vineri, ianuarie 27, 2023

Autonomia religiilor în disputa dintre Muntenegru şi Serbia

Discuţiile generate de noua lege a libertăţii religioase din Muntenegru, impactul acesteia asupra relaţiilor dintre Muntenegru şi Serbia, precum şi asupra stabilităţii Balcanior de Vest, consecinţele acestei dispute pentru ansamblul problemelor legate de respectarea principiului autonomiei cultelor religoase faţă de stat, nu au fost deloc reflectate în media autohtonă.

Potrivit ultimului recensământ din Muntenegru, 72% din populaţia acestei ţări (620.000) aparţine Bisericii Ortodoxe Sârbe (BOS) sau Bisericii Ortodoxe Muntenegrene (BOM). 19,1% din populaţie s-au declarat musulmani, restul romano – catolici sau fără religie.

BOM nu este recunoscută din punct de vedere canonic de alte Biserici Ortodoxe. BOM a apărut în 1993, pretinzând succesiunea Bisricii Muntenegrine care a avut autocefalie până la crearea Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor în 1918. Guvenul din Muntenegru a recunoscut BOM în calitate de cult religios în 1999. Ȋn 2006 Muntenegru şi-a declarat independenţa faţă de Serbia.

La fel ca şi în cazul Ucrainei, autorităţile din Muntenegru au văzut în sprijinul pentru o Biserică Ortodoxă autonomă faţă de cea din care făcea parte (Patriarhia Moscovei, respectiv BOS) o parte din complicatul proces de emancipare naţională, de creare a unei noi naţiuni, complet diferită de cea majoritară din statul din care noile state au făcut parte.

Dacă în cazul Ucrainei s-a preferat ca problema să fie iniţial pusă din punct de vedere strict canonic, evitându-se intervenţia statului prin acte normative, în cazul Muntenegru s-a început cu partea normativă, iar dezbaterea din perspectiva canonică este abia la început.

Parlamentul de la Podgorica a aprobat pe data de 27 decembrie 2019 o lege referitoare la libertatea religioasă şi drepturile organizaţiilor religioase. Potrivit acestei legi, cultele trebuie să probeze drepturile de proprietate de dinainte de 1918. Evident, doar BOM ar putea face această probă, nu şi BOS care deţine majoritatea lăcaşelor de cult din Muntengru. Legea respectivă nu a fost adoptată fără a genera o dispută politică: Frontul Democrat Sârb l-a acuzat pe Milo Djukanovic, preşedintele Muntenegru şi pe formaţiunea politică ce îl sprijină, Partidul Democrat al Socialiştilor, de atentat la adresa autonomiei BOS. Disputa a degenerat în Parlament, toţi cei 18 deputaţi pro-sârbi fiind arestaţi iniţial pentru incidentele provocate.

Legea adoptată de Parlamentul de la Podgorica a generat ample mişcări de protest în stradă, iar Patriarhul Irineu al BOS a cerut autorităţilor muntenegrene să pună capăt “terorii brutale”, cerând totodată eliberarea deputaţilor Frontului Democrat Sârb. Preşedintele Serbiei Alexandr Vucic a fost iniţial mai moderat dar la fel de ferm, declarând că Serbia este de partea sârbilor din Muntenegru dar că nu este cazul să se distrugă punţile de legătură cu vecinii.

Ulterior, Vucic a devenit mai radical şi şi-a anulat vizita în Muntenegru planificată pe data de 6 ianuarie – Crăciunul pe stil vechi. Decizia a fost luată în urma consultării cu Patriarhul BOS Irineu. Ȋntrevederea lui Vucic cu Irineu a avut loc după ce ambasadorul Serbiei în Muntenegru a refuzat să primească o notă de protest din partea MAE muntenegrean; aceeaşi reacţie a avut-o şi ambasadorul Muntenegru în Serbia care a refuzat o notă de protest de la MAE sârb.

Legea libertăţii religioase a intrat în vigoare pe data de 8 ianuarie 2020.

Această lege este criticabilă din mai multe puncte de vedere. Ȋn primul rând, prevederea privind ncesitatea de a proba dreptul de proprietate asupra lăcaşelor de cult (art. 62) poate produce efecte retroactive. Ȋn al doilea rând, faptul că lipsa probelor privind existenţa unui drept de proprietate înainte de 1918 duce, în ultimă instanţă, la trecerea în proprietatea statului a unor lăcaşe de cult sau bunuri ecleziastice este contrar Constituţiei Muntenegru şi felului în care CEDO garantează dreptul de proprietate. Proba proprietăţii neîntrerupte, înainte şi după 1918, va trebui să o facă doar BOS, Bierica Romano – Catolică nu va trebui să facă această probă, din moment ce relaţia sa cu statul Muntenegru este reglată de un acord bilateral – Concordatul cu Sfântul Scaun a fost semnat în 2011 şi a intrat în vigoare în 2012.

Art. 62 nu este singura prevedere controversată din această lege. Potrivit art. 54, cultele religioase nu mai au dreptul de a avea şcoli. Potrivit unei alte prevederi, toate cultele trebuie să solicite reînscrierea într-un nou registru, inclusiv cele care au deja personalitate juridică. Cultele care au sediul în străinătate (precum BOS) trebuie să aibă sediul în Muntenegru pentru a obţine personalitate juridică, ceea ce face ca BOS să nu mai poată funcţiona în Muntenegru.

Principalul argument împotriva acestei legi este însă legat de încălcarea autonomiei religiilor, un principiu recunoscut de CEDO – încălcări similare au avut drept rezultat faptul că multe state au pierdut procese la CEDO (inclusiv Republica Moldova care a refuzat initial să recunoscă existenţa Mitropoliei Basarabiei). Regimul bunurilor care aparţin unei Biserici trebuie stabilit doar de către Biserica în cauză, cu excluderea oricărei intervenţii a statului. Statutul BOS şi al BOM poate fi reglementat doar de dreptul canonic.

Comisia de la Veneţia a primit din partea Muntenegru un proiect de Lege a libertăţii religioase în 2015 care avea ca scop schimbarea vechii legi cu acelaşi obiect din 1977 (din timpul în care Muntenegru era parte a RSF Iugoslavia). Ca urmare a criticilor Comisiei de la Veneţia, guvernul muntenegrean a retras acel proiect de lege. Ulterior a trimis un alt proiect în mai 2019, de data aceasta evaluarea Comisiei fiind pozitivă dar recomandarea a fost ca, înainte de adoptarea legii, toate cultele religioase din Muntenegru să fie consultate referitor la conţinutul legii. Comisia de la Veneţia a subliniat că prevederea din lege referitoare la regimul proprietăţii este controversată. Reprezentanţii Muntenegru au răspuns că schimbarea eventuală a regimului proprietăţii nu va afecta folosinţa lăcaşelor de cult (o biserică ce aparţine în prezent BOS nu va trece în proprietatea BOM, ci în propriretatea statului şi folosinţa BOS) dar Comisia de la Veneţia a remarcat, foarte corect, că o asemenea interpretare nu este descrisă de textul proiectului de lege.

Primul pas în internaţionalizarea controverselor legate de noua lege din Muntenegru a fost făcut pe data de 4 februarie când mai mulţi membri ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei au depus o declaraţie scrisă pe această temă – nu au avut voturile necesare pentru a adopta o declaraţie a întregii Adunări. Majoritatea semnatarilor provin Federaţia Rusă şi Serbia dar se regăsesc pe lista de semnături şi membri din Grecia, Islanda sau Olanda.

Mai mult ca sigur, BOM va contesta noua lege la Curtea Constituţională din Muntenegru, iar ulterior la CEDO. Disputa pe marginea acestei legi va dura probabil mai mulţi ani până va găsi o rezolvare finală.

De ce au ales politicienii aflaţi la putere în Muntenegru să adopte această lege controversată în momentul de faţă? Curând (octombrie) vor avea loc alegeri în Muntenegru şi în Serbia (aprilie), iar partidul aflat la putere în Muntenegru era în căutare de teme pe care le poate exploata electoral – la fel cum Poroşenko era în căutarea unei teme care să îi favorizeze realegerea şi a ales-o pe cea a autocefaliei BOU. Muntenegru nu este într-o situaţie favorabilă în prezent. Economia stagnează, drepturile omului nu sunt respectate (în luna ianuarie trei jurnalişti au fost arestaţi în Muntenegru sub acuzaţia că articolele lor contravin ordinii publice), perspectiva aderării la UE este incertă.

Autonomia religiilor faţă de stat reprezintă un drept dobândit de cultele religioase în toate statele din Europa. Uterior, CEDO a ridicat acest principiu la rangul de valoare comună tuturor statelor membre. Orice interferenţă a statului în activitatea cultelor a fost condamnată de Comisia de la Veneţia sau de CEDO. Se încearcă în prezent în Muntenegru o reţetă care a eşuat peste tot în Europa. Cazul Ucrainei este special, paralela cu Muntenegru este valabilă doar până la un punct. Milo Djukanovic conduce Muntenegru din 1989, fără întrerupere, iar în 2019 a fost pentru prima oară confruntat cu ample proteste împotriva sa. Partidul său nu ocupă decât 42 din cele 81 de locuri din Parlament, având o majoritate foarte fragilă. Inteferenţa în problemele religioase, cu scopul de a provoca o dispută cu Serbia, este evidentă şi se doreşte escaladarea acestei dispute pentru a putea fi folosită electoral. Pentru a nu permite ca acest scenariu să devină realitate, este nevoie de intervenţia mai fermă a Uniunii Europene care poate cere Muntenegru modificarea noii legi ca o condiţie pentru continuarea parcursului de aderare la UE.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Carp
Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, Director al Departamentului Politici Publice, Relaţii internaţionale, Studii de securitate (2020 - ). Doctor în drept al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002). MA în studii europene și relații internaționale, Institut Européen des Hautes Etudes Internationales, Nisa (1996). Reprezentant al Universităţii din Bucureşti în proiectul CIII-PL-0702-09-2021 - Ethics and Politics in the European Context, parte a reţelei CEEPUS III, coordonat de Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin care reuneşte universităţi central şi est-europene (2012 -). Coordonator al echipei Universităţii din Bucureşti în reţeaua ştiinţifică europeană Observatory on Local Autonomy, coordonată de Université de Lille (2015 -). Membru al Academic Curriculum Group, în cadrul E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2020 - ). Membru al Comisiei de ştiinţe politice, studii de securitate, ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică a CNATDCU (2020 - ). Membru al Consiliului de Conducere al ICR (2017 -). A ocupat funcțiile de membru al Comitetului Executiv al E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2015-2020), membru al board-ului International Centre for Black Sea Studies, Atena (2010-2012), director general al Institutului Diplomatic Român, Ministerul Afacerilor Externe (2010-2012), prodecan (2008-2010), secretar științific (2010-2012) director al Şcolii Doctorale de Ştiinţă Politică (2015-2020) la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Colaborări și stagii de predare: Global Campus of Human Rights, Veneţia (2019, 2020); Universitá di Genoa (2019); Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin (2019); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Viena (2017, 2019); National Tchengchi University, Taiwan (2016); EIUC - European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia (2016, 2017, 2018); Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica (2016); Universitá degli Studi Florența (2015); Institut für Sozialethik, Universitatea din Viena (2015); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea Wroclaw (2014, 2017); Universitatea Trnava (2014); Universitatea Umea (2013); Universitatea Carolină, Praga (2013); Universitatea Bologna (proiectul internațional 156171-LLP-1-2009-1-IT-ERASMUS JUSTMEN. „Menu for Justice. Towards a European Curriculum on Judicial Studies”, 2009-2013); Universitatea Szeged (2012); The Munk School of Global Affairs, Universitatea din Toronto (2011); Universitatea „Mykolo Romerio”, Vilnius (2010); Universitatea din Atena (2000). A participat la proiecte de cercetare în colaborare cu mai multe instituţii: Fridtjof Nansen Institute - Fridtjof Nansen Stiftelsen på Polhøgda Oslo (2020 - ), Université Libre de Bruxelles (2020 - ); Comisia Europeană/CRPE (2019); Academia Română (2018); Wilfried Martens Centre for European Studies (2015); Institut für Rechtsphilosophie, Religions-und Kulturrecht, Universitatea din Viena (2006 2008); Institutul European din România (2007); Institutul „Ludwig Boltzmann” pentru Studiul Problematicii Religioase a Integrării Europene, program al New Europe College, București (2004); TMC Asser Instituut, Haga (2002) etc. A publicat 16 cărți în calitate de autor și coautor. Ultima carte publicată : O lumină în întuneric. Democraţie, stat de drept şi drepturile omului într-o lume în schimbare, Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2020. Capitole de cărți și articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Olanda, SUA, Ucraina.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro