Atractivitatea demografică locală în pandemie

Pandemia COVID-19 a schimbat mult, în multe locuri. Ce s-a întâmplat cu declinul sau creșterea demografică a localităților din țară, în perioada 2020-2022? Aceastea este  întrebarea la care încerc să răspund, pe scurt,în primă formă,  aici.   Desigur, depinde cum, când , la ce nivel teritorial  faci măsurarea și cum argumentezi constatările. Datele interogate  se referă la localitățile de peste 1000 de locuitori.

Atractivitatea demografică a localităților a fost estimată prin raportul procentual dintre populația cu rezidența obișnuită în localitate, la ultimul recensământ din 2021, și cea cu domiciliul permanent în acea localitate. Ipoteza metodologică de la care am pornit susține că atractivitatea demografică a unei localități a fost, în perioada de referință și în cea imediat premergătoare acesteia, cu atât  mai mare cu cât procentul corespunzător a fost mai mare. Aceasta este o măsură de stocuri de populație, cumulate în timp.

Atractivitatea demografică

Din analiză a rezultat, în primul rând, că în condiții de criză pandemică, localitățile rurale dezvoltate apropiate orașelor mari și de drumrile europene, au devenit principalul centru de atracție demografică. În al doilea rând, a contat și experiența de migrație în străinătate  a populației locale (vezi anexa). Se pare că au fost preferate, ca destinație migratorie,  comunele dezvoltate, apropiate de orașele mari, dar cu pondere redusă de persoane plecate în străinătate. În ecuația de configurare a acestor fluxuri de atractivitate demografică a contat, separat, și principala țară de destinație în migrația internațională a populației locale. Pentru comunele cu multe persoane plecate în Germania și Spania atractivitatea  demografică locală a fost mai mică. Este probabil că piața forței de muncă din aceste țări a favorizat mai mult rămînerea celor plecați acolo, pentru muncă, decât revenirea lor în România. În al treilea rînd, a contat și regiunea istorică de aparteneță a localității din Romînia. Atracția demografică s-a manifestat clar la comune din județul Ilfov, în apropierea orașului capitală (Tabelul 1).  Respingerea demografică cea mai puternică a fost înregistrată pentru localități din Moldova și din Banat.

Table 1. Maximum and minimum demographic attractiveness

Tendința de mutare de la oraș la sate dezvoltate, apropiate de orașele mari, era una mai veche; se pare că aceasta a fost accentuată de criza pandemică, de rata mai mare de infectări prin COVID-19, în orașele dezoltate, cu mare densitate de populație, comparativ cu situația din mediul rural (vezi anexa, ultimele două coloane din tabel).

Efecte de imigrare

Atractivitatea demografică a fost estimată anterior, la nivel de localitate, ca raport între populația cu rezidența obișnuită și cea cu domiciliul în localitate (dar cu rezidența fie în acea localitate, fie în altă localitate din țară, fie în străinătate). Acest gen de atractivitate a fost afectat și de sosirile (=imigrările) de populație în localitate, fie prin schimbarea domiciliului, fie prin schimbarea rezidenței obișnuite. Din păcate, nu sunt publicate încă datele de recensământ 2021 ( efectuat în 2022) pentru a putea distinge clar, la nivel de unitate teritorial-administrativă, între migrațiile în țară și cele în străinătate. Din acest motiv lucrăm, încă, prin folosirea celor două tipuri de populație, cu rezidența obișnuită și cea cu rezidență permanentă, fară a putea distinge între componentele de migrație internă și externă.

Chiar și cu aceste date insuficient specificate, putem constata că imigrarea prin schimbarile permanente de domiciliu (din țară sau din străinătate) a contat mai mult pentru atractivitatea demografică decât a contat imigrarea prin schimbarea rezidenței obișnuite (anexa). Imigrarea prin schimbarea de domiciliu s-a realizat, ca și atractivitatea demografică, mai mult în comune decât în orașe. În schimb, imigrarea prin schimbarea rezidenței obișnuite a fost orientată în special spre orașele dezvoltate din Transilvania (anexa).

Annexe: Predicting the  demographic attractiveness of localities and COVID-19 infection rates, 2021

Concluzii

Pandemia de COVID-19 a accentuat tendința pre-existentă de atracție demografică spre satele dezvoltate, din apropierea orașelor mari, mai ales în apropierea capitalei, în județul Ilfov. Imigrarea cu schimbarea domiciliului – fie prin revenirea din străinătate, fie prin revenirea din altă localitate din țară – a contribuit și ea la susținerea acestei tendințe, dar nu foarte puternic, semnificativ sub aspect statistic. Infectarile cu COVID-19, mai puternice în urban decât în rural, au contribuit mai ales la sporirea imigrării în comunele dezvoltate din apropierea orașelor  mari, prin schimbarea domiciliului.

Independent de tendința menționată, imigrarea prin schimbarea rezidenței obișnuite (cazul flotanților) s-a realizat mai mult spre orașele mari, dezvoltate. Probabil că în astfel de cazuri a fost vorba mai mult de imigrări pentru locuri de muncă.

La nivelul regiunilor  istorice au fost înregistrate efecte specifice asupra atractivității demografice pentru cazurile localittăților din Moldova, Oltenia, Banat și București-Ilfov. În primele trei regiuni anterior menționate au fost înregistrate, tendențial, valori relativ scăzute ale atractivității demografice în pandemie COVID-19. Numai în regiunea București-Ilfov au fost înregistrate, cateris paribus, efecte pozitive de sporire a atractivității demografice. De ce așa? Ar fi necesare date similare cu cele folosite în analiza de față, dar pentru alte perioade, pentru a răspunde la întrebare.

Datele de care dispunem la nivel de localitate nu permit, deocamdata, identificarea efectelor pe care le-a avut plecarea pe termen scurt în străinătate sau revenirea din străinătate, în timpul  pandemiei, asupra atractivității demografice a localităților. Odată pubicate aceste date referitoare la migrația în străinătate, pe baza  ultimului recensământ, analizele ar trebui reluate pentru o specificare directă a efectelor migrației interne sau internaționale asupra atractivității demografice a localităților.