duminică, ianuarie 17, 2021

Auspiciile dictaturii lui Antonio Salazar

Articol sters la dorinta autorului

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Exista o poveste cum ca Salazar si-a dat demisia de la finante si nu a acceptat sa revina decat ca prim ministru, adica sa aiba el controlul intregii politici a statului pe care de altfel l-a salvat de la faliment.

  2. Informatii interesante. Salazar a fost insa un conducator autoritar, nu un dictator, mult sub comportarea lui Franco, de exemplu, care nici el nu a fost chiar un dictator mai ales dupa WW2 – spre comparatie in ‘lagarul socialist” Kadar a fost un fel de Salazar dupa 1958 cand s-a incheiat represiunea sangeroasa a miscarii din 1956, dictator paranoic si clownesc a fost ceausescu.
    Manuel II a murit tanar si nu s-a mai intors in Portugalia dar s-a intors mama sa, regina Amelia (sau asa ceva), nepoata lui Louis Philippe, dupa WW2 si a fost primiuta in triumf de portughezi, dar fara consecinte politice.
    „Cheia” evolotiei deseori sangeroase a Portugaliei la inceput de secol XX (e si perioada Minunii de la Fatima) se cheama masoneria, dar evident ca autorul nu are „fortza” ca sa abordeze subiectul.

  3. Nici eu scap de impresia că, pe alocuri, sînt pasaje într-o exprimare bizară, cam și cum ar fi fost traduse stîngaci din altă limbă.

    În plus, tot articolul îmi pare o înșiruire stufoasă și pe alocuri encomiastică a „meritelor” și „viziunilor” dictatorului „luminat”. În schimb, nici o vorbuliță despre organizațiile paramilitare sau de inspirație fascistă, create sub tutela sau cu îngăduința lui Salazar (e.g. Legiunea Portugheză sau Tineretul Portughez, ultima creată după modelul Hitlerjugend), nici despre poliția secretă PIDE, ce a împins disidenții în exil, i-a redus la tăcere sau chiar ucis.

    Ce să înțelegem de aici? Că, în viziunea autorului, un regim autoritar cu accente clerical-fasciste e acceptabil, cîtă vreme face mare caz de „law & order” și stabilitatea economiei, două marote din vulgata bunului neocon?

    Ce mai urmează pe Contributors? „Albirea” și „tămîierea” lui Pinochet?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Ronald N. Popescu
Ronald N. Popescu
Narcis Popescu, jurnalist, cercetător științific. Doctor în Științe Politice - Școala Doctorală de Știință Politică, Universitatea din București ( noiembrie 2015) – cu tema ”Școala Superioară de Științe Sociale A.A.Jdanov” – formarea elitelor comuniste în România, sub coord. prof.dr. Stelian Tănase. A făcut parte din colectivul de autori al lucrării ”Enciclopedia regimului comunist – Instituții de partid, de stat, obștești și cooperatiste (coordonator Dan Cătănuș) – Academia Română 2013”

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare

Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate. Ne referim aici doar la spațiul occidental, unde...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.