vineri, martie 29, 2024

Video. Dan C. Mihailescu despre disparitia „randuielii” relatiilor umane si despre „mestesugul”cititului

Regina Maria, Annie Bentoiu, Zoe Camarasescu, Anita Nandris, Lena Constante, Adriana Georgescu, Jeni Acterian s.a.  Despre ele vorbeste Dan C. Mihailescu in noua sa carte,in curs de aparitie, intitulata Castelul, biblioteca, puscaria (cu subtitlul „Trei vami ale feminitatii exemplare”). Sunt „doamne extraordinare, regine sau taranci, studente sau profesoare, fiice, sotii, mame si vaduve, amante de alcov princiar, deportate douazeci de ani in Siberia sau Baragan, detinute in inchisorile comuniste, doamne de onoare ale reginelor Romaniei, ori spirite academice perfect sincrone Occidentului, dialogand de la egal la egal cu somitati de mare calibru.” Fiecare dintre ele ne-ar putea fi un model puternic in lumea aceasta a noastra recenta si „cocosata”. Daca n-am fi atat de orbi.

Despre cartea Castelul, biblioteca, puscaria, in curs de aparitie la Editura Humanitas. si despre „randuiala” relatiilor umane in perioada interbelica.

Despre „mestesugul” cititului

„Intr-o Romanie (si-o lume) a deriziunii, marlaniei si pustiitorului relativism postmodern, iata ca avem cui ne pleca fruntile, cuminte si recunoscator, cu buna cuviinta datorata celor care ne pot fi (ar trebui sa ne fie) oricand modele de viata : de suferinta, triumf, durere, extazuri si moarte, insa pe care le ignoram cu pagubitoare inconstienta.”

Acum cativa ani, la lansarea volumului Amintiri de Zoe Camarasescu (fiica lui Zoe Bengescu, doamna de onoare a Reginei Elisabeta – Carmen Silva) Dan C. Mihailescu ne invita sa ne gandim in ce masura femininul si feminitatea sunt reprezentative simbolic pentru sufletul romanesc. Spunea atunci ca noi, romanii, „nu avem temperament de macho, nu suntem cavaleri teutoni, nu suntem niste luptatori, suntem un popor receptacul, care stie sa traiasca feminin istoria”.

Dan C Mihailescu a fost in redactia Contributors.ro pentru a raspunde intrebarilor voastre.

Din introducerea cartii:

Plecaciune feminitatii exemplare

(…) Insa marea feblete, marile emotii, ceasurile de delectare absoluta mi-au fost prilejuite invariabil de aceste doamne extraordinare, regine sau taranci, studente sau profesoare, fiice, sotii, mame si vaduve, amante de alcov princiar, deportate douazeci de ani in Siberia sau Baragan, detinute in inchisorile comuniste, doamne de onoare ale reginelor Romaniei, ori spirite academice perfect sincrone Occidentului, dialogand de la egal la egal cu somitati de mare calibru…

Acelasi triptic – castelul, biblioteca, puscaria –  l-am pastrat pentru acest volum de glose care nu se vor decat o suita de plecaciuni in fata unor feminitati de mai multe ori pilduitoare. Adica intens iradiante, sper eu, in cuprinsul neispravirii, nemerniciei si netrebniciei postmoderne.

Feminitatea incoronata, nobletea superb, infantil sau parsiv alintata, cu capricii socante, meandre imprevizibile, cochetarii inofensive, hedonism exploziv, impulsuri contradictorii, adeseori decisive la varful politicii nationale. Sensibilitate, senzualitate, instinct si educatie, deghizament, arta disimularii, one-woman-show cu efecte invariabil seducatoare.

Feminitatea ultragiata, a carei naturala, inocenta vulnerabilitate se vede calcata in copitele unei istorii bestiale, trecand umilitor din avutie, adica din confortul domestic al gospodariei taranesti, sau din efervescenta saloanelor culturale, in animalitatea carcerei, mizeria interogatoriilor si duhorile dormitoarelor colective.

Si feminitatea spirituala, initial etic, apoi afectiv si civic arhitecturata conform oprelistilor, cruzimilor, aberatiilor si malformarilor specifice unei istorii in care omul devenise doar o cifra in statisticile ororii.

Am jubilat, m-am infiorat si m-am vindecat, cu mandrie si suspin, scriind aceste pagini

Mai jos, in premiera, cuprinsul cartii Castelul, biblioteca, puscaria, ce va fi lansata la Targul de Carte Gaudeamus.

Traind regal frumusetea, placerea si daruirea de sine

Regina Maria, fiinta superlativului absolut       .

Maruca, de sarbatori (Maria Cantacuzino-Enescu)

Frumusete, gratie, armonie, noblete. Adica tot ce am pierdut (Zoe Camarasescu)

Impliniti si infranti (Cella Delavrancea)

Intre jubilatie si destramare

Triumful resemnarii (Alice Voinescu)

Abecedar pentru Cartea ratarilor (Jeni Acterian)

Puterea de nebiruit a familiei (Pia si Cornelia Pillat)

Timpul ce ni s-a luat (Annie Bentoiu)

Suferinta ca implinire

Scrisoarea ca jurnal anestezic (Ecaterina Balacioiu Lovinescu)

O treime a feminitatii torturate : Lena Constante,

Adriana Georgescu, Oana Orlea

Anita Nandris, o viata ca o cruce

_____________________________________________________

  • Puteti comanda carti care au autograful autorului de aici
  • Puteti sa-i puneti intrebari  criticului Dan C. Mihailescu folosindu-va de formularul de comentarii.

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. Glumind un pic, Mircea Cartarescu a scris „De ce iubim femeile”, dvs ar trebui sa scrieti „De ce citim femeile”. Si eu sunt un admirator al literaturii feminine, asa ca as cumpara o astfel de carte.

    V-as intreba, aveti cifre privind vanzarile acestor volume de memorialistica? Am doar eu senzatia ca ele nu sunt prea bine prizate de publicul romanesc. Exista un machism al lecturii, mai mult sau mai putin constient? Chiar dvs vorbiti de o anume ignorare a acestei literaturi. Am citit cu foarte mare placere „Timpul ce ni s-a dat” si „Evadarea imposibila”. Sunt carti extraordinare.

    • Depinde ce intelegem prin vanzari de succes. Cred ca prea putine titluri depasesc cateva mii de exemplare. Dar ,stiu ca un exemplar circula pe la mai multe persoane. Ar trebui sa discutati cu editorii. Cred ca intre 3000 si 5000 de exemplare.

      Nu cred ca exista un machism, desi misoginia este la ea acasa in viata noastra literara. Mai degraba o prejudecata ca, suferinta in inchisoare este un “apanaj” al masculinitatii. Lucru fals, fiindca, prin datele ei, feminitatea depaseste mult ca rezistenta la atrocitate capacitatea de suferinta a barbatilor.

  2. Stimate domnule Mihailescu,
    Nu am o intrebare,dar as vrea sa-mi exprim o dorinta veche de ani de zile si anume sa vad o emisiune numai cu Dvs.si cu Andrei Plesu.Credeti ca vreo televiziune ar fi dispusa sa realizeze acest dialog,renuntand macar la o mica parte din mizeriile cu care ne „culturalizeaza” ? Va multumesc.

    • Am si eu aceasta nostalgie. Sper ca in arhiva ProTV sa mai existe emisiunea la care am fost partener de ring lui Andrei Plesu in emisiunea lui Cristi Tabara. Am vorbit despre un lucru drag amandurora, elogiul lenei, pornind de la cartea lui Tom Hodgkinson. Cine stie, cu voia lui Dumnezeu se poate intampla orice. Pana una alta, sper sa revina candva emisiunile cuplului Liiceanu-Plesu.

  3. 1. Impresia in ultima vreme a fost ca memorialistica feminina a mijlocului de secol XX, a lasat-o oarecum in umbra, din punctul de vedere al notorietatii cel putin, pe cea masculina apartinand aceleiasi epoci. V-as ruga sa ne dati cateva titluri (nu neaparat un top personal) din memorialistica „masculina” de data aceasta, care sa se plieze pe aceleasi teme cu titlurile enumerate mai sus.
    2. Din ce cauze considerati ca anumite opere memorialistice de varf ale literaturii noastre sunt reeditate atat de rar in tara. Ma refer la autori ca Alice Voinescu, Mihail Sebastian, Ion Ioanid s.a., al caror jurnale sau memorii nu mai pot fi gasite de ani buni pe rafturile librariilor.

    • La mine, pe locul intai sunt insemnarile zilnice ale lui C Argentoianu la rivalitate cu cele ale Reginei Maria. Urmeaza Ion Ioanid cu „Inchisoarea noastra cea de toate zilele”, N Steinhardt cu Jurnalul fericirii, Gh. Jurcea Negrilesti, Radu Marculescu, I Gavrila Ogoranu.

      O veste buna, Inchisoarea lui Ion Ioanid se va reedita la Humanitas in aceasta toamna.
      Cred ca dezinteresul se datoreaza, psihanalizand, unei doze de vinovatie pe care o simtim noi, cei ce nu am trait ororile de alta data. Pe urma vin lehamitea celor tineri, ignoranta cultivata la scoala, indiferenta parintilor.

      • subiect: index de nume si locuri la cartea lui Ioanid

        Stimate domnule Mihailescu,

        Daca mai este timp: cartea lui Ioanid trebuie re editata NUMAI cu index de nume si locuri. Nu se poate azi ca o carte de memorialistica sa nu aiba acest instrument absolut necesar pentru oricine doreste SA O FOLOSEASCA, adica sa caute pe cutare sau cutare sau alt membru al familiei.

        Verificati, interveniti, amanati, cererti si insistati sa se faca acest index de nume si locuri in cazul reeditarii.

        Multumesc,

        Dan H.

  4. Marturisesc ca nu am citit nici una dintre autoarele enumerate. Probabil ca voi incepe sa o fac. Am citit in schimb cartile Annei Politkovskaia. Cum ati comenta scrierile ei? S-ar potrivi in vreuna dintre cele trei vami?

    • Singurul comentariu adecvat ar fi sa marturisesc nostalgia pentru ceea ce insemna candva reporterul de investigatie pe cand presa inca era a patra putere in stat. Ce forta mai poate asigura independenta gazetariei astazi?

      Destinul Annei Politkovskaia poate fi cuprins cred in capitolul, „Triumful resemnarii”. Faptic, moartea ei este o infrangere. Spiritual si politic, prin ecourile ei, este un triumf postum.

  5. Mi-as dori foarte mult ca in Bucuresti sa existe un loc unde sa pot merge sa ascult oameni stiutori vorbind despre lucruri care sa hraneasca sufletul si mintea. E ceea ce eu cred ca ar fi o modalitate de bun gust de a petrece timpul liber. Mi-ar placea sa particip la o serie de conferinte sustinute de dvs., pe teme literare, dar nu numai. Exista sansa sa puneti la cale o asemenea isprava?

    Cred de asemenea ca ati fi un excelent profesor de „Creative Writing”. Ce credeti despre asemenea cursuri/scoli in general – cat sunt ele de utile, de eficiente? Cum sunt ele in Romania? Si mai ales: exista sansa sa tineti un asemenea curs?

    • Va multumesc pentru gandul bun. Nu m-am gandit si nu mi s-a propus o serie de conferinte. Fapt e ca particip lunar la mai multe lansari si evenimente literare. In ceea ce priveste cursurile de Creative Writing sunt cam sceptic in ceea ce priveste eficacitatea lor. Cred, precum Caragiale, ca talentul este un dat nativ. Ca toate talentele naturale, si cel scriitoricesc se poate slefui, imbunatati etc. Dar, nu mai mult de detalii de ordin tehnic sau retoric.

      In orice caz cred ca ar fi benefica reaparitia in forta a cenaclurilor, fie pe langa mari biblioteci, edituri, reviste, fie ca niste cluburi de lectura.

      Un cenaclu bine condus poate tine loc oricand unui curs de Creative Writing eficient.

  6. Am vorbit, in diferite conjuncturi si in diferite contexte, cu amici, cunoscuti sau oameni intalniti intamplator, plecati cu totii din tara de mai multa vreme, despre cel mai bun lucru pe care-l are Romania acum, acel lucru care face diferenta fata de orice alta tara. Ei spuneau, eu nu ma gandisem la asa ceva, ca femeile romance sunt cel mai bun lucru. din diferite motive, printre care faptul ca sunt ambitioase, realiste, loiale, blande, mame bune, inteligente, frumoase. Asta spre deosebire de barbatii romani, care sunt lasi, smecheri, etc.
    Dvs ce parere aveti, e doar o stereotipie? Se exprima sufletul romanesc mai degraba feminin decat masculin?

    • Poate ca, suferind mereu ca receptacol influentele faste sau nefaste ale istoriei ne-am format un suflet mioritic, deci mai degraba pasiv decat activ. Avem mai multa intuitie decat luciditate, mai multa afectivitate decat vointa dominatoare, mai multa reverie decat impetuozitate. Suntem mai degraba flexibili, lirici, sentimentali, mai putin militarosi si mai degraba domenstici.
      A se vedea importanta mamei in toata memorialistica scriitorilor romani. Din aces fond liric, „efeminat” vine probabil si predominanta poeziei in literatura noastra in dauna marilor constructii narative. Ne simtim mult mai bine in visare, in metafora, in magie, in metafizic decat in rigorile logicii, in filosofarea sistematica etc. Pana si in eseistica e de ajuns a-i cita pe Blaga si Cioran, fata de Noica, pentru a accepta ca ne reprezinta mult mai mult trairea incandescenta si metaforizanta decat rigorile logicii pure.

      • „Poate ca, suferind mereu ca receptacol influentele faste sau nefaste ale istoriei ne-am format un suflet mioritic, deci mai degraba pasiv decat activ. Avem mai multa intuitie decat luciditate, mai multa afectivitate decat vointa dominatoare, mai multa reverie decat impetuozitate.”

        Imi pare rau, d-le Dan C. Mihailescu, dar nu pot fi de acord cu dvs. in legatura cu asocierea pasivitatii cu sufletul mioritic. E o problema care cred ca ar trebui dezbatuta pe indelete. Am subliniat intr-un articol recent, aici, pe Contributors, ca din punctul meu de vedere, Miorita inseamna lupta, nu pasivitate.

        „Unii vor spune ca resemnarea e cel mai aproape de români, ca mai intai ar trebui sa dispara din programa scolara nenorocita asta de Miorita, dupa care sa creasca alte generatii libere de fatalism si abia apoi, cand noi, cei de astazi fi-vom demult oale si ulcele poate va veni vremea si pentru prezidentiabilul pe care nu putem sa-l vrem astazi din cauza destinului implacabil.

        Altii insa ar putea raspunde si altfel. Miorita m-a invatat cum trebuie sa accept numai ceea ce nu poate fi schimbat de catre om. Adica m-a invatat cum sa asez moartea in propria-mi existenta . Nu sta in puterea mea sa schimb moartea. Eu pot doar s-o trimit acolo unde ii este locul. Atat imi spune Miorita sa accept. Si e deja enorm. Resemnarea in fata mortii presupune o lupta nemaipomenita cu propria vremelnicie pe care doar cei care n-au pierdut niciodata un om apropiat nu o pot intelege.”
        http://www.contributors.ro/advocacy-public-affairs/un-presedinte-ca-andrei-plesu-ma-poate-reprezenta-pe-mine/

        • Aveti dreptate, dilema este foarte veche. Nu mai departe, Alex Stefanescu se revolta in sensul celor spuse de dvs aratand ca Miorita si Mesterul Manole sunt departe de a fi culmi ale fatalismului, fiind in esenta metafore ale unui eroism vizionar, mai mult sau mai putin cosmic. Pe de alta parte, multa lume intelectuala de la noi a deplans inexistenta unor mituri pur eroice, razboinice chiar, precum se intampla in atatea alte cazuri, de la mesopotamieni, greci, inzi, la popoarele germanice.
          Sunt de acord ca discutia ar putea si ar trebui sa reinceapa oricand.

  7. Buna ziua,
    Sunt o persoana foarte ocupata sa-si castige traiul de zi cu zi. Cu toate acestea, daca nu citesc macar cateva pagini, ziua mi se pare irosita. Printre altele, imi place sa citesc carti „necanonice”, care filtreaza diferit lumea, inedite, proaspete, ciudate… Imi puteti recomanda cateva titluri din aceasta garnitura?

    Si de asemenea: Ce carti „adevarate” au dat scriitorii romani in ultimii douazeci de ani?

    Multumesc.

    • Din pacate pentru dvs eu sunt un conservator, un maniac al clasicitatii, un paseist cat se poate de ostil noului, progresului, revolutiilor de orice fel. Totusi, in materie de carti „inedite, proaspete, ciudate”, va recomand cartile editurii Baroque.

    • Daca e sa dau un top rapid, numai cate un titlu pe domeniu, v-as indica la roman, Orbitorul lui Mircea Cartarescu, la poezie, „Ieudul fara iesire” de Ioan Es Pop, iar la eseu, „Omul recent” de HR Patapievici. Dar, la capitolul autori „adevarati” trebuie neaparat cititi Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Dan Stanca, Ioana Parvulescu, Filip Florian.

  8. Abia astept sa aflu constatarile si reflectiile dvs. privind aceste „doamne extraordinare”! Dar ca sa aducem discutia si in prezent – care, marturisesc, ma preocupa si incerc sa-l inteleg – in ce masura aceste „modele de viata: de suferinta, triumf, durere, extazuri si moarte” au dat rod? Ati regasit semne, urmari ale lor in contemporaneitate?

    • Stam infinit mai bine, in ceea ce priveste prelungirea acestor caractere superbe, in randul cititorilor decat al creatorilor. Tristetea mea este ca nu avem nici un film demn de alura unor personalitati precum Regina Maria, Anuta Nandris, Lena Constante, Adriana Georgescu. Nu avem un roman adevarat despre rezistenta armata in munti, in anii ’50, nu avem o serie de docu-drame, gen BBC, pe aceeasi perioada. In acelasi timp, e limpede ca principalul efect al memorialisticii trebuie sa fie schimbrea texturii sufletesti a cititorilor. Pe mine m-a bucurat enorm familiarizarea liceenilor cu eroinele acestui univers confesiv.

  9. Ati cunoscut pe vreuna dintre doamnele de care vorbiti? Pe Lena Constante? Faceti referire in carte la conversatii avute in particular?

    Cum v-ati apucat sa scrieti aceasta carte? E facuta la comanda, ca un proiect – eventual cerut de editura – sau ati adunat note de lectura scrise de-a lungul timpului care s-au potrivit pana la urma in ceva coerent?

    • Din pacate, cu exceptia doamnei Annie Bentoiu nu am cunoscut nici unul dintre personajele acestei carti. Dar simt nevoia sa o adaug pe Monica Lovinescu, fiica Ecaterinei Balacioiu, despre a carei corespondenta am vorbit in carte. Imi dau seama acum ca la capitolul barbati am sat ceva mai bine, bucurandu-ma de multe seri de taifas cu Alexandru Paleologu, Arsavir Acterian, Aurel Cioran, Sergiu Al-George, Barbu Brezianu.

      Ideea cartii mi-a venit exact ca acum cativa ani, cand am facut la Editura Curta Veche antologia „De la Coroana regala la Cercul Polar”, adica sa incerc sa incheg un chip al sufletului romanesc prin insumare catorva destine feminine de exceptie. La fel acum, gandindu-ma cum sa-mi serbez prin munca cei 60 de ani pe care-i fac in decembrie, m-am gandit ca nimic n-ar fi mai nobil si mai placut decat o plecaciune exemplara.

  10. Determinat de prea multe texte, mesaje si comentarii citite in ultimul timp, inclusiv pe aceasta platforma vreau sa va chestionez asupra unor nelamuriri pe care le am. Scuzati-ma ca sunt off-topic. Nu mai traiesc de multi ani in Romania, nu mai am nici prieteni intimi acolo, incerc insa sa ma tin la curent. Poate o sa vi se pare ciudat ca un om care are business agricol sa se intereseze de astfel de lucruri.

    Este anticomunismul doar o problema prin care se recunoaste o grupare de intelectuali din Romania? Este mai mult? Este comunismul – luati cuvantul in ce acceptiune doriti – o problema reala in Bucuresti? Este anticomunismul un mod de a pune pumnul in gura unora, asa cum am citit?

    Cu respect,

    Andrei

    • Dinspre stanga s-a lansat mai demult sloganul „nimic nu este mai ingrozitor decat comunismul, ca anticomunismul”. De unde, dupa jumatate de veac de bolsevism tezisto-ceausist anticomunismul ar fi trebuit sa fie cea mai fireasca atitudine politica in fata vietii s-a ajuns la ideea ca in 1989 am fi iesit din legionarism. Au fost diabolizate idei normale precum patriotismul, dreapta organica, liberalismul, in numele unui neo-troskism pe cat de incredibil pe atat de percutant. Adevarul e ca pentru omul comun preocupat de bani, sanatate, fotbal, gratar, terasa si bere la pet dilemele in linia „Cartii negre a Comunismului” de Stephane Courtois sunt tot ce poate fi mai strain. Am auzit ca asa se intampla si in Rusia fata de mostenirea stalinista, in Germania fata de hitlerism, in Spania fata de franchism. Este adevarat si ca pledoariile si campaniile anticomuniste exercitate (cat se poate de justificat, zic eu) dinspre noi risca sa devina antiproductive prin constanta lor vehementa. In acelasi timp nici sa taci nu e cazul fiindca presiunea neomarxismului maoisto-cheguevarist este tot mai tenace, mai subtila si mai pernicioasa. Daca este vorba de pus pumnul in gura, asta nu anticomunistii o fac, ci aceia care li se opun. Dreapta este invariabil cu fruntea jos, in timp ce stanga tine mereu pumnul ridicat a razbunare.

  11. Mi-e dor pur si simplu sa va vad pe ecran si sa va aud. Si daca, v-am revedea in dialog cu alti intelectuali, ar insemna mult pentru multi dintre noi. VA ASTEPTAM. Si stiti ca sinteti iubiti, pentru ca schimbati ceva esential in sufletele noastre si in mintea noastra. Pacat ca televiziunile vad doar ce-i efemer, si senazationalul, de regula, in rau.

  12. Sunt stabilit in Germania de peste 30 de ani…De meserie,inginer.Singura legatura cu tara,in ultimul timp,o constitue ,,Dilema” si ,,Historia”,publicatii la care sunt abonat.Numai ca le primesc cu intreruperi …regulate,datorita,cred,unui sistem de difuzare,exelent haotic realizat…
    As dori sa aflu cui sa ma adresez pentru doua lucruri:Sa primesc periodic informatii cu privire la aparitii de carti si ´,,periodice”,gen ,,HIstoria”,si al doielea ,care ar unitate de difuzare optima,la care sa ma abonez,sau sa comand carti,reviste,precum si forma de plata.As prefera modul de plata prin ,,virament bancar”,mai comod pentru mine.
    Cu privire la expunerile D-lui Dan C. MIhailescu,pentru mine,articolele d-sale,ca si cele ale d-lui Plesu,si ale d-lui Djuvara,sunt painea si aerul de fiecare zi,care-mi incalzesc inima si sufletul.
    Va multumesc ,Domnule Mihailescu,si sa va tina Dumnezeu in putere.ca si pe Domnul Djuvara,o alta mare ,,slabiciune” a mea!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro