duminică, mai 9, 2021

Autoamăgirile și minciunile de după Referendum

Unul dintre cele mai bune editoriale scrise și vorbite la Radio Europa Liberă de regretatul istoric Vlad Georgescu, de la a cărui moarte în condiții încă neelucidate se vor împlini luna viitoare 30 de ani, se cheamă Autoamăgiri și conține o serie de reflecții prilejuite de vestea morții celebrului istoric al religiilor Mircea Eliade. Una dintre marile personalități ale culturii române care a fost silită să plece și să își din desăvârșească creația în afara țării.
În partea introductivă a editorialului său, Vlad Georgescu invocă o serie de fapte istorice din vremea lui Mircea Cel Bătrân, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu ori a revoluției din Muntenia de la 1848 când, din cauza unor defecțiuni ale celor aflați în preajma conducătorilor, a lipsei de devotament, a lașității ori dezinteresului ceea ce părea a fi o victorie s-a transformat rapid în înfrângere, umilință sau sacrificiu suprem. Deși detaliile acestea erau cum nu se poate mai cunoscute, din cauza patetismelor istorice, în numele unor intenții patriotarde, adevărurile au fost spuse doar pe jumătate, înfrângerile prezentate drept victorii.
Mi-am amintit de editorialul lui Vlad Georgescu în aceste zile în care văd că lucrurile se prezintă exact la fel. Cu esențiala diferență că nevalidarea Referendumului pentru modificarea Constituției în vederea redefinirii conceptului de familie este una dintre marile victorii ale gândirii carteziene a românilor. Prin cine știe ce minune-să fie oare norocul istoric invocat cu multă vreme în urmă de Petre Carp?- românii au evitat o primejdie de moarte care ar fi putut reprezenta începutul scoaterii țării lor din Europa.
Ceea ce s-a întâmplat în zilele de 6 și 7 octombrie se așează în seria faptelor benefice post-decembriste- victoria Convenției Democratice și a lui Emil Constantinescu din noiembrie 1996, dincolo de dezamăgirile care au venit după, înfrângerea lui Corneliu Vadim Tudor la prezidențialele din anul 2000, scoaterea din joc a lui Adrian Năstase cu prilejul alegerilor prezidențiale din anul 2004.
După câteva ore sau câteva zile în care s-au dat de ceasul morții spre a-și deplânge înfrângerea, susținătorii și sponsorii morali ai Referendumului încep să treacă la rescrierea istoriei. PSD, prin vocea lui Codrin Ștefănescu, pretinde că cele aproape 3, 6 milioane de voturi în favoarea modificării Legii fundamentale se contabilizează în conturile sale politice. PNL și Ludovic Orban recunosc eșecul, dar îl trec în totalitate în sarcina social-democraților, sperând să se uite că au adoptat o tactică complet greșită și contrară ideilor liberale și europene, BOR vorbește, fără să bage în seamă ridicolul sintagmei, despre un “un succes nedeplin”, iar presa aservită puterii susține că, de fapt, nici nu se stă chiar atât de rău. A se vedea în acest sens editorialul din ediția de azi a Evenimentului zilei, purtând hidoasa semnătură a propagandistului pesedisto-comunist Ion Cristoiu, care se dă de ceasul morții să îndeplinească noile ordine primite, desăvârșind oprațiunea de mistificare pe care a început-o luni seara în fetida emisiune România 9 de pe TVR 1.
Nu, nici vorbă. Nu avem de-a face cu nici un fel de victorie. Ci cu un teribil, un drastic vot de neîncredere pe care marea majoritate a românilor l-au dat clasei politice care s-a jucat de-a alba- neagra. Care nu a avut o atitudine răspicată, sinceră, onestă, care a semnat alianțe nefericite cu încrâncenata și, între timp, trecuta în neființă Coaliție pentru familie, care a vrut să nu supere bisericile, indiferent că e vorba despre BOR sau despre cultele neoprotestante, sperând că acestea le vor ajuta să câștige voturi.
A greșit teribil și BOR aliindu-se cu PSD și cu Liviu Dragnea, dorind probabil și să își asigure și pe viitor o finanțare generoasă, greșesc și acum acei ierarhi care îi amenință cu focul Iadului pe cei ce nu s-au prezentat la Referendum. În loc să mediteze serios și profund la necesitatea reformării, unii preoți ortodocși vorbesc de parcă ar fi descins din Evul Mediu.
Realitatea este simplă. Românii au arătat că nu pot fi mințiți, că nu li se mai poate promite marea cu sarea. Că au învățat ceva după păcăleala cumplită din 11 decembrie 2016. Autoamăgirile la care se dedau partidele politice, Sfântul Sinod, ierarhii BOR, șefii cultelor neoprotestante nu arată decât că sunt desprinși de realitate. Toate acestea vor costa. Iar prețul nu va fi deloc unul modic.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Chiar au invatat ceva din mizeria de manipulare din 2016, sau n-au mers la referendumul prostiei fiindca nu s-a dat nimic gratis?

    Nici pui congelat, nici ulei, nici nimic.

    Inteleg ca sunt 3 milioane de romani care traiesc in conditii de sclavie la cheremul PSD, dar la un moment dat trebuie sa se rascoale si sa dea jos dictatura PSD, apoi putem construi ceva pentru ei, o autostrada, un dispensar, chiar o scoala sau un azil de batrani.

    Dar conditia obligatorie e sa scoatem hotii din Parlament si Guvern.

    Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte!

    • Intr-o tara cu 45% din populatie la tara, eu zic ca stam bine. Inteleg aluziile, dar uite cum cred eu ca stau lucrurile:

      Nea Ion de la tara o are pe fiica-sa sa zicem, plecata in Italia. Ce face ea pe acolo, Dumnezeu stie, dar nea Ion are niste banuieli intemeiate. Ca parca ii trimite prea multi bani pentru jobul ala obscur de care stie el si au inceput sa ii umble vorbe prin sat.
      Normal ca Nea Ion sa puna botul la mesajele PSD care dau peste bot Occidentului, in speranta, desarta daca ma intrebi pe mine, ca poate vom redeveni si noi o tara care sta pe propriile picioare si poate cine stie, fiica-sa se intoarce acasa, sa isi intemeieze o familie si sa duca o viata onorabila…

      Dar cand PSD intinde coarda prea mult, nea Ion se gandeste: daca fiica-mea e lesbi ? Ca are deja 30 ani si nu e maritata ? Sau poate e mai rau, maine Biserica o va judeca pe fiica-mea, deocamdata doar umba vorba prin sat ca nu face chestii prea ortodoxe prin Italia, o fi numai invidie, o fi si un sambure de adevar, nea Ion nu stie, dar in mod sigur nu are de ce sa mearga la referendum.

    • Dureros de adevarat comentariu. Gandirea carteziana a romanilor este in functie de maririle de salarii. Cred ca PSD trebuia sa faca un referendum pentru altceva, nu pentru familia traditionala. Daca intrebarea de pe buletinul de vot ar fi fost alta (ex: ceva legat de un atac iminent organizat de statul paralel impotriva tarii, urmat de reducerea pensiilor, salariilor si fondurilor UE) sunt convins ca ar fi iesit la vot oamenii. Insa un referendum privind orientarile sexuale, lesbiene, gay, copii furati, nu impresioneaza pe nimeni, ba ar putea deveni subiect de glume prin carciumile de la sate.

  2. Marea manipulare a sistemului comunist (PSD, USL, BOR si ale lor trompete/maciuci mediatice EvZ, Romania Libera, A3, RTV, etc) a inceput.

    Ma intreb insa pe cine vor sa manipuleze ca albul e negru si negru e alb si ca nu am vazut noi bine (aiaiai nea Monta – ce vremuri naive in care credeam ca mai rau de atat nu se poate)?

    Pe cei 21%? Ca restul e clar ca nu au ascultat. Nici toti din cei 21% nu tin cu astfel de manipulari. Cunosc persoane anti-PSD/anti-A3 care au mers sa voteze dintr-o convingere religioasa.

    Imparatul e gol dar nu vrea in ruptul capului sa admita ca i se vede goliciunea. Treaba lui, daca il face fericit sa repete ca nu e asa. Dar goliciunea tot i se vede :-).

  3. Cum se mai chinuie tot felul de comentatori sa „interpreteze” savant faptul ca un referendum „sigur” a cazut lamentabil!Personal consider ca „genialitatea poporului roman” consta in aceea ca are capacitatea de a trada oricind si pe oricine, ca nu are curajul sa isi assume nimic si ca se duce la biserica din prostie, ca asa se obisnuieste fara sa inteleaga mare lucru.
    Popii I-au vrut prosti? prosti ii au!
    Nu e cazul de mega-calculi savant sa intelegi ce s-a intimplat
    Daca pt stampila de pe bulletin li se dadea ceva, ar fi fost cozi immense! Ar fi votat multiplu!
    In fine…

  4. Hai sa nu ne mai amagim, baza PSD a rămas tot aia, nu vor vedea că e împăratul gol decât când acesta nu va mai avea de unde da pomeni. Lucru care nu se va întâmpla în mod natural, cât mai e încă de furat în țara asta or să fie și bani de pomeni – salarii la bugetari, ajutoare sociale fără muncă. Când vor ajunge la concluzia că e mai rău că înainte nu va mai fi cale de întoarcere, vom avea datorii că Grecia. Să ne aduci aminte că Basescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Maia l-a învins definitiv pe Igor. Dar bătălia pentru direcția Republicii Moldova continuă

După ce a pierdut pe toate fronturile, adică și Președinția și Parlamentul, principalul agent politic al Moscovei la...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Povestea ursului și gestionarea ciudată a crizei

Toți știm povestea celui mai mare urs din România, ucis de un prinț din Liechtenstein. Opinia publică a reacționat...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro