Nu cred că Daniel Morar a fost o întâmplare în istoria post-decembristă a statului de drept din România. Între magistraţi se mai găsesc, sunt convins, nenumăraţi oameni tineri hotărâţi să se bată pentru a face dreptate în această ţară. Fără compromisuri. Incoruptibili.
La 16 mai 2016, când expiră mandatul procurorului general Tiberiu Niţu, este momentul să se termine cu numirile gri-şobolan de la conducerea parchetelor. Noul ministru al Justiţiei, Raluca Prună, CSM-ul şi preşedintele Klaus Iohannis trebuie să identifice procedurile cele mai potrivite pentru a aduce în fruntea Ministerului Public oameni cinstiţi şi eficienţi. Întreaga opinie publică vrea să vădă la conducerea acestei instituţii un procuror ferm, care să spună: „În mandatul meu, dosarele Revoluţiei şi Mineriadei vor ajunge pe masa judecătorilor, iar procesele celor vinovaţi vor intra în linie dreaptă. Nimeni nu va beneficia de imunitate politică, inclusiv Ion Iliescu”. Şi să se şi ţină de cuvânt.
DNA-ul, cu ai săi 80 (sau 160 de procurori), nu poate răzbi corupţia imensă din România. Am văzut că uriaşa dramă de la clubul Colectiv a fost provocată de un amestec de indolenţă şi corupţie mică (chiar dacă, probabil, o parte din bani se duceau spre vârful piramidei). De aceea este nevoie de incoruptibili în toate structurile însărcinate cu aplicarea legii, nu doar la DNA. Deocamdată, guvernul Cioloş a pornit cu stângul. Numirea unui poliţist, om al sistemului, la conducerea Internelor a fost o greşeală majoră. Chestorul Petre Tobă a stat în fruntea Poliţiei Române şi în mandatul lui Vasile Blaga, şi în mandatul lui Gabriel Oprea. Să se fi întâmplat o minune şi să fi promovat aceştia vreun personaj cu o viziune reformatoare? Am rezerve. Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor, unde procurorii DNA au arestat recent întreaga conducere, era direct subordonat şefului Poliţiei Române, Petre Tobă. În fruntea Internelor putea fi adus cineva din afara sistemului, un tânăr neatins de flagelul corupţiei, precum doamna Laura Ştefan, care înţelege sistemul, întrucât a făcut parte din comitetul strategic al Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul MAI.
Ce se va întâmpla la Interne va fi răspunderea premierului Cioloş şi a preşedintelui Iohannis, care l-a recomandat personal pe noul ministru. Propunerile de numire a viitorilor şefi ai parchetelor sunt însă în sarcina noului ministru al Justiţiei, Raluca Prună. Aştept de la dânsa să pună capăt târgurilor politice şi înţelegerilor subterane. Va fi nevoie de concursuri transparente şi cât mai deschise. Ştiu că, în România, oamenii cinstiţi fug de orice concurs organizat de stat. Suspiciunile că acestea sunt aranjate sunt atât de mari încât candidaţii buni se ţin deoparte. De aceea, nu cred că este prematur să discutăm despre acest probleme de pe acum. În Statele Unite, procedurile oficiale de numire a Lorettei Lynch în funcţia de procuror general au început la 8 noiembrie 2014 şi s-au finalizat la 23 aprilie 2015. În România, sunt două probleme care trebuie rezolvate cât mai repede: ministrul Justiţiei trebuie să-i încurajeze pe tinerii magistraţi să se înscrie în competiţie, iar Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să demonstreze că apără interesele Justiţiei, nu se mlădiază după cine e la putere. Ultima audiere importantă în CSM, cea a lui Daniel Horodniceanu, care urma să preia conducerea DIICOT, a fost o probă de indolenţă şi neseriozitate. În plus, îmi amintesc cu tristeţe că nici un magistrat nu a luat atitudine atunci când Bogdan Licu, prim-adjunct al procurorului general al României, a fost acuzat de plagiat, cu probe consistente. Chiar aşa mulţi plagiatori avem şi în această tagmă, stimaţi magistraţi, că nu îndrăzneşte nimeni să-i spună lui Licu să se retragă? Sunteţi la fel de pătaţi ca politicienii?
Câteva mii de tineri absolvenţi de drept se înscriu, anul, la concurs la Institutul Naţional al Magistraturii. Sunt acceptaţi între câteva zeci şi mai puţin de 200. Mulţi vin, probabil, atraşi de salariile bune şi pensiile mari care-i aşteaptă la sfârşitu carierei. Dar sunt convins că între ei sunt şi oameni deci să facă dreptate. Eu cred că personaje precum Tiberiu Niţu şi Bogdan Licu au fost nişte accidente cauzate de mediul politic ultracorupt. România are procurori tineri de talia lui Daniel Morar, trebuie doar să vrem să-i promovăm.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Da, acum e momentul.
Adevarului.
Vorba sloganului, :sa stim cine sintem si pentru ce defilam :P
Sigur e bine sa invocam si competenta si moralitatea, ba chiar si tineretea, ca sa nu mai patim ca la audierea de trista amnire , dar criteriul pincipal trebuie sa poata fi masurabil matematic. Daca anuntam inca de acum ca viitorii candidati trebuie sa fi trimis fiecare in judecata cel putin cate 10 PSD isti , pana in mai s-ar putea sa avem o inflorire nesperata a activitatii procurorilor.
Unde ai auzit/citit halucinanta afirmatie „ca viitorii candidati trebuie sa fi trimis fiecare in judecata cel putin cate 10 PSD isti „?
Spune deschis ca esti impotriva propunerilor din articol, caci n-o sa patesti nimic!
Gresiti in ceea ce-l priveste pe dl Toba. Individul acela de la Protectia Martorilor tocmai pentru a se sustrage de controlul dlui Toba incerca sa modifice legislatia cu ajutorul politicienilor in asa fel incat sa treaca ONPM-ul in subordinea MJ. Majoritatea criticilor vin din partea celor carora le e frica de faptul ca nu se va lasa influentat de diferite recomandari politice si nu ii va mentine/promova pe cei pe care doar asta ii recomanda.
Foarte bun articol. Subscriu la aceste recomandari si sper sa se si realizeze. Vom vedea . Oricum spiritul de la „Colectiv” nu va dispare prea repede asa ca bateriile ne sunt incarcate pentru acest tot an ce urmeaza.
Aviz amatorilor de temporizari si adepti ai dictonului inaugarat(aici pe platforma l-am aflat) in Franta anilor 80 petru uzul curcilor proaste,daca or fi fiind si din alea istetze: Responsabil dar nevinovat
morar a fost o exceptie la vremuri exceptionale, d’le Mioc. Romania este si are nevoie de continuitate in normalitate, si probabil deja in magistratura, la varf exista mai multi Morari. Nu e nevoie sa strigati dupa unul anume, ca practic jigniti la gramada, e nevoie doar sa-i lasati sa-si faca treaba si si’o vor face. Probabil ca din Scranton se vede mai melodramatic.
Nu, Daniel Morar nu a fost o exceptie; nu a fost singur.
A fost ministrul Justitiei, a fost Presedintele, si au fost procurorii care au instrumentat cazurile.
Daca asta este exceptie.
Iar dl Mioc scrie (chiar la inceputul articolului) „Nu cred că Daniel Morar a fost o întâmplare în istoria post-decembristă a statului de drept ” ori „Între magistraţi se mai găsesc, sunt convins, nenumăraţi oameni tineri hotărâţi să se bată pentru a face dreptate în această ţară”, unde vedeti jignirea, „la gramada”?
Nu-i uitați şi pe ceilalți, că sunteți nedrept! Alături de președinte a stat aproape Mircea, fratele ala cooptat în nu știu ce firmă, pentru că numele său de familie avea influență. Încă mai aproape a stat Elena, cea mai europarlamentară dintre europarlamentare, cea care nu a avut foloase directe din mânãriile lui Ridzi, precum Năstase din Trofeul Calitatii. Nici mânãriile Elenei de la dezvoltare, făcute în vremea de glorie a DNA, n-au scăpat vigilentilor procurori… după ce apropiatul protector și-a încheiat mandatul. Nici buldogul n-a fost prea departe, cât timp țigaretele sale și ale lui Frunzaverde finanțau campaniile și Băile de mulțime.
PS. Propun un interimat la puterea a treia a lui Nițu, după modelul brevetat de același președinte imoral, dar legal.
hodoronc-tronc, Mariţo!
Pe dl Mioc îl înțeleg: el însuși șef fiind, crede că șeful mișcă munții, că numirea unui providențial la cârma unei instituții reprezintă o reformă atât de profundă încât scara Richter e prea îngustă pentru a cuantifica schimbarea pe care tectonica respectivă o produce. Nu e un caz singular și nici de neînțeles: până la urmă și sculerul Gică e convins că el poartă toată compania în spinare. De aceea pot înțelege până la un punct solicitarea ca un șef cum a fost dl Morar să fie numit la PG. Dar când e adăugat pe listă și „artizanul justiției independente” mi-e că independentul Morar al justiției artizanale își pierde din strălucire.
Sa fim clari: sunt de acord cu ceea ce scrie carp, dar nu sa supralicitam! Îmi repugnă mitul providențialitații, al infailibilității, al singularității, dar îl pot accepta în cazul cuiva suficient de încăpățânat să-și facă treaba într-un sistem anapoda. Mai ales când aflăm acum multe nereguli care se săvârșitără atunci și, Trăgând linie, cam dă cu roșu.