vineri, martie 29, 2024

Aventurier, demagog si sociopat: Capturarea generalului Mladici

Una din iluziile cu care se imbata dictatorii, aventurierii, gangsterii, demagogii  si sociopatii (adeseori aceste categorii se confunda) este ca  nu vor raspunde pentru faptele lor.  Straini de orice dubiu, fiinte ale certitudinilor definitive, ei mizeaza pe impunitate. „Imi urmez destinul cu siguranta unui somnambul”, spunea Hitler. Saddam Hussein a crezut ca va trai vesnic in palatele sale. Ceausescu se inchipuia si el nemuritor, traind de-a pururi in propriul sarcofag, antifrastic  numit „Casa Poporului”. Stalin a cerut biologilor sa obtina prelungirea vietii pe termen nelimitat. Generalul Wojciech Jaruzelski a crezut ca rolul sau in represiunea de la Gdansk din decembrie 1970 va fi uitat. S-a inselat. Ion Iliescu era pana deunazi convins ca nu va fi tras la raspundere pentru rolul sau decisiv in masacrele din decembrie 1989 si iunie 1990.  Iata ca decizia CEDO schimba acum lucrurile. Omnipotentul Iliescu a pierdut in fata unui om fara conexiuni, fara protectii si fara bani, dar cu onoare. Ma refer, desigur, la Doru Maries. Declaratiile lui Ion Iliescu in care isi permite sa-i insulte pe Doru Maries, pe Monica Macovei, pe Sever Voinescu si sa trateze cu bolsevic dispret CEDO spun totul despre faptul ca acest personaj traieste in afara istoriei. Fostul presedinte a declarat, citat de „Adevarul”, ca „CEDO este o instanta in afara realitatilor istorice”, care nu ar trebui „sa ia seama la obrazniciile lui Doru Maries”.

Sever Voinescu si Monica Macovei au depus la Parlament un proiect de lege prin care se cere eliminarea prescriptiei pentru infractiunile de omor: „Autoritatile europene nu ar trebui sa ia in seama obrazniciile lui Doru Maries si ale celor ca el. Orice puslama poate