Desigur, nu asta a cerut Strada. Nu pe cel mai bun ministru, şi cam singurul cu adevărat tehnocrat din cabinetul Ponta, l-au vrut oamenii afară din guvern. Nu pe diplomatul tânăr, dar totuşi cu vechime de 19 de ani în Ministerul de Externe şi grad de ambasador, care a câştigat în 2009 procesul de la Haga contra Ucrainei şi a adus 10000 kmp. teritoriu suplimentar României (ce mult s-a scris atunci, ce puţin s-a scris acum…), nu pe cel care a coordonat timp de doi ani negocierile cu Statele Unite pentru Acordul privind amplasarea scutului antirachetă etc., nu pe Bogdan Aurescu l-au huiduit oamenii.
Dar, ca şi la Revoluţia Franceză (toutes proportions gardées), valul interpretărilor exaltate de după stingerea protestelor, la care s-a adăugat comoditatea unor jurnalişti importanţi de-a-l apăra (cu câteva excepţii remarcabile) şi excesul de zel „înnoitor” (cu toate capcanele pe care le-am văzut ulterior) l-au scos în ultimul moment din guvernul de tehnocraţi, culmea, pe cel mai indicat să rămână. Pe ideea simplistă de a rade tot ce a stat la masă cu defunctul politic Ponta, s-au dezis până la urmă de cel cu care trebuiau să se mândrească să-l aibă în continuare în echipă.
Ştiu foarte clar că oricând scrii de bine despre cineva în România (cu condiţia ca respectivul sau respectiva să nu fi murit, căci atunci ne întrecem în vorbe mari, jale, patetisme şi ipocrizii jurnalistice bune pentru rating), ai toate şansele să fii criticat, să se găsească motive de nemulţumire, de suspiciune. Am avut şansa să cunosc şi viaţa publică din alte ţări, dar nicăieri nu am găsit atâta micime, invidie şi răutate, atâta incapacitate de a recunoaşte cu bucurie şi relaxare succesul unor semeni încă vii. Orice societate matură acceptă pur şi simplu că unii membri ai ei pot fi lăudaţi şi apreciaţi sincer pentru ceea ce au făcut în domeniile lor înainte de a-i conduce cu jale la groapă, fără să-l bănuiască pe autorul gândurilor bune că este fericitul deţinător al unui contract de publicitate, că are comision sau dividende de încasat. Să mai învăţăm deci să fim senini şi să vorbim şi de bine, printre atâtea critici nimicitoare şi atacuri pline de mânie.
Nu mi-e teamă să-l apăr pe Bogdan Aurescu de nedreptatea de a fi fost scos din guvernul de tehnocraţi, adică exact din guvernul în care îi era locul mult mai bine decât i-a fost locul în guvernul Ponta. Acolo ajunsese rugat, aşa cum sper că ne amintim cu toţii, în noiembrie 2014, într-o criză profundă de credibilitate a Ministerului Afacerilor Externe, după două demisii de miniştri cu îndelungată carieră politică (Titus Corlăţean şi Teodor Meleşcanu), prinşi unul după altul în malaxorul scandalului imens al votului prost organizat din diaspora. Nu mi-e teamă să-l susţin acum pe ambasadorul Aurescu, pentru că ştiu bine că cititorii acestor platforme au inteligenţa şi moderaţia necesare pentru a distinge lucrurile care trebuiau cu adevărat făcute (plecarea fostului guvern, îndepărtarea mediocrităţilor de la masa deciziilor, stârpirea corupţilor, schimbarea modului de a înţelege şi de practica politica) de exagerările, oportunismul şi iacobinismul care îşi fac întotdeauna apariţia în momentele de cotitură ale istoriei.
Aprecierile rostite cu onestitate de actualul ministru de Externe, chiar la audierile parlamentare şi apoi la preluarea mandatului, cu privire la performanţa fostului ministru Aurescu îmi dau speranţe că lucrurile, acolo la vârf, s-au înţeles până la urmă corect.
Nu voi face eu aici bilanţul ministeriatului nedrept de scurt al lui Aurescu. Şi l-a făcut, în fond, singur[1]. Aş închide însă un cadru al aşteptărilor pe care l-am deschis în aprilie, când am scris despre iniţiativa Security Trusts[2] a MAE, aflând cu satisfacţie (şi oarecare surpriză, ca să fiu sincer până la capăt) că, într-un document foarte recent, Comisia Europeană şi Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE) au reţinut în mare parte proiectul românesc pentru viitoarea Politică Europeană de Vecinătate (ENP), sub forma unor „formule-cadru de dialog cu vecinii vecinilor, marii donatori şi instituţiile financiare internationale”. Pentru oamenii de specialitate, şi nu numai, cred că se poate înţelege cât de greu şi de important este să impui un concept strategic într-o organizaţie complicată, cu 28 de state membre şi tot atâtea interese naţionale. Bogdan Aurescu a reuşit. Rămâne ca ministerul şi diplomaţia românească implicată la acest nivel să fructifice oportunitatea de a avea o amprentă românească în viitoarea strategie de securitate europeană şi în viitoarea ENP.
Am toată încrederea că, într-o formă sau alta, ambasadorul Bogdan Aurescu va fi reînvestit cât de curând cu responsabilitatea unei poziţii înalte în cadrul politicii externe a României, pe măsura pregătirii excepţionale pe care o are, a experienţei impresionante şi a meritelor pe care le-a avut, în momente sensibile ale istoriei recente a diplomaţiei noastre. Numai în felul acesta dovedim că am înţeles cu adevărat, printre multe alte mesaje, ce voia Strada.
NOTE
[1] http://www.caleaeuropeana.ro/bogdan-aurescu-la-final-de-mandat-in-calitate-de-ministru-de-externe-sa-nu-uitati-ca-indiferent-de-conjuncturi-esti-ceea-ce-faci-doar-ceea-ce-lasati-in-urma-durabil-pen/
[2] https://www.contributors.ro/fara-categorie/security-trusts-proiectul-mae-pentru-cresterea-increderii-in-regiune-ce-o-sa-mearga-ce-n-o-sa-mearga/
Dle Naumescu ma bucura ca ma confirmati in ce spuneam acum doua saptamani ca pe langa fudulie ne guverneaza in primul rand invidia, meschinaria si cum spune Eminescu suntem petrecuti doar de noroc.
PS Probabil ca dl Aurescu va reveni caci de persoane valoroase pe externe avem mare nevoie. Iaeri explicam cum era muscat de fund Baconschi absolut pe nedrept asa ca…
Iar chestia cu eliminarea lui Aurescu din guvern devine cu atât mai grotescă cu cât dejecții PSD-iste fetide precum Dâncu („strategul” grupului PSD de la Cluj, autor de sondaje de opinie măsluite, sfetnic de taină al lui Geoană și Ponta, invitat în acestă toamnaă de Dragnea să revină cu cinste în PSD) și Tobă („doctor” in științe milițienești la „Academia” unde îndrumă doctorate savantul Gabi Oprea, amestecat în scandalul Duicu de anul trecut) au fost plasate la ministere cheie ca și cel al Administratiei publice, respectiv Interne.
Sigur că guvernul lui Cioloș e la ani-lumină de âncropelile lui Ponta, numai că asta nu înseamnă deloc că e fără bube. Iar acceptarea celor doi PSD-ei în poziții cheie va duce în final la paralizarea activității sale și arucarea ei în derizoriu. Să sperăm că greșesc.
Depinde de cohonesurile lui Ciolos si a celuilalt vicepriministru..
Frumos si drept semnal, dle Naumescu!
Sa nu exageam cu tonul laudativ. Iata ce se scria in aprilie despre „tehnocratul” Aurescu:
„Au trecut doar cinci luni şi îmi pare că Bogdan Aurescu luptă din greu să fie asimilat cu tot ce este mai rău din PSD. Am sentimentul că face un efort să plece din minister mai compromis decât Titus Corlăţean sau Teodor Meleşcanu.”
http://www.contributors.ro/global-europa/psd-il-murdareste-si-pe-diplomatul-aurescu-pacat/
Nimeni nu este de neinlocuit. Sigur se gaseste la MAE o pozitie unde abilitatile dlui Aurescu pot fi valorificate la maximum.
