joi, martie 28, 2024

Avem suficientă voință politică pentru un PNDL coerent și transparent?

Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL) a fost constant criticat, încă de la punerea sa pe picioare în 2013. Atât partidele din opoziție, presa, instituțiile de control, cât și rapoartele publicate de EFOR au arătat că există probleme structurale, pornind de la alocarea netransparentă și clientelară, la lipsa unor date coerente despre implementare, ajungând la achiziții aranjate sau care sunt câștigate de firme cu legături politice sau probleme penale. Un raport al Curții de Conturi publicat în 2014 susținea că nici măcar nu are elementele esențiale ale unui program, întrucât nu are obiective clare și nici indicatori de performanță.

PNDL a fost constant pe buzele politicienilor. Dacă fostul premier Viorica Dăncilă lăuda programul pentru că ar fi scos România din noroi, fostul parlamentar USR (acum ministru) Cristian Ghinea vorbea despre jaful din PNDL, numit Pixul lui Dragnea. Și Ludovic Orban, zilele acestea aflat în campanie pentru șefia PNL, vorbea în 2020 – când era premier – despre deficiențele și politizarea programului și despre nevoia de a transparentiza PNDL, inclusiv prin elaborarea unor criterii mai clare de alocare.

Premierul Florin Cîțu, care are pe agenda de candidat la șefia PNL alocarea de fonduri pentru infrastructură, afirma zilele trecute că numai 18% din fonduri au mers spre drumuri județene și comunale. Nu știm cum a calculat dânsul sau consilierii acestuia procentul, însă date oficiale, primite de la Ministerul Dezvoltării arată că s-au alocat aproape 53% din fonduri pentru drumuri și străzi comunale și pentru drumuri județene.

Elefantul din cameră este o nouă etapă a programului, care este solicitată la nivel politic. Dar întrebarea cheie este dacă PNDL poate continua în aceste condiții. Mai ales că primele două etape au însemnat alocări de aproape 50 de miliarde de lei. Răspunsul meu este că nu.

Recent, am lansat la Expert Forum un studiu comprehensiv legat de acest subiect, care reflectă poate cel mai bine cum s-a implementat programul în ultimii cinci ani. Și ne-am uitat la două componente: implementarea proiectelor și achizițiile publice. Legat de prima parte, am obținut date de la Ministerul Dezvoltării, care ne arată că din 11.753 de proiecte semnate între 2015 și 2020, 5.989 sunt finalizate 100%, iar aproape 3.000 sunt implementate în faze aflate între 50% și 99%. Cu toate acestea, vorbim de deconturi (întrucât PNDL se defășoară pe bază de deconturi pentru lucrările realizate) și nu de implementare reală. Deși poate părea ciudat că nu avem date privind finalizarea în teren a proiectelor, adevărul este că managementul datelor este unul deficitar. Nici măcar ministerul, care coordonează PNDL, nu are date exacte.

Mare parte din raportări și cererile pentru deconturi se realizează pe hârtie. Nu există un sistem informatic care să colecteze aceste date eficient, iar primăriile nu sunt mereu eficiente și dornice să transmită date privind proiectele. Rapoartele sunt transmise pe hârtie și introduse în calculator manual de către angajații ministerului. Cu alte cuvinte, avem un program în care se alocă miliarde de lei, mult mai ușor decât în cazul fondurilor europene, dar nu avem un sistem eficient de a verifica dacă proiectele sunt finalizate. Alături de beneficiari, Inspectoratul de Stat în Construcții este responsabil pentru verificarea finalizării lucrărilor. Deci, dacă instituțiile își fac treaba, este greu de înțeles cum nu avem o situație cu stadiu fizic al lucrărilor și o listă cu proiectele problematice. Am cerut și aceste date, dar nu le-am primit.

Sute de proiecte semnate înainte de 2018 au deconturi zero sau sub 10% din valoarea proiectului. Există proiecte de zeci sau cu valoarea de peste 100 de milioane lei care nu par a înainta sau pentru care nu au fost făcute cereri de decont. Deși media de finalizare este de 2 ani, am identificat proiecte care s-au terminat în cinci-șase ani, unele dintre ele având bugete foarte mici. Și Curtea de Conturi remarca în cel mai recent raport de audit, din 2019, faptul că sunt proiecte prea vechi la care ar trebui să se renunțe. De asemenea, constata că punerea în practică a unor proiecte aprobate poate dura mult din lipsă de capacitate sau pentru că nu sunt firme care să participe la procedurile de achiziții.

Ceea ce ne duce la al doilea subiect – achizițiile publice. Am realizat o analiză-pilot pornind de la o bază de date cu aproape 6000 de achiziții, pe care le-am pus laolaltă folosind scripturi informatice de aproximare. Întrucât nu centralizează nimeni aceste informații, am luat numele proiectelor aprobate de minister și am comparat cu datele legate de achiziții publicate pe sicap.ai, un proiect independent care pune la dispoziție baze de date extrase din SEAP. Astfel am aproximat apropierea dintre cele 2 nume. Deși am luat la mână fiecare proiect, există posibilitatea unor erori, însă scopul este de a vedea cine sunt principalii beneficiarii și cum arată procedurile de achiziții publice, astfel că credem că analiza este suficient de reprezentativă.

Datele analizate confirmă concluziile anterioare EFOR: număr mare de achiziții câștigate de firme cu legături politice sau dosare penale (4-5 firme pot câștiga procente între 40-70% din fondurile din contracte, raportat la 100 până la 200 de contractori pe județ) și număr mare de achiziții cu 1-2 ofertanți. Dacă ne uităm la profilul primelor 30 de firme ca valori contractate, vedem că există asociați, acționari, administratori care au fost membri de partid, au avut funcții de conducere în instituții publice sau care au legături cu persoane ce dețin puterea politică. Desigur, nu este o regulă, dar frecvența este crescută. De remarcat este și că am găsit anumite firme care sunt conectate prin relații de familie sau interese (ex firme construite în jurul centrelor de putere de la Tancrad sau Vega 93) și care formează potențiale monopoluri în unele zone ale țării. Este adevărat că vorbim de firme puternice, cu resurse, cifre de afaceri impresionante, număr mare de angajați, nume cunoscute, experiență. Dar esențială rămâne întrebarea dacă legăturile politice au avut vreo influență în dezvoltarea lor. Trebuie menționat că apartenența sau apropierea politică nu este un criteriu privind eliminarea unor firme din competiție – dacă nu vorbim de conflicte de interese sau alte motive reglementate în legislație. Dar cazul preotului Mădălin Iscru ne arată că influența politică poate determina succesul unei firme când vine vorba de PNDL. Așadar, nu putem ignora profilul politic al acestor firme în obținerea succesului financiar.

Așadar, PNDL 3 nu poate arăta la fel ca primele două etape. În primul rând, trebuie să închidem proiecte începute demult, care nu mai au sens și nu mai sunt profitabile. Apoi, trebuie să stabilim ce vrem de la program, astfel încât să alocăm fonduri transparent și să îl putem evalua. Faptul că am cheltuit banii, nu înseamnă neapărat că programul a avut impact: trebuie să vedem dacă proiectele chiar au ajutat la dezvoltarea localităților respective. PNDL este un program necesar, care poate contribui la creșterea în special a comunelor și orașelor, care au resurse limitate. Dar pentru asta trebuie să eliminăm prieteniile politice în alocarea fondurilor și să ne întrebăm dacă vrem să mai avem alocări de tipul celor către Sectorul 3 condus de Robert Negoiță, care a primit 114 de milioane de lei pentru reabilitatea unor unități de învățământ în contextul în care tot județul Dâmbovița a primit 334 de milioane.

Pe scurt, trebuie activată voința politică – ce a lipsit până acum – pentru a transparentiza alocările, pentru a analiza succesul/eșecul primelor două etape și pentru a vedea ce lecții pot fi folosite pe viitor, pentru a consolida monitorizarea, pentru a sancționa derapajele și pentru a crește eficiența colectării de date, care să ne arate pe bune stadiul de implementare proiectelor. Capacitatea beneficiarilor de a realiza achiziții publice trebuie să crească, iar influența firmelor cu profil politic trebuie analizată mai atent. Lipsa unor alternative de competitori de pe piață este determinată, pe lângă anumite monopoluri, de modul de realizare a plăților, prin deconturi care depind de existența resurselor. PNDL are un istoric trist de subfinanțare în legea bugetului și finanțare ulterioară prin rectificări, ordonanțe de urgență sau chiar propuneri de a asigura finanțarea prin fonduri europene.  Nu în ultimul rând, dezvoltarea PNDL 3 trebuie să țină cont de prioritățile PNRR și ale fondurilor structurale.

PNDL trebuie să devină transparent, coerent, previzibil și să înceteze a mai fi un instrument politic utilizat în mod populist de toate partidele!

Puteți citi mai multe despre analiza EFOR aici. De asemenea, am lansat o hartă interactivă care ilustrează gradul de implementare a proiectelor aici.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. La intrebarea din titlu, raspunsul este un NU categoric.
    Lipsa de vointa politica nu este numai a partidelor , baronilor mari si mici , clientelei lor politice si liderilor care se zic ” nationali ” este a intregului popor roman, amorf si dezinteresat de orice in afara ” burtii’ zilnice .
    Expresia acestui dzinteres este slaba paricipare la alegerile de orice tipar fi ele si consecventa jalnica cu care de 30 de ani nu este in stare sa voteze o majoritate hotaritoare si stabila, anticomunista si prooccidentala.
    ” De- vezi murind, sa-i lasi sa moara / Caci moartea e menriea lor „

    • dom’le Dan, nu stiu a cata parte din popor ai cunoscut matale si cu ce oameni te acompaniezi ca sa fi ajuns la concluzia categorica ca aria de interese a poporului roman se limiteaza la raza abdominala^2 x pi/2.
      Cat despre participarea la vot a poporului si mai ales consecintele votului, sa nu uitam ca in 2009 poporul roman a votat covarsitor pentru maxim 300 parlamentari (pe care nediscriminatoriu i-a inghesuit intr-o singura camera, fara pensii speciale, far’nimic).
      In fine, la asta de la sfarsit cu moartea trag linie si intreb retoric cine se poate substitui Divinitatii in asemenea decizii (armele de distrugere in masa nu mai sunt la moda daca la asta credeti ca se refera versurile usor parafrazate „Ce-ti doresc eu tie, cea mai dulce glie”)

  2. „De remarcat este și că am găsit anumite firme care sunt conectate prin relații de familie sau interese”

    dar faptul ca aceleasi firme sunt „conectate” si la contractele pe fonduri europene (si nu numai) nu e remarcabil ?
    faptul ca procedurile achizitiilor publice prevad criterii precum experienta similara si indeplinirea unor cerinte privind capacitatile tehnice si financiare nu e remarcabil ?

    • Dupa cum am spus si in raport, majoritatea firmelor lucreaza si pe proiecte mai mari, dovada fiind si cifrele de afaceri semnificative.

  3. „…alocări de tipul celor către Sectorul 3 condus de Robert Negoiță, care a primit 114 de milioane de lei pentru reabilitatea unor unități de învățământ în contextul în care tot județul Dâmbovița a primit 334 de milioane.” Abominabil. Pana citim datele statistice. Populatie ( cca.): jud. Dambovita-519 mii loc.; Sect.3- 470 mii. loc.
    Daca apelam la aritmetica, rezulta ca la o populatie de 1,1 ori mai mare, a primit o alocare de 2,93 ori mai mare. Cine? Jud. Dambovita! Pai atunci, nu taman incriminatu’Negoita ar trebui sa fie suparat pentru o incorecta alocare a fondurilor?

    • PNDL nu este un program pentru municipii, prioritatea fiind mai degraba comunele. Desi, vorba fie, nu e foarte clar ce se vrea de la PNDL. Dar comparand cu alte municipii si sectoare din Bucuresti, este evident ca Sectorul 3 a fost favorizat.

    • Acest PNDL este de la inceput politizat si fiecare guvernare l-a folosi pentru a recompensa primarii care au adus cele mai multe voturi. Insasi achizitiile si licitatiile se fac cu firme agreate de partide. Multi politicieni si rudele lor sunt in fapt actionarii din aceste firme, nestiuti de multe ori. Acest sistem va ajuta la o dezvoltare adevarata cand vom avea o reforma ale comunelor si satelor. Pana atunci 2/3 sunt bani cheltuiti fara baza de eficienta si progres.

      • programul in sine nu are nici o vina pentru politizare si recompensare;
        cum imparti in mod obiectiv bugetul central ?
        nu vad decat doua solutii, ambele utopice:
        – legiferarea repartitiei functie de nr.de locuitori, ramanand la latitudinea UAT-urilor ce vor face cu banii
        – desfiintarea bugetului central

        si da, PNDL (sau cum s-o fi numit inainte de PNDL) a contribuit la scoaterea tarii din noroaie;
        si da, exista relatii si interese, pentru ca de fapt nu poti fi o firma relevanta pe piata fara relatii si interese si nici nu poti evita relatiile si interesele daca deja esti o firma relevanta;
        cu observatia ca firmele relevante chiar raman relevante si dupa alternanta la guvernare, in timp ce restul dispar odata cu acei politicieni actionari nestiuti la care va referiti;

        si-atunci cum procedam ? lasam scolile fara acoperisuri si cu WC-ul in curte de teama „relatiilor si intereselor” ? ne bazam numai pe programele europene ? ce anume garanteaza ca la programele cu fonduri europene contractele nu vor fi castigate de catre aceleasi firme si ce anume garanteaza ca la PNDL contractele nu vor fi castigate de catre firme mai curate si uscate (desi actionarii oricum raman nestiuti) ?

        ce legatura exista intre mecanismul de repartizare a bugetului si mecanismul atribuirii contractelor de achizitie publice ? absolut nici una: fiecare are propria legislatie, iar daca problema e la mecanismul achizitieei, de ce trebuie sa ne frecam la mecanismul repartizarii bugetului si nu luam de par legea achizitiilor ?

        • Da, PNDL este un program necesar. Insa pentru a fi cu adevarat relevant trebuie sa ne asiguram ca alocarile sunt corecte si transparente, decontarile previzibile etc. Cat despre achizitii, firmele despre care vorbim in raport caracterizeaza mai degraba piata per ansamblu, nu sunt probleme absolut specifice pentru proiectele finantate din bugete nationale. Diferenta fata de fondurile europene poate fi la gradul de control. Dar cred ca este evident ca Ministerul Dezvoltarii – ca entitate care coordoneaza programul – se poate implica mai mult in control si cresterea transparentei. Nu putem alunga o firma de la o procedura de achizitii pentru ca a fost infiintata acum 10 ani de catre un politician, daca are capacitate de implementare si respecta criteriile legale. Dar putem sa ne asiguram ca nu avem cazuri evidente precum cel al preotului Iscru – https://recorder.ro/video-dumnezeul-achizitiilor/

  4. Da, PNDL este un program necesar. Insa pentru a fi cu adevarat relevant trebuie sa ne asiguram ca alocarile sunt corecte si transparente, decontarile previzibile etc. Cat despre achizitii, firmele despre care vorbim in raport caracterizeaza mai degraba piata per ansamblu, nu sunt probleme absolut specifice pentru proiectele finantate din bugete nationale. Diferenta fata de fondurile europene poate fi la gradul de control. Dar cred ca este evident ca Ministerul Dezvoltarii – ca entitate care coordoneaza programul – se poate implica mai mult in control si cresterea transparentei. Nu putem alunga o firma de la o procedura de achizitii pentru ca a fost infiintata acum 10 ani de catre un politician, daca are capacitate de implementare si respecta criteriile legale. Dar putem sa ne asiguram ca nu avem cazuri evidente precum cel al preotului Iscru – https://recorder.ro/video-dumnezeul-achizitiilor/

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Septimius Parvu
Septimius Parvu
​​Septimius​ Pârvu​ este expert în bună guvernare și procese electorale​ în cadrul Expert Forum​. Are o experiență de peste ​nouă ani în coordonarea proiectelor ​legate de cetățenie activă, educație, monitorizarea alegerilor​ și clientelism politic​. Este trainer experimentat și coordonează de ​șase ani Școala pentru Democrație, un ​program dedicat tinerilor​ activisti civici​ și profesorilor ​din Romania și Republica Moldova. Începând cu 2009 a participat ca expert sau a coordonat mai multe campanii de monitorizare a ​alegerilor din România și la nivel internațional. În​tre​ 2012 și 2016 a coordonat 7 campanii de observare a alegerilor, la care au participat mai mult de 4000 de observatori interni. Septimius are experiență electorală internațională în țări precum Republica Moldova sau Muntenegru​. În 2015 a observat utilizarea votului prin Internet în Estonia. Septimius ​analizează clientelismul politic, finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale și a publicat un număr important de rapoarte cu privire la aceste teme, precum și o platformă interactivă care ilustrează rezultatele. Septimius a absolvit un master în Politică Europeană și Românească la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro