sâmbătă, noiembrie 28, 2020

Avem ce sărbători la 29 de ani de la Revoluție?

Se împlinesc zilele acestea 29 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989 și, până la ora scrierii acestui comentariu, nu prea avem indicii că s-ar pregăti sărbătorirea în vreun fel anume a victoriei ei. Ori comemorarea martirilor care au făcut-o posibilă. O singură veste bună. Trimiterea în judecată a numiților Iliescu Ion și Voican Voiculescu Gelu.
În fond, ca și în cazul sărbătoririi evident ratate a Centenarului, atunci când mulți intelectuali de seamă s-au întrebat dacă în cei 100 de ani care au trecut de la Marea Adunare de la 1 Decembrie s-a realizat ceva notabil, s-ar putea formula și de data aceasta întrebarea dacă cei 29 de ani de la căderea comunismului, dar și de libertate, uneori parțială sau șchiopătândă, au fost folosiți cu eficiența așteptată. Răspunsul este unul mai degrabă negativ și poate că cel mai grăitor indiciu al eșecului îl reprezintă rata în creștere a emigrării.
Din câte se pare, astăzi aproape 10 milioane de români se află în afara granițelor țării. Numărul tinerilor care pleacă ori plănuiesc să plece este din ce în ce mai mare. Și, în ciuda faptului că guvernanții le promit lapte și miere celor care ar lua decizia de a reveni în țară, cifrele în acest domeniu nu sunt nicidecum încurajatoare.
Desigur, era de așteptat, era firesc ca în primii ani de după Revoluție să se înregistreze un oarecare exod al populației. Ca reacție normală la faptul că, din 1948 și până la finele anului 1989, România se transformase într-o închisoare, că libera circulație a oamenilor, a ideilor și informațiilor era socotită de comuniștii români, de Nicolae Ceaușescu însuși, o favoare, nu un drept. Aceasta în pofida faptului că România era membră a ONU, era țară semnatară a Declarației Universale a Drepturilor Omului și că, în august 1975, Nicolae Ceaușescu însuși își pusese semnătura pe Actul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare Europeană de la Helsinki.
Mulți dintre cei care au hotărât să plece în primele luni și în primii ani de după Decembrie 1989 au făcut-o speriați de mineriade, de autoritarismul de tip comunistoid de care deja făcea dovadă noua putere instalată chiar în ziua de 22 decembrie 1989. Atunci când Ion Iliescu și-a făcut apariția din neant și s-a comportat de parcă nu mai era directorul Editurii Tehnice unde fusese exilat, „trimis la meserie” de Nicolae Ceaușescu, ci un veritabil șef de Stat învestit cu puteri depline.
Însă majoritatea celor care au stat cu orele la ghișeele de pașapoarte și apoi la sediile ambasadelor pentru a obține vizele de intrare în țările occidentale și care, mai apoi, au luat decizia de a încerca să-și croiască un nou rost în viață în Franța, în Germania, în Spania, în Italia, au făcut-o din motive economice.
Îngrijorător e că astăzi mulți dintre tinerii, majoritatea având pregătire superioară, cu diplome obținute la Universități adevărate, care plănuiesc să își ia lumea în cap și să-și caute norocul și rostul în străinătate invpcă doar în al doilea rând motive economice. România li se pare o țară din ce în ce mai nesigură în privința viitorului ei democratic, al apartenenței la Uniunea Europeană și la valorile acesteia. Mulți dintre ei se întreabă ce le vor putea oferi ei familiilor lor, copiilor, nu doar fiindcă viața în România este din ce în ce mai scumpă, ci pentru că plutește în aer o amenințare de recădere în autoritarism. Vopsit în haină naționalistă.
Președintele PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea, vorbește de parcă el și partidul lui s-ar fi eternizat la putere. Opoziția e slabă. Presa democratică e din ce în ce mai debilă. Oamenii din ce în ce mai triști și parcă din ce în ce mai îngrijorați de ceea ce le va aduce ziua de mâine. Peste tot plutește în aer intoleranța, agresivitatea, incapacitatea dialogului, sentimentul inutilității. Fiecare zi e egală cu alta. Ternă. Iar zgomotul pe care îl face războiul dintre Palate nu înseamnă decât un substitut de viață democratică autentică.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Manifestatii in Bucuresti si diferite orase pentru comemorarea eroilor de la Revoluţie
    S-a scandat „Libertate!” , „Jos comuniştii!” şi „PSD, ciuma roşie”
    Dar se ocoleste cu ostentatie alt strigat „Rusine Justitiei!”
    Ca de 29 ani tergiverseaza dosarele Revolutiei.
    Douazecisinouaani.
    Asta ar trebui sa comemoram, cu tristete.
    Vrei o constructie fara sa rezolva cu fundatia?

  2. Eu nu mai traiesc in Romania din 2012, insa am acelasi sentiment apasator chiar daca traiesc la mii de km distanta de tara mea. Imi este frica nu doar de caderea in autoritarism sau comunism a Romaniei, ci si de iesirea tarii din UE, precum si de o destabilizare a vestului Europei. Senzatia de apasare planeaza asulra tuturor europenilor, insa motivele difera.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

“Tradiţia” Sf Andrei, moaştele lui Eminescu şi cruciadele IPS Teodosie Tomitanul

Arhiepiscopul Teodosie de Constanţa, acest Radu Mazăre al BOR, se agită periodic pentru organizarea câte unui carnaval televizabil, în bunul obicei local....

Un genocid spiritual

Când , în urmă cu treizeci de ani, am scris un Apel către lichele, nu am avut în vedere licheaua ca figură...

Academicianul Dan Berindei. Cât spun dosarele Securității despre viața unui om

Conflictul istoricului Dan Berindei, cunoscut ca „om al regimului”, cu fiul său, Mihnea Berindei, „cel mai bun, cel mai penetrant şi mai...

Țara noastră în termeni de destin*

In interviurile pe care le-am făcut în marginea recentului dialog epistolar cu Andrei Pleșu intitulat Despre destin, am fost întrebat în câteva...

Despre utopia energiei eoliene offshore a României

Actualul articol este generat de faptul că în proiectul de Strategie Energetică generat de MEEMA (aflat încă în discuție), precum și în...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.