Nu știu dacă ați observat sau dacă vă mai pasă dar ceva important se întâmplă zilele acestea în Parlament. S-a format o Comisie de Cod Electoral care e pusă pe lucruri mari: reforma electorală din România, versiunea 3.0, cu dată așteptată de lansare vara 2015, astfel încât de la anul să avem legi electorale noi.
Comisia are un nume ciudat pentru misiunea pe care și-a asumat-o. Se cheamă ea ”de cod electoral” dar nu se rezumă doar la discutarea unui cod electoral ci și-a propus să revadă toate legile electorale indiferent dacă vorbim de locale sau de generale. Din câte știu vor să trateze chiar și prezidențialele și europarlamentarele. Ceea ce nu e în sine rău, e bine să avem un pachet întreg, coerent. De asemenea, tot Comisia acesta ar trebui să stabilească cum facem cu mult-cerutul vot prin corespondență. Deci miza lucrărilor ei este mare.
Dar să mă reîntorc la numele comisiei. Dacă ar fi vorba doar de codul electoral – acel set de norme administrativ-juridice care țin de modalități de organizare și desfășurare a scrutinelor – lucrurile ar fi relativ simple. Ar trebui doar să adope o versiune ușor îmbunătățită propusă Parlamentului acum vreo cinci ani de către Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) și cu asta basta. Să-și asume toți că nu mai umblă la acest cod cel puțin trei cicluri electorale pentru a-și crea avantaje de moment și pentru decupa colegii electorale după cum le cade mai bine.
Dar nu, Comisia vrea mai mult, așa cum arătam mai sus. Vrea să îndrepte dezastrul ultimei reforme electorale care a dus vreo 600 de iluștri mediocri în Parlament (mă refer la aceia care nu sunt corupți sau pur și simplu derbedei). Sunt și câteva excepții, dar cu totul excepții printre ei. Ei bine, ultima ”reformă” electorală nu a dus la reformarea clasei politice cum vroia fostul președinte, nu a dus la o mai bună relație între aleși și alegători, nu a dus la formarea unor majorități competente ci a dus la ceea ce știm că avem: o masă amorfă și anonimă de inși și inse. Iar partea proastă a fost că s-a întîmplat și cu concursul unora dintre noi, mă refer la oengiști animați de idealuri democratice înalte.
Bun, acum jocul se reia. Dar lucrurile nu sunt la fel de vizibile ca data trecută. Dacă n-aș fi urmărit lucrările Comisiei (de cod electoral!) aș fi zis că poate e mai bine așa, că astfel de lucruri e bine să se discute calm, cu atenție pentru tehnicalități, mai departe de presiunea presei și a tuturor. Să avem încredere în ei. Mai ales că sunt urmăriți îndeaproape și de colegii de la inițiativa “Politica fără Bariere” care au expertiză vastă de la legislație electorală și până la educație contraceptivă și sexuală… Poate așa ar trebui să ne simțim mai protejați.
Dar, lucrurile nu stau chiar așa de bine. Comisia e dominată de Zgonea de la PSD și de Voicu de la PNL și populată de zombi de la partide satelit precum UNPR, PC, Partidul Tăriceanu etc. Ceea ce se înțeleg între ei Zgonea cu Voicu aia trece. Punct. Și oare ce vor ei? Vor același lucru pentru că reprezintă două partide-mamut care n-au nevoie de concurență politică ci să se schimbe unii pe alții ca într-un sistem majoritar de tip saxon. Asta vor pentru ca asta este în interesul lor comun.
De exemplu ieri, noi fiind ocupați cu scărpinatul nasului de către domana Udrea și cu paltonul aruncat nervos de dl Iohannis pe capota mașinii, Comisia a voatat că:
1) primarii urmează a fi aleși prin vot direct, într-un singur tur de scrutin (ca și până acum) și
2) mentinerea pragului de 5% la alegerile locale (cum altfel?)
Amândouă chestiunile sunt nasoale și afectează la modul serios principiul proporționalității. Ce să mai explic, că un nene poate deveni primar cu 23% din voturi în timp ce competitorul său ar avea 22%, iar în turul al doilea, care nu va mai fi existat, cel de-al doilea ar fi putut câștiga alegerile cu o majoritate zdravănă și o legitimitatea mult mai bună? Sau că dacă aplicam aceiași regulă la prezidențiale de anul trecut, acum dl. Ponta își vărasa nervii pe protocolul de la Cotroceni în locul dl-lui Iohannis?
În cea de-a doua chestiune pragul electoral este prea mare, iar faptul că l-au pus la locale ne arată că intenționează să-l pună și la restul alegerilor. Astea în contextul în care colegii mei oengiști s-au agitat toată campania electorală trecută, hărțuind candidații pentru a le smulge promisiunea că vor promova principiile politcii fără bariere. Și toate acestea în contextul în care, cu o zi înainte președintele acesta iubit de toată lumea (inclusiv de premier) declara în același Parlament că își dorește ”modificarea legislației privind finanțarea partidelor și a campaniilor electorale, precum și o nouă lege a partidelor politice trebuie să conducă la o creștere a transparenței, integrității și participării”.
Partea proastă este că e mult diletantism în acest proces de toate părțile. Și mă refer aici la toată lumea și la partide și la noi la oengiști (mai puțin Zgonea și Voicu care știu ei foarte bine ce fac). În loc ca fiecare să-și prezinte în general viziunea și opțiunile pentru diferitele elemente ale sistemului electoral, cu argumente, avantaje și dezavantaje ale fiecărei opțiuni, justificări teoretice care să explice de ce anume o opțiune este viabilă sistemului și culturii noastre politice, ei s-au apucat ca-n târg să zică ca unul vrea una și dă la schimb ailaltă. De ce? Cu ce efect? Nu e clar decât, poate, în mintea lor.
Din păcate nici noi oengiștii nu am căzut de acord sau măcar nu ne-am consultat între noi cu privire la sistemul electoral ca atare, cam care ar fi viziunea noastră, ci doar pe anumite principii generale și pe chestiuni care depășesc legile electorale. Sau cel puțin eu, un tip care m-am ocupat de astfel de lucruri în trecut, nu am auzit de o asftel de discuție. Bine, acum n-am pretenția să fiu și eu ca Alina Mungiu în tot și-n toate, la originiea tuturor lucrurilor, dar, dat fiind că am fost implicat în trecut în astfel de discuții și că-i cunosc (cred) pe cei care au inițiat campania Politică fără bariere (și pe care am susținut-o permanent), aș fi știut dacă noi le putem propune partidelor un sistem electoral în mod argumentat. Să zicem că timp încă mai este.
Pericolul este că prin Comisie să treacă tot felul de prostii, adevărate bariere în politică, iar la sfârșit să ni se servească argumentul suprem: dar ați știut de lucrările Comisiei, de ce n-ați intervenit? Uite, acum plenul votează propunerile Comisiei de cod electoral, iar Comisia s-a consultat cu societatea civilă.
Acum și câteva cuvinte despre campania Politica fără bariere, că tot i-am menționat și merită promovați. Mergeți pe google și pe facebook și urmăriți-i. Reprezintă o inițiativă onestă a unor colegi interesați de principii frumoase precum participarea publică și democratizarea. Au în vedere atât legile electorale dar nu se limitează la acestea ci se uită și la dărâmarea barierelor din legea partidelor politicice și din legea de finanțare a partidelor care au ca efect un oligopol exercitat de două-trei partide și niște sateliți utili într-un moment sau altul. În campanie sunt cateva organizații care au expertiză mai cu seamă în zona codului electoral și până una alta sunt singura coaliție care monitorizează și participă constant la lucrările Comisiei de Cod Electoral. Promovați-i iar dacă sunteți jurnaliști ascultați-i.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Pragul electoral, in avctuala varianta este bun. Ba ar putea fi chiar putin mai mare. Sa ma explic: intra in parlament partidulete de buzunar cu 1 sau 2 sau 3%. Acestra nu vor fi decat masa de manevra pentru rechinii cei mari. Chiar nu v-ati saturat de aliante si para-aliante care se incheie sau se destrama peste noapte, dupa cum le dicteaza interesele de moment? Ca acele interese clar nu vor fi ale cetateanului ci doar niste locuri caldute (strategice) intr-o comisie sau alta, etc…etc… Parerea mea!
Parere proasta. Nimic pe lumea asta nu se naste direct cu o anumita masa critica. Cu un sistem precum il vor ei, publicul e prizonierul unui numar extrem de limitat de optiuni, din care de fapt nici una nu e buna. Curentele noi de opinie nu isi pot gasi reprezentare in societate. Si in asta consta, de fapt, reforma. Proiectul de lege conceput de PSD-PNL e anti-reformist prin excelenta. Mai mult decit atit ar putea face numai propunind asa-zise alegeri cu un singur candidat pe functie, cum era pe vremea comunistilor (de la care se inspira, de fapt, din greu, ca doar de acolo li se trage aparatul de partid).
Argumentul cu „masa de manevra” e pe linga subiect si subversiv. Nu, nu m-am saturat de aliante. Asa se face politica. Alternativa ar fi sa avem consens (ca pe vremea FSN, sa nu zic PCR), sa marsaluim inainte si sa ne facem de cap netulburati, cu impunitate, stiind ca nimeni nu poate face nimic.
Parerea proasta va apartine, ca sa pastram nivelul discutiei! Eu sunt complet de acord sa nu mai fie nevoie de zeci de mii de semnaturi si zeci de mii de oameni pentru a infiinta un partid. Asta ar fi o masura care ar ajuta democratia din Romania. In privinta pragului electoral insa, lucrurile nu stau asa. Probabil nu va amintiti sau sunteti prea tanar dar consensul iliescian s-a bazat exact pe numarul mare de partide. Nu e nicio fericire sa ai un parlament cu multe partide: pur si simplu partidele mamut vor rupe bucatele mici din ele care se vor da independente dar care vor face politica „parintelui” pentru ca de acolo vin banii. Prag mic nu inseamna democratie mai multa, inseamna, de fapt, democratie mai putina. Pentru PSD nu ar fi niciun efort (a mai facut-o in anii 90) sa faca patru partidulete, unul nationalist care sa mai adune niste voturi din zona respectiva, unul care sa sustina justitia (ca sa mai rupa din electoratul traditional de dreapta), etc, etc. Aceste partidulete apoi vor guverna impreuna argumentand ca „interesul national” o cere. Poate va ganditi ca nu vor exista personalitati credibile in aceste partide. Serios? Dupa defilarea trista de la Antena 3 in care am avut ocazia sa vedem pe toata lumea de la Emil Constantinescu la Ioan Hollander trecand prin zeci de oameni care pareau respectabili? Se vor gasi oameni pe care nu ii va suspecta nimeni. Pana nu ii va vedea in barca lui Ponta, desigur! Haideti sa fim si practici. Vedem unde a dus uninominalul, haotic dar totusi uninominal. Societatea romaneasca nu e inca acolo. Avem nevoie de reguli simple, clare, transparente. Alegeri in care o populatie destul de needucata sa poata sa inteleaga pentru ce voteaza. Sa stim cine e boul, sa stim cine e magarul, sa stim cine e lupul si sa stim si blana cui o are pe el. Fundamental, haideti sa renuntam la lozinci si sa intelegem ca un sistem electoral trebuie adaptat si la tara in care este implementat. Daca merge excelent in Elvetia nu inseamna ca va merge excelent si la noi. Nu implementat peste noapte si fara o educatie de zeci de ani. Sa renuntam la ideea ca legiferam pentru eternitate (cum e prostia unui articol din Constitutie – „acest articol nu se va revizui niciodata” sau ceva pe acolo). Sa legiferam pentru astazi si copiii nostri vor putea legifera peste 20 de ani pentru un ei. Sa nu legiferam pentru Elvetia din gand, sa legiferam pentru Romania moastelor, coruptiei, mitocaniei. Sa legiferam pentru ca Elvetia din gand sa poata deveni candva realitate.
Calitatea unei discutii deriva din calitatea ideilor pe care le contine. Tinuta discursului conteaza si ea, numai ca „punerea la punct” de mai sus nu e cu nimic mai buna decit faptul ca am calificat o parere drept proasta.
Mai aproape de subiect:
Elvetia e Elvetia (si) pentru ca are legislatia pe care o are. Daca facem legislatie ca in Occident, poate, cindva, vom fi mai aproape de ei. Daca nu facem legislatie in spirit occidental, SIGUR nu ajungem ca ei. Asa-zisa „legislatie adaptata realitatii romanesti” nu e decit cadrul perfect pentru infama „democratie originala” iliesciana. (ca veni vorba, imi aduc aminte prea bine de anii 90, ba chiar si de anii 80, dar de ce sa nu aruncam un ad hominem, daca tot ii acuzam pe altii ca n-au nivel de discutie).
Din partide si partidulete s-a cristalizat scena politica actuala. Doar ca un exemplu, PDL provine din „dizidenta” Partidului Democrat – Petre Roman + PLD, o alta factiune (sau partidulet, daca e sa folosim o nomenclatura mai demna de… nivelul discutiei). Daca nu aveam „partidulete” nu aveam opozitie. Deloc.
Dar falsitatea argumentului „fara partidulete” se observa cel mai simplu imaginind ce am obtine fara ele. Am obtine ce avem acum, un sistem politic anchilozat, incapabil de reforma. Daca „Prag mic nu inseamna democratie mai multa, inseamna, de fapt, democratie mai putina,” ideal ar fi un singur partid urias, eventual unic?
Asemenea mentalitate explica de ce Romania e atit de retrograda. In loc sa facem reforma teoretizam despre reforma, despicam firul in patru pe teme ce nu au nevoie de asa ceva. Si totul in numele progresului si claritatii.
Daca sistemul actual e atit de bun, cum se face ca tara merge asa de prost?
Cititi mai atent, va rog
„mentinerea pragului de 5% la alegerile locale (!!!)”
E vorba de consilieri locali. Nu e vorba de alegeri parlamentare, majoritati guvernare si alte cele. Consilieri locali independenti sau partide mici, locale, dar care au ceva de spus, or sa fie rejectati rapid, desi poate ca ar aduce ceva in plus in administratia locala. E o masura de protective sa nu apara cumva partide mici, regionale care sa patrunda in administratia locala.
Pe principiul ardelenesc „astia trebuie omorati de mici”
Gresesti. Profund. Daca vrei ca Parlamentul sa reprezinte cat mai mult societatea, trebuie sa nu existe nici un prag electoral, in afara de cel natural. Daca ai parlament cu 100 de membri, de exemplu, pragul natural este de 1%. Daca ai 1000 de membri, este 0,1%.
In Rusia e 7%, in Turcia 10%. Bune eemple de democratie, nu?
Inca mai aveti aceeasi parere vis a vis de pragul electoral domnule Valentin? Sau sunteti cumva reprezentantul unui partid parlamentar?
Salut acest articol, aparut in aceste zile in care se pare ca presa nu mai are ochi decat pentru Elena Udrea. Ma bucur ca autorul urmareste lucrarile acestei comisii si ne informeaza despre ce se intampla acolo. Sper sa fie citit si diseminat in masa.
Pot intelege ca domnul Iohannis „tace si face”, dar mi-e teama ca nu cumva sa doarma. Macar purtatorul de cuvant al presedintiei ar fi putut sa informeze opinia publica (fara sa comenteze) depre ce se intampla important, in onor-comisia parlamentara si in parlament, in general. O fi domnul Iohannis tacut, dar eu tin minte ca si-a asumat (si) reformarea clasei politice romanesti. Daca domnul Iohannis stie ce face domnul Voicu (in intelegere cu domnul Zgonea) si tace, e nasol. Daca nu stie, inseamna ca e rupt de realitate. Si tot nasol e.
Pe vremea domnului Iliescu se canta „la Palatul Cotroceni, canta cucuveaua”. Astazi cred ca ar fi de dorit sa cante cocosul, poate trezeste pe cineva, pe-acolo.
Nu pot sa nu ma intreb: Oare, USL traieste?
E halucinant ce se intampla dupa semnalul de la prezidentiale: NIMIC. Tot ei, tot aceleasi reguli. Bete in roate outsiderilor si noi sa fim sanatosi. Circ este pentru popor. Luand in considerare ca in tara asta nu se mai manifesteaza pentru/contra nimic, ultima speranta e de la ONG-uri. Cu Iohannis e destul de clar ca e pus acolo pentru linistea celorlalti. Mai trag nadejde ca Macovei va reusi intr-un final sa isi inregistreze partidul si sa faca destule valuri incat sa ia cele 5 procente. Altfel suntem condamnati sa tragem targa pe uscat multa vreme de acum inainte, impietriti in proiecte de doi lei si rugandu-ne de DNA sa faca aerul respirabil. Sa nu uitam totusi ca desi DNA mai scoate din joc din hahalere, nu poate sa le si inlocuiasca cu ceva bun. Lista de asteptare a lunga si e populata tot cu dubiosi.
ma intreb cum de a scapat discutiei cea de-a treia decizie, cu mult mai grava. votul pentru consilierii locali si regionali, care, in conceptia comisiei, va fi vot proportional pe lista.
1. primul efect ar fi perpetuarea monopolului partidelor asupra componentei consiliilor.
2. al doilea ar fi – reprezentativitatea. in cazul unui vot uninominal in doua tururi,. ar avea sanse si candidati independenti, care chiar reprezinta oamenii si interesul public dintr-o circumscriptie. cei de pe lista reprezinta grupul infractional care i-a pus pe lista.
3. al treilea – responsabilitatea. combinata cu un mecanism practic de revocare (referendum local), consilierii locali (regionali) ar fi mult mai atenti la nevoile reale ale cetatenilor, si nu la interesele partidului (a se citi – grup infractional).
Cred prin modelul actual de alegere a primarilor si a presedintilor de consilii judetene, mentinerea baronizarii Romaniei este garantata. Practic primarul sau presedintele de C.J. in functie, care are notorietatea cea mai mare (nucleul dur de votanti), clientela dar si resurse pentru pomeni electorale, va avea alegerea aproape garantata. Oamenii acestia se eternizeaza pe functii. Ma uitam la TV si un reprezentant al PSD se lauda ca particul a invatat lectia din 16 noiembrie 2014. Pai se pare ca nu! Atunci, in primul tur Iohannis a obtinut 30,37% din totalul voturilor exprimate, iar Victor Ponta 40,44%. Aveam o diferenta de peste 10% (puncte procentuale). In turul al doilea Iohannis a luat 54,43% (o crestere de peste 24 puncte procentuale) iar Victor Ponta 45,56%. Diferenta dintre cei doi s-a inversat la aproximativ 9% in favoare lui Iohannis. Cine a facut diferenta au fost tinerii si cei care nu ies la vor dar acum au iesit, diaspora… Daca alegerile ar fi fost intr-un singur tur, ar fi castigat fluierand Ponta desi majoritatea populatiei nu il voia! Oamenii despre care spunem ca au facut diferenta la acele alegeri, nu ar mai fi contat. Reprezentantul baronilor ar fi fost azi presedinte. Asa se va intampla la alegerile locale, daca se patreaza sistemul actual de vot. Vor conta nucleele dure, simpatizantii si beneficiarii pomenilor electoarale care vor vota oameni nereprezenativi pentru majoritatea electoratului. Ce au invatat politicienii din 16 noiembrie? Unii mai nimic, se pare! Oricum, nimic bun!
In privinta alegerilor locale, cred ca ar fi utile cateva modificari :
– Asa cum spuneti si argumentati, primarii ar trebui alesi in doua tururi de scruti. PSD se bazeaza pe faptul ca este partidul cel mai influent si impunand sistemul cu majoritate simpla (un singur tur) si-ar asigura cele mai multe scaune de primar. acelas lucru il urmareste si UDMR care are in acest fel posibilitatea de-a-si pune primari in localitatile unde maghiarii sunt minoritari si ar evita astfel turul doi (intotdeauna etnic !). Normal, candidatli romani, impartiti in mai multe partide, cu greu isi pot asigura o majoritate din primul tur.
– Oresedintii de consilii judetene nu ar trebui alesi prin vot popular ci prin votul consilierilor judeteni. In acest fel ar putea negocia mai eficient o majoritate in consiliu si luarea hotararilor ar fi mai greu de blocat.
– In privinta consilierilor locali si judeteni se impune renuntarea la votul pe lista ! Votul pe lista de partide duce la o politizare excesiva si are adesea ca urmare lipsa de reprezentare a unor sate, cartiere sau grupuri de localitati. Alegerile sa se faca pe circumscriptii (comunale, orasenesti si judetene), cu candidati nominalizati pentru fiecare circumscriptie. N-o sa mai avem sate, cartiere sau zone din judet nereprezentate, alegatorii isi cunosc reprezentantii si stiu cui sa se adreseze la nevoie. In acest fel candidatii independenti dar neangajati politic, respectati de catre concetatenii lor pot ajunge in forurile de conducere locala. O scoala buna pentru cei care, in viitor, sunt tentati sa intre in politica „mare”. Evident, in aceste conditii notiunea de „prag” dispare.
in sfarsit, un punct de vedere rational.
Numele comisiei de „cod electoral” e foarte potrivit. Ambele propuneri denota un cod intre cele doua mari tabere, acela de a bloca accesul gruparilor mai mici si unor fortze noi mai curate.