joi, martie 28, 2024

Avem nevoie de un Daniel Morar şi la Parchetul General. Găsiţi-l, doamna ministru al Justiţiei!

Nu cred că Daniel Morar a fost o întâmplare în istoria post-decembristă a statului de drept din România. Între magistraţi se mai găsesc, sunt convins, nenumăraţi oameni tineri hotărâţi să se bată pentru a face dreptate în această ţară. Fără compromisuri. Incoruptibili.

La 16 mai 2016, când expiră mandatul procurorului general Tiberiu Niţu, este momentul să se termine cu numirile gri-şobolan de la conducerea parchetelor. Noul ministru al Justiţiei, Raluca Prună, CSM-ul şi preşedintele Klaus Iohannis trebuie să identifice procedurile cele mai potrivite pentru a aduce în fruntea Ministerului Public oameni cinstiţi şi eficienţi. Întreaga opinie publică vrea să vădă la conducerea acestei instituţii un procuror ferm, care să spună: „În mandatul meu, dosarele Revoluţiei şi Mineriadei vor ajunge pe masa judecătorilor, iar procesele celor vinovaţi vor intra în linie dreaptă. Nimeni nu va beneficia de imunitate politică, inclusiv Ion Iliescu”. Şi să se şi ţină de cuvânt.

DNA-ul, cu ai săi 80 (sau 160 de procurori), nu poate răzbi corupţia imensă din România. Am văzut că uriaşa dramă de la clubul Colectiv a fost provocată de un amestec de indolenţă şi corupţie mică (chiar dacă, probabil, o parte din bani se duceau spre vârful piramidei). De aceea este nevoie de incoruptibili în toate structurile însărcinate cu aplicarea legii, nu doar la DNA. Deocamdată, guvernul Cioloş a pornit cu stângul. Numirea unui poliţist, om al sistemului, la conducerea Internelor a fost o greşeală majoră. Chestorul Petre Tobă a stat în fruntea Poliţiei Române şi în mandatul lui Vasile Blaga, şi în mandatul lui Gabriel Oprea. Să se fi întâmplat o minune şi să fi promovat aceştia vreun personaj cu o viziune reformatoare? Am rezerve. Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor, unde procurorii DNA au arestat recent întreaga conducere, era direct subordonat şefului Poliţiei Române, Petre Tobă. În fruntea Internelor putea fi adus cineva din afara sistemului, un tânăr neatins de flagelul corupţiei, precum doamna Laura Ştefan, care înţelege sistemul, întrucât a făcut parte din comitetul strategic al Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul MAI.

Ce se va întâmpla la Interne va fi răspunderea premierului Cioloş şi a preşedintelui Iohannis, care l-a recomandat personal pe noul ministru. Propunerile de numire a viitorilor şefi ai parchetelor sunt însă în sarcina noului ministru al Justiţiei, Raluca Prună. Aştept de la dânsa să pună capăt târgurilor politice şi înţelegerilor subterane. Va fi nevoie de concursuri transparente şi cât mai deschise. Ştiu că, în România, oamenii cinstiţi fug de orice concurs organizat de stat. Suspiciunile că acestea sunt aranjate sunt atât de mari încât candidaţii buni se ţin deoparte. De aceea, nu cred că este prematur să discutăm despre acest probleme de pe acum. În Statele Unite, procedurile oficiale de numire a Lorettei Lynch în funcţia de procuror general au început la 8 noiembrie 2014 şi s-au finalizat la 23 aprilie 2015. În România, sunt două probleme care trebuie rezolvate cât mai repede: ministrul Justiţiei trebuie să-i încurajeze pe tinerii magistraţi să se înscrie în competiţie, iar Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să demonstreze că apără interesele Justiţiei, nu se mlădiază după cine e la putere. Ultima audiere importantă în CSM, cea a lui Daniel Horodniceanu, care urma să preia conducerea DIICOT, a fost o probă de indolenţă şi neseriozitate. În plus, îmi amintesc cu tristeţe că nici un magistrat nu a luat atitudine atunci când Bogdan Licu, prim-adjunct al procurorului general al României, a fost acuzat de plagiat, cu probe consistente. Chiar aşa mulţi plagiatori avem şi în această tagmă, stimaţi magistraţi, că nu îndrăzneşte nimeni să-i spună lui Licu să se retragă? Sunteţi la fel de pătaţi ca politicienii?

Câteva mii de tineri absolvenţi de drept se înscriu, anul, la concurs la Institutul Naţional al Magistraturii. Sunt acceptaţi între câteva zeci şi mai puţin de 200. Mulţi vin, probabil, atraşi de salariile bune şi pensiile mari care-i aşteaptă la sfârşitu carierei. Dar sunt convins că între ei sunt şi oameni deci să facă dreptate. Eu cred că personaje precum Tiberiu Niţu şi Bogdan Licu au fost nişte accidente cauzate de mediul politic ultracorupt. România are procurori tineri de talia lui Daniel Morar, trebuie doar să vrem să-i promovăm.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Sigur e bine sa invocam si competenta si moralitatea, ba chiar si tineretea, ca sa nu mai patim ca la audierea de trista amnire , dar criteriul pincipal trebuie sa poata fi masurabil matematic. Daca anuntam inca de acum ca viitorii candidati trebuie sa fi trimis fiecare in judecata cel putin cate 10 PSD isti , pana in mai s-ar putea sa avem o inflorire nesperata a activitatii procurorilor.

    • Unde ai auzit/citit halucinanta afirmatie „ca viitorii candidati trebuie sa fi trimis fiecare in judecata cel putin cate 10 PSD isti „?
      Spune deschis ca esti impotriva propunerilor din articol, caci n-o sa patesti nimic!

  2. Gresiti in ceea ce-l priveste pe dl Toba. Individul acela de la Protectia Martorilor tocmai pentru a se sustrage de controlul dlui Toba incerca sa modifice legislatia cu ajutorul politicienilor in asa fel incat sa treaca ONPM-ul in subordinea MJ. Majoritatea criticilor vin din partea celor carora le e frica de faptul ca nu se va lasa influentat de diferite recomandari politice si nu ii va mentine/promova pe cei pe care doar asta ii recomanda.

  3. Foarte bun articol. Subscriu la aceste recomandari si sper sa se si realizeze. Vom vedea . Oricum spiritul de la „Colectiv” nu va dispare prea repede asa ca bateriile ne sunt incarcate pentru acest tot an ce urmeaza.
    Aviz amatorilor de temporizari si adepti ai dictonului inaugarat(aici pe platforma l-am aflat) in Franta anilor 80 petru uzul curcilor proaste,daca or fi fiind si din alea istetze: Responsabil dar nevinovat

  4. morar a fost o exceptie la vremuri exceptionale, d’le Mioc. Romania este si are nevoie de continuitate in normalitate, si probabil deja in magistratura, la varf exista mai multi Morari. Nu e nevoie sa strigati dupa unul anume, ca practic jigniti la gramada, e nevoie doar sa-i lasati sa-si faca treaba si si’o vor face. Probabil ca din Scranton se vede mai melodramatic.

    • Nu, Daniel Morar nu a fost o exceptie; nu a fost singur.
      A fost ministrul Justitiei, a fost Presedintele, si au fost procurorii care au instrumentat cazurile.
      Daca asta este exceptie.
      Iar dl Mioc scrie (chiar la inceputul articolului) „Nu cred că Daniel Morar a fost o întâmplare în istoria post-decembristă a statului de drept ” ori „Între magistraţi se mai găsesc, sunt convins, nenumăraţi oameni tineri hotărâţi să se bată pentru a face dreptate în această ţară”, unde vedeti jignirea, „la gramada”?

      • Nu-i uitați şi pe ceilalți, că sunteți nedrept! Alături de președinte a stat aproape Mircea, fratele ala cooptat în nu știu ce firmă, pentru că numele său de familie avea influență. Încă mai aproape a stat Elena, cea mai europarlamentară dintre europarlamentare, cea care nu a avut foloase directe din mânãriile lui Ridzi, precum Năstase din Trofeul Calitatii. Nici mânãriile Elenei de la dezvoltare, făcute în vremea de glorie a DNA, n-au scăpat vigilentilor procurori… după ce apropiatul protector și-a încheiat mandatul. Nici buldogul n-a fost prea departe, cât timp țigaretele sale și ale lui Frunzaverde finanțau campaniile și Băile de mulțime.
        PS. Propun un interimat la puterea a treia a lui Nițu, după modelul brevetat de același președinte imoral, dar legal.

          • Pe dl Mioc îl înțeleg: el însuși șef fiind, crede că șeful mișcă munții, că numirea unui providențial la cârma unei instituții reprezintă o reformă atât de profundă încât scara Richter e prea îngustă pentru a cuantifica schimbarea pe care tectonica respectivă o produce. Nu e un caz singular și nici de neînțeles: până la urmă și sculerul Gică e convins că el poartă toată compania în spinare. De aceea pot înțelege până la un punct solicitarea ca un șef cum a fost dl Morar să fie numit la PG. Dar când e adăugat pe listă și „artizanul justiției independente” mi-e că independentul Morar al justiției artizanale își pierde din strălucire.
            Sa fim clari: sunt de acord cu ceea ce scrie carp, dar nu sa supralicitam! Îmi repugnă mitul providențialitații, al infailibilității, al singularității, dar îl pot accepta în cazul cuiva suficient de încăpățânat să-și facă treaba într-un sistem anapoda. Mai ales când aflăm acum multe nereguli care se săvârșitără atunci și, Trăgând linie, cam dă cu roșu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

George Mioc
George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro