joi, mai 19, 2022

Atentatul de la Ankara nu va schimba politici, ci concepte

Asasinarea ambasadorului la Ankara al Federației Ruse, ES Andrei Karlov, act terorist de manual, nu trebuie să fie privită în cheie paradigmatică și nu va avea un impact major asupra politicilor globale ale marilor actori de pe arena internațională. Acest act reprobabil și odios va genera măsuri și reconfigurări strict sectoriale, în domeniul asigurării pazei și securității înalților demnitari.

Prima concluzie ce poate fi evidențiată în contextul acestui atentat este că autoritățile turce, ocupate cu măsurile de represiune internă, au eșuat lamentabil în a asigura protecția înaltului demnitar rus, obligație de bază a oricărui stat de acreditare în raport cu diplomații străini.

O a doua dimensiune o reprezintă consolidarea politicilor ruse în domeniile în numele cărora a fost comis acest atentat – implicarea politică și militară în Siria, sprijinul forțelor guvernamentale de la Damasc, implicarea în forță a Moscovei în configurarea noii ordini mondiale, combaterea formelor tradiționale și atipice de terorism (potrivit filosofiei politice ruse privind terorismul, care nu întotdeauna coincide cu cea europeană / euroatlantică / occidentală).

După cum cunosc, inclusiv din experiența diplomatică personală de la Moscova, autoritățile ruse nu numai că nu se vor lăsa demotivate, ci, dimpotrivă, își vor consolida acțiunile în domeniile de mai sus. Nici Nord-Ostul, nici tragedia de la Beslan, nici victimele aproape zilnice ale confruntărilor de gherilă din Cecenia nu au redus motoarele politicii de forță a Moscovei în Caucaz, Asia-Pacific, Orientul Mijlociu etc.

Din analiza stilisticii primei reacții a președintelui rus rezultă că tonul acestuia a fost categoric și adecvatMoscova va căuta și va pedepsi bandiții, va sprijini autoritățile turce cu o grupă de experți, va găsi mâna care a condus brațul ucigașului și va aplica măsuri de răspuns. Nici o noutate în discurs, tonul este corect, mai puțin emfazele, cunoscute de experți, privind lupta antiteroristă, care reprezintă o specialitate a casei în retorica oficialilor ruși.

Este cert că Federația Rusă va regândi din temelii modul în care își amplasează pe teren mecanismele de protecție a demnitarilor proprii în afara teritoriului național. Foarte probabil, în urma acestui atentat, Moscova va condolida dispozitivele de monitorizare și protecție a reprezentanților misiunilor diplomatice din Serviciul Exterior al MAE rus, după model american sau israelian. În momentul de față, dispozitive de protecție proprie a diplomaților naționali, complementare celor pe care sunt obligate să le implementeze țările de acreditare, au țări precum Statele Unite, Israelul, Japonia, Spania etc, iar Moscova va derula eforturi considerabile pentru a intra în lista scurtă a elitei mondiale.

Cine se așteaptă la evoluții politice și geopolitice după acest atentat (inclusiv organizatorii acestuia) va avea mult de răbdat. Relația politică ruso-turcă nu este în primejdie, iar intervenția rusă în Siria va continua nedezmințit.

Nu pot privi atentatul de la Ankara nici ca pe o provocare, cunoscând chiar contextul operațiilor de teren din Siria și inițiativele politico-diplomatice recente (pozitive) ale Moscovei de la Consiliul de Securitate al ONU. Aș vedea mai degrabă în acest act terorist o expresie diformă a ideologiei islamice radicale, fără rațiuni sau oportunități de natură geopolitică, o reacție / răzbunare mai degrabă individuală (evident, reprobabilă) la excesele de forță ale Moscovei împotriva rebelilor sirieni de la Alep și de pe întreg teritoriul sirian.

Linșarea ambasadorului rus în galeriile de artă de la Ankara nu va aduce modificări nici în poziția oficială a Turciei față de Siria, poziție pe care ministrul turc o va reitera astăzi, la Moscova, în trilaterala Rusia-Turcia-Iran, constituită în formatul miniștrilor de externe. Nu se va întâmpla nimic spectaculos din punct de vedere politic nici în această trilaterală implicată în operațiunile din teren din Siria, la nivelul deciziilor politice ale celor trei țări, aliate conjunctural la Alep.

Unele evoluții modeste pot avea loc în planul consolidării sprijinului și cooperării în domeniul antiterorist între structurile de securitate și informații dintre Rusia și Turcia, chiar Rusia și SUA, însă această cooperare va rămâne în mod legic limitată, din rațiuni ce țin de filosofiile naționale diferite ale mediului securitar, la nivel regional și global.

În modesta mea opinie, asasinarea ambasadorului rus la Ankara (caz departe a fi unul izolat în ultimii ani, așa cum titrează chiar presa rusă, mult mai bine informată decât cea de pe Dâmbovița) ar putea reprezenta un caz de manual pentru structurile cu atribuții în domeniul asigurării pazei înalților demnitari și, poate, chiar un moment de cotitură în analizarea și combaterea unui modus operandi de acest gen – nu exclud o consolidare a măsurilor specifice acestui domeniu, la nivelul celor mai importante țări din lume (cu excepția celor care, conștiente de aceste riscuri, au adoptat de mult măsuri eficiente, precum SUA) sau chiar o externalizare a conștienței acestei necesități, la nivelul țărilor mici și mijlocii.

În fine, două concluzii privind România. Prima ține de reacția rapidă și exemplară a MAE român (ton politic corect – condamnare fără echivoc a atentatului și compasiune față de Moscova, reacție promptă etc). O a doua ține, în contextul implicării țării noastre în diferite teatre de operații în afara României, de necesitatea consolidării mecanismelor de protecție a diplomaților români. Aici este foarte mult de lucru, iar vremurile ce vor veni vor demonstra dacă acest caz de manual a fost înțeles și pe Dâmbovița.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Eu cred că,dimpotrivă,asasinarea ambasadorului rus va avea urmări politice şi militare importante.Rusia nu poate uita şi ierta cele două afronturi:doborârea unui avion militar de către turci şi acum asasinarea diplomatului rus tot de către turci.Adică este prea mult ca cele două palme să fie înghiţite de Rusia fără a riposta.Nici nu ştiu dacă în vremuri de pace Rusia a mai suferit astfel de afronturi vreodată.
    Să menţionăm şi deschiderea focului în preajma ambasadei SUA tot de la Ankara.Adică,două mari puteri militare au fost atenţionate simultan(!!!) în capitala Turciei.Nu sunt adeptul teoriei conspiraţiei,dar coincidenţa aceasta mă pune pe gânduri.
    Tare mi-e teamă că în curând va începe calvarul Turciei.Inclusiv dezmembrarea teritorială şi înfiinţarea unui stat kurd…

    • Si numai … ; probabil ca si democratizarea si laicizarea galopanta a societatii turce, … sa ma rog, ce va mai ramane (sa nu uitam cati premiati de societatile vestice exista, … chiar directori de licee).
      Dar stai putin ca sa inteleg, carevasazica : „…asasinarea ambasadorului rus va avea urmări politice şi militare importante.Rusia nu poate uita şi ierta cele două afronturi:.. .Adică este prea mult ca cele două palme să fie înghiţite de Rusia fără a riposta …”. Deci, rusii sunt un popor (ma rog, un amalgam) de complexati, cu manifestari nevrotice (cu aproximatie, asta este formula folosita de P. Lendvai, despre unguri). Pai, e „nashpa”, ca zic asa, deoarece la marginea Imperiului ne-am cam intalnit ca multe natii de complexati cu manifestari nevrotice:noi, unguri rusii, ucrainienii, … .

  2. 1. „Nu pot privi atentatul de la Ankara nici ca pe o provocare, cunoscând chiar contextul operațiilor de teren din Siria și inițiativele politico-diplomatice recente (pozitive) ale Moscovei de la Consiliul de Securitate al ONU.” Initiativele diplomatice rusesti pozitive la ONU? Cred ca glumiti. Dupa ce regimul criminal al lui Putin, aceasta reincarnare a lui Hitler si Stalin deopotriva, isi exercita dreptul de veto in Consiliul de Securitate al ONU la orice tentativa a SUA de a opri masacrarea sirienilor, veniti si ne spuneti cu nonsalanta de „initiativele diplomatice pozitive” ale Rusiei. Nu vi se pare obscen sa afirmati acest lucru?

    2. Ambasadorul rus nu a fost linsat ci asasinat de un individ despre care nu stim detalii.

    3.”Aș vedea mai degrabă în acest act terorist o expresie diformă a ideologiei islamice radicale, fără rațiuni sau oportunități de natură geopolitică, o reacție / răzbunare mai degrabă individuală (evident, reprobabilă) la excesele de forță ale Moscovei împotriva rebelilor sirieni de la Alep și de pe întreg teritoriul sirian.” Acest asasinat reprezinta o expresie diforma a ideologiei islamice radicale? Trecand peste problemele logice ale acestei formulari, poate ne lamuriti ce impact politic sau de alta natura au avut executiile diferitilor ostatici inocenti postate pe internet de aceasta banda de psihopati. Executia ambasadorului, ca executie s-a vrut a fi, are un impact politic major. Ori poate considerati si atacul ambasadei SUA din Libia tot un act de „deformare a deformarii ideologice” fara impact politic? Vorbiti de „excesele de forta ale Moscovei”. Din nou va intreb, glumiti? Excese de forta? Reduceti uciderea cu sange rece fara discriminare a populatiei siriene la un simplu exces de forta. Din nou obscen.

  3. Mie imi pare un act ce tine de secolul 19 (crezusem ca ultimul act s-a consumat la Sarajevo 1914) ca si mentalitatea celor doua „mari puteri imperiale” implicate aici, fara legatura notabila cu ce se intampla in secolul 21 (aflat intr-un conflict greu de definit cu secolul 15-17 de fapt) intr-un plan total diferit, incident doar din intamplare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Dorin Popescuhttp://contributors
Președinte al Asociației Casa Mării Negre / Black Sea House (think-tank de politici publice la Marea Neagră), din iulie 2017. Este fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate la Moscova, Cernăuți și Sarajevo), analist politic, eseist, critic literar și cadru universitar (fost lector la Universitatea Andrei Șaguna Constanța, Facultatea de Științele Comunicării și Științe Politice). A absolvit cursurile Facultății de Litere și Teologie a Universității Ovidius din Constanța și este doctor în filologie, din 2012, cu teza Paradigma constituirii discursului literar la Constantin Noica. Este autorul volumelor Noica. Bătălia continuă (Editura Ideea Europeană, București, 2013, debut în volum), Figuri ale textului anteic (Editura Ideea Europeană, București, 2016), Răzbunarea barbarilor. 2000 de ani fără Ovidiu la Tomis (Editura Ideea Europeană, București, 2017). A publicat peste 130 de lucrări, studii, eseuri, recenzii, articole tematice, în diferite reviste culturale și științifice din România şi din străinătate, este coautor de programe tematice şi cursuri universitare în domeniul relaţiilor publice si al istoriei şi discursului presei româneşti, la Universitatea Andrei Şaguna din Constanţa și deține premii naţionale de eseu şi critică literară. Principalele preocupări sunt legate de politică externă, studii politice, eseistică, studii culturale, istoria culturii, critică literară etc.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro