Acum o săptămână, la unul dintre flash mob-urile Vă vedem din Sibiu, un domn care s-a așezat lângă mine mi-a vorbit, pătimaș, dar cu o furie rece și eticistă, despre „dezastrul românesc”.
Și a încheiat întrebându-mă așa:
– Asta-i Românie, domnule Vancu? Zău, asta-i Românie?!
M-am întrebat și eu, în săptămâna care a trecut de atunci încoace, dacă asta-i într-adevăr „Românie”. Și iată la ce concluzii am ajuns.
I. Ce am văzut la Bruxelles
În săptămâna scursă de atunci încoace, am fost la Bruxelles, la Parlamentul European, alături de alți cinci membri ai comunității Vă vedem din Sibiu, pentru a participa la o expoziție despre protestele din România, organizată de europarlamentarii Monica Macovei (de la Conservatori și Reformiști) și Sven Giegold (de la Verzi). Înainte de a răspunde dacă asta e sau nu Românie, să vă spun ce am constatat la Bruxelles.
Am avut întâlniri & discuții cu europarlamentari de mai multe culori politice, cu jurnaliști de la publicații belgiene, franceze și italiene. Toți, dar absolut toți știau despre protestele din România – și erau căzuți în admirația lor. Nu doar că nu e adevărat ce spunea doamna Andronescu, anume că protestele strică imaginea României; dimpotrivă, ele au operat un extraordinar upgrade de imagine al ei, făcând din România unul dintre cele mai apreciate exemple de civism pro-european. Și, de fapt, nu doar politicienii & jurnaliștii știu despre mobilizarea exemplară a românilor pentru apărarea statului de drept. În ultima zi, o delegație de liceeni din Austria și Olanda făcea o poză de grup în fața Parlamentului European. M-au rugat să îi pozez eu. Când au auzit că sunt din România, au izbucnit:
– A, e foarte tare (very cool) ce faceți acolo, luptând împotriva corupției! Keep it up!
Al doilea lucru important pe care l-am constatat, pe lângă upgrade-ul de imagine: europarlamentarii s-au hotărât, în sfârșit, să intervină decisiv în favoarea statului de drept, peste tot în Europa. Am asistat la o plenară a Parlamentului privind situația statului de drept în Polonia: pozițiile au fost foarte ferme. Statul de drept, s-a spus, e ne-negociabil: trebuie respectat peste tot în Uniune. În caz contrar, instituțiile europene vor trece la corecții. Sunt absolut sigur că aceeași poziție o vor avea și pe 7 februarie, când se va discuta situația statului de drept în România.
Am avut o agora, transmisă live pe pagina de Facebook a Vă vedem din Sibiu, cu Ska Keller, co-președintă a Verzilor, și cu Javier Nert, vice-președinte al Liberalilor europeni. Ploua înghețat, și totuși au acceptat amândoi să stea și să ne răspundă întrebărilor vreme de o oră bună. Când i-am întrebat de ce sunt atât de interesați de statul de drept din România, care nu e totuși bazinul lor electoral, doamna Keller mi-a răspuns că Uniunea e la fel de puternică pe cât e cel mai slab stat al ei – prin urmare, statul de drept nu trebuie să fie vulnerabil nicăieri în Uniune. Iar domnul Nert mi-a răspuns astfel: „Moldova e parte a Spaniei – iar Andaluzia e parte a României. Asta înseamnă Europa.”
Împreună cu Ciprian Ciocan și Sorina Stallard, am discutat cu malteza Roberta Metsola, cea care va coordona discuția despre România din 7 februarie. De asemenea foarte inteligentă și informată, doamna Metsola ne-a arătat că are suficiente resurse de umanitate pentru a se implica profesional și sentimental în dosarul pe justiție al unei țări pe care o înțelege mai bine decât 90% dintre parlamentarii români.
Pe scurt, am constatat în aceste trei zile la Parlamentul European că acolo se știe bine ce se întâmplă în România – și că s-a luat decizia de a se interveni, în sfârșit, decisiv în favoarea statului de drept. Fiindcă politicienii europeni au înțeles că România e o țară europeană, căzută captivă unor politicieni non- sau anti-europeni. Iar acest lucru l-au făcut evident oamenii din stradă. A spus-o tranșant Ska Keller: „Oamenii care ieșeau constant, continuu și nu le era teamă să spună ce gândesc și să aibă revendicări, așa cum ați făcut voi în România, ei au adus problema la nivel european. Să nu lăsați pe nimeni să vă spună că protestele voastre nu contează – fiindcă ele contează din plin.”
E un mesaj clar & limpede: Parlamentul European & Comisia Europeană s-au decis să acționeze după ce au văzut sute de mii de oameni pe străzi, vreme de un an întreg. Au înțeles (ne-au spus-o direct) că România e o națiune europeană – și, deci, nu va fi abandonată.
Ne vedem, așadar, în stradă. Am fost văzuți – e vital să continuăm.
Țara asta europeană, care protestează de aproape patru sute de zile în stradă – asta da, e Românie. Și merită salvată – și, împreună, o vom salva.
I bis. Un caveat la secțiunea bruxelleză
Însă, câtă vreme vom trimite în Parlament oameni ca Severin, Grapini, Becali și alții din aceeași făină, cei precum Ska Keller sau Roberta Metsola pur și simplu nu vor avea cu cine să lucreze în beneficiul nostru, al românilor. E nevoie să înțelegem cât mai repede asta. E chiar esențial.
Încă ceva mai țin să spun: după discuția cu Ska Keller, Mircea Gherman (magicianul care face live-urile Vă vedem din Sibiu) mi-a spus atât:
– Radu, e pentru prima dată când am simțit că politica poate fi de fapt ceva curat și nobil.
La cât de curată & de nobilă a fost România din stradă în ultimul an, știu sigur că avem resursele să facem și politica de la noi să înceapă să semene din ce în ce mai mult cu chipul României din stradă. Camus spune undeva că filozofia valorează exact atât cât valorează filozofii. Ei bine, și politica valorează exact atâta cât valorează politicienii. Iar România politică va avea exact chipul & valoarea politicienilor pe care-i vom trimite în instituțiile naționale și europene. România din stradă, s-a văzut, are suficiente resurse etice și creative pentru a umple cu un conținut uman consistent cadrele, deocamdată putrede, ale instituțiilor. Sper din suflet că exportul acesta de umanitate dinspre stradă înspre politic se va produce.
II. Non- sau Anti-România
Nu, România celor care vor să anihileze statul de drept, să subordoneze justiția politicului, să decriminalizeze secțiuni întregi din Codul Penal, să abroge capitole întregi din Constituție – asta, într-adevăr, nu-i Românie.
România celor care numesc în vârful instituțiilor statului personaje de o incompetență insultătoare pentru orice om de bun-simț, România în care rectorii se solidarizează cu un ministru al educației anti-gramatical și filo-plagiator, România în care statul lasă fără finanțare ONG-uri care au grijă de copiii cu autism (fiindcă statul e incapabil sau neinteresat să îi aibă în grijă), România în care politicienii amenință protestatarii că o să iasă la ei cu pușca de la Revoluție – asta, într-adevăr, nu-i Românie.
România care premiază servilismul și nemunca, penalizând onestitatea și hărnicia; România care confundă tribalismul nășiilor și cumetriilor cu construcția instituțională; România în care vecinătatea de scară de bloc e suficientă pentru promovarea ministerială; România în care minciuna e instituția esențială; România în care oamenii mor în secțiile de urgențe ale spitalelor, după ore întregi de așteptate – asta, într-adevăr, nu-i Românie.
E acea formă laxă, asemănătoare cu o țară, nici suficient de vacuă pentru a putea fi umplută cu alt conținut instituțional, nici suficient de consistentă pentru a putea fi modelată durabil, care i-a exasperat dintotdeauna pe cei care au simțit nu ce este România – ci ce ar putea să fie. E România care l-a revoltat pe slugerul Tudor la 1821, pe fondatorii frăției de la 1848, adică Ghica, Bălcescu și Tell, e România a cărui neașezare nu au putut-o suferi nici Eminescu, nici Caragiale, nici Maiorescu, e România în care generația tânără de după 1918 simțea că totul e încă de construit, e România în fața căreia victimele Gulagului românesc au preferat să moară, e România care i-a exasperat și dezgustat pe cei care au plecat din țară după mineriade, e România care alungă acum, tot din pricină de exasperare și dezgust, 9 (nouă) oameni în fiecare oră. Se numește România, dar abuziv – fiindcă e, de fapt, cel mai înverșunat și mai neînduplecat dușman al României reale. Asta nu-i Românie, într-adevăr – ci e nemesisul nostru cel mai atroce, der Schatten, în înțelesul jungian, umbra noastră compusă din negativul tuturor calităților noastre, revenind mereu pentru a deconstrui puținul pe care am apucat să-l construim.
Asta nu-i Românie, într-adevăr – e contrariul riguros al României, e non- sau anti-România. Și împotriva ei stăm în stradă de atâtea luni, de atâția ani.
III. Asta, da, e Românie
România celor care stau în stradă din ianuarie trecut încoace, unii dintre ei aproape neîntrerupt – ei bine, da, asta e Românie.
România celor care arată că, în pofida a ceea ce credem, suntem capabili de consecvență, că meșterul Manole e doar un mit frumos al creației, nu un blestem, că „zidul părăsit și neisprăvit” e doar o metaforă a creației ca început perpetuu, iar nu un blestem înscris în ADN-ul nostru național, că suntem capabili să stăm în stradă zeci de ore la rând, sute de zile în șir, construind nu doar un ciot de zid, ci chiar un Mare Zid împotriva Corupției – ei bine, da, asta e Românie.
România care aduce pături pentru protestatari, care pune la dispoziție gratuit locuri de cazare pentru protestatarii veniți din țară, care ia avionul de la Stockholm special pentru protestele din România (au făcut-o cel puțin doi oameni: domnul Ștefan Ghibu, nepotul lui Onisifor Ghibu, și tânăra Natalia Ginghină), România care își ia zile de concediu și le folosește nu pentru turism, ci pentru proteste, România care coace checuri și cozonaci pentru a le duce protestatarilor, România jandarmilor care îți șoptesc: „vă doresc mult succes!”, România jurnaliștilor care îndură alături de protestatari frigul și ploaia ca să dea o voce acestor proteste – asta, da, chiar e Românie.
E România pentru care slugerul Tudor a acceptat să își piardă viața, revoluționarii de la 1848 să își piardă averile, revoluționarii de la 1989 să se piardă cu totul – iar noi, protestatari într-o țară încă nealunecată în iliberalism sau dictatură, am acceptat sacrificiile noastre mici: adică să ne pierdem doar ore și zile și săptămâni întregi de timp petrecut cu familia, doar câteva zile de concediu, am acceptat să ieșim adică din zona de confort și să pierdem un an din viață (adică o sutime din existența centenară a României) pe străzile acestei Românii posibile.
Care nu e o himeră – tot ce am enumerat mai sus sunt fapte reale, verificabile, care îi atestă existența.
Din dezgust de acea Românie pe dos, din atașament pentru acea România posibilă, dar încă nu de tot individuată, vom rămâne în stradă atâta vreme cât va fi nevoie.
Vom avea, pe parcurs, și victorii (decizia CCR privind răspunderea materială a magistraților, de pildă), și înfrângeri (decizia CCR privind ANI, sau clasarea dosarului Microsoft, să zicem). Totul e să nu lăsăm înfrângerile să ne deprime. Să nu cedăm. Într-un text din 1937, tânărul Camus chiar așa spune: că adevărul înseamnă să nu cedezi. Să nu te deprimi. Dacă vom găsi resurse să nu ne deprimăm, sunt sigur că vom reuși, în anii care urmează, să ajutăm această Românie posibilă să se individueze pe deplin.
Vom fi în stradă. Până la capăt. Să nu te îndoiești de asta, PSD. Vom sta, asistând individuația României noastre.
Fiindcă asta, da, asta chiar e Românie.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
România este ruptă în două. Prima ruptură este între rural( aproape 50%) şi urban( puţin peste 50%). A doua ruptură este între statul stăpân şi cetăţenii slugi. A treia ruptură este între bogaţi şi săraci. A patra ruptură este între proşti şi cei educaţi. Şi, în fine, ultima ruptură este între elitele de toate tipurile şi popor.
Asta-i România în acest trist moment istoric. Dar, parcă, manifestaţiile din ultimul an ne mai dau un pic de speranţă. Adică, parcă, ceva se mişcă în România, parcă după 45+28 de ani ne trezim din somnul cel de moarte. Dumnezeu să ocrotească România.
E o singură ruptură, celelalte sunt asimilabile.
Aș adăuga o problemă: sunt tentat, goso-modo, să afirm că în România există există 33% milogi materiali (cei care așteaptă de pe urma alegerilor teniși, găleți sau sporuri nemuncite la pensii și salarii și care votează psd și alde), 33% care votează dreapta sub toate formele ei (crezând în muncă și onestitate, în mândria personală de „a sta pe propriile picioare”), dar și 33% de milogi politici (cei care nu duc la vot pentru că „n-au pe cine vota” și care așteaptă să vină alții, americanii, olandezii, germanii, francezii, etc., să le consolideze libertățile și democrația). Nu insist asupra procentelor, dar mă întreb dacă am sau nu dreptate în ceea ce-i privește pe „milogii politici”. Pe ei îi învinuiesc pentru faptul că la ultimele alegeri au ajuns la putere escroci de calibru ca politicienii actualei majorități din parlament. Argumentul lor că „n-au avut pe cine vota”, sugerează că toți ceilalți nu sunt decât niște proști; că ei sunt adevărata „aristocrație” a societății civile românești!!? Dar poate greșesc.
Frumos, ingenuu!
” Vom sta, asistând individuația României noastre.”
Intr-un interviu Patapievici a spus „oamenii se imbolnavesc in comun, dar se vindeca individual”.
Insanatosire grabnica celor ce avem nevoie!
„Rectoru'” de la Sighii, a afirmat referitor la adeziunea pe care a semnat-o pentru ministru’ Pamblica-Celalant: „am semnat pentru că îl știu pe rectorul Popa din 2012, când a devenit rector. Este un om corect, un bun profesionist și e unul dintre cei nu foarte mulți rectori care se apleacă și cunoaște mecanismele și legile ce guvernează în mediul academic.” in conformitate cu http://www.turnulsfatului.ro/2018/01/29/de-ce-il-sustine-rectorul-ulbs-pe-noul-ministru-al-educatiei/
A avut el acordul SENATULUI pentru „adeziune”? (Nu al „presedintelui”-marioneta, ci al Senatului.) Pt. ca a semnat acolo in calitate de rector. Oricum, gretzos ins, gretzoasa adeziune, gretzoasa explicatzie.
Domnule Vancu, il mai suportam mult pe acest mister nobody, pe acest dandy de 3 parale? Chiar nu gasim o persoana cultivata si decenta pentru postul de rector? A facut de rusine universitatea sibiana acest lingau, acest BALSHOI TURIST. Oricum a dus-o pe rapa, continuand „opera” demolatoare unui alt troglodit, avand toate calitatile Impuscatului.
Il dam jos! Ne unim toti, dar toti… in afara de tecemistii comunistoizi si agramati si-i dam jos!
A fost un Africa de Sud NULITATEA PATENTA! Pleaca ca un prost in toate coltzurile lumii, fara sa inteleaga nimic… Nema-KULTURA! Pe ce bani? Cu ce sens? Un gomflat, un agramat, pus acolo de Costica Dumnezeu Ciauchetzku.
dle Vancu,
frumos ce scrieti, ce simtiti.
Dar la scara Romaniei, a alegatorilor, e ca un cenaclu razlet. Indiferent ca e tinut la Bucuresti ori Sibiu.
Iar daca chiar sperati/vreti intr-o finalitate, adica invingerea PSD-ului, trebuie alta tactica, alta abordare. Haita de la guvernare va merge inainte, cu toate eventualele proteste de la Parlamentul European.
Vizitele la Bxl sint festiviste; puteti aprecia citi dintre alegatori, ei conteaza, nu sint totti „stirbi”, unii sint rectori, altii profesori, da, multi cu studii superioare, vor afla despre ce faceti? incercati sa-i convingeti? cum?
Dosarul Microsoft nu e infringerea noasra, ci a DNA_ului. Raspunde cineva?
NB,
nu prea am incredere in fanii strazii. Un exemplu de gindire (la articolul dlui Ioan Stanomir):
„Mia indraznesc sa va intreb ceva.
Nu credeti ca exista si o a treia solutie ?
Demiterea prin forta a guvernului si dizolvarea parlamentului ? Apoi modificarea constitutiei cu optiunea spre un regim prezidential, cu guvernul numit de presedinte , cu un parlament redus la 2 senatori de judet si max 200 de deputati ?
Ati putea incadra in ” dreptul constitutional” ce cu onoare si competenta il predati , o solutie de acest gen ?
Eu unul nu cred ca EU si partenerul nostru strategic USA ar dezaproba PE FOND o astfel de solutie .”
Nu suna rau ce spuneti, dar e artificial. Romania pentru care ies oamenii in strada e ffff departe de ce vor malteza, liberalii sau verzii europeni pentru UE, desi admit ca e generos din partea lor sa stea cu lumea in ploaie.Credeti ca cei care au fost la Rege, oameni decenti, care au strigat Jos Comunsimul, ar ridca vreo spranceana pentru agenda liberalilor si a verzilor sau pentru ce a spus Camus in 1937? (De Maniu, de Mihalache si de Bratieni ati auzit?)
Daca vreti sa visati , sinteti libera.
Unii au visat la Noua Republica, apoi s-au repliat la Forta Civica, au sarit in ajutorul M10. Ultima data i-am vazut alergind dupa USR.
Dar ceva serios si cu rezultate se poate face?
Sa nu mai fie invrajbite anemicele partide de opozitie? de presa, de acei masteranzi numiti formatori de opinie… asta daca chiar se vrea inlaturarea de la putere a ciumei de la guvernare.
Eu observ, pe linga amatorismul luptei politice, si o ipocrizie: vrem inlaturarea PSD-ului, dar nu vreau sa ne asumam guvernarea. E mai usor sa critici.
Iar in lupta politica daca unul de-al tau te tradeaza odat, o facxe si a doua oara, ba si a treia oara, iar tu nu te revolti, ci ii gasesti scuze, ma refer la Presedinte, sa nu-mi cer sa te cred ca esti sincer.
Felicitari, d-le Vancu !
Nu stiu daca sunteti atat de tonic sau, pur si simplu, v-ati propus sa fiti tonic fiindca simtiti ca e necesar. Nici nu e atat de important, rezultatul conteaza. Faptul ca cineva insufla energie si optimism intr-o societate care se demoralizeaza usor (nici nu e de mirare, la cate a patit de-a lungul vremii).
Pe mine ma uluieste cealalta parte a Romaniei, cele 30-40 de procente care vor vota neabatut psd, indiferent ce li se va intampla. Cei care se uita la A3 fiindca acolo aud ceea ce vor sa auda, ceea ce le place, lucrurile la care, in mod tainic, sufletul lor vibreaza.
Oare avem si noi o parte de vina ? Ca ii evitam ? Ca nu stim cum sa ne facem auziti de ei ? Ca, dintr-un motiv sau altul, nu-i putem pricepe ? Ca nu le putem vorbi pe limba lor ?
Vă vedem
Indignez-vous !
Cetățenii, membri ai comunității Vă vedem din Sibiu, care se angagează în treburile publice au decis să-și asume responsabilitatea pentru soarta proprie /individuală și a societății civice. România nu e Dragnea/PSD, nu e casta politică coruptă dâmbovițeană, România sunt cetățenii/ citoyenii care s-au prezentat la Bruessel ca parte a „suveranului” țării. La Bruessel au obținut 2018 sustinere solidară, vor obține mereu solidaritatea partenerilor europeni UE.27. Locuitorii sunt suveranul, ei dețin, ei sunt „puterea” în democrație. Guvernul are un mandat limitat de patru ani oțtinut de la „suveran” sub formă de „delegație”. Parlamentarii sunt reprezentanții „suveranului”, nu sunt în primul rând slugile lui Dragnea/PSD. De ce nu funțtionează democrația dâmbovițeană (stat de drept consolidat, drept civil european) după 28 de ani de libertate? De ce nu funcționează democrația dâmbovițeană (bunăstare, prosperitate) după 10 ani partener în UE, cu cele mai bune condiții din istoria țării?
…. „…. La cât de curată & de nobilă a fost România din stradă în ultimul an, știu sigur că avem resursele să facem și politica de la noi să înceapă să semene din ce în ce mai mult cu chipul României din stradă. Camus spune undeva că filozofia valorează exact atât cât valorează filozofii. Ei bine, și politica valorează exact atâta cât valorează politicienii. Iar România politică va avea exact chipul & valoarea politicienilor pe care-i vom trimite în instituțiile naționale și europene. România din stradă, s-a văzut, are suficiente resurse etice și creative pentru a umple cu un conținut uman consistent cadrele, deocamdată putrede, ale instituțiilor. Sper din suflet că exportul acesta de umanitate dinspre stradă înspre politic se va produce. … „….
Cred că speranțele, dorințele autorului sunt realiste, merită să fie discutate în sfera publică și transpuse în viață zi de zi. De la A. Camus: omul în revoltă, carte și teorie, se poate prelua elanul autorului. Scriitorul, cetățeanul A. Camus e mai aproape de „anarhiști” decât de socialiști/ comuniști (exclus din PCF).
Cartea lui Stéphane Hessel, „Indignez-vous ! » e bine cunoscută în occident, e adresată tinerilor europeni/ lume. Vă vedem e o perlă în lanțul de proteste în țară, în UE, în lume.
( … Empört Euch! französischer Originaltitel Indignez-vous ! ist ein Essay des ehemaligen französischen Widerstandskämpfers und UN-Diplomaten Stéphane Hessel. Er wurde im Oktober 2010 veröffentlicht; bis Februar 2011 sind mehr als eine Million Exemplare verkauft worden. Hessel kritisierte in der Schrift mit Vehemenz zahlreiche Aspekte gegenwärtiger politischer Entwicklungen, insbesondere in Hinsicht auf die aktuelle Finanzkrise und deren Folgen, und rief zum politischen Widerstand auf. Mehrere soziale Protestbewegungen, etwa in Spanien -Proteste in Spanien 2011/2012-, Portugal und Griechenland, berufen sich unter anderem auf seine Thesen…. Das Buch fordert den Leser zu einer engagierten Lebenshaltung auf, zu gewaltloser Revolte und zivilem Ungehorsam und proklamiert, dass jedermann einen Grund zum Widerstand habe. ….. Wenn auch die Komplexität der gesellschaftlichen Strukturen und Beziehungen keine einfachen Erklärungen erlaube, so sei doch „das Schlimmste, was man sich und der Welt antun“ könne, die Gleichgültigkeit gegenüber den politischen Verhältnissen ……. Das Manifest endet mit dem Appell: „Neues schaffen heißt, Widerstand leisten. Widerstand leisten heißt, Neues schaffen….. / …. chiar dacă complexitatea structurilor și al relațiilor în societatea civică nu permite răspunsuri simple, cel mai dăunător e apatia cetățenilor față de sfera politică. A crea ceva nou înseamnă „rezistență”. Rezistență înseamnă participarea la ceva nou… … …).
Opinia publică, opoziția civică în sfera publică e a patra putere în democrație. Separarea puterilor în stat e azi în pericol. Vă vedem înseamnă azi rezistență. Mâine va fi „noul” dorit de cei mulți de pe stradă. Conectarea Sibienilor la Bruessel cu ceilalți „citoyeni UE” e un început bun, e numai începutul începutului. Va fi un drum lung, dar e calea spre România europeană, bunăstare, prosperitate. Conectarea în UE e o parte a soluției pentru tinerii țării. E proiectul tinerilor țării prezentat locuitorilor țării în publicația contributors, e contraiul practicilor politice din guvernul de penali dâmbovițeni de azi care au un alt tel: naționalism izolaționist, ca în trecutul recent. Ei sunt trecutul, Vă vedem e prezentul și viitorul României europene.
Centenarul…. pupat toți ora 17 în piața endependent…..
lozincile „academicienilor” colaboraționiști 2017: identitate, pericol, pedepse…. e ideologia naționalcomunistă izolaționistă de ieri, de care au făcut parte mulți dintre ei, din care își trag legimitatea (??) de azi.
Vă vedem
Indignez-vous !
Ma alatur celor care va sunt recunoscatori pentru neobosita dvs actiune de responsabilizare si mobilizare a celor obositi si resemnati, care, dintr-o lehamite usor de inteles, sunt inca pasivi, dar din ce in ce mai putin numerosi.
Din fericire, si pentru ca obscuritatea cea mai densa este destramata de o singura raza de lumina, actuala putere ne desconsidera inteligenta.
Este momentul ideal sa ne amuzam un pic ;)
No, hai!
Are loc o batalie, intre trecut si viitor, intre nou si vechi. Deznodamantul nu e cunoscut dinainte, dar putea fi, totusi, previzibil. Din pacate, exista emigratia. Fara ea, in Romania batalia ar fi fost deja decisa. Mai avem parte acum si de o situatie politica proasta, in care majoritatea conservatoare PSD-ALDE-UDMR detine 2/3 din locurile in Parlament. Mobilizarea trebuie sa se faca pentru vot. Aici trebuie umblat, oamenii trebuie convinsi ca e neaparat necesar sa voteze, ca votul e mai important decat orice altceva. La fel, trebuie combatuta idea ca „nu avem pe cine vota”, ca trebuie sa asteptam pe Harap Alb calare pe calul balan. Ideea asta e raspandita in mod intentionat de PSD si aliatii sai.
1. Foarte frumos articolul : asta înseamnă că mai există speranţă…
2. Când cineva (Nomina odiosa) a spus că va fi nevoie de 20 de ani, pentru ca ţara noastră să devină cu adevărat democratică, mulţi au sărit ca arşi : de fapt părearea mea („Just one man’s opinion „) este că vor trebui 40 !
3. Adică exact cei 40 de ani, timp în care Dumnezeu a condus pe iudei prin pustiul Sinai : timp în care cei născuţi ca robi „să dea colţul !”
„the best way to predict the future is to create it”
prima grija a oricarui „pamblicar” politic este sa si mituiasca votantii pentru urmatoarea electie. ce ar fi ca alesul neamului sa nu primeasca un cec in alb pentru patru ani, ci un sut in fund dupa prima gugumanie ? sau sa i se arunce prosopul pentru non combat !? se cam stie, scroafa are soricul gros, nu i sensibila nici la critici, nici la proteste. problema i ca odata catarata n copac n o poti da jos cu vorba buna ci cu zgiltiieli viguroase. altfel, tot respectul pentru ceea ce faceti !
create it este exact ceea ce s-a facut p’acilea. Ba chiar s-a mai si (re)fo’mat.
Axiomele… si alte inteligente sintetizate-n cateva cuvinte… au un fundament. Real. Exact ceea ce rssh rumunia n-are. Asadar, zicerile acelea dastepte… n-au cum sa echo p-acilea… si chiar daca se gasesc cativa care incep sa oscileze pe aceeasi lungime de unda cu a realei lumi… vine rapidea to’ar’su popa/lifiter-(re)fo’mist si-i „exorcizeaza” cu_cadelnita horrodocsa.
cuvintele simple au intelepciunea lor, cu cit le mbraci in fraze pompoase cu atit mai mult te apropii de ele. staniolurile frumos etichetate nu fac ciocolata mai buna. daca ti lipseste experienta te ndopi cu ambalajul, dar gunoiul frumos impachetat nu i etern. unii invata mai repede, altii mai greu, e de datoria celor mai ageri sa i previna si pe ceilalti. asa i omeneste !
Foarte frumos .
Mda, aceasta este imaginea Romaniei sparta-n doua. La Bruxelles, acei eurodeputati sunt usor rupti de realitate. Ei sunt foarte optimisti si increzatori in UE, in politicile sale, insa cred ca preocuparea lor principala este alta, in nici un caz Romania. Atunci cand voi vedea mitinguri pentru Romania organizate de alti europeni in Rond Point Schuman, o sa-mi schimb parerea despre politicienii europeni.
Romania nu e numai ceea ce este bun si frumos. Ea este tot ce avem intre granite si in afara lor. E harnicia unora si lenea altora, credinta si ateism, savantii si analfabetii, lege si faradelege, uzina de la Mioveni si mormanele de moloz (foste fabrici), motii din Apuseni si tatarii din Dobrogea, Marasesti si Oarba totodata.
România nu e a voastră, ci a urmaşilor urmaşilor vostri…
La centenar tinerii români părăsesc ţara….
Saşii au fost vânduţi pentru devize în naţionalcomunismul autohton…
Evrei iau fost eliminaţi de naţionalişti legionari ortodoxi..
Secui vor flutura….
Patru milioane locuitori au emigrat 1990- 2018…
Care Românie?
Domnule RADU VANCU,
Tot ceea ce faceți este SUPERB !
Doar că aveți o întîziere de cel puțin de 70 de ani ( p{r}ost- moderni Azi, multiplicați cu TREI !!!)
PAUL GOMA nu-i Aici ! (de „70” de ani !!!)
„Pleșu”, „Liiceanu”, „Patapievici”-iii sînt, Dar NU-S Deloc [ înalții funcționari de STAT Major au „obligații” oricît de subtile ar fi !!] Scrie-se-n Kafka, Aldous Huxley, Orwell, Arthur Koestler & comp. !
Adevărul DOARE, iar jocul iluziei Continuă !
PSD-ul nu-i decît partea vizibilă a aisbergului !!!!
D-le. Radu Vancu, vă dați seama de CHESTIA ASTA ? sau NU ?
Jocul Dorit de SISTEM
AL IMPRESIEI
Care
Dă tonul Că
doar CĂ ………….
ar zice
că
există „libertate de opinie”
„divergență de idei”
„democrație în exprimări”
„Voturi ale Liberei Conștiințe Populare”
și alte matrapazlîcuri ADIACENTE lipit-fierbinte și Curat Pure,
pe care, Voi, Dumneavoastră, le cauționați inconștient-Conștienți
mai mult decît ABDSURD.
DE UNDE și DRAMA,
Mai mult decît FARAMINOASĂăăăăă !