miercuri, decembrie 8, 2021

Avem ce sărbători la 29 de ani de la Revoluție?

Se împlinesc zilele acestea 29 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989 și, până la ora scrierii acestui comentariu, nu prea avem indicii că s-ar pregăti sărbătorirea în vreun fel anume a victoriei ei. Ori comemorarea martirilor care au făcut-o posibilă. O singură veste bună. Trimiterea în judecată a numiților Iliescu Ion și Voican Voiculescu Gelu.
În fond, ca și în cazul sărbătoririi evident ratate a Centenarului, atunci când mulți intelectuali de seamă s-au întrebat dacă în cei 100 de ani care au trecut de la Marea Adunare de la 1 Decembrie s-a realizat ceva notabil, s-ar putea formula și de data aceasta întrebarea dacă cei 29 de ani de la căderea comunismului, dar și de libertate, uneori parțială sau șchiopătândă, au fost folosiți cu eficiența așteptată. Răspunsul este unul mai degrabă negativ și poate că cel mai grăitor indiciu al eșecului îl reprezintă rata în creștere a emigrării.
Din câte se pare, astăzi aproape 10 milioane de români se află în afara granițelor țării. Numărul tinerilor care pleacă ori plănuiesc să plece este din ce în ce mai mare. Și, în ciuda faptului că guvernanții le promit lapte și miere celor care ar lua decizia de a reveni în țară, cifrele în acest domeniu nu sunt nicidecum încurajatoare.
Desigur, era de așteptat, era firesc ca în primii ani de după Revoluție să se înregistreze un oarecare exod al populației. Ca reacție normală la faptul că, din 1948 și până la finele anului 1989, România se transformase într-o închisoare, că libera circulație a oamenilor, a ideilor și informațiilor era socotită de comuniștii români, de Nicolae Ceaușescu însuși, o favoare, nu un drept. Aceasta în pofida faptului că România era membră a ONU, era țară semnatară a Declarației Universale a Drepturilor Omului și că, în august 1975, Nicolae Ceaușescu însuși își pusese semnătura pe Actul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare Europeană de la Helsinki.
Mulți dintre cei care au hotărât să plece în primele luni și în primii ani de după Decembrie 1989 au făcut-o speriați de mineriade, de autoritarismul de tip comunistoid de care deja făcea dovadă noua putere instalată chiar în ziua de 22 decembrie 1989. Atunci când Ion Iliescu și-a făcut apariția din neant și s-a comportat de parcă nu mai era directorul Editurii Tehnice unde fusese exilat, „trimis la meserie” de Nicolae Ceaușescu, ci un veritabil șef de Stat învestit cu puteri depline.
Însă majoritatea celor care au stat cu orele la ghișeele de pașapoarte și apoi la sediile ambasadelor pentru a obține vizele de intrare în țările occidentale și care, mai apoi, au luat decizia de a încerca să-și croiască un nou rost în viață în Franța, în Germania, în Spania, în Italia, au făcut-o din motive economice.
Îngrijorător e că astăzi mulți dintre tinerii, majoritatea având pregătire superioară, cu diplome obținute la Universități adevărate, care plănuiesc să își ia lumea în cap și să-și caute norocul și rostul în străinătate invpcă doar în al doilea rând motive economice. România li se pare o țară din ce în ce mai nesigură în privința viitorului ei democratic, al apartenenței la Uniunea Europeană și la valorile acesteia. Mulți dintre ei se întreabă ce le vor putea oferi ei familiilor lor, copiilor, nu doar fiindcă viața în România este din ce în ce mai scumpă, ci pentru că plutește în aer o amenințare de recădere în autoritarism. Vopsit în haină naționalistă.
Președintele PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea, vorbește de parcă el și partidul lui s-ar fi eternizat la putere. Opoziția e slabă. Presa democratică e din ce în ce mai debilă. Oamenii din ce în ce mai triști și parcă din ce în ce mai îngrijorați de ceea ce le va aduce ziua de mâine. Peste tot plutește în aer intoleranța, agresivitatea, incapacitatea dialogului, sentimentul inutilității. Fiecare zi e egală cu alta. Ternă. Iar zgomotul pe care îl face războiul dintre Palate nu înseamnă decât un substitut de viață democratică autentică.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Manifestatii in Bucuresti si diferite orase pentru comemorarea eroilor de la Revoluţie
    S-a scandat „Libertate!” , „Jos comuniştii!” şi „PSD, ciuma roşie”
    Dar se ocoleste cu ostentatie alt strigat „Rusine Justitiei!”
    Ca de 29 ani tergiverseaza dosarele Revolutiei.
    Douazecisinouaani.
    Asta ar trebui sa comemoram, cu tristete.
    Vrei o constructie fara sa rezolva cu fundatia?

  2. Eu nu mai traiesc in Romania din 2012, insa am acelasi sentiment apasator chiar daca traiesc la mii de km distanta de tara mea. Imi este frica nu doar de caderea in autoritarism sau comunism a Romaniei, ci si de iesirea tarii din UE, precum si de o destabilizare a vestului Europei. Senzatia de apasare planeaza asulra tuturor europenilor, insa motivele difera.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Când nu știi că nu se poate

Dacă aș avea câte un leu pentru fiecare ocazie în care un “specialist” din România mi-a explicat savant și superior că “în...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Lărgirea Uniunii Europene. Serbia, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia (de Nord) și Albania

Scriu aceste rânduri la Novi Sad, în Serbia. Nu sunt pentru prima dată în această țară, am mai străbătut-o de câteva ori...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro