joi, martie 28, 2024

Avem nevoie de o noua politica fata de Kiev – Sapte principii pentru un reset in relatia cu Ucraina

Azi, în ziua în care Ucraina și Uniunea Europeană au semnat Acordul de Asociere, Centrul Român de Politici Europene (CRPE) propune un reset în relația România – Ucraina.

Am scris împreună cu colega mea Bianca Toma raportul Schimbare la Kiev: nevoia unui reset în relația România – Ucraina. Propuneri ale experților români pentru reașezarea relației bilaterale”, pe care îl lansăm astăzi în dezbatere publică.

Relaţia Kiev – Bucureşti a fost în ultimii ani una fragilă, chiar tensionată pe cele mai multe dintre temele de pe agenda bilaterală. Asta și pentru că avem foarte puține teme pe agenda bilaterală. Criza din Crimeea și amenințarea explicită, militară, a Rusiei schimbă datele problemei, inclusiv în dezbaterea internă ucraineană. Atât la București cât și la Kiev s-a vorbit despre nevoia unui reset.  Dată fiind importanța temei, CRPE a realizat o consultare cu experți și actuali şi foşti diplomați români care au participat la Forumul România Ucraina (edițiile 2012 și 2014), experți independenţi, jurnaliști.

Am strâns opiniile lor într-un chestionar și am sintetizat răspunsurile în raport. Câteva afirmații – cheie:

“Prin dezmembrarea sau federalizarea Ucrainei, România ar avea din nou graniță comună cu Rusia la gurile Dunării, printr-o regiunea militară Odessa. Oricare ar fi însă orientarea regimului de la Kiev, România trebuie să mențină punți pentru o relație corectă”

“România trebuie să își propună, să funcționeze ca facilitator, alături de Polonia, al parcursului european al Ucrainei  pentru a spori gradul de securitate națională”

Identificarea unei agende de cooperare comune prin care să depășim istoricele puncte nevralgice (delimitarea frontierei maritime / Insula Șerpilor / Bâstroe, drepturile comunităților românești, Krivoi Rog)”.

Cei curioși despre evaluările acestui grup-expert pe diversele teme bilaterale pot citi tot raportul.

Mai jos sunt recomandările noastre privind acest reset bilateral, asumate de echipa CRPE, pentru care ne asumăm răspunderea.

RECOMANDĂRI – Șapte principii pentru un reset

Suntem după două ediții ale Forumului Civic România – Ucraina și după o schimbare dramatică de putere la Kiev, care aduce un guvern ce înfruntă cea mai serioasă criză din istoria acestei țări. Ucraina este un stat care are nevoie de reconstrucție. Are probleme interne majore și grave probleme cu marele său vecin de la Est.

Toți experții consultați de CRPE în acest exercițiu de construire a unui nou consens intern, sunt de acord că este nevoie și este momentul unui reset în relația bilaterală. Avem o relație fragilă în cele mai bune cazuri și tensionată pe cele mai multe dintre temele de pe agenda bilaterală. Asta și pentru că avem foarte puține teme pe agenda bilaterală.

Credem că e timpul ca România să fie parte din soluțiile oferite Ucrainei, nu una dintre problemele Ucrainei. Nu vrem să spunem că vina aparține României. Dimpotrivă, suspiciunile și tensiunea vin mai degrabă din modul în care ucrainenii discută între ei când e vorba despre România. În decembrie 2012, am scris un raport despre diferențele de percepții dintre București și Kiev[1]. Este într-adevăr șocant să observi teama pe care România o inspiră presei și anumitor politicieni din Ucraina, dată fiind traiectoria României în ultimii 15 ani, în evoluția sa spre statutul de membru UE și NATO. Se văd pe acest subiect urmele a zeci de ani de socializare în stil sovietic, unde imaginea românului era cea a fascistului rău prin definiție.

Dar mai este ceva, subliniat în discuții informale de unul dintre prietenii pe care ni i-am făcut la Kiev în cadrul acestui proiect, care și-a dorit și a reușit să arunce punți de comunicare: România este dușmanul ușor de construit. Politicienii și presa exploatează fobii și uneori le și construiesc. Este evident acum – după criza din Crimeea – că pentru Ucraina vecinul care constituie o amenințare existențială nu este România, ci Rusia. Dar relația cu Rusia era și este un subiect care divizează societatea ucraineană. Astfel încât România a fost mai ușor de construit ca inamic potențial, cu costuri interne aproape zero. Este un resort de gândire colectivă pe care trebuie să-l înțelegem pentru a-l contracara.

Polonia a știut să facă asta – și-a construit o greutate proprie în spațiul public ucrainean, a devenit interfața între Ucraina și Uniunea Europeană, a devenit statul de care orice guvern de la Kiev, de orice orientare, a avut nevoie pentru a contracara influența Rusiei. Polonia nu a putut fi un inamic ușor de manipulat în spațiul public ucrainean pentru că asta ar fi dus la costuri serioase. România are nevoie de o greutate proprie în Ucraina pentru ieși din postura actuală.

Criza din Crimeea și amenințarea explicită, militară, a Rusiei schimbă datele problemei, inclusiv în dezbaterea internă ucraineană. De pildă, îngrijorările exprimate de oficiali și experți ucraineni față de instalarea unor elemente ale scutului anti-rachetă american în România ar trebui să fie acum evident absurde și la Kiev, precum erau deja la București. Dar lăsăm în seama colegilor de la Kiev să vină cu idei pentru o altă poziționare a Kievului față de România (e nevoie de așa ceva), aici am încercat un exercițiu de reflecție pentru România, pentru spațiul public și pentru decidenții români.

Propunem în continuare câteva principii care ar trebui să stea la baza unui reset pentru relația București – Kiev, așa cum ar trebui abordat de România. Acest raport reproduce o serie de sugestii făcute de experții și foștii oficiali care au acceptat să contribuie la exercițiul nostru. Ceea ce urmează sunt propriile noastre sugestii, pe care le asumăm ca atare, ca propuneri ale echipei CRPE.

1. O politică regională pentru Est nu poate ignora greutatea Ucrainei.

România are un interes aparte în integrarea europeană a Republicii Moldova. Acesta a fost obiectivul asumat explicat de statul român în ultimii ani, iar relația cu Chișinăul domină agenda de politică externă în regiune. Ambasada la Chișinău e cea mai mare misiunea diplomatică a României după reprezentanța la Bruxelles. Înregistrăm o cursă între actorii politici români pe tema ”cine ajută mai mult R. Moldova?”. E normal să se întâmple așa, iar CRPE este organizația românească care a urmărit cel mai intens relația cu R. Moldova în ultimii ani, încurajând guvernele României în această direcție. Dar nu e destul.

Parteneriatul Estic, politica europeană care cuprinde R. Moldova în acest moment, are punctul central în Ucraina, așa cum a fost evident la summit-ul de la Vilnius. Ancorarea Moldovei alături de UE este o misiunea aproape imposibilă dacă Ucraina nu este stabilizată. Un acces direct al Rusiei la regiunea transnistreană ar lăsa Moldova expusă. Fără a renunța la prioritatea acordată Moldovei, România trebuie să fie un jucător și pentru Ucraina.

România are un interes direct aici. Minimal, obiectivul ar trebui să fie consolidarea Ucrainei ca stat tampon față de Rusia. Maximal, obiectivul ar trebui să fie integrarea Ucrainei în UE, mutarea graniței externe a Uniunii la Est. În cel mai bun caz, acesta e un obiectiv de durată, deci până atunci trebuie dezvoltate relații de încredere, care să cuprindă inclusiv standarde rezonabile pentru minoritatea românească din Ucraina.

2. Parteneriatul cu Polonia trebuie să capete substanță

Nu suntem singurii dezamăgiți de lipsa de rezultate a acestui parteneriat. Cauza de fond pare a fi o diferență de așteptări: România are mai mare nevoie de Polonia decât are Polonia de România. De aici o relație dezechilibrată care a născut frustrări. Polonia are o politică explicită de construit alianțe cu statele mari din UE, în special cu Germania. România a crezut că fiind partenerul Poloniei va fi cooptată automat în toate schemele de parteneriat ale Poloniei. Nu a fost cazul. Poate că Polonia a căpătat un anumit comportament de mică mare putere regională – așa cum se plâng unii oficiali români off the record. O gelozie e cert că există. Dată fiind criza regională actuală nu mai e important de ce s-a gripat parteneriatul, dar soluția e simplă: România trebuie să ofere ceva concret Poloniei pentru a fi cooptată, nu trebuie să se aștepte să fie invitată în mod automat.

Polonia și-a asumat riscuri în abordarea sa și oficiali polonezi, tot off the record, se plâng că România nu a marșat în momentele delicate la inițiativele sale. Ar fi trebuit să urmărim mai atent asemenea momente. De pildă, Polonia a fost sponsorul Fundației Europene pentru Democrație (European Endowment for Democracy) și, într-o măsură destul de mare, controlează acum această construcție care va prelua tot mai mult din proiectele de democratizare susținute de UE. Polonia a făcut o ofertă de finanțare pentru această Fundație și a așteptat apoi ca și alte state din Estul UE să facă asemenea promisiuni – o idee la care România a marșat sub așteptări.

S-ar fi putut găsi un aranjament prin care o mică parte din fondurile deja promise Republicii Moldova (celebra sută de milioane de euro promise de Președintele Băsescu) să fie canalizate prin EED, cu condiția de a fi dedicați tot Chișinăului, cu dublu avantaj: am fi pus Moldova pe radarul acestei noi construcții UE și am fi putut fi de la bun început un fel de co-proprietari ai EED. Ideea poate fi revalorificată.

Am auzit recent, informal, în mediile de analiză oficiale că România mizează pe un rol în Ucraina pentru că Polonia ar fi fost compromisă de susținerea fățișă a Maidanului și de contribuția la pactululterior ratat cu fostul Președinte Ianucovici. În această perspectivă, România ar fi actorul regional proaspăt care va căpăta un rol în noul aranjament și probabil în formatul de negociere a conflictului cu Rusia. Aceasta este un mod gândire auto-flatantă care nu va duce la nimic. România are nevoie de greutate pe acest dosar înainte ca cineva să remarce că e un actor proaspăt – principiul ”dacă nu faci nimic, nu poți greși, deci cineva va avea nevoie de tine” nu se aplică în alianțele regionale.

3. România trebuie să construiască proiecte cu Ucraina în cadrul politicilor europene

O primă oportunitate va fi dată de Programul transfrontalier România – Ucraina (care moștenește programul trilateral România – R. Moldova  – Ucraina, prin separarea în două programe bilaterale, unul cu R. Moldova, altul cu Ucraina). Acestea sunt programe tip europene prin care statele membre sunt încurajate, cu bani europeni, să coopereze cu vecinii UE. România va gestiona acest program, care probabil va avea o alocare în jurul a 70 de milioane euro. Această oportunitate trebuie fructificată politic, în cadrul noii relații cu Kievul. De asemenea, nu există idei comune româno-ucrainene pe lista UE de Proiecte de Interes Comun (PCI), dar lista acestor proiecte va fi redeschisă în următorii doi ani – România trebuie să pună acolo idei de infrastructură de transport și energetică care să o lege de Ucraina.

4. Energie – interesele comune trebuie să ducă la proiecte comune

În ianuarie 2013, CRPE a publicat, ca urmare a primului Forum Civic România – Ucraina, un raport[2] scris de expertul ucrainean în energie Iurii Korolchuk, care trecea în revistă interesele comune ale celor două țări în acest domeniu (plecate dintr-o nevoie comună: reducerea dependenței de Rusia). Korolchuk propunea o listă de posibile proiecte, cele mai multe rămânând valabile și chiar mai relevante după recenta criză din Crimeea. România trebuie să includă Ucraina în planurile sale și poate deveni o țară de tranzit esențială pentru Ucraina (ceva similar proiectelor deja începute pentru Republica Moldova).

Deschiderea rutei gazului azer spre sudul Europei prin conducta TAP va deschide oportunități și pentru România, care va construi gazoductul cu dublu sens spre Bulgaria (are obligația de a face asta în pachetul legislativ energetic european). Altfel, România poate suplini actuala strategie europeană de a alimenta Ucraina prin Slovacia. Trebuie reluată ideea cooperării între UkrTransGas și Romgaz pentru gazoductele Hust-Satu Mare și Shebelinka-Krivoi Rog-Izmail[3].

Puncte comune de interes sunt și depozitele subterane de depozitare a gazului – România vrea să construiască dar nu are fonduri în schimb va avea acces la gaze, pe când Ucraina are deja depozitele și va fi în căutare surse de alimentare. Ca alternativă la conducte, Kievul avea un plan de construire a unui terminal LNG la Marea Neagră – care e aproape compromis acum din lipsa securității în zonă. România poate lua în considerare reluarea ideii unui terminal la Constanța, posibilitatea unei cofinanțări europene a crescut în noul context.

5. Minoritatea românească din Ucraina va beneficia de deschiderea relației, nu de actualul blocaj.

Minoritatea românească din Ucraina este principalul subiect pe agenda bilaterală. Dar asta nu îi ajută cu nimic pe românii de acolo câtă vreme subiectul este blocat. Comisia interguvernamentală București – Kiev dedicată minorităților nu s-a întrunit de zece ani. Eforturile României de a discuta subiectul nu au efect pentru că Ucraina nu are interes să-l discute. Este frustrant, dar nu sunt multe soluții pentru a ieși din blocaj. Abia după ce România își va spori greutatea în Ucraina va fi în poziția de a face, amical, cereri pe acest subiect.

Deocamdată, românii din Ucraina sunt mai degrabă victime ale stării de fapt. România e ultimul dintre vecinii membri UE cu care Ucraina nu a semnat un tratat de mic trafic la frontieră. Indiferent a cui este vina, cert este că românii din Ucraina care trăiesc de-a lungul granițelor ar fi primii beneficiari. Deci interesul României este mai mare decât interesul Ucrainei pe acest subiect. Orașul Sighet așteaptă de mulți ani un pod care ar permite comunității să exporte ușor în Ucraina bunuri despre care comunitatea de afaceri locale știe că are piață acolo. Relația politică blochează astfel de proiecte care ar fi benefice românilor din Ucraina, iar relația politică este gripată de tema minorități.

România a avut dreptate să ridice tema legii limbilor regionale față de noul guvern de la Kiev, dar a părut că e singura temă importantă pe care România o poate propune unui guvern prins cu probleme mult mai importante. În plus, legea dată de fostul regim Ianucovici a fost oarecum fetișizată în spațiul public românesc – s-a ignorat faptul că nu a dus la nimic concret pentru românii din Ucraina (care au rămas, de pildă, cu același număr de școli, în declin) și fusese de fapt destinată minorității ruse din Est. Mai rău chiar, legea a permis ridicarea la rang oficial a limbii moldovenești[4] în anumite localități, deci un motiv temeinic ca România să fie reticentă față de acest act legislativ.

Se ignoră la București împărțirea minorității între cei care se declară români și cei care se declară moldoveni (mai mulți) – trebuie să decidem în mod clar ce anume vom cere Ucrainei pe acest subiect (Ucraina nu va putea împiedica auto-desemnarea ca moldoveni, dar experții consultați pentru acest raport propun soluții de mijloc pe care România le poate propune). De asemenea trebuie să decidem cum ne raportăm la cei care se autodeclară moldoveni, unii dintre ei fiind socializați în proiectul sovietic anti-românesc de crearea a unei identități alternative (mai vizibil în R. Moldova, unde are reprezentare politică în partidul lui Vladimir Voronin).

6. Cetățenia românească – viziuni foarte diferite, e nevoie de comunicare.

Politica românească de redobândire a cetățeniei românești de către persoanele care au pierdut-o fără voia lor a născut suspiciuni adânci în Ucraina, unde se vorbește despre ”pașaportizare”, printr-o paralelă cu politica rusească din Crimeea. Situația e complicată de faptul că Ucraina interzice dubla cetățenie prin Constituție (asta neimplicând că o criminalizează). Unii dintre experții consultați spun că România trebuie să țină cont de această sensibilitate. Din păcate, nu există mult spațiu de mișcare.

Politica românească este legitimă și conformă cu principiile europene pentru că vizează un drept individual, nu colectiv (fiecare doritor trebuie să facă dovadă că a avut cetățenia românească interbelică în familie) și urmează o procedură standard, individuală, bazată pe dreptul mai sus amintit. Fiind bazată pe un drept individual, nu este o politică etnică (recuperarea cetățeniei îi vizează pe foștii cetățeni ai Regatului român și pe familiile lor, indiferent de etnie).

Este o uriașă diferență între politica românească de redobîndire a cetățeniei și politica rusească de acordare a cetățeniei pe baze etnice. Pe lângă asta, România nu are precedente de comportament tip ”întâi pașapoartele, apoi soldații”, așa cum are Rusia în Georgia și Crimeea. Echivalarea celor două situații în dezbaterile ucrainene este nedreaptă.

Fiind o politică de redobândire, și nu de acordare pur și simplu a cetățeniei, nu poate diferenția în funcție de rezidența actuală a celor îndreptățiți să capete cetățenie. Cu alte cuvinte, nu se poate diferenția legal între potențialii cetățeni români din R. Moldova, Israel sau Ucraina. O asemenea diferențiere ar fi neconstituțională, presupunând că cineva din Parlamentul României ar vrea să o facă, ceea ce nu e cazul.

Singura soluție e un efort din partea României de a explica ucrainenilor aceste diferențe și lipsa de intenții ascunse din spatele acestei politici. Dialogul politic cu Kievul ar trebui să vizeze acomodarea diferențelor legale între cele două țări (interzicerea cetățeniei duble de către Ucraina trebuie să vizeze relațiile acestor oameni cu statul ucrainean, nu cu cel român).

Pe de altă parte, există în Parlamentul României o inițiativă legislativă (îmbrățișată de toate partidele) prin care se modifică legea cetățeniei pentru a o acorda pe baze pur etnice. Sunt vizați în primul rând românii din Serbia și din Bulgaria (care nu au drept la redobândire, dat fiind că nu au fost cetățeni înainte de 1941), dar principala victimă va fi relația cu Ucraina. Recomandăm Parlamentului român să acorde atenție acestor preocupări. Transformarea actualei politici de redobândire pe criterii individuale în una pe criterii etnice colective va afecta credibilitatea României și o va face greu de apărat în Europa.

Pentru etnicii români din Serbia se pot găsi soluții alternative de ajutor și drepturi în România, mai puțin cetățenia. România a făcut eforturi serioase în ultimii ani, reușite, pentru a îmbunătăți procedurile de acces la cetățenie și a reduce timpii de așteptare. A fost creată Agenția Națională pentru Cetățenie, care a primit resurse adecvate. Schimbări bruște de filozofie a acestei politici sunt contraproductive.

7. Atitudine pro-activă pentru a închide diferendele punctuale de pe agendă. Formate multilaterale unde nu se găsesc soluții bilaterale

Există chestiuni punctuale care aglomerează agenda bilaterală de mulți ani, fără a se întrevede soluții. Datoria de la Krivoi Rog este cea mai importantă. România a contribuit la construcția acestui combinat, care se degradează pe zi ce trece. Din când în când, oficialii români anunță dorința de a închide dosarul și anunță anumite calcule despre sumele pe care ar trebui să le recuperăm (a se vedea detalii în raport). Oficialii ucraineni anunță că și ei ar vrea să închidă dosarul, prin privatizare, dar că pretențiile României sunt inacceptabile și contestă chiar ideea de sume care ar trebui recuperate. Menținerea acestui deferent e contraproductivă și actualele poziționări nu duc la soluții. România ar trebui să fie de acord cu privatizarea și să ceară să fie parte a acestui proces. Calculul unor daune plecând de la investiția făcută blochează procesul – a fost o investiție nefericită și nu se poate să o recuperăm integral. România ar trebui să propună Ucrainei să recupereze suma procentuală investită de țara noastră (din total investiție) din ce se mai poate recupera în urma privatizării. Această sumă scade pe zi ce trece.

Construcția canalului Bâstroe a fost pe drept cuvânt reclamată de România. Dată fiind starea finanțelor din Ucraina sunt puține șanse ca investiția să fie reluată. Dar acest punct de pe agendă trebuie ridicat în formate multilaterale, iar Strategia Dunării e o oportunitate pe care trebuie să o folosim.

Raportul şi consultările extinse făcute în realizarea acestuia fac parte din proiectul Forumul civic România – Ucraina, ediţia a II-a, finanţat prin programul Asistenţă Oficială pentru Dezvoltare şi implementat în parteneriat cu Programul Națiunilor Unite de Dezvoltare (UNDP) Bratislava.

Opiniile exprimate în acest raport nu reprezintă poziția oficială a partenerilor acestui proiect.


[1]Cojocariu, Toma, ”Narrowing the perceptions gap – views from Bucharest and Kyev”, CRPE, Decembrie 2012

[2]Iurii Korolchuk, ”Common needs, common interests – Romanian Ukrainian energy cooperation”, CRPE, ianuarie 2013

[3]idem /

(4). ”Romanian becomes regional language in Bila Tserkva in Zakarpattia region”, Kiev Post, 24 septembrie 2012

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. dle Ghinea,
    mai sinteti de parere ca Basescu habar nu avea cind vorbea despre nepasarea liderilor occidentali si il sfatuiati sa taca?
    Acum vad ca sinteti preocupat tocmai de ceea ce vorbea Basescu.
    Un „reset” nu ar trebui si din partea dvoastra?

    • Daca e nevoie de un reset dupa ce Tr. Basescu a condus politica externa atitia ani, dvs ce credeti?
      Dar daca a fost hiperactiv si constructiv pe relatia cu Ucraina si ne-a scapat noua, dati-ne amanunte.
      Probabil Polonia e invidioasa si atunci schimbam sensul recomandarii dupa Traian Basescu: sa ia notite Sikorski de la el. Multumim pt idee.

      • ocoliti subiectul.
        Stiu, e greu sa recunosti ca ai aruncat acuze anapoda, dar e treaba dvoastra.
        De la mine, pentru afirmatiile din articolul anterior, nu aveti nota de trecere.
        Acum vre-un an, tot asa, Basescu era acuzat ca a vindut Justitia (ca si Flota), dar nimeni din corul bocitoarelor nu s-a gasit sa zica un „pardon, scuzati”.
        Asa ca nu ma astept nici de la dvoastra.
        Ramin convins ca Basescu are destule cunostiinte de politica externa.

      • Asa e, domnule Ghinea! Basescu e de vina pt. atitudinea regimului Ianukovici fata de UE, recte Romania. Din cauza lui Basescu relatiile Romaniei cu Ucraina lui Ianukovici au fost extrem de reci. Sper ca din inertie sa sustineti ca tot vina lui Basescu este si suportul Romaniei pentru aderarea Moldovei la UE. Indiferent cat de necioplit ar fi marinarul nu i se poate imputa ca ar lucra in dezinteresul national si sa nu i se recunoasca meritele in politica externa.

      • Eu cred ca presedintele Basescu nu a insistat pe relatia cu Ukraina pentru ca nu a gasit nici un raspuns la ucraineni. Vorbesc in cunostinta de cauza, avem in familie , prin alianta, un ucrainean din Kiev – presupus relativ dezghetat la minte – si ati ramine uimit cit sint de incuiati si primitivi cind se deschide orice subiect legat de romanii din Ukraina. Toti, si sint si anumiti intelectuali in familia lui, refuza violent , agresiv si nationalist asemenea teme de discutie, desi multi dintre ei au trait si traiesc muncind in Romania sau calatorind intre cele doua tari.
        Dvs, d-le Ghinea, ati fost favorizat de misiune/mandat, sau poate aveti noroc in viata daca ati putut lega prietenii cu ei, in special vorbind despre temele expuse in articol; nu neg ca persoanele de contact ale dvs. au alt nivel de cultura si intelegere, dar, raportat la „average citizen” din Ukraina…
        Totusi, total de acord, Romania trebuie sa faca tot ce poate si sa gaseasca si mai mult pentru ca Ukraina sa se stabilizeze – cred ca de UE nu se poate vorbi acum -, este interesul nostru major, si orice actiune bine gindita in acest sens e binevenita.

  2. Din cele 7 principii propuse cel mult una bucată se poate califica la categoria de principii, restul sunt obiective, prioritati, ma rog, ce a mai picat pe discutii la ”Forumuri”.

  3. E un subiect pe care cu greu poti sa ai o opinie pertinenta ca simplu cititor, mai ales dupa ce au fost consultati atatia specialisti. Poti cel mult sa spui ca Romania are nevoie de o crestere a sensibilitatii publicului nu numai fata de Ucraina dar si fata de Bulgaria, Turcia, si pe alte subiecte decat cele deja consacrate, fata de Ungaria si Serbia. Ba chiar si fata de Marea Neagra. Daca publicul traieste intens doar propriile furtuni din paharul cu apa national, e greu sa-i stimulezi pe politicieni sa-si deschida actiunile si spre vecini. Propunerea dvs. de a reseta relatia cu Ucraina ar putea sa reverbereze prin cercurile oficiale pentru ca momentul lansarii este excelent, riscul este insa sa cada in desuetitudine in 6 luni – 1 an – 2 ..

    Oricum, fata de cele spuse mai sus, as avea o singura nelamurire. Din punctul 1 ar reiesi ca Romania are un interes major in stabilizarea Ucrainei pentru a putea gestiona problema transnistreana. Oare nu se poate concepe ideea in sens invers? Ucraina va avea o sansa reala de stabilizare doar daca trateaza problema transnistreana? Sau expertii pe care i-ati consultat cred ca enclava respectiva nu poate afecta in mod serios Ucraina?

  4. ce-ar fi sa rezolvam problemele teritoriale mai intai si restul va veni de la sine. pina atunci, vorbele frumoase nu ajuta la nimic.

  5. Domnule Ghinea v-am urmărit cu atenţie şi interes activităţile privind R. Moldova şi acum Ukraina.
    Sunt interese de patriot cu expertiză, spre deosebire de demogogi politici cu interese mici şi demodate!
    Acelaşi lucru trebuie să-l faceţi şi la ingnoranţii bruxellezi!
    Din acest punct de vedere sunteţi cu mult peste actiunile M.Externe.
    Ar fi păcat ca aceste idei, acţiuni să nu fie luate în serios de autorităţi.
    ONG-uri precum CRPE deschid drumuri, poteci, pentru autostrăzi este nevoie de acţiuni la cel mai înalt nivel.
    Am constatat cu mare uimire o vedere deformată şi dezinteres faţă de Euromaidan şi Ukraina la prieteni români, trăitori de mult timp acolo!
    I-am avertizat că acest punct de vedere poate să le aducă surpriza unui nou Point Check Charlie la Berlin!

  6. Talk me to death.
    Ucraina este un „failed state” si, cel putin in trecutul recent, n-a fost altceva. Iar singurul lucru care desparte Romania de a fi exact la fel este membership-ul in NATO si, intrucatva, UE (OK, sunt doua).
    Nu sunt deloc anti-rus, ba chiar dimpotriva (cel putin dupa standardele tembele din ziua de azi), dar mi se pare incredibil ca intr-o conjunctura ca aia de azi mai pot exista dubii despre punctul cardinal catre care ar trebui sa se uite Romania.
    Asa stand lucrurile, nici ca se putea gasi moment mai prost in care sa avem tot felul de initiative si sa resetam nu stiu ce.
    E un moment critic, si incep sa ma intreb cat de multi inteleg cu adevarat pericolul. E un moment in care ar trebui sa ne vedem lungul nasului si sa ne incolonam cuminti si disciplinati in spatele alora cu care, in ultima instanta, vrem sa mergem mai departe, buni/rai cum or fi ei. Unul din putinele momente in care sfaturile alea golanesti, alea cu „ciocu’ mic” sau cu licuriciul, isi au talcul si rostul lor. Vine apa peste noi si noi punem de-o dezbatere academica daca ar trebiui sa facem un dig, sau sa cumparam niste pompe, sau sa plantam niste copaci sus in munte, sau sa facem munca educativa cu muntenii sa nu mai defriseze…

  7. Eu cred ca parerea d-vstra este complet eronata. Ucraina este compromisa din start. Nu va intra niciodata in ue pe deplin iar de nato nici nu poate fi vorba in granitele ei actuale. Cel mai probabil Ucraina va pierde iesirea la m. neagra in viitorul apropiat. Pe linga asta va pierde pietele de desfacere din csi si china. Iar in ue nu vad ce ar putea sa exporte. Viitorul va arata cine are dreptate dar eu cred ca urmeaza o perioada foarte sumbra pt ucraina.

    • Perfect de acord cu mesajul dvs. Ucraina nu este europeana ea are mai multa legatura cu Rusia. Si apoi Romania are diferende cu Ucraina peste care nu poate trece usor, este vorba de cultura, de teritorii. Nu cred ca trebuie sa fortam sa intretinem relatii care nu au nici un viitor si care nu se pot baza pe nimic. Dupa mine Romania poate sa dezvolte relatii foarte interesante cu Bulgaria, cu foste tari iugoslave, cu Grecia, Albania si mai putin cu tari ca Polonia si Ucraina.

  8. Da, ar trebui un reset.
    Dar nu numai la relatia Ucraina-Romania sau Polonia-Romania etc.
    Trebuie un reset la tot.
    Cred ca e usor de vazut ca principala problema sunt reprezentatii umani ai principiilor corecte. Mesagerii. Nepregatirea si neinteligenta lor.
    Dar si sistemele sunt de vina. De exemplu, capitalismul are ca element esential concurenta si existenta ei perpetua. Mi se pare mie sau de 25 de ani (mai ales), isi mananca concurentul. Adica ajunge la monopol. Ma rog, asta e o alta discutie.

    Revenind la individ si rolul lui extrem de important in societate. Sa va dau un exemplu. Un bun ministru de externe ar fi identificat problema ridicata de dumnevoastra mai devreme, ar fi gasit parghiile potrivite sa nu se ajunga aici. Admit ca este imposibil sa vezi tot sau sa anticipezi tot, dar un sistem statal care isi permite 1.2 milioane de bugetari, isi poate permite 10, 20 chiar 100 de superspecialisti in politica externa care sa ridice problema mesagerului (ministru de externe). Bineinteles ca este utopic ce spun eu aici. de unde atatea rude si prieteni.
    Problema si mai mare este ca acelasi sistem, poate la scara mai mica este in toate organizarile statale. Esti de-al nostru (politic, culoare, origini etc) esti bun. Esti de la ceilalti, mai vedem.
    Din pacate, aceasta scara stramba a valorilor functioneaza de la nivel de comunitate si nu numai la noi.

    Deci evident este nevoie de un reset.
    Cea mai mare problema abia acum apare. E posibil ca si altcineva, cu puteri mult mai mari decat Om Normal, sa fi facut aceeasi constatare. si are butonul de Reset.
    Speranta mea, este ca si el a facut aceleasi cercetari pe care le-am facut si eu. Eu pentru un nou tip de motor, el pentru altceva, nu conteaza.
    Ei bine, stiati ca ciocolata are mai multa energie decat TNT. (pe greutate). Nu mai multa, de OPT ori mai multa. Diferenta este doar in modul de eliberare.

    Cu speranta ca unora le place mai mult ciocolata decat TNT, va salut!

    om normal

  9. In criza occidentalizarii Ucrainei, care ne va prinde din urma in UE, n-am existat nici politic/ diplomatic, nici intelectual, nici – in consecinta – civic. Pe culmile unei prosperitati nesperate, pentru redresarea imaginii noastre, RO isi poate permite usor un ajutor Ucrainei de 1-2 miliarde euro, insignifiant la o datorie externa de vreo suta pe termen lung, recuperând astfel decalajul fata de diplomatia poloneza si finantându-ne ieftin securitatea pe termen lung! Asta inseamna „a sprijini” in numele pacii! Un front comun Polonia-Ucraina-Moldova-România.

    • Am vazut zilele trecute interviul min de externe polonez legat de acest subiect. Ajutorul financiar din partea ue sau a unui stat ue nu poate fi dat inainte ca ucraina sa semneze cu fmi. Teama reala a polonezilor vine din faptul ca este probabil ca cel care va fii la butoane la Kiev in mai nu va fii un european convins decat pe jumatate. Polonezii il sustin serios pe actualul prim minsitru. Se pare insa ca el nu intruneste adeziunea totale a partidelor aflate acum la putere. Pe scurt cat timp vectorul european nu este clar, europenii nu vor scoate bani.

  10. Cred c-ar trebui sa-i mai fragezeasca Putin fratziorii lor mai mari,
    ca sa putem fi prieteni si membri….
    Cel Putin ca sa le fie parcursul ireversibil,
    …sa nu se razgandeasca la un moment dat – caci SANGELE apa nu se face!

  11. Sunt absolut de accord ca relatia ucraina romania trebuie sa plece de pe alte principii. Aceasta insa nu se poate face decat din ambele parti. Apreciez pozitiv si corect demersul dumneavoastra. Sentimentul meu este ucrainienii nu ne cunosc si ca au o imagine falsa despre romani. Eu as sugera organizarea insistenta a unor colocvii, seminarii de lucru romano ucrainiene in societatea civila care sa permita comunicarea. Am convingerea ca ucrainienii ne cunosc mult mai putin decat rusii. Prin profesia mea, in cadrul unui proiect european, am intrat in contact cu diverse nationalitati, printre care si ucrainieni. Am avut un soc atunci cand participantii ucrainieni au decis sa se retraga din proiect invocand ca dansii nu pot lucra cu un sionist fascist. Precisez ca in cadrul proiectului, nici eu nici ceilalti participanti nu ne am precizat niciodata originea etnica si niciodata nu s-au discutat probleme nationale. Discutiile s-au rezumat la definirea problemelor proiectului din punct de vedere matematic. Cu toate ca discutiile intre mine si colegii ucrainieni au fost numeroase in incercarea mea de ai detremina sa nu renunte, mi-a fost imposibil sa ii conving sa continue alaturi de noi. Banuiam in medie retinerea care exista intre ucrainieni si romani, dar nici un moment nu m-am gandit ca persoane cu un anume nivel de cultura se pot arata atat de inchisi intr-o discutie. Am concluzionat atunci ca societatea ucrainiana este putin romanofoba. Frica asta viscerala de romani este nejustificata si cred ca este strict legata de o lipsa de cunoastere fundamentala intre noi.

    • Seamana putin cu stereotipul ucraineanului estic imaginat de rusofoni. Ori imaginea asta este intr-adevar raspandita printre ucraineni, ori la astfel de colaborari se infrupta mai ales rusofoni, ori a fost doar un ghinion cu respectivul proiect.

      • Sa spun drept nu stiu ce origine etnica aveau colegii ucrainieni. Nu stiu cum se procedeaza in universitatile ucraniene in selectia participarilor la granturi. Proiectul a continuat fara probleme, un coleg bielorus si unul slovac au preluat fara probleme job-ul. Ma rog eram de toate originile pe acolo. Eu nu pot sa imi ascund originea decat daca mi-as schimba numele. Cred ca trebuie pur si simplu facut tabula rasa de ce a fost si sa ne cunoastem intre noi ca vecini. Numai cunoscandu-ne putem avansa in mod real. Este atat de trist ce se intampla ucranienilor azi si mai mult mi se pare dramatic pentru Ucraina sa se gaseasca atat de izolata in plan european. Inca o data trebuie sa ne cunoastem si sa incercam cu calm sa gasim solutii.

        • Nivelul de educatie intr-o anumita specialitate, nu neaparat nivelul de cultura, al ucrainienilor nu presupune si cei sapte ani de acasa si nici cunostinte istorice sau de relatii interculturale si nici simpatii. Asa au fost crescuti. Iar faza cu sionistii fascisti e similara cu acuzele de banditism si fascism adresate demonstrantilor de la Kiev de catre rusi si ucrainienii rusofoni/rusofili. Traiesc in alta epoca. Asa ca sa nu mai tragem de ei. Stiti in ce tara au fost cei mai multi colaboratori de partea armatei germane in cel de-al doilea RM? In Ucraina. Poate asta sa insemne in capul asa zisului ideolog Dugin inlaturarea coloanei a cincea din spatiul rus. Ca si Ucraina e socotita a fi in spatiul rus.

  12. Foarte bun articolul. Este un bun punct de plecare pentru a construi. Romania are nevoie de Ucraina in UE, avantajele economice sunt enorme, mai ales pentru judetele din estul Romaniei care au ramas asa de in urma. De notat ca 70% din comertul Romaniei trece granita romano-maghiara cu Vestul Romaniei beneficiind clar.

  13. Cred ca putina lume stie ca in momentul de fata Romania este practic deconectata de Ucraina, prin decizia unilaterala a autoritatilor romane.Raportat la frontiera terestra a Romaniei cu Ucraina de aproximativ 650 km exista doar 3 puncte vamale rutiere de trecere a frontierei(Sighet, HAlmeu, Siret)+2 puncte feroviare. Pe 14.03.2010 s-au inchis „temporar” la initiativa Romaniei 5 puncte vamale(Racovat, Climauti, Vicov, Izvoarele Sucevei, Ulma) pentru „modernizare”. Dupa 4 ani, nu a fost redeschis nici un punct vamal…cu toate ca s-au facut ceva investitii in infrastructura vamala si rutiera de catre partea romana. Insa infrastructura rutiera, realizata cu fonduri transfrontaliere, nu isi atinge scopul …deoarece vamile sunt inchise, iar traficul este foarte scazut.. Iar cele 3 vami care functioneaza in prezent, sunt supraaglomerate. Pe sensurie de intrare in Romania trebuie sa stai cel putin 6-7 ore, indiferent de zi si de ora. Este ceva inuman. In consecinta, desi exista comunitati numeroase de romani in Ucraina si comunitati de ucraineni in Romania cu un interes major de a circula intre cele doua state, libera circulatie a acestora este strict limitata.Cu 1 vama/220 km frontiera, practic se incalca principiul liberei circulatiei a persoanelor, de facto. Atata timp cat Romania nu poate rezolva si facilita o decenta libera circulatie a romanilor din Ucraina in Romania si reciproc, ma surprinde aceasta discutie privind rolul Romaniei in solutionarea unei probleme geopolitice a statului vecin. Rolul Romaniei va fi ZERO cel putin pana la solutionarea problemelor privind (re)deschiderea acestor puncte de frontiera….apoi ramane de vazut! Insa in nici un caz nu se poate vorbi despre un rol al tarii noastre in Ucraina daca aceste doua tari nu sunt interconectate cat de cat decent!

    • Avetzi cumva date privind traficul auto si cel mic de frontiera, daca exista, in punctele care sunt inchise temporar? Sau incidenta cazurilor de trafic ilegal sau al vulnerabilitatilor prin acele puncte? Poate aici gasiti un raspuns partial. Nu stiu daca poti tine deschis un punct cu trafic foarte redus, avand in vedere cheltuielile. In mod similar intentiei de a trece prin apropierea casei si pe granita cu Moldova ar trebui sa fie puncte la fiecare 10 km. Nu stiu, doar ma intreb.

  14. Nu am asemenea date, insa e cert ca s-au inchis aceste puncte „temporar” de peste 4 ani pentru „modernizare” si nici in prezent nu exista un orizont pentru redeschiderea acestora. Nu cred ca diminuarea vulnerabilitatilor se face prin inchiderea de puncte de legatura inre cele 2 tari.Vulnerabilitati sunt peste tot…acestea depind in mare parte, dupa opinia mea, de factorul uman….deoarece tehnica de monitorizare exista la standarde ridicate(au fost alocate resurse financiare importante pentru asta). Costuri sunt chiar si punctele vamale inchise…ele sunt pazite si acum non-stop.Oricum, cu Moldova sunt mai multe puncte vamale deschise…doar in jud Botosani sunt 2…desi Moldova este o tara mica si putin importanta din punct de vedere economic iar fiecare punct vamal presupune si existenta unui pod peste Prut. In Ucraina traiesc mult romani iar in Ro traiesc multi ucraineni in judetele de la frontiera….practic relatiile acestora cu tara-mama sunt blocate de lipsa punctelor de trecere frontiera. Daca mergeti prin vama Siret(alta vama nu exista in zona), veti avea o surpriza foarte neplacuta…..trebuie sa stati multe ore pentru a intra in RO.In concluzie, despre ce „relatii ” poate fi vorba daca cetatenii celor doua state nu pot intra/iesi decent in cele doua tari???Ce rol poate avea Romania in asemenea conditii?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Ghinea
Cristian Ghineahttp://www.crpe.ro
Cristian Ghinea este europarlamentar, copreședinte al delegației USR PLUS în PE. A fost Consilier de Stat pe Afaceri Europene la Guvernul Romaniei și Ministru al Fondurilor Europene în cabinetul Cioloș. A fost director al Centrului Roman de Politici Europene (www.crpe.ro). A lucrat opt ani în media românească, iar între 2007 şi 2008 a studiat guvernare europeană la London School of Economics. În trecut, a fost implicat într-o serie de proiecte civice cu organizaţii precum Societatea Academică Română, Centrul pentru Jurnalism Independent, APADOR - CH şi Freedom House. Este autorul capitolelor despre România din prestigioase rapoarte internaţionale ca „Media Sustainability Index” şi „Nations in Transit”. Domenii de expertiză: - structura instituţională a UE - democratizare - studii media - transparenţa şi responsabilitate în administraţia publică Republica Moldova

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro