Autoamăgirile și minciunile de după Referendum

Unul dintre cele mai bune editoriale scrise și vorbite la Radio Europa Liberă de regretatul istoric Vlad Georgescu, de la a cărui moarte în condiții încă neelucidate se vor împlini luna viitoare 30 de ani, se cheamă Autoamăgiri și conține o serie de reflecții prilejuite de vestea morții celebrului istoric al religiilor Mircea Eliade. Una dintre marile personalități ale culturii române care a fost silită să plece și să își din desăvârșească creația în afara țării.
În partea introductivă a editorialului său, Vlad Georgescu invocă o serie de fapte istorice din vremea lui Mircea Cel Bătrân, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu ori a revoluției din Muntenia de la 1848 când, din cauza unor defecțiuni ale celor aflați în preajma conducătorilor, a lipsei de devotament, a lașității ori dezinteresului ceea ce părea a fi o victorie s-a transformat rapid în înfrângere, umilință sau sacrificiu suprem. Deși detaliile acestea erau cum nu se poate mai cunoscute, din cauza patetismelor istorice, în numele unor intenții patriotarde, adevărurile au fost spuse doar pe jumătate, înfrângerile prezentate drept victorii.
Mi-am amintit de editorialul lui Vlad Georgescu în aceste zile în care văd că lucrurile se prezintă exact la fel. Cu esențiala diferență că nevalidarea Referendumului pentru modificarea Constituției în vederea redefinirii conceptului de familie este una dintre marile victorii ale gândirii carteziene a românilor. Prin cine știe ce minune-să fie oare norocul istoric invocat cu multă vreme în urmă de Petre Carp?- românii au evitat o primejdie de moarte care ar fi putut reprezenta începutul scoaterii țării lor din Europa.
Ceea ce s-a întâmplat în zilele de 6 și 7 octombrie se așează în seria faptelor benefice post-decembriste- victoria Convenției Democratice și a lui Emil Constantinescu din noiembrie 1996, dincolo de dezamăgirile care au venit după, înfrângerea lui Corneliu Vadim Tudor la prezidențialele din anul 2000, scoaterea din joc a lui Adrian Năstase cu prilejul alegerilor prezidențiale din anul 2004.
După câteva ore sau câteva zile în care s-au dat de ceasul morții spre a-și deplânge înfrângerea, susținătorii și sponsorii morali ai Referendumului încep să treacă la rescrierea istoriei. PSD, prin vocea lui Codrin Ștefănescu, pretinde că cele aproape 3, 6 milioane de voturi în favoarea modificării Legii fundamentale se contabilizează în conturile sale politice. PNL și Ludovic Orban recunosc eșecul, dar îl trec în totalitate în sarcina social-democraților, sperând să se uite că au adoptat o tactică complet greșită și contrară ideilor liberale și europene, BOR vorbește, fără să bage în seamă ridicolul sintagmei, despre un “un succes nedeplin”, iar presa aservită puterii susține că, de fapt, nici nu se stă chiar atât de rău. A se vedea în acest sens editorialul din ediția de azi a Evenimentului zilei, purtând hidoasa semnătură a propagandistului pesedisto-comunist Ion Cristoiu, care se dă de ceasul morții să îndeplinească noile ordine primite, desăvârșind oprațiunea de mistificare pe care a început-o luni seara în fetida emisiune România 9 de pe TVR 1.
Nu, nici vorbă. Nu avem de-a face cu nici un fel de victorie. Ci cu un teribil, un drastic vot de neîncredere pe care marea majoritate a românilor l-au dat clasei politice care s-a jucat de-a alba- neagra. Care nu a avut o atitudine răspicată, sinceră, onestă, care a semnat alianțe nefericite cu încrâncenata și, între timp, trecuta în neființă Coaliție pentru familie, care a vrut să nu supere bisericile, indiferent că e vorba despre BOR sau despre cultele neoprotestante, sperând că acestea le vor ajuta să câștige voturi.
A greșit teribil și BOR aliindu-se cu PSD și cu Liviu Dragnea, dorind probabil și să își asigure și pe viitor o finanțare generoasă, greșesc și acum acei ierarhi care îi amenință cu focul Iadului pe cei ce nu s-au prezentat la Referendum. În loc să mediteze serios și profund la necesitatea reformării, unii preoți ortodocși vorbesc de parcă ar fi descins din Evul Mediu.
Realitatea este simplă. Românii au arătat că nu pot fi mințiți, că nu li se mai poate promite marea cu sarea. Că au învățat ceva după păcăleala cumplită din 11 decembrie 2016. Autoamăgirile la care se dedau partidele politice, Sfântul Sinod, ierarhii BOR, șefii cultelor neoprotestante nu arată decât că sunt desprinși de realitate. Toate acestea vor costa. Iar prețul nu va fi deloc unul modic.