joi, iunie 8, 2023

Avem ce sărbători la 29 de ani de la Revoluție?

Se împlinesc zilele acestea 29 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989 și, până la ora scrierii acestui comentariu, nu prea avem indicii că s-ar pregăti sărbătorirea în vreun fel anume a victoriei ei. Ori comemorarea martirilor care au făcut-o posibilă. O singură veste bună. Trimiterea în judecată a numiților Iliescu Ion și Voican Voiculescu Gelu.
În fond, ca și în cazul sărbătoririi evident ratate a Centenarului, atunci când mulți intelectuali de seamă s-au întrebat dacă în cei 100 de ani care au trecut de la Marea Adunare de la 1 Decembrie s-a realizat ceva notabil, s-ar putea formula și de data aceasta întrebarea dacă cei 29 de ani de la căderea comunismului, dar și de libertate, uneori parțială sau șchiopătândă, au fost folosiți cu eficiența așteptată. Răspunsul este unul mai degrabă negativ și poate că cel mai grăitor indiciu al eșecului îl reprezintă rata în creștere a emigrării.
Din câte se pare, astăzi aproape 10 milioane de români se află în afara granițelor țării. Numărul tinerilor care pleacă ori plănuiesc să plece este din ce în ce mai mare. Și, în ciuda faptului că guvernanții le promit lapte și miere celor care ar lua decizia de a reveni în țară, cifrele în acest domeniu nu sunt nicidecum încurajatoare.
Desigur, era de așteptat, era firesc ca în primii ani de după Revoluție să se înregistreze un oarecare exod al populației. Ca reacție normală la faptul că, din 1948 și până la finele anului 1989, România se transformase într-o închisoare, că libera circulație a oamenilor, a ideilor și informațiilor era socotită de comuniștii români, de Nicolae Ceaușescu însuși, o favoare, nu un drept. Aceasta în pofida faptului că România era membră a ONU, era țară semnatară a Declarației Universale a Drepturilor Omului și că, în august 1975, Nicolae Ceaușescu însuși își pusese semnătura pe Actul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare Europeană de la Helsinki.
Mulți dintre cei care au hotărât să plece în primele luni și în primii ani de după Decembrie 1989 au făcut-o speriați de mineriade, de autoritarismul de tip comunistoid de care deja făcea dovadă noua putere instalată chiar în ziua de 22 decembrie 1989. Atunci când Ion Iliescu și-a făcut apariția din neant și s-a comportat de parcă nu mai era directorul Editurii Tehnice unde fusese exilat, „trimis la meserie” de Nicolae Ceaușescu, ci un veritabil șef de Stat învestit cu puteri depline.
Însă majoritatea celor care au stat cu orele la ghișeele de pașapoarte și apoi la sediile ambasadelor pentru a obține vizele de intrare în țările occidentale și care, mai apoi, au luat decizia de a încerca să-și croiască un nou rost în viață în Franța, în Germania, în Spania, în Italia, au făcut-o din motive economice.
Îngrijorător e că astăzi mulți dintre tinerii, majoritatea având pregătire superioară, cu diplome obținute la Universități adevărate, care plănuiesc să își ia lumea în cap și să-și caute norocul și rostul în străinătate invpcă doar în al doilea rând motive economice. România li se pare o țară din ce în ce mai nesigură în privința viitorului ei democratic, al apartenenței la Uniunea Europeană și la valorile acesteia. Mulți dintre ei se întreabă ce le vor putea oferi ei familiilor lor, copiilor, nu doar fiindcă viața în România este din ce în ce mai scumpă, ci pentru că plutește în aer o amenințare de recădere în autoritarism. Vopsit în haină naționalistă.
Președintele PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea, vorbește de parcă el și partidul lui s-ar fi eternizat la putere. Opoziția e slabă. Presa democratică e din ce în ce mai debilă. Oamenii din ce în ce mai triști și parcă din ce în ce mai îngrijorați de ceea ce le va aduce ziua de mâine. Peste tot plutește în aer intoleranța, agresivitatea, incapacitatea dialogului, sentimentul inutilității. Fiecare zi e egală cu alta. Ternă. Iar zgomotul pe care îl face războiul dintre Palate nu înseamnă decât un substitut de viață democratică autentică.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Manifestatii in Bucuresti si diferite orase pentru comemorarea eroilor de la Revoluţie
    S-a scandat „Libertate!” , „Jos comuniştii!” şi „PSD, ciuma roşie”
    Dar se ocoleste cu ostentatie alt strigat „Rusine Justitiei!”
    Ca de 29 ani tergiverseaza dosarele Revolutiei.
    Douazecisinouaani.
    Asta ar trebui sa comemoram, cu tristete.
    Vrei o constructie fara sa rezolva cu fundatia?

  2. Eu nu mai traiesc in Romania din 2012, insa am acelasi sentiment apasator chiar daca traiesc la mii de km distanta de tara mea. Imi este frica nu doar de caderea in autoritarism sau comunism a Romaniei, ci si de iesirea tarii din UE, precum si de o destabilizare a vestului Europei. Senzatia de apasare planeaza asulra tuturor europenilor, insa motivele difera.

Dă-i un răspuns lui Mike Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro