miercuri, iulie 17, 2024

Atunci când vine timpul…

Imagini. Viața mea în film, carte de confesiuni a marelui regizor Ingmar Bergman, apărută în Suedia în 1990, îmbogățită cu încă un capitol în 1998 și tradusă și editată în limba română de Nemira cu foarte puțin timp în urmă (versiunea românească a textului este semnată de Ioana Ghișa) este și nu este o continuare a deja celebrei Lanterna magică. Volum din anul 1987, apărut la noi în 1994.

Dacă Lanterna magică îi aparținea în totalitate lui Bergman, criticul de film Lasse Bergström, redactor șef al editurii Norstedt,  asumându-și doar decizia și concretizarea publicării, Imagini ­înseamnă o carte  compusă pe două voci. Atâta doar că cea de-a doua, cea a mai sus-menționatului critic, se aude numai în ultimul capitol ce poară titlul Imagini noi. Cele 24 de micro-interviuri ce fac substanța Imaginilor noi au fost adăugate doar la ediția a doua a volumului. Ele au drept puncte de plecare idei enunțate în capitolele anterioare și publicate ca atare, fie ceea ce a picat la montajul inițial pentru ca șapte ani mai târziu ele să fie completate, lămurite, reabilitate și puse în circuitul public. Dacă, așa cum spuneam, în ediția din 1990 a cărții vocea lui Lasse Bergström nu se aude, trebuie precizat că ea, totuși, se simte. Respectiva voce stimulează, conduce, reîncarcă elanul confesiv al regizorului. Aceasta în pofida faptului că foarte adesea Imagini. Viața mea în film lasă impresia că ar fi o carte-jurnal, o carte de memorii, în care Ingmar Bergman, aflat la vârsta senectuții, nu doar că își rememorează viața (mai puțin cea particulară) din perspectiva esențială a creatorului de film. Unul dintre cei mai importanți din secolul al XX lea.

Ingmar Bergman nu a fost eminamente  un mare slujitor și reformator al celei de-a șaptea arte. Nu s-a limitat la condiția de scenarist și de regizor de film. A lăsat piese de teatru, e drept, cele mai multe însemnând rescrieri pentru scenă ale scenariilor unor filme celebre. De pildă, Strigăte și șoapte, Persona sau Scene dintr-o căsnicie au fost jucate și la noi, în spectacole mai mult sau mai puțin izbutite, chiar dacă au fost montate de regizori cu o onorantă carte de vizită. A montat, și nu doar în Suedia, spectacole de teatru sau de operă. A condus, cu mai mult sau mai puțin succes, mai curând de nevoie decât de voie, câteva instituții de spectacole. Cel mai bine s-a simțit însă în compania camerei de filmat. De ce? O spune chiar el însuși. ”La teatru merg mereu pe căile altora, vreau ca filmele să fie ale mele”. Majoritatea, dacă nu chiar totalitatea creației cinematografice a lui Bergman pornește de la istorii, trăiri, evenimente, senzații din propria existență, reactivate într-un moment anume din străfundurile memoriei. Și cu toate acestea, mărturisește Bergman, chiar dacă este o fire nevrotică, lucrul la filme nu i-a produs niciodată nevroze. Aceasta în pofida faptului că, așa cum vor constata cei ce vor citi cartea, nu întotdeauna, nici regizorul, nici echipa nu au avut parte de cele mai bune condiții de creație. Sau au fost măcinați de probleme personale.

Bergman are la activ o carieră de 40 de ani și ceva mai mult de 60 de filme. “În cazul meu, creația artistică s-a manifestat mereu ca o foame. Am constatat cu mulțumire calmă că am această nevoie, însă niciodată nu m-am întrebat cum de a apărut această foame și de ce vrea să fie atât de repede satisfăcută. Acum, în ultimii ani, când a început să se diminueze, mi se pare că a venit timpul să caut motivațiile activității mele”.

Exact acestor motivații le dau expresie cele două cărți- Lanterna magică  și Imagini.Viața mea în film. În Imagini. Viața mea în film  ca și în Lanterna…,” despre eu este vorba ‘’ (parafrazez aici titlul celei mai recente cărți a lui Gabriel Liiceanu), un eu care însă nici nu se flatează, nici nu se automagiază, nici nu se prezintă doar producător, generator de capodopere. Din contră, revăzându-și filmele, analizându-le la ani buni distanță de la momentul turnării lor, Bergmann le găsește defecte chiar și unora dintre cele mai celebre. Își face propria critică (el, care nu prea i-a avut la inimă pe critici, îndeosebi pe cei de teatru, aceasta deși admite că au fost ocazii când le-a așteptat cu sufletul la gură verdictele), semnalează erori, defecte. Nu e deloc blând cu Fragii sălbatici, de pildă. Admite că au existat în cariera lui și filme de care îi e rușine. Regizorul menționează pe primul loc Așa ceva nu se poate întâmpla și pe  cel de-al doilea, în mod bizar, Atingerea. Figurează însă pe fișa lui de creație și filme nu tocmai izbutite, dar de care se simte atașat pe mai departe. Regizorul recunoaște că mereu a dorit să placă publicului  și că și-a asumat regia unor comedii din nevoi de supraviețuire. Bergman subliniază importanța actorilor în reușita filmelor și există în carte cel puțin trei pasaje în care regizorul îi omagiază. O face inteligent, nicidecum comercial, sentimental, patetic. Deși a trăit în ceea ce, îndeobște, e socotit a fi secolul regiei, Bergman afirmă că actorii sunt cei ce duc teatrul mai departe. Regizorul e necondiționat sincer. Își asumă anumite costuri ale sincerității. De pildă, deși admite că mereu a avut intenția de a face un film cu Ingrid Bergman, colaborarea lor la Sonată de toamnă nu a fost una chiar fără probleme.

Trebuie obligatoriu să spun că pentru mine lectura Imaginilor.Viața mea în film  nu a fost o lectură chiar foarte ușoară. În nici un caz una din categoria celor făcute pour faire passer le temps. Și aceasta din două motive. Nu aș putea spune că sunt îndeajuns de familiarizat cu creația cinematografică a lui Bergman. Îmi este aproape complet necunoscută prima etapă a acestia, cea consumată eminamente într-o Suedie în care cinematografia traversa o perioadă de criză. Pe urmă, recapitularea pe care o propune Bergman, stimulat de Lasse Bergström, nu este una strict cronologică. Cartea ea deliberat forma unui puzzle.Tocmai de aceea mi s-a părut cum nu se poate mai utilă parcurgerea excelentei prefețe semnate de Andrei Gorzo și demn de laudă faptul că la final există o Filmografie completă.

Ingmar Bergman- IMAGINI: VIAȚA MEA ÎN FILM; Traducere din limba suedeză de Ioana Ghișa; Prefață de Andrei Gorzo; Editura Nemira, București, 2022     

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro