miercuri, aprilie 14, 2021

„Autobiografia lui Nicolae Ceausescu” la Washington: Povestea marii amagiri nationale

„Voi raspunde numai in fata Marii Adunari Nationale”, aceste sfidatoare si grandilocvente cuvinte ale lui Ceausescu au marcat finalul „Epocii de Aur”, epoca infamiei, a mizeriei si a turpitudinii netarmurite. Unui simulacru de proces i-a urmat plutonul de executie. Filmul lui Andrei Ujica, o devastatoare autopsie a tiraniei comuniste, isi continua in chip spectaculos cariera americana. Dupa succesul de la New York, urmeaza Washington, Boston, Los Angeles. Am prezentat filmul saptamana trecuta la New York, la Museum of the Moving Image, un eveniment organizat impreuna cu excelenta echipa de la ICR New York. Il prezint acum la Washington, la West End Theatre. In „Washington Post” (suplimentul de weekend), critica de film a ziarului, Ann Hornady, ii acorda trei stele si jumatate, adica intre foarte bun si capodopera: „‘The Autobiography of Nicolae Ceausescu’ is a must-see for any student of history, political rhetoric and film poetics at their most vagrant and revelatory”. Intr-adevar, un film revelator, tulburator, nelinistitor, un film-avertisment despre pericolele puterii absolute, despre cum se zidesc miturile infailibilitatii si despre cum se destrama gloriile dictatorilor.

Am scris despre Ceausescu si mecanismele dictaturii sale, despre megalomania si obsesiile sale, inca de la inceputul anilor 80. In 1984 aparea in revista „Telos” studiul meu „The Ambiguity of Romanian National Communism”, in 1985, in revista „Problems of Communism”, publicam studiul „Ceausescu’s Socialism”, iar in 1986, in „Orbis” aparea articolul meu „Byzantine Rites, Stalinist Follies: The Twilight of Dynastic Communism in Romania”. Pe 30 decembrie 1987 am publicat in „New York Times” articolul „Tremors in Romania” in care accentuam semnificatia revoltei muncitoresti anticomuniste din 15 noiembrie de la Brasov. Pe 23 decembrie 1989, tot in „New York Times” publicam un articol despre caderea regimului Ceausescu si sansele democratizarii Romaniei. Pe 5 februarie 1990, in revista „The New Republic” aparea articolul meu „New Masks, Old Faces” considerat de multi junralisti si analisti drept un eye-opener in legatura cu chipul familar al juntei neo-comuniste de la Bucuresti. Pe „Contributors” m-am ocupat adeseori de dictatura lui Ceausescu, am aratat originile ei in epoca Dej, am insistat supra mostenirilor comunismului si a necesitatii eradicarii lor. Am colaborat cu Andrei Ujica pentru identificarea unora dintre personajele din acest exceptional film. Un film care demonteaza relatia dintre ideologie si putere in dictaturile nascute din paroxismul pasiunilor utopice, dar si cinismul occidental care, din ratiuni de oportunitate, a contribuit la auto-mistificarea lui Ceausescu si la neutralizarea opozitiei interne prin perpetuarea unui fals consens si universalizarea minciunii.

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/ceausescu-pcr-dictatorul-delirul-ideologia/

The Embassy of Romania to Washington D.C. and the Romanian Cultural Institute in New York

are proud to announce the Washington D.C. release of Andrei Ujica’s masterwork

THE AUTOBIOGRAPHY OF NICOLAE CEAUSESCU. A Film Desk Release.

The film opens in Washington DC this Friday, October 7th at West End Cinema.

Opening screening at 7 pm introduced by Vladimir Tismaneanu, professor of politics at the University of Maryland at College Park

The Film Desk is pleased to present the U.S. theatrical premiere of THE AUTOBIOGRAPHY OF NICOLAE CEAUSESCU, the masterwork by Romanian filmmaker Andre Ujica which concludes his trilogy that began with the groundbreaking Videograms of a Revolution. An official selection of the Cannes, New York and Toronto Film Festivals, THE AUTOBIOGRAPHY OF NICOLAE CEAUSESCU is a genre-shattering work of the “new non-fiction” that culls decades of propaganda films from the Romanian national archives, synthesizing them into a taught, tragic, sprawling epic that seems recounted from the megalomaniacal point of view of the brutal 20th century dictator himself.

Opening with the chilling mock trial of Ceausescu and his wife Elena just before their execution in 1989, the film drifts back in time to glean the leader’s rise from the son of a backwater peasant to international statesman, surreally embraced with high pageantry and pomp by world leaders of every political denomination, including Queen Elizabeth, Richard Nixon, Gerald Ford, Jimmy Carter, Henry Kissinger, Leonid Brezhnev, Mikhail Gorbachev, Charles de Gaulle, Kim Il-sung and Mao Tse-tung. We witness the demolition of downtown Bucharest to make way for a colossal presidential palace, the vast, failed construction projects of the 70s and 80s, glimpses of Kodachrome home movies from Black Sea vacations and the silent torture of Romanian people and politicians enduring Ceausescu’s rambling, disconnected speeches in a famished land where dissent is punishable by death. Ujica breaks the bounds of traditional documentary form revealing this draconian autocrat’s fabricated cinematic version of a nation’s reality as a delusional, scathing and dreamlike self-portrait.

Prof. Vladimir Tismaneanu is the author of numerous books including Reinventing Politics: Eastern Europe from Stalin to Haveland Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism. In 2006, he served as chair of the presidential Commission for the Analysis of the Communist Dictatorship in Romania.

THE AUTOBIOGRAPHY OF NICOLAE CEAUSESCU will be screened from Friday, October 7th through Thursday, October 13th at 3pm and 7pm everyday at the West End Cinema (23rd Street NW, between M & N streets, Washington DC).

For schedule and tickets: http://westendcinema.com/coming_soon.html#autobiography_of_nicolae_ceausescu.

THE AUTOBIOGRAPHY OF NICOLAE CEAUSESCU. 2010, Romania. 180 min. Romanian with English subtitles. Written and directed by Andrei Ujica. Producer: Velvet Moraru. Editing and sound design: Dana Bunescu. Archival research: Titus Muntean. Visual consultant: Vivi Dragan Vasile RSC. Colorist: Roberta Raduca.
You can also download here the special publication featuring an article by Vladimir Tismaneanu. For more information about the film and its ongoing U.S. release, visit www.thefilmdesk.com/ANC.

Ujica is the subject of a retrospective at the Harvard Film Archives (October 7th to 9th). THE AUTOBIOGRAPHY OF NICOLAE CEAUSESCU also opens October 7th at the Laemmle Music Hall Theater in Los Angeles, followed by screenings at Wexner Center of the Arts (Columbus), International House (Philadelphia), Bard College (Annandale, NY), Jacob Burns Film Center (Pleasantville, NY), Romanian-Canadian Cultural Association (Calgary), U. Wisconsin Cinematheque (Madison), Cleveland Cinematheque, Oklahoma City Museum of Arts and Eastman House (Rochester). Previously, the film screened for two weeks at the Elinor Bunin Munroe Film Center at Lincoln Center in New York, and the retrospective was presented by the Museum of the Moving Image in Astoria, NY, in collaboration with the Romanian Cultural Institute in New York.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. “Nu raspund decat in fata Marii Adunari Nationale!”

    Constitutionalistii au invatat aceasta replica mai bine decat altii: azi nici macar in fata Marii Adunari Nationale nu mai trebuie sa raspunda.
    Nu e interesant e cum o republica scriptic parlamentara „a reusit” sa fie vazuta ca o dictatura, iar varianta (semi)prezidentiala se incapataneaza sa para democratica?

  2. S i totusi….
    1. M.A.N. era organul care l-a ales democratic!!!!! in functie.Responsabilitatea o avea in fata lor.
    2.Cine sunt cei care l-au judecat si in ce calitate- intrebari fara raspuns- chiar cine le-a dat acest drept?
    3.Daca totusi a fost un proces rapid, si corect?, de ce nu s-a continuat si cu ceilalti vinovati?
    4.De ce s-a incriminat sistemul comunist si nu pur si simplu oamenii care il reprezentau?
    5. Cind se va vorbi de interesele straine in inlaturarea lui Ceausescu, cu cartile pe fata?

    Si acum ….vine greul:
    1. Unde sunt toate investitiile facute de RO. in alte tari si unde sunt banii care trebuiau recuperati?
    2. Dece nimeninu spune nimic despre intentiile de viitor pe care le avea?
    3. Unde este industria aceea falimentara pe care o avea Ro.? Dar agricultura? Ca nu era performanta nici una sunt povesti. Ginditi cu mintea din 2011 realitatile din anii 80-90.
    4. Cine s-a intrebat de ce multinationalele din se stie care tari in ultimii ani sau intrecut in investitii in tari in care Ceausescu a fost un deschizator de drumuri.

    DA , A FOST GREU, A FOST RAU SI TERIBIL IN ACELE VREMURI. DAR OARE EXISTA UN SINGUR VINOVAT?
    Are cineva curajul, sau se poate face ascultat ca sa spuna si ,,celelalte adevaruri” ?
    Mentionez ca nu sunt un nostalgic, am urit sistemul comunist si ce reprezenta el, dar dupa atitia ani cind gindesc la rece unele lucruri incep sa rid. Atit a mai ramas.Si privind in viitor vad unele lucruri spuse in trecut de cineva. De cine ? Ghici? Sa auzim de bine.

  3. As vrea sa spun „un film socant” dar nu e asa… Impresia pe care o lasa este intr-adevar adanca. O lasa insa bland, pe nesimtite. Cu un umor fin. Abia la cateva ore dupa ce-l vezi iti dai seama cat de profund si spectaculos este filmul. La vizionarea de la Washington a ajutat si comentariul introductiv. Sunt scene pe care mi-ar fi scapat la prima vizionare daca nu eram alertat de comentariul introductiv.

    • Mie mi-au ramas cel mai puternic in memorie, vazand filmul pentru a patra oara (l-am prezentat sambata trecuta la Museum of the Moving Image din New York), chipurile marionetelor din jurul lui Ceausescu, chipurile impietrite de spaima ale unor Niculescu-Mizil, Dascalescu, Gogu Radulescu, Manea Manescu, Rautu, Dumitru Popescu, Stefan Andrei, indivizi fara sira spinarii, terorizati de riscul pierderii scaunului. M-a frapat cum aplaudau cu totii, in 1973, un discurs inept tinut de NC la decernarea titlului de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Bucuresti, cum il glorifica Mizi, pe atunci vicepremier si ministru al educatiei, pe „marele ganditor marxist”. Ma intreb daca Universitatea i-a retras postum lui Ceausescu acest titlu? Ceremonia avea loc, repet, in 1973, cind dictatorul a implinit 55 de ani si „40 de ani de activitate revolutionara”, deci nu in in anii 80 cand, spun fostii demnitari, inclusiv Ion Iliescu, Ceausescu ar fi pierdut orice urma de contact cu realitatea. Ce vor fi gandit atunci Iliescu, Rautu, Miron Constantinescu, Popescu-Dumnezeu, Burtica, Trofin, Mizil? Cum de s-au putut complace intr-o asemenea grotesca mascarada? Cum puteau suporta baile de multimi dirijate de securistii mereu in actiune? Ironie a sortii, chiar ieri inceta din viata Ramiz Alia. Un destin diferit si de cel al lui Ceausescu, dar si de acela al lui Iliescu. Food for thought. Multumesc pentru cuvintele bune.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Ucraina. Alinieri ideologice toxice la narațiuni (post-)sovietice

Un “amănunt” picant și toxic a tulburat grav liniștea comemorării împlinirii a 80 de ani de la masacrul din poiana Varniței, de...

U.S. and E.U. shoulder to shoulder

"Parte din strategia lui Donald Trump ținea de rezolvarea problemelor prin escaladare. Acum rezolvăm problemele coborând temperatura, prin de-escaladare, căutând un...

Invitarea Ucrainei în NATO – marea lovitură strategică a SUA în Estul Europei şi scenariul care dă fiori regimului Putin

Agitaţie mare în estul Ucrainei, de ambele părţi ale frontierei cu Rusia. Informaţii contradictorii, acuzaţii reciproce de escaladare a conflictului, masarea trupelor...

Despre protestele antivaccin, anxietatea tehnologică și tehnofobia. De ce ne este teamă de cipare (I)

Privim îngroziți la cei din jur care îmbrățișează teorii conspirative, le susțin impetuos pe rețelele de socializare, ți le aruncă în față...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.