Criza datoriilor suverane din zona Euro se acutizeaza prin intrarea Spaniei in dificultate. Grecia, Spania, poate nu peste mult timp Italia, Franta in ca rezista dar insistenta ei pentru mutualizarea datoriilor nu cred ca vine din grija pentru Grecia sau Spania.
Criza radicalizeaza si pozitiile: Germania, prin vocea Angelei Merkel, insista pentru austeritate si control bugetar din partea UE pentru tarile care cer sprijin financiar, in timp ce potentialii beneficiari insista pe mutualizare, implicarea BCE si alte masuri de asa-zisa crestere economica.
In acest context, galceava damboviteana starnita pentru sau contra demiterii presedintelui mi se pare o concentrare pe lucrurile neimportante. Sigur ca aceia care au un cuvant greu de spus in UE au fost iritati de aceste meschinarii. E ca si cum copiii se cearta pe jucarii si se parasc la parinti pe cand acestia nu stiu cum vor plati rata la casa. Reactia ferma din partea UE nu este atat partizana cu o tabara sau alta, cat cerinta imperativa de a respecta regulile clubului din care facem parte.
De ce ar trebui sa tinem seama de sfaturile UE? Pentru ca, in ciuda influentelor oriental/balcanice, aspiratia noastra in ultimii 200 de ani a fost de a ne integra civilizatiei occidentale. Se ne amintim de reformele lui Cuza, de aducerea dinastiei Hohenzollern la tronul Romaniei, de eforturile de modernizare permanente. In vremea comunismului, romanii aspirau tot la o viata in Occident iar dupa 1990 integrarea in institutiile euro-atlantice a fost unul din principalele obiective ale politicii externe. Nu avem o alta optiune in mod natural iar Europa este umbrela geopolitica naturala pentru noi.
Dar apartenenta la civilizatia occidentala, formalizata prin adeziunea la UE si NATO, vine nu numai cu drepturi ci si cu responsabilitati iar cea mai importanta cred ca este respectarea unor reguli de conduita democratica. E totusi superficial de a discuta de reguli, fara a investiga fundamentul principial, filosofic al acestora, si acest lucru este putin discutat: care sunt principiile, valorile de baza care pot asigura succesul pe termen lung al societatii? Intrebarea este cu atat mai relevanta cu cat lipsa valorilor si a principiilor este acuzata de toata lumea.
Care sunt acestea ne spune profesorul Niall Ferguson de la Harvard, care argumenteaza ca sunt sase premize de baza, de natura institutionala, care au determinat ascensiunea civilizatiei occidentale in ultimii 500 de ani: proprietatea privata, concurenta, stiinta, medicina, societatea de consum si etica muncii. Ferguson spune ca devierea de la acestea a condus la declinul Occidentului in ultimii 50 de ani, in timp ce noile puteri economice ale lumii incearca copierea acestor retete. Nu mi-am propus sa fac rezumatul cartii aici, ci doar sa preluam cadrul teoretic dezvoltat de autor. Mi-as permite sa spun totusi ca premizele isi au izvorul in libertatea individuala, in statul minimal, in initiativa privata.
Putem aprecia astfel performanta protagonistilor din galceava damboviteana prin prisma modului in care fiecare actor actioneaza pentru promovarea celor sase premize. Faptele vorbesc mai mult decat retorica politica prin care se manipuleaza votantii.
Trecand peste contextul actual din Romania, putem aprecia in general performanta Romaniei in lume prin acest cadru. De ce este important? Suntem intr-o competitie globala nu numai intre indivizi si firme, dar si intre tari si modele de societate. Este o competitie intr-o piata globala in care barierele naturale si cele de reglementare sunt din ce in ce mai putin relevante. Trebuie de aceea sa intelegem foarte bine unde suntem si sa creem un mediu pentru dezvoltarea unor competente clare in piata concurentiala globala. Germania este renumita pentru tehnologie, Anglia pentru industria financiara, China este o baza manufacturiera si aspira la mai mult. Unde suntem noi azi in aceasta lume si unde vrem sa fim in viitor, intr-o lume in continua schimbare?
Dupa aceste criterii, cred ca nu stam bine deloc si iata, in cateva cuvinte, de ce:
- Proprietatea privata: tergiversarile, jumatatile sau sferturile de masura in restituirea proprietatilor confiscate de comunisti si in privatizare vorbesc de la sine. Ne-am rupt foarte greu si nu definitiv de mentalitatea colectivista.
- Concurenta: sustinerea sectorului ineficient de stat, finantat direct de la buget sau prin inflatie, a alterat conurenta, care poate stimula progresul si inovatia.
- Stiinta, medicina: starea actuala a sistemului de sanatate si a invatamantului vorbesc de la sine.
- Societatea de consum: cresterea consumului in perioada de avant economic, sustinuta masiv de creditul ieftin s-a transformat intr-o scadere sau cel putin stagnare odata cu instalarea crizei.
- Etica muncii: a avut mult de suferit in perioada comunismului iar evolutiile post-decembriste nu au stimulat-o.
De ce aceste sase premize si nu altele? Perfect posibil, raspunsul la intrebare necesita o dezbatere serioasa. Dar este sigur ca avem mult de muncit pentru a face o shimbare majora in starea de mai sus iar aceasta nu poate veni decat de jos in sus, prin efort individual pentru intarirea in textura societatii a celor sase elemente si impingand guvernul pentru respectarea lor. Restul este zgomot care doar ne distrage de la obiectivele cu adevarat importante. Numai fiind competitivi putem crea bazele unei societati sustenabile pentru generatiile viitoare. Alternativa este o societate de tip african, saraca si polarizata.
Suna poate idealist, dar fara repere nu vom sti incotro s-o apucam. Regulile UE ne reamintesc ca noi apartinem acelei lumi si trebuie sa facem efortul de a fi in mod demn, competitiv, acolo. Nu trebuie sa inventam roata in privinta acestor repere, Ferguson ne arata ca nu trebuie decat sa o folosim.
Surse de reflectie:
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cred ca ar mai fi un element – religia. Exista o diferenta clara intre modul in care privesc munca si reponsabilitatile individuale in functie de religie. Dupa parerea mea faptul ca cele mai dezvoltate societati sunt cele cu religii majoritar protestante/neoprotestante, urmate de cele cu religie catolica si urmate la foarte mare distanta de cele cu religie ortodoxa nu este deloc intamplator.
Nu impartashesc parerea dv. In prezent religia joaca un rol cu totul marginal pentru prosperitatea natziunilor. Eventual a jucat in timp un oarecare rol, nu intotdeauna positiv.
In argumentatzia dv. lipsesc exemplele Japonia, China, India.
Ba joaca un rol fundamental. Ca idee, vrei sa stii de cate ori ma enervez cu soacra-mea (si uneori si cu nevasta-mea) care imi incepe cu idei ca „astazi este ziua nu stiu carui sfant si nu se lucreaza”, „maine este nu stiu ce sarbatoare si nu se lucreaza” etc. Tot felul de tampenii bisericesti pentru a freca menta. Si asta in timpul saptamanii. Si asa sunt multi. Cu idei din astea. Nu ai nevoie de popi pentru asta, ii de ajuns mentalitatea ortodoxa pentru asta.
Religia este si ea insasi tot o politica.
Daca in cea catolica cooptarea (botezul) se face cand „subiectul” implineste 9 ani (parca)
la cea ortodoxa cooptarea (botezul) se face cand „subiectul” are doua-trei luni.
Ca in orice „club”, se statornicesc relatii, reguli, etc.
Nascandu-te in acea „normaltate” nici cum ai cu ce compara, neexistand puncte de referinta
(mai ales in „cluburile totalitare” (adica acolo unde nu sunt extinse/admise doua – trei curente.
La noi, prin declaratie, ortodoxismul e majoritar.
De practicat, se practica sau nu, importanta e inregimentarea (nici comunismul nu-l „practicau”
toti inscrisii, dar importanta era inregimentarea (formalizarea).
Formalul asta isi face si el treaba lui. Da unora posibilitate sa vorbeasca folosind pronumele „noi” , fara acoperire in fond, dar in acelasi timp, formal, cu acoperire.
Fiinta umana (si nu doar) este o „fiinta politica”. Comportamentul ei nu este acelasi atunci
cand e singura intr-o incapere ca atunci cand comparte ( este un cuvant spaniol cred eu ca
foarte necesar pe „piata” noastra) acea incapere cu inca o persoana.
Daca democratia porneste dinspre libertatea optiunii individului (auto-controlat, in principiu de propria-i responsabilizanta responsabilitate, celelalte politici pornesc dinspre controlarea optiunii individului de catre societatea (membrii clubului) careia-i apartine.
Azi, e sfantul Ilie. Daca vreau sa-mi lucrez la casa, ma retine toata lumea din jur ( nevasta, mama, soacra, vecinul. De la biserica din apropiere, prin difuzoarele-i, se aude slujba.
Nu stiu daca e autorizata sau nu, sa-mi puna mie o „muzica” care sa-mi rasune vreau-nu vreau
in urechi. Ca sa-mi lucrez mie, e „pacat”.
In schimb, daca e sa ma duc la fabrica, uzina, santier, sau ca vanzator in orice tip de magazin,
acolo te poti duce ca … e pacatul lor.
Pentru mine, tzarile care admit supermarketuri deschise in zilele libere imi dau o nota care-mi
deschide o ierarhie a seriozitatii acelei tzari.
Ne furam rau caciula,nu numai fiecare pe a lui insusi, ci si fiecare pe a oricui prinde sa i-o fure.
Si eu spun ca (si) religia este un act de educare (dresare) care lasa amprente foarte adanci
pe comportament
Dupa gandul meu, inregimentarile ( in orice fel de „cluburi”, inclusiv religioase, inclusiv ortodoxa) nu ar trebui admise pana la varsta de 18 ani.
Ceea ce se face este un fel de „vopsire”. Ne duc parintii la 2-3 luni, suntem vopsiti ( sa zicem „maro” si dupa aia ne dau drumul sa zburdam.
In statistici, cand suntem intrebati ce culoare avem, o declaram si gata.
Ne uitam urat la orice intrus, de orice alta culoare, dar ne mandrim ca dam pe afara la capitolul
„ingaduitori”.
Orice element educational este important in viata oricarei fiinte ( inclusiv cea umana).
Cu cat il introduci pe unul mai devreme in clasa ta, cu atat mai mult contezi in dresajul lui.
Balcanici nu suntem doar din pricina pozitiei geografice ci mai ales din educare.
Japonezii au o manie a lor de a educa crengi ale copacilor sa duca la formarea unor unghiuri (inclusiv „drept”) pe care bietul pom nu le face niciodata in mod natural.
Este asta, o rabdare „educationala”care te pune pe ganduri, mai ales ca lasa urme „palpabile”.
In cazul fiintelor umane, contorsionarile astea nu sunt vizibile, mai ales pentru ca se aplica nu pe exterior ci direct pe „suflet”.
Ce iese mai apoi, dupa ce este sadita si cultivata o asa samanta, vedem, cei ce beneficiem nu doar de ochi fizici ci si de vedere mentala, pe propria noastra piele..
„The West and The Rest”?
Exact, civilizatia occidentala, ETICA MUNCII si libertatea (corelata cu raspunderea individuala). SI DA, POATE PORNI DE LA NOI, care muncim de 20 de ani in tara asta cu cinste si, pe cit putem, si cu inteligenta. Articolul Dumneavoastra da curaj! Asa ca ma intorc la lucru (desi sint in vacanta, mai lucrez cite ceva, ca e bine!)
iar aceasta nu poate veni decat de jos in sus?
Sunt de alta parere: este nevoie de o conducere integra shi institutzii statale performante, in care membrii societatzii sa poata avea incredere. Cu alte cuvinte nu de pramatii shi canalii ca shef de stat shi PM ar avea nevoie tzara, nu de procuratura, justitzie shi parlamente pline de „pushcariabili” care ishi umplu buzunarele shi ii doare exact in spitz de prosperitatea shi shansele ROMANIEI. Cei „de jos” s-au prins demult, ce se joaca in fruntea tzarii shi au ales cu picioarele, in numar de peste 3 milioane calea exilului. Acolo pot dovedi, shi dovedesc, ca ei pot , shi vor sa traiasca exact conform preceptelor de progres enuntzate de dv. in articol.
Alesii sunt tot din popor. Reflecta exact majoritatea. Faptul ca 3 milioane (si in crestere desigur) au plecat dovedeste ca sunt 13 milioane exact ca si alesii. Majoritatea decide, nu-i asa? Si eu spun ca de jos in sus trebuie inceput. Pentru ca, daca jos nu respecti nimic si nu te comporti civilizat (de exemplu) nu poti avea pretentia la cei de sus la aceasta atitudine. Pentru ca aia sunt tot din cei de jos pana la urma (intr-un fel sau altul). Vorba aia: daca tu nu te respecti pe sine insuti cum poti avea pretentia sa te respecte altul?
Extrem de interesant articolul. Ar trebui declasante dezbateri pe fiecare din criteriile mentionate (si pe altele), vizand analiza comparativa intre ceea ce este in tarile occidentale avansate si ceea ce este la noi. Avem suficienti oameni de valoare care pot sustine asemenea dezbateri. Dar ar mai trebui sa si promovam spre varful ierarhiei politice oameni care inteleg ce inseamna lucrurile despre care se discuta. Asemenea oameni ar putea deveni factori de progres al societatii.
O reforma reala in Ro ar putea fi generata de:
a) o minune
b) o saracire masiva
Nu religia este cauza atitutdinii diferite fata de munca si societate. Invers. In momenutul in care resursele sunt suficiente, aspectele sociale conteaza mai putin pentru succesul individual.
Resrusele (naturale directe) sunt mai bogate in sud decat in nord.
Sigur, sunt multi factori modelatori iar totul are o devenire istorica, asa ca lucrurile stau mai complicat de atat.
Dar revenind pe Dambovitza, aici am avut si avem o separare clara intre politic si societate. Societatea nu percepe ca ar avea vreo putere asupra politicului – pe buna dreptate daca ne gandim ca legiel sunt schimbate dupa cum le convine celor de la putere.
Dar in conditii de imaturitate sociala si incu;tura personala larg raspindita, sunt prea putini cei care fac legatura intre situatia din Ro si cea din diversele structuri supra statale.
Fiind mental izolati, impactul politic al acettor apartenente este restrans.
De apt, nu suntem in Uniunea Eurepeana, ci doar aplicam Directivele europene.
Nu participam la decizia in UE, pentru ca nu ne pricepem si nu avem nici suficiente inforamtii. Nu folosim nici fondurile UE, pentru ca administratia noastra a afost este si va ramane total si complet incompetenta (cauze istoride si culturale, nu prea avem ce face).
Referitor la cei 2 catalizatori posibili ai unor reforme reale:
a) minuni nu exista
b) o saracire masiva a unei paturi prea mici a clasei de mijloc nu duce la nimic
Patura majoritara este deja suficient de saraca si invatata ca nu trebuie sa faca nimic (in afara de a fi obedienta) ca sa primeasca pomana, iar pomana va fi obtinuta de la clasa de mijloc deja saracita, dar care va mai incerca sa scoata nasul un pic si va disparea in final.
Problema este ca acest ciclu (pana la disparitia completa a paturii generatoare de valori) va dura mai multe generatii (nici politicienii nu sunt complet cretini, au invatat ca trebuie sa-i mulgi pana ajung la un pas de renuntare dupa care sa-i lasi sa respire putin – intre ciclurile electorale, astfel incat la urmatoarele alegeri sa poti transfera putinul agonisit catre masa de alegatori proprii).
Iar din asta se pare ca singura iesire reala este cea din banc – fromoasa dar pacat ca e locuita.
Dupa ce am reciti comentariul meu anterior mi-am dat seama ca este o privire prea simplista. Este clar ca exista o interdependenta intre modul de functionare a religiei si gradul de cultura/cultura sociala a populatiei, si ca religiile au fost schimbate in bine sau in rau si prin actiunea credinciosilor. Probabil ca interactiunile sunt mult prea complexe pentru a se putea da o explicatie simpla pentru modul in care au evoluat tarile nordice, au stagnat cele sud-vestice si au involuat permanent cele estice si sud-estice.
Usurinta cu care se obtin resursele necesare subzistentei este clar un factor foarte important.
Relatia intre stat, religie si societate, si modul in care religia propovaduieste respectarea unor precepte general acceptate ca fiind corecte (religia catolica si derivatele) sau propovaduieste supunerea in fata puternicilor zilei (cea ortodoxa) este de asemenea un factor determinant.
Modul in care clasa conducatoare a inteles sau nu posibilitatea corecta de a ramane mentionata in istorie este un alt factor (o mare parte dintre conducatori au ramas in istorie cu o imagine pozitiva prin asociere cu reforme si opere de cultura chiar in conditiile in care calitatile personale ar fi putut sa-i califice doar pentru un clasament al dezaxatilor).
Atata timp cat clasa politica poate (este lasata) sa mentina o mare patura a populatiei la un nivel cultural foarte scazut nu ne putem astepta la o modificare semnificativa a mentalitatilor.
Atata timp cat munca si educatia nu sunt privite ca fiind calea normala de dobandire a fericirii si a mantuirii (de orice fel, nu doar in sens religios – a implinirii), ci sunt privite ca ultimele cai de urmat daca toate celelalte dau gres nu vom putea evolua de la stadiul de culegatori asteptand sa cada frunctele din copac, sa se coaca graul semanat de vant sau sa vina o pomana sa ne salveze de foame pentru cateva zile.
Evident, efectul se transforma in cauza…. cu necesitate.
Altfel spus, odtata ce distributia resurselor a condus la modelarea si diferentierea religiilor, religiile la randul lor devin cauze pentru abordarea sistemelor de invatamant. Sistemele de invatamant actioneaza asupra mentalitatilor. In pasul urmator, utilizarea resurselor se difirentiaza dupa eficienta sistemelor de invatamant. samd.
Ma rog, sunt multe abordari in filosofia istoriei… Privit insa la scara umana, nu putem percepe devenirea, ci doar o „scena inghetata” a acesteia. Din acest motiv este dificil sa extrapolam experientele personale – doar ele- spre a intelege ce se intil\mpla in contemporaneitate.
Dar imaturitatea sistemului politic romanesc este evidenta. Asta nu inseamna ca e rau, ci doar ca e la inceput.
Principalul obiectiv ar trebui sa fie incurajarea celor care stiu si pot analiza diversele domenii sociale sa o faca. Pentru ca partidele politice trebuie sa gaseasca in afara lor un corpus de cunostinte si directii, pe care sa le adapteze propriilor doctrine. Nu pot sa o faca chiar ele.
Mai simplu spus, ar trebui sa incurajam profesorii buni sa scrie cum ar trebui sa fie pedagogia Romaniei mileniului III, medicii buni – idem samd.
Presupunind ca am dori sa scriem cel mai bun program politic al celuii mai progresist partid politic, de unde ne-am informa? Lispeste veriga de de legatura dintre datele brute din societate si motorul politic: analiza.
Ex Deo nascimur.
Good job Marius! Dovezile sunt comentariile primite. Categoric pot fi starnite dezbateri fructuoase plecand de la randurile tale. Te mai asteptam …. Vb2
Si ar mai fi una: clasa politica. Clasa politica care una spune alta face. Clasa politica care una jura la investirea in functii si alta face dupa instalarea la putere.
Si cred ca trebuie sa invete sa nu mai faca promisiuni fara acoperire.
In acest sens sustin si am semnat „petitia pentru indexarea veniturilor populatiei”.
http://www.petitieonline.com/apel_pentru_indexarea_veniturilor_populatiei_sala
Unii au spus „De unde se iau banii ? De la mine …. hmm … nu-s de acord.”
Ce credeti nu au de unde? Eu zic ca au. De unde? De unde au luat si pentru referendum. De unde vor lua si pentru tombole, baloane, clovni, zane etc.
Problema mea nu este de unde „se iau banii”! Problema mea este ca au promis si daca au promis trebuie sa se tina de cuvant.
Trebuie sa invete toti politicienii ca atunci cand promit trebuie sa dea ceea ce au promis.
Nu eu sau rakleta suntem platiti sa gasim solutii. Ei sunt platiti de noi toti pentru acest lucru.
Acum nu poate nimeni sa se planga „ca unii vor hais iar altii cea”. Au toata puterea in mana: Parlament, Guvern cu Prim – Ministru, Presedinte interimar.
Clasa politica peste tot face acest lucru – defectiunea este in acest caz la cei care se asteapta ca promisiunile sa fie respectate.
Iar referitor la indexarea veniturilor…. – sa privim problema asa: indexarea presupune niste bani suplimentari, care pot fi:
– tipariti
– luati de la cei care mai au cativa bani inca
– luati de la cei care au foarte multi bani, intotdeauna facand parte sau fiind apropiati clasei politice
– obtinuti prin reduceri de cheltuieli ale statului
(acum ca am facut o gluma de 2 randuri sa revenim)
Acum este evident ca pentru fiecare leu adaugat la venituri exista un cost suplimentar de X% (se mai pierde pe drum, se mai fura, mai sunt costuri de procesare…) => costul castigarii unui leu este de (1+X)% lei.
Deci indexarea veniturilor bugetarilor (intr-o forma sau alta: asistati, pensionari, lucratori la stat) nu poate duce decat la inflatie mai mare decat indexarea sau la jumulirea celor care mai au bani mai rau decat daca ar fi pradati de hoti (in acest caz fericit pentru 1 leu pierdut hotul ar castiga tot 1 leu si nu mai putin)
Trebuie plecat de la ideea ca nu „vanzatorul de gogosi” e de vina ci „cumparatorul”.
Daca asta „cere piata” el isi dezvolta productia iar cel ramas cu buza umflata, in loc sa
se intrebe ce cauta el acolo continua sa ii bage bani in buzunare celui care il inseala
dar de injurat, injura pe oricine altcineva in afara de el insusi.
Eu zic ca unul care intra odata cu capul intr-un zid sau intr-un stalp, e neatent, dar daca
nu face altceva decat sa dea cu capul in acel zid sau acel stalp, as zice ca e „imbecil” (daca
nu ar fi urat cuvantul).
Eu am invatat de la jocul copilaresc „trombon” ca trebuie sa acorzi celorlalti „libertatea de
a minti” concomitent cu pregatirea/antrenarea ta in a deslusi intre adevarat si fals sa stii cand
si cui, sa spui „trombon”.
Nimeresti, este merit al tau, dai gres, este vina a ta. Nu astepta sa o faca nimeni in locul tau
asa cum nu astepti sa respire altul pentru tine. Fiecare altul va respira, pentru el..