Obiceiul asta romanesc ca pozitiile „front-end” sa fie date din recunostinta pentru trecut trebuie sa inceteze. De pilda, care e logica (,) ca un fost sportiv medaliat cu aur sa devina Ministrul Sportului? Probabil ca, daca o intereseaza, pozitia va fi oferita candva Simonei Halep. E ea reprezentativa pentru TOT sportul romanesc? A sugerat/demonstrat EA abilitati manageriale? Un antrenor cu rezultate concrete si expunere internationala e sigur mai adecvat.
In tarile dezvoltate ministrii sunt mai degraba o porta-voce. Politicile si aplicarea acestora se fac de catre profesionistii din back-end, nu de catre cei din pozitiile politice. Ministrul este garantul urmaririi politicilor globale ale guvernului aflat la putere, si nu neaparat organul decident. De aceea, in guvernele tarilor stabile si democratice, „ministrii vin si pleaca, pietrele (politicile) raman”. Adica exista o continuitate, nu se schimba totul ca-n Invatamantul romanesc.
Simon Halep NU este totusi Elisabeta Lipa… Aceasta din urma a fost (este?) comandantul Clubului Sportiv Dinamo Bucuresti (NU F.C. Dinamo, adica echipa de fotbal!!!) cativa ani buni, deci stie ce e aia manager…
Depinde care e misiunea ministerului sportului. Daca misiunea e crearea de cluburi, poate ca un manager e cea mai buna alegere.
Dar daca se doreste ca un procent mai mare din randul cetatenilor sa faca activ sport, atunci calea este alta, implica politici pe termen lung, strategii, obiective…diferit de mindset-ul campionului sportiv.
Pentru sanatatea populatiei ar fi mai bune mai multe ore de sport/an ptr. cat mai multi dintre cetatenii Romaniei, decat o Simona Halep si multi telespectatori cu mandria in suflet si berea in mana.
„Final nedrept de mandat”. Discutabil. Pentru mine (am un vot).
– e drept, a condus un grup de juristi si diplomati, reprezentind Romania, intr-un proces international, si a cistigat pentru tara sa. Dar nu era singur, iar actele doveditoare erau in arhivele Statului Roman de decenii, chiar daca nu le-au folosit comunistii.
E drept, in mentalul colectiv intra ca un erou care a recistigat un teritoriu rapit nedrept.
Merita felicitari (dar nu singur; mai e pomenit cineva dintre colegii sai?).
– cind ma gindesc ca mentorul sau, pe care l-a invitat la nu stiu ce paranghelie a ministerului, este A. Nastase, si ca atunci cind s-a pomenit ca Axa Bucuresti-Londra-Washington va deveni arbore cotit Bucuresti-Berin-Washington, a tacut un timp, parca am ceva indoieli.
„Finalul de mandat” a fost normal, mai ales ca a acceptat sa fie ministru in guvernul condus de un plagiator. Iar plagiatorii de genul lui Ponta-Oprea nu sint cu nimic mai prejos decit coruptii care fura banii publici.
Cind in acelasi guvern accepti sa le urmezi marilor ministri Corlatean si Melescanu, fara sa lamuresti ceva in dosarul „Diaspora-alegeri”, nu inteleg dece finalul de mandat ar fi nedrept!
Va inteleg revolta, stimate domn V. Naumescu, v-as putea impartasi rezervele cu privire la asentimentul Strazii relativ la subiect, dar nu gasesc oportuna aceasta devarsare, absolut abuziva si inapropriata, de resentimente, aceasta defaimare categorica!, care rezulta din spusele dvs:
„Am avut şansa să cunosc şi viaţa publică din alte ţări, dar nicăieri nu am găsit atâta micime, invidie şi răutate, atâta incapacitate de a recunoaşte cu bucurie şi relaxare succesul unor semeni încă vii.”
In locul dlui Aurescu, eminent diplomat ! si remarcabil strateg !, as fi jenat si, sincer, m-as fi lipsit de acest mod exaltat de sustinere…
In final, va citez tot pe dvs ” Să mai învăţăm deci să fim senini şi să vorbim şi de bine, printre atâtea critici nimicitoare şi atacuri pline de mânie.”
A bon entendeur, salut!
Eu as mai adauga ceva: laudele legate de castigarea procesului platoului continental sunt neavenite, deoarece:
1. Dosarul, cu toate argumentele, era pregatit in MAE inca din anii 70, numai ca pe atunci sovieticii nu au acceptat arbitrajul.
2. Rezultatul obtinut la Haga acum a fost posibil datorita in primul rand noii conjuncturi internationale, nu talentului lui Aurescu.
Ați uitat să menționați că l-a invitat pe fostul premier condamnat penal cu executare în două rânduri Adrian Năstase la Consiliul Consultativ al MAE dar și pe Adrian Severin. O rușine! Ce să mai zic de Fundația Titulescu.
@ Vali Stan: mulțumesc! Mi-ați „luat” vorbele din(tre) gânduri! Cam aceleași lucruri voiam să le subliniez și eu!
sint protocronist, nu-mi luati intietatea :P
victor L spune:
19/11/2015 la 15:51
Aveți caracter, domnule. Chapeau!
Aurescu a mai fost ministru, a mai fost secretar de stat si va mai fi probabil. E diplomat de cariera si va ramane in MAE
la fel si Comanescu, a fost ambasador, secretar de stat, ministru. Si acum, la varsta lui e probabil ultima oara cand va mai fi ministru. Si merita, ca a bagat Romania in NATO si UE
Dl. Naumescu,
Doua precizari:
1. primul act in calitate de ministru al lui Bogdan Aurescu a fost lansarea unei carti alaturi de Adrian Nastase la Institutul Sincai.
2. pozitia Romaniei in criza refugiatilor a fost cel putin inconsecventa. Cred ca fostul ministru Aurescu ar fi putut contribui mai mult la o pozitie mai echilibrata si mai avantajoasa in aceasta problema.
In rest, de apreciat contributia la European Neighbourghood Policy prin Security Trust, dar si proiectul Curtii Internationale a Terorismului (impreuna cu Spania). De putine ori am avut ministrii de externe care s-au remarcat prin initiative personale.
Cele bune,
George Antonescu
Sa nu exageram.
Domnul Aurescu doar si-a facut treaba pentru care era angajat. Mie nu imi face nimeni statuie doar pt ca imi fac jobul (si imi platesc taxele).
In alta ordine de idei, daca e asa un monument de competenta si corectitudine si multe calitati…ce cauta intr-un guvern PSD? Nu stia in ce troaca de porci se baga? tz tz tz ..cam multa naivitate la un diplomat de cariera.
Faptul ca cineva cautioneaza cu competentele si capacitatile sale o formatiune politica (si cu atit de mult PSD) spune multe despre mecanismele intime din spatele si de dedesubtul personajului.
Cu alte cuvinte, sa ii fie de bine, felicitari…si daca chiar e asa competent si specialist, sigur nu are nevoie de proptele de partid sa isi asigure urmatorul loc de munca – stiti d-voastra – facturi de platit, taxe si impozite, rate la masina si alte mizilicuri, asa ca noi toti …
Imi amintiti de Botez si Iliescu.
Nu trebuia sa I luati apararea Dlui Aurescu.
Singura problema cu inlocuirea Dlui Aurescu este ca ministrii de externe nu se schimba precum camasile, daca vrei sa dovedesti seriozitate si continuitate in atasamentul la valorile europene si atlantice.
Altfel, imi pare rau de tot, dar acceptarea de a fi ministrul de externe al lui Ponta ( hot, mincinos, mitoman, plagiator ) l-a minjit rau de tot pe acest om de mare valoare. De altfel nu s-a remarcat cu nimic in acest post , ar fi trebuit sa ia o pozitie ferma in problema refugiatilor, chiar daca intra in conflict cu seful sau sau cu presedintele Iohannis. Cred ca asintit eroarea facuta si a ales calea de a nu face nimic. Nu a fost bine !
Sa speram ca a fost o ratacire temporara in viata Dsale. .
„ratacirile’ dureaza cam de mult timp si se inmultesc.
Care e eroarea despre care vorbiți?!
Acceptarea de a face parte dintr-o echipa guvernamentală, mai ales dacă e șeful acesteia e mitoman, plagiator și hoț, o consider un act de curaj, motivat de dorința de a-și servi ţara. Nu cred că l-ați fi preferat pe Severin pentru acest post, chiar dacă s-ar fi potrivit cu Ponta. Și, până la urmă, răul cel Mare fusese deja săvârșit, desemnarea premierului hoț, mitoman și plagiator era deja un fapt. De ce e mai vinovat dl Aurescu, că a mai albit cât de cât în afara țării echipa guvernamentală, decât cel care l-a desemnat pe șeful acesteia?!
Daca urmam logica Dvs si acceptarea unor tehnicieni si intelectuali liberali ( scriitori, artisti ) ,de certa valoare, de a face parte din diversele structuri superioare comuniste , a fost un act de curaj, nu de participare / complicitate la erorile fundamntale savirsite in politica de investitii si in politica culturala
Si eu cred ca dl Aurescu a dat dovada, si de curaj (pe langa inteligenta si patriotism!), acceptand sa intre in guvernul Ponta.
La fel, si pe cei care s-au alaturat conducerii comuniste, in ciuda principiilor lor progresiste, ii consider curajosi, poate chiar mai mult decat atat, temerari!
Exista unii oameni nu risca nimic in viata lor, si care traiesc straduindu-se sa nu greseasca, si altii, care considera ca este un risc prea mare sa nu riste…si numai pe acesti ii admir eu!
In politica, daca alegeti sa participati numai la luptele care „va corespund”, care sa insumeze si alte criterii decat interesul general, respectiv aportul pe care-l puteti aduce acestuia, veti gasi, deseori, motive de renuntare…Este cazul unei majoritati de precauti, care prefera sa observe si, evident, sa critice, in asteptarea „alinierii planetelor lor”…Nu e neaparat rau, e doar banal, nesemnificativ, comod…dar nicidecum curajos!
Cum comentați invitația pe care dl Aurescu a făcut-o penalului Adrian Năstase la MAE?
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19976195-foto-adrian-nastase-chemat-aurescu-ministerul-externe-datorita-expertizei-institutionale-profesionale-considerabile-care-detine.htm
Este gafă, scăpare sau pur și simplu e în regulă la București? Se acceptă în Balcanii anilor 2000 asa ceva? Bănuiesc că e perfect OK.
Vă asigur că în orice țară parte din cluburile european și euro-atlantic așa ceva ar fi declanșat un scandal major. Un ministru de externe să ceară consultări unui (dublu) condamnat definitiv.
Mă bucur că apreciați performanțele d-lui Aurescu, din punct de vedere profesional este cu multe clase peste pseudo-miniștrii de externe pe care i-a avut România din ’89 încoace. Dar, sincer, acest articol-jelanie putea lipsi.
Prin alte părți este universal acceptat ca fiecare persoană care ocupă o funcție publică poate fi înlocuită. În România toți sunt lipiți de scaune. E nevoie să moară oameni pentru a se produce o schimbare. Nu e nicio pierdere că România are pe altcineva la externe în acest moment. E parte din firescul jocului politic.
Pacat ca din cauza sistemului de afisare de aici unde daca publici un articol prea aproape unul de celalalt, situtie in care se afla cel mai des ca fiind mai prolific dl Tismaneanu , articolul anterior se duce in spate si cine nu l-a citit risca sa nu-l mai observe. Asa se intampla acum cu articolul dvs anterior postat cu o zi inaintea acestuia, foarte foarrte interesant si pe care-l recomand .Este la :
http://www.contributors.ro/global-europa/globalizarea-etapa-dinspre-orient-spre-occident-atacarea-sistemului-de-libertati-si-perspectiva-degradarii-politice-a-europei/