Dar alegerea nu e între doi oameni, ci între două lumi. Acum 150 de ani, elita politică românească a ales bine. Duminică trebuie să aleagă poporul.

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

    • Exceptional, felicitari pt claritatea si justetea viziunilor dvs asupra celor doi. KJ e un serios , competennt, discret si cu bun simt, impartasind valorile civilizatiei vestice, iar celalalt e un robot telefonic periculos. KJ e inteligent in sens clasic, Ponta e un smecher mutant. Felicitari!

        • dincolo de diferentele intre aceste doua persoane
          exista inca diferenta intre Transilvania si Regat
          despre asta nu se poate citi ! de ,unitatea patriei
          in Timisoara sau Cluj ies citeva mii ptr Johannis
          in Galati ies citeva mii ptr Ponta

  1. Aveti perfecta dreptate. Acelasi lucru l-am simtit si eu in ultima vreme : diferenta enorma dintre cei doi…Educatie, cultura, traditie, stil. Ati exprimat excelent totul si ma bucur ca nu este evident doar pentru mine si sper sa fie si pentru altii, pentru 51 % dintre cei care vor vota.
    Le-am spus acest lucru unor prieteni inca de aseara si am mai spus ca „daca romanii chiar vor altceva si vor sa mearga mai departe cu cineva care are ( si ) clasa, pe langa alte calitati, voteaza Iohannis, daca nu…” nici nu vreau sa ma gandesc !
    Ma intreb daca dincolo de paine si circ oamenii mai vor si altceva. Iohannis pare ca vrea sa munceasca pentru paine, fara sa faca circ.
    Vom vedea cati apreciaza asta.

  2. :) cam asa i. ce ar mai fi de zis ?
    hollywoodul a creat terminatorul. ciuruit de gloante si obuze, cu fata tumefiata, pleaca, nu inainte de a rosti „i ll be back ul” care ingheata singele in venele fortei raului.
    psd ul dupa un sfert de veac a produs mutantul.
    acuza l de minciuna si ti va raspunde cu alta minciuna, da l afara pe usa si ti va intra pe fereastra, cind pres de sters pe picioare, cind mindru (ca i ce !?). ma tem ca n aceste conditii este indistructibil. nu degeaba si a tras consilieri americani. vrea sa mpace si vestul si estul. si n caruta si n teleguta. si capitalist si comunist :)

    • Aveti dreptate, ce s-a nascut din comunismul securist, dupa ‘ 89, e infinit mai pervers, caci corcit, sulemenit, cu acte false, bulbuca ochii spre vest, unde-si impinge copiii si conturile dar topaie hora, mandru ca-i roman, are ca unealta imbatabila confuzia metastazata si ca scop pe termen scurt, mediu si lung: CONTROLUL TOTAL, ca si strabunul sau.
      O cronologie bezmetica bantuie tarisoara, am tot zis. Este coplesitor ce simbolizeaza acesti 25 ani. Ce de motive multiple de „sarbatoare” vom avea curand. Sunteti pregatiti?!

  3. Din pacate poporul e un organism din care cea mai mare parte a muschilor si creierului au plecat aiurea prin toata lumea civilizata; sunt grefe in alte organisme. Voteaza poporul… hah.

  4. Două motive pentru care nu accept judecata domnului Vlad Zografi (”șovinism, intoleranță religioasă, gustul pentru măscări și abjecție”)

    1 – Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (catalogul drepturilor fundamentale elaborat de Consiliul Europei) a fost semnată pe 4 noiembrie 1950 la Roma și intrat în vigoare pe 3 septembrie 1953) a fost ratificată de România abia la data de 20 Iunie 1994. Acum două decenii.
    În tot acest timp nu a existat nicio preocupare pentru diseminarea acestor principii fundamentale de drept în zestrea etică a unei populații care abia ieșise din sistemul abrutizant al dictaturii.
    Nu trebuie să mire pe nimeni că strunele moralei noastre nu reacționează la stridența derapajelor produse de restaurația cleptocrației securisto-comuniste.
    Doar tinerii care nu se născuseră încă în Decembrie 1989 se dovedesc a fi neinfectați.

    2 – Cel puțin 3 milioane de români aflați în plină putere de muncă trăiesc departe de țară și își exercită competențele în mediu concurențial, singurul în care se manifestă plenar principiile care privesc Drepturile și Libertățile Fundamentale. Atunci când sunt confruntați direct cu josnicia actualei puteri din România acești români reacționează violent dar, nefiind în proximitatea Palatului Victoria, impactul acestui protest nu este resimțit la adevărata lui intensitate.

    • Cetățenii de la pct. 2 (sună groaznic) puteau sesiza instituția de la pct. 1 (C. E. D. O.) în noaptea zilei (sic!) de 2, fiind o chestiune de maximă urgență și extremă gravitate. Până acum s-ar fi pronunțat. „Pe plan local” s-a pronunțat C. C. R. care a găsit totul în regulă

    • Gresiti. SI Cehia (ma rog, pe atunci Cehoslovacia) a fost sub comunism aprig. Cunoasteti cum arata si cum merg acum treburile in Cehia comparativ cu Ro?

      Haideti sa renuntam la a mai cauta vina in ograda altora, fiei ei si conducatorii sau intelectualii nostri. Sa ne uitam la noi insine si sa mai apucam de fraiele responsabilitatii.

      • Am luat noi frâiele de mai multe ori dar, ce să vezi, le-am delegat unor vizitii care au luat-o prin arătură.
        Noi am vrut doar 300 de parlamentari prin Referendum (Legea Electorală prevede o norma de reprezentare de Un Deputat la 70.000 de locuitori și Un Senator la 160.000 de locuitori.
        Recensamantul din 2011 arăta ca suntem 20.121.641 de locuitori.
        Deci în Parlamentul actual ar trebui să fie: 287 Deputați și 126 de Senatori = 413)

        Ok, eu nu sunt pentru o singura camera, deci accept ce spune Legea Electorală și accept și 413.
        Dar nu acceptă PSD & Co astfel că acum avem un Parlament compus din 380 de Deputati si 151 de senatori.= 531.
        Mă rog, noi i-am votat dar nu în structura de acum.

        Ei au binevoit să migreze și au alterat decisiv echilibrul dat de alegeri. Și-au făcut o majoritate cu care acum ”ajustează” Legile după bunul lor plac. Ultima poznă este cea cu suspendarea legii alesilor locali timp de 45 de zile. Șantaj de cea mai joasă speță.

        Deci, atîta vreme cât clasa politică aruncă la coș voturile noastre, eu nu greșesc.

    • Finalul articolului mi-a adus in memorie ce am citit despre ce s-a intamplat „acum 150 de ani”. Era indepartat cel care demarase reformele si adus un principe strain sa „faca ordine”( nu intru in detaliile istoriei). Doar ca atunci exista un Kogalniceanu, care nu are nici un echivalent in ziua de azi.

  5. Aveti desigur dreptate. Daca Ponta va cistiga insa aceste alegeri, in Romania va incepe un experiment politic oarecum unic, nou. Asa cum spunea si Dl Liiceanu ne vom ras-buna in timp.
    Intrebarea este cu ce se aseamana acest nou experiment, unde s-a mai vazut asa ceva si cum s-a treminat?

    • Nu ne va aduce nimic aceasta antiteza.
      Indrazniti si deschideti ACUM Latrina 3. Le va aduce LOR. Sunt mai multi. Sa recunoastem si sa acceptam bizareriile democratiei.
      Dar ceva tin mortis sa subliniez: dl. Zografi zice ca-i da fiori Ponta. Zilele trecute ma gandeam ca Ponta e un ins cu care n-as urca in lift. La rosul de la semafor, in fata uriaselor lui zambete electorale, mi-am surprins o inclestare involuntara a mainilor pe volan. E o senzatie de frica fizica pe care am mai incercat-o la inceputul anilor ’90, cand ne ranjea atotputernic Iliescu.
      Ce blestem!

      • Din cand in cand, se intrunesc conditiile unui „test de aptitudini”, pe care trebuie sa-l dea o democratie. Fie ea incipienta, tanara, matura sau „originala”. Un test pe care acea democratie il trece sau nu. Un test ale carui rezultate sunt publice, accesibile intregii planete. Il respect pe Klaus Iohannis (pentru care nu am votat in turul intai) cel putin fiindca nu a incercat sa „ne vanda” un ambalaj care n-are legatura cu continutul „pachetului”. Desi, inca din fazele incipiente ale campaniei electorale, a fost criticat pentru ca e rigid, laconic, necomunicativ, Klaus Iohannis nu a incercat sa se schimbe, de dragul „marketingului politic”. Astfel, ne da sansa, noua, ca natiune, sa spunem ce ne dorim pentru Romania. Ne da ocazia sa spunem daca vrem circ si firimituri de paine sau daca vrem sa trecem in nivelul urmator – nivelul in care vom ajunge sa avem incredere in institutiile statului, in care vom discuta despre politica fara sa facem spume la gura si in care vom petrece mai mult timp citind si largindu-ne orizontul, decat privind avid la televiziunile de scandal.
        Dam un test de maturitate, ca natiune. Suntem un elev intarziat, care-si da testul de maturitate la 25 de ani, nu la 18. Ar fi bine sa nu absentam, la examenul asta. Sunt doi candidati suficient de diferiti, incat sa le usureze alegerea, chiar si nehotaratilor.

        Traian Basescu are sansa sa confirme, la final de mandat, un drum politic accidentat, presarat si de lucruri rele, dar si de lucruri bune. Imi doresc sa-l vad pe Traian Basescu, in dupa-amiaza zilei de duminica, iesind la vot si spunand ceva de genul „Desi nu aveam de gand sa ies la vot, am considerat ca este un moment mult prea important, in care orice vot conteaza. Am ales sa-mi calc pe inima si sa ies la vot. Am ales sa votez pentru acel candidat care pare sa aiba o mai mare dorinta de a continua un drum pe care am incercat sa conduc Romania, in ultimii 10 ani.” Un astfel de mesaj i-ar aduce, la final de mandat, respectul multor romani, zic eu. Si poate ar mai scoate niste oameni, la vot.

  6. Cred ca in Romania sunt doua lumi paralele si o alta care formeaza o masa inerta total autista.Una din cele doua lumi e cea care are principale trasaturi fuga de orice fel de munca [mai ales de durata],tendinta „aranjamentelor „duse pana la hotie toleranta extrema fata de aproape tot ce e rau si invidia.Cealalta lume e generic vorbind cea identica cu civilizatia occidentala pe care multi dintre noi cu mare satisfactie am regasit-o in afara tarii sau exista si in tara dar in cercuri restranse.Ponta nu interfereaza de niciun fel cu aceasta din urma absolut ca si cum n-ar exista..el tot ce face dar mai ales ce spune e pentru prima lume si nu-l va scoate nimeni de pe traseu ca pe tren.Din pacate o lume e prizoniera celeilalte fiind si mult mai putin numeroasa la fel ca doua cercuri concentrice in acelasi punct.Pana la uniformizarea lumilor va mai trece ceva timp.Nu in mandatul actual cum zicea cineva intr-un banc.Cineva caruia curand si poate din pacate ii vom simti lipsa.Sau poate nu!

  7. Este cea mai buna antiteza a celor doi care a aparut in presa romaneasca. Eu, acum cateva zile, am formulat aceasta aniteza cam asa: jongleurul si regele. Avand in vedere ultimele consideratii ale textului pe care-l comentez, cred ca nu e nevoie sa intru in amanunt.
    Din pacate, acum o ora m-am despartit de niste cunostinte mai in varsta sot si sotie, el neamt, svab din Banat, ea unguroaica. Oameni simpli care se uita doar la televizor si citesc ziarul local. Intrebat cu cine voi vota, le-am spus fara sa stau pe ganduri: Iohannis. Nu ma asteptam, avand in vedere originea etnica a sotului, sa am probleme. Sotia insa a parut un pic incurcata. Sesizand nedumerirea mea, mi-a spus cu jumatate de gura: mie Ponta imi pare mai simpatic. Sotul n-a zis nimic. Zambea doar asa sa-mi dea de inteles ca n-are rost sa ma ambalez pe chestia asta. Totusi am intrebat: cum asa, de ce e mai simpatic? Nu stiu, a raspuns ea, asa mi se pare mie.
    Desigur, cei doi nu au cum sa citeasca textul Domnului Zografi. Si nu numai ei. Cei care nu vor citi acest text de un adevar fundamental si cutremurator vor forma imensa majoritate a celor care se vor prezenta Duminica, 16 Noiembrie, la urne.
    Si pana la urma este firesc sa fie asa…

  8. Cine va plati pomenile? Contribuabilii corecti, cei care nu fenteaza fiscul cu salariu declarat minim si nu lucreaza la negru si gri. Cum? IMPOZIT PE VENITURI (SI SALARII, EVIDENT) DE 15%, 25% si 35%; CRESTEREA IMPOZITELOR PE CASE ,MASINI SI TERENURI CU 25% IN 2015 SI CU ALTE 25% IN 2016; INTRODUCEREA IMPOZITULUI PE CIFRA DE AFACERI IN LOCUL IMPOZITULUI PE PROFIT.
    Jupuire dura a celor care muncesc cinstit in folosul pomanagiilor si evazionistilor.
    Atentie ce votati duminica!

  9. Prea multi oameni s-au sacrificat pentru democratia romaneasca, pentru ca astazi sa-i contestam efectul cel mai firesc : majoritatea va decide pentru toti!
    Abstentionistii care-si imagineaza ca actul lor iresponsabil ii va situa „deasupra gramezii”, isi fac iluzii!
    Luni dimineata, cand se vor trezi la realitate, vor avea de negociat cu propria lor constiinta…

  10. E clar, cei mai multi nu-l plac pe Johannis, dar au si motive. Omu’ e neamt. Carevasazica, inseamna ca are oarece legaturi cu acea tara care a pierdut, in decurs de 20 de ani, doua conflagratii mondiale, dar care, acum, prin munca, seriozitate si ceva ajutor extern, este motorul economic al Europei. Nu mai punem la socoteala si faptul ca nu-i crestin ortodox. Asa le-a zis popa-n biserica, ca daca-l aleg pa neamt, isi tradeaza tara si neamul stramosec. Iar daca-l voteaza pe Ponta, pe neam, zic, dar asta nu le-a mai zis. :)) Cati dintre milioanele de saraci cu duhul, care voteaza pentru un chil de malai, au habar ca Romania Moderna a-nceput tot cu un neamt? Cel mai deranjant pentru multi mioritici, obisnuiti ca cei care ravnesc la Cotroceni, sa se maimutareasca in toate felurile pe la teveuri, e tocmai asta, ca neamtu pare decupat, si chiar este, din alta lume. Ca nu se bate cu bordura-n piept, ca el face, el drege, ca nu i se umfla venele-n tample racnind la un apucat la alalalt. Pacat, dar suntem inca mult prea departe de lumea civilizata, si, daca iese Mickey Mouse, chiar nu vreau sa-mi imaginez unde vom fi peste 5 ani. Cine mai rezista atat.

    • Sa dea D-zeu sa iasa Ponta si sa le iasa pe nas prostalailor care-l voteaza.Sa vedem cine-i scapa la anu de impozite marite si preturi umflate? cine le mai da pomeni, poate le da antena 3 si ma-sa lu Ponta.asa le trebuie. Iar noi astilalti sa ne caram, ca altfel va fi Revolutie. Peste un an tara o sa dea faliment in ritmul asta si cu ..istul asta in frunte.Completati cu ce vreti punctele.

  11. hmmmm un interesant elogiu adus lui Johannis ( laolatla cu o groaza de scuze pentru toate neajunsurile afisate de acesta ) imbinat cu o critica dura la adresa lui Ponta.

    • „Afisate”?… Hmmm… Un film prost poate avea un afis frumos. La fel cum un film bun poate avea un afis neatractiv. Vezi afisul, iti place, te duci la film, iar la sfarsit injuri, fiindca ai aruncat banii pe fereastra. Sau vezi afisul, nu-ti place, cauti informatii despre film, ti se pare interesant, il vezi, iti place, esti multumit. Duminica vom vedea cati romani vor alege filmul exclusiv pentru afis. Cam la asta se reduce totul, zic eu.

      Trebuie sa recunoastem, totusi, ca „o critica dura la adresa lui Ponta”, pe contributors.ro, este infinit mai civilizat exprimata decat o critica dura la adresa lui Iohannis pe RTV sau Antena 3. Cred ca si asta spune ceva, despre nivelul sustinatorilor celor doua „tabere” concurente. Cititori versus telespectatori… :) (evident, nu generalizez, vorbesc doar despre acei telespectatori care inghit, ca pelicanul, tot ce li se pune-n fata, pe sticla)

  12. trebuie sa recunoasteti totusi ca in spatele lui ponta sta o echipa absolut exceptionala.
    Eu unul m-am convins de asta in momentul in care a scos hartiuta in care arata cum e cu pensiile de 4 lei care sunt completate pana la 350…
    S-au gandit aia absolut la tot cu frica la o noua secventa MTO. Jos palaria.

    • La o intrebare n-a putut raspunde cu toata exceptionala lui echipa: Cum se organizeaza corect alegerile pentru Diaspora?

      „Si n-au invins” – Hanibal, E jebeleanu

      Felicitari presedintelui Johannis, felicitari poporului roman!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vlad Zografi
Vlad Zografi
De formatie fizician, Vlad Zografi este scriitor si dramaturg. In 1994 si-a susținut teza de doctorat în fizică la Universitatea Paris XI (Orsay). A publicat articole de fizică atomică teoretică în Physical Review, Physics Reports, Surface Science. A publicat volume de povestiri si a scris teatru, cu mare succes de public. Este coordonatorul colectiilor de stiinta ale editurii Humanitas.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro