luni, septembrie 21, 2020

Autonomia religiilor în disputa dintre Muntenegru şi Serbia

Discuţiile generate de noua lege a libertăţii religioase din Muntenegru, impactul acesteia asupra relaţiilor dintre Muntenegru şi Serbia, precum şi asupra stabilităţii Balcanior de Vest, consecinţele acestei dispute pentru ansamblul problemelor legate de respectarea principiului autonomiei cultelor religoase faţă de stat, nu au fost deloc reflectate în media autohtonă.

Potrivit ultimului recensământ din Muntenegru, 72% din populaţia acestei ţări (620.000) aparţine Bisericii Ortodoxe Sârbe (BOS) sau Bisericii Ortodoxe Muntenegrene (BOM). 19,1% din populaţie s-au declarat musulmani, restul romano – catolici sau fără religie.

BOM nu este recunoscută din punct de vedere canonic de alte Biserici Ortodoxe. BOM a apărut în 1993, pretinzând succesiunea Bisricii Muntenegrine care a avut autocefalie până la crearea Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor în 1918. Guvenul din Muntenegru a recunoscut BOM în calitate de cult religios în 1999. Ȋn 2006 Muntenegru şi-a declarat independenţa faţă de Serbia.

La fel ca şi în cazul Ucrainei, autorităţile din Muntenegru au văzut în sprijinul pentru o Biserică Ortodoxă autonomă faţă de cea din care făcea parte (Patriarhia Moscovei, respectiv BOS) o parte din complicatul proces de emancipare naţională, de creare a unei noi naţiuni, complet diferită de cea majoritară din statul din care noile state au făcut parte.

Dacă în cazul Ucrainei s-a preferat ca problema să fie iniţial pusă din punct de vedere strict canonic, evitându-se intervenţia statului prin acte normative, în cazul Muntenegru s-a început cu partea normativă, iar dezbaterea din perspectiva canonică este abia la început.

Parlamentul de la Podgorica a aprobat pe data de 27 decembrie 2019 o lege referitoare la libertatea religioasă şi drepturile organizaţiilor religioase. Potrivit acestei legi, cultele trebuie să probeze drepturile de proprietate de dinainte de 1918. Evident, doar BOM ar putea face această probă, nu şi BOS care deţine majoritatea lăcaşelor de cult din Muntengru. Legea respectivă nu a fost adoptată fără a genera o dispută politică: Frontul Democrat Sârb l-a acuzat pe Milo Djukanovic, preşedintele Muntenegru şi pe formaţiunea politică ce îl sprijină, Partidul Democrat al Socialiştilor, de atentat la adresa autonomiei BOS. Disputa a degenerat în Parlament, toţi cei 18 deputaţi pro-sârbi fiind arestaţi iniţial pentru incidentele provocate.

Legea adoptată de Parlamentul de la Podgorica a generat ample mişcări de protest în stradă, iar Patriarhul Irineu al BOS a cerut autorităţilor muntenegrene să pună capăt “terorii brutale”, cerând totodată eliberarea deputaţilor Frontului Democrat Sârb. Preşedintele Serbiei Alexandr Vucic a fost iniţial mai moderat dar la fel de ferm, declarând că Serbia este de partea sârbilor din Muntenegru dar că nu este cazul să se distrugă punţile de legătură cu vecinii.

Ulterior, Vucic a devenit mai radical şi şi-a anulat vizita în Muntenegru planificată pe data de 6 ianuarie – Crăciunul pe stil vechi. Decizia a fost luată în urma consultării cu Patriarhul BOS Irineu. Ȋntrevederea lui Vucic cu Irineu a avut loc după ce ambasadorul Serbiei în Muntenegru a refuzat să primească o notă de protest din partea MAE muntenegrean; aceeaşi reacţie a avut-o şi ambasadorul Muntenegru în Serbia care a refuzat o notă de protest de la MAE sârb.

Legea libertăţii religioase a intrat în vigoare pe data de 8 ianuarie 2020.

Această lege este criticabilă din mai multe puncte de vedere. Ȋn primul rând, prevederea privind ncesitatea de a proba dreptul de proprietate asupra lăcaşelor de cult (art. 62) poate produce efecte retroactive. Ȋn al doilea rând, faptul că lipsa probelor privind existenţa unui drept de proprietate înainte de 1918 duce, în ultimă instanţă, la trecerea în proprietatea statului a unor lăcaşe de cult sau bunuri ecleziastice este contrar Constituţiei Muntenegru şi felului în care CEDO garantează dreptul de proprietate. Proba proprietăţii neîntrerupte, înainte şi după 1918, va trebui să o facă doar BOS, Bierica Romano – Catolică nu va trebui să facă această probă, din moment ce relaţia sa cu statul Muntenegru este reglată de un acord bilateral – Concordatul cu Sfântul Scaun a fost semnat în 2011 şi a intrat în vigoare în 2012.

Art. 62 nu este singura prevedere controversată din această lege. Potrivit art. 54, cultele religioase nu mai au dreptul de a avea şcoli. Potrivit unei alte prevederi, toate cultele trebuie să solicite reînscrierea într-un nou registru, inclusiv cele care au deja personalitate juridică. Cultele care au sediul în străinătate (precum BOS) trebuie să aibă sediul în Muntenegru pentru a obţine personalitate juridică, ceea ce face ca BOS să nu mai poată funcţiona în Muntenegru.

Principalul argument împotriva acestei legi este însă legat de încălcarea autonomiei religiilor, un principiu recunoscut de CEDO – încălcări similare au avut drept rezultat faptul că multe state au pierdut procese la CEDO (inclusiv Republica Moldova care a refuzat initial să recunoscă existenţa Mitropoliei Basarabiei). Regimul bunurilor care aparţin unei Biserici trebuie stabilit doar de către Biserica în cauză, cu excluderea oricărei intervenţii a statului. Statutul BOS şi al BOM poate fi reglementat doar de dreptul canonic.

Comisia de la Veneţia a primit din partea Muntenegru un proiect de Lege a libertăţii religioase în 2015 care avea ca scop schimbarea vechii legi cu acelaşi obiect din 1977 (din timpul în care Muntenegru era parte a RSF Iugoslavia). Ca urmare a criticilor Comisiei de la Veneţia, guvernul muntenegrean a retras acel proiect de lege. Ulterior a trimis un alt proiect în mai 2019, de data aceasta evaluarea Comisiei fiind pozitivă dar recomandarea a fost ca, înainte de adoptarea legii, toate cultele religioase din Muntenegru să fie consultate referitor la conţinutul legii. Comisia de la Veneţia a subliniat că prevederea din lege referitoare la regimul proprietăţii este controversată. Reprezentanţii Muntenegru au răspuns că schimbarea eventuală a regimului proprietăţii nu va afecta folosinţa lăcaşelor de cult (o biserică ce aparţine în prezent BOS nu va trece în proprietatea BOM, ci în propriretatea statului şi folosinţa BOS) dar Comisia de la Veneţia a remarcat, foarte corect, că o asemenea interpretare nu este descrisă de textul proiectului de lege.

Primul pas în internaţionalizarea controverselor legate de noua lege din Muntenegru a fost făcut pe data de 4 februarie când mai mulţi membri ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei au depus o declaraţie scrisă pe această temă – nu au avut voturile necesare pentru a adopta o declaraţie a întregii Adunări. Majoritatea semnatarilor provin Federaţia Rusă şi Serbia dar se regăsesc pe lista de semnături şi membri din Grecia, Islanda sau Olanda.

Mai mult ca sigur, BOM va contesta noua lege la Curtea Constituţională din Muntenegru, iar ulterior la CEDO. Disputa pe marginea acestei legi va dura probabil mai mulţi ani până va găsi o rezolvare finală.

De ce au ales politicienii aflaţi la putere în Muntenegru să adopte această lege controversată în momentul de faţă? Curând (octombrie) vor avea loc alegeri în Muntenegru şi în Serbia (aprilie), iar partidul aflat la putere în Muntenegru era în căutare de teme pe care le poate exploata electoral – la fel cum Poroşenko era în căutarea unei teme care să îi favorizeze realegerea şi a ales-o pe cea a autocefaliei BOU. Muntenegru nu este într-o situaţie favorabilă în prezent. Economia stagnează, drepturile omului nu sunt respectate (în luna ianuarie trei jurnalişti au fost arestaţi în Muntenegru sub acuzaţia că articolele lor contravin ordinii publice), perspectiva aderării la UE este incertă.

Autonomia religiilor faţă de stat reprezintă un drept dobândit de cultele religioase în toate statele din Europa. Uterior, CEDO a ridicat acest principiu la rangul de valoare comună tuturor statelor membre. Orice interferenţă a statului în activitatea cultelor a fost condamnată de Comisia de la Veneţia sau de CEDO. Se încearcă în prezent în Muntenegru o reţetă care a eşuat peste tot în Europa. Cazul Ucrainei este special, paralela cu Muntenegru este valabilă doar până la un punct. Milo Djukanovic conduce Muntenegru din 1989, fără întrerupere, iar în 2019 a fost pentru prima oară confruntat cu ample proteste împotriva sa. Partidul său nu ocupă decât 42 din cele 81 de locuri din Parlament, având o majoritate foarte fragilă. Inteferenţa în problemele religioase, cu scopul de a provoca o dispută cu Serbia, este evidentă şi se doreşte escaladarea acestei dispute pentru a putea fi folosită electoral. Pentru a nu permite ca acest scenariu să devină realitate, este nevoie de intervenţia mai fermă a Uniunii Europene care poate cere Muntenegru modificarea noii legi ca o condiţie pentru continuarea parcursului de aderare la UE.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Radu Carp
Radu Carp
Prof. univ.dr., secretar stiintific, Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Cuvintele care ucid şi zidurile din noi

“Şcoala noastră e o şcoală unilaterală intelectualistă, iar nu o şcoală educativă, în sens larg. Ea nu ţine seama nici de...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

Isus al meu: o cronică şi două scrisori

Am citit cu interes şi multă curiozitate intelectuală volumul Isus al meu al lui Gabriel Liiceanu şi pentru că sunt un cititor...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.