Încercarea ciudată de mediere în războiul ruso-ucrainean a administrației Trump are repercusiuni asupra intereselor naționale ale Americii pe termen lung.
Absenta Secretarului de Stat american Marco Rubio de la recentele consultări euro-americane de la Londra, dedicate încetării războiului ruso-ucrainean, a anticipat eșecul acestor negocieri. Noua inițiativă diplomatică lansată de Washington odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă s-a soldat cu un insucces previzibil pentru cei familiarizați cu realitățile est-europene.
În ultimii trei ani, Kremlinul a formulat cerințe față de Ucraina care încalcă principiile fundamentale ale dreptului internațional postbelic și ale ordinii de securitate europeană postcomunistă. În esență, Moscova cere nu doar Kievului, ci și întregii comunități internaționale, să renunțe, în cazul Ucrainei, la respectarea integrității teritoriale și suveranității naționale — doi dintre pilonii fundamentali ai ordinii statale moderne. Propunerile recente ale Washingtonului au oferit Moscovei concesii semnificative: recunoașterea formală a anexării ilegale a Crimeei și anularea perspectivei de aderare a Ucrainei la NATO, stabilită oficial la summitul de la București din 2008.
Aceste concesii nu doar că subminează principiile de bază ale relațiilor internaționale și securitatea globală, dar marchează și o ruptură flagrantă față de politicile externe tradiționale ale Partidului Republican. Sub președinția lui George W. Bush, SUA au susținut clar aspirațiile euroatlantice ale Ucrainei și Georgiei. Mai mult, în 2018, în timpul primei administrații Trump, Secretarul de Stat Mike Pompeo declara oficial că SUA „resping tentativa Rusiei de anexare a Crimeei și se angajează să susțină integritatea teritorială a Ucrainei.”
Astăzi, însă, a doua administrație Trump inversează spectaculos aceste poziții — și face acest lucru fără să obțină vreo concesie reală din partea Kremlinului. Conflictul ruso-ucrainean nu a fost atenuat, iar agresiunile Moscovei asupra suveranității și integrității teritoriale ale Ucrainei continuă nestingherit.
Această slăbire demonstrativă a angajamentelor SUA față de dreptul internațional și față de aliații săi occidentali încurajează nu doar agresivitatea Rusiei, ci și riscul unor noi conflicte. Printre potențialele ținte ale expansionismului rusesc se numără Estonia, membră NATO și stat în care se află Narva, cel mai mare oraș rusofon din afara Federației Ruse. Politicile restrictive ale Tallinnului față de cetățenii și comerțul rusesc ar putea servi drept pretext pentru o nouă aventură militară a Kremlinului.
O astfel de escaladare ar pune în pericol obligațiile asumate de SUA prin Tratatul de la Washington și ar putea transforma un conflict regional într-o conflagrație europeană sau chiar mondială. Ironia este că, deși noua strategie a lui Trump pretinde că promovează pacea, ea expune Statele Unite riscului unei confruntări directe cu Rusia.
Mai grav, această schimbare de direcție afectează grav regimul global de neproliferare a armelor de distrugere în masă. Ucraina a renunțat la arsenalul său nuclear în 1994, în schimbul unor garanții de securitate din partea marilor puteri nucleare. Prin presiunile făcute asupra Kievului și prin acceptarea implicită a anexării Crimeei, Washingtonul subminează credibilitatea acestor angajamente. Tratatul de Neproliferare Nucleară și convențiile privind armele chimice și biologice riscă astfel să pară simple instrumente de dominare, nu mecanisme reale de protecție.
În consecință, este tot mai probabil ca statele din diverse regiuni să caute să se înarmeze cu arme de distrugere în masă, declanșând noi curse ale înarmării și destabilizând ordinea mondială.
În final, această auto-sabotare a poziției internaționale a Statelor Unite, orchestrată de a doua administrație Trump, riscă să aibă efecte dezastruoase chiar asupra securității și influenței globale ale Americii. Statele Unite se îndepărtează de ordinea mondială pe care au ajutat să o construiască și din care au beneficiat timp de aproape opt decenii — o alegere care, în timp, s-ar putea dovedi fatală.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Toata lumea se intreaba de ce Trump are aceasta pozitie ridicola.
Poate ca discutia cu UK si Franta si dialogul cu Zelenski la Vatican sa-i deschida ochii.
Poate!
Probabil situația internă din SUA este atât de gravă încât politica externă a SUA devine incoerentă și iresponsabilă chiar față de America. De fapt, SUA pierd putere politică, economică, financiară și chiar militară în fiecare zi și poate asta provoacă această incoerență a politicii interne și externe. America și tot Occidentul pierd sistematic din puterea pe care o aveau în favoarea unor alte noi puteri ca China, India, Brazilia,etc. SUA, EUROPA DE VEST, RUSIA, ETC VOR SĂ FIE MĂREȚE DIN NOU DAR NU MAI POT!
Toate fostele mari puteri vor să rămână „la butoane” și să nu împartă puterea globală cu alții. O nouă Ordine Mondială este cauza acestei agitații.
SUA și Rusia vor să facă ce au făcut în perioada războiului rece, respectiv să-și împartă puterea mondială între ele. Nu sunt ele cele mai mari forțe militare atomice deținând ÎMPREUNĂ LA EGALITATE 90% din totalul armelor nucleare?
America este într-o situație imposibilă. Și Rusia este într-o situație imposibilă. Ambele nu vor să accepte să cedeze din puterea lor. Ca părere, vor pierde amândouă.
De acord, cu cele expuse de dv. Dar multi analisti uita de BRICS. Eu vad o evolutie ascendenta ale Indiei, Braziliei, etc. cu pasi mici dar multa ambitie.
numai daca Trump continua politica antiglobalizare vor pierde amindoua; de altfel, si Rusia pierde doar in cazul in care se opune liniei Gorbaciov….
respectarea integrității teritoriale și suveranității naționale ….
Romanii nu au respectat ontegritatea Daciei si astfel s-a format poporul roman.
Englezii, dar si francezii, spaniolii, portughezii nu au respectat integritatea Americii si astfel s-au format mai multe state si natiuni noi.
Mai sunt zeci, sute de exemple de acest fel in istorie.
Cu alte cuvinte de cind lumea si pamintul unii s-au luptat cu altii si cei mai puternici au luat caimacul.
Eu nu vad ce ar putea face Trump? Nici chiar USA nu mai e suficient de puternica sa-si permita sa faca ordine. Deci, concret, ce ar fi de facut, dar nu bla, bla ci ceva concret!
Ceva concret? Imi aduc aminte (poate gresesc) ca in prima zi al mandatului Trump a semnat un ordin executiv prin care a interzis paiele de hartie cu revenire la utilizarea celor de plastic. Acum ar putea sa revina asupra ordinului. Mai mult nu cred ca poate face.
Din punctul meu de vedere, singurul lucru pe care Trump si SUA trebuie sa-l faca e sa spuna clar ca nu vor fi niciodata de acord cu anexarea de catre Rusia a vreunei regiuni a Ucrainei sau cu ridicarea vreunei sanctiuni inainte sa se semneze un tratat de pace. Daca nu mai exista speranta asta, nu mai exista nici motive pentru continuarea razboiului.
E suficient de concret pentru dvs?
„ Eu nu vad ce ar putea face Trump?“
Ați văzut asta și atunci când însuși Trump afirma că va încheia războiul imediat ce va fi POTUS? Sau atunci nu era necesar să vedeți?
Daca ne uitam la actuala proportie a americanilor care sunt nemultumiti de politica externa a lui Trump si la tendinta de crestere a acesteia, cred ca deja a venit timpul ca actiunile POTUS sa fie puse in carca acestuia si nu a SUA (sigur, se pune intrebarea de pare atat de lipsita de aparare democratia in SUA si de ce este atat de nefunctional sistemul lor de checks&balances. “Intoarcerea armelor” de catre Trump impotriva UE si alinierea cu obiectivele imperialiste ale Rusiei este clar o tradare (ba chiar o uriasa amenintare) a politicii istorice si a tratatelor semnate de SUA in privinta NATO&5Eyes, UE, Ucraina, ONU. Cum a devenit peste noapte echipa POTUS cea mai puternica forta de schimbare a ordinii mondiale existente, bazata pe forta dreptului, garantarea libertatii natiunilor si apararea democratiei in lume, iata intrebarea cheie a sec. XXI. Un capat de teorie: nimic in acest secol nu a denigrat mai mult sistemul democratic din lume decat actiunile autocrate din primele 100 zile de mandat ale POTUS.
E posibil ca SUA să nu mai aibă „puterea de acoperire” care să-i permită să fie un far al democrației. E posibil ca SUA să înțeleagă că vremea jandarmului mondial unic a trecut și că a mai apărut un alt jandarm, în ring. E posibil ca, pentru domnul Trump, MAGA să aibă doar semnificație pecuniară, comercială. E posibil ca domnul Trump să fie un dezaxat înconjurat de „yesmen”. E posibil ca tov. putin să-l aibă la mână, cu ceva, pe domnul Trump. E posibil ca domnul Trump să fie un geniu al politici și ca, la momentul potrivit, o „încordare” a sa să trimtă toate piesele puzzle -ului geopolitic la locul potrivit. Sunt nenumărate posibilități și nu cred că ne ajută la ceva să ne dăm cu presupusul.
Până la urmă, îmi pare rău de SUA, dar de România mi se rupe inima! Tare ne-ar ajuta ca România să fie condusă de oameni inteligenți, educați și instruiți, cu viziune și capacitate de a gândi repede și bine, necontrolați de păpușari din umbră. Iar aici stăm tare prost…
“ E posibil ca SUA să nu mai aibă „puterea de acoperire” care să-i permită să fie un far al democrației.”
Nu, nu e posibil. JDVance nu da semne de abandon al UE, ci de sprijin al fortelor proruse din interiorul UE. Acelasi JDVance critica Ro ca inabuseste vocea propriilor suveranisti, simultan cu sugeranistul Simion care ne arata la dezbaterea publica a candidatilor ca “vocea” sa este cea a mutului. Dosul, adica.
Hotarat, nu! SUA nu abandoneaza UE, ci o tradeaza. In acelasi timp, SUA isi saboteaza prestigiul propriului statut in lume.
@judex
O administrație preocupată, înainte de orice, de a-și salva fața, nu va spune „nu mai am putere de acoperire”, ci-și va ambala cumva renunțările și retragerile.
Și eu cred că elitele politice și culturale românești nu înțeleg situația periculoasă în care se găsește România. Iar pericolul cel mai mare este dat de anarhia și destabilizarea internă pe fondul slăbiciunii statului și a lipsei de solidaritate națională. Și asta tocmai acum când amenințările externe devin tot mai agresive.
„…o alegere care, în timp, s-ar putea dovedi fatală”
Da, dar propagandiștii MAGA se arată foarte entuziaști, deși consecințele sunt nu doar previzibile, ci au și început să se manifeste.
Și, atunci, oare nu mai există oameni raționali care să facă observațiile acestea cu voce tare?…Căci nici politicienii apropiați Partidului Democrat nu îndrăznesc să mai spună nimic.
Isi inchipuie cineva ca va mai reununta vreodata Coreea de Nord la armele nucleare?! Si ca Iranul nu va avea pana la urma propriul arsenal nuclear? si cutia Pandorei doar ce s-a deschis, vor urma Coreea de sud, Japonia, Arabia Saudita, Taiwan si tot asa
„Încercarea ciudată de mediere în războiul ruso-ucrainean a administrației Trump…”
Inainte de a aparea public concesiile „agreate” SUA-Rusia, despre care se face vorbire si in acest articol, Radosław Tomasz Sikorski i-a zis „unorthodox diplomacy”, iar altii i-au zis „strategic ambiguity/uncertainty”.
Prima sintagma anglofona sugereaza ca TOTI membrii NATO erau si inca sunt la curent cu si aproba(?) procesul(cu tot cu poalele-n cap aferente stilului trumpesc) si conditiile mentionate.
Eu nu sunt convins ca adminTrump chiar vrea renuntarea, fie ea si punctuala(doar caz Ucraina) si temporara, la, citand din articol,
„…principiile fundamentale ale dreptului internațional postbelic și ale ordinii de securitate europeană postcomunistă…” SI „…la respectarea integrității teritoriale și suveranității naționale…”,
ci, mai curand, vrea bisnitareala pentru familia Trump si haitele asociate pe carca Ucrainei si Rusiei, SI sa PARA ca a facut ceva relevant, ca doar a promis si a castigat voturi si in baza promisiunii asteia („mult stimata si iubita MAGA, io/noi am incercat cu buna credinta, da’ cu nebunii istea nu te poti intelege”).
Si mai vrea o (re)ierarhizare in clubul „SUA&co”, de la prieteni, utili, clienti si pana la dusmani. Asta se poate desprinde si din valurile/seturile de tarife impuse (dar si doar falfaite pe sub nasul) celorlalte tari de pe glob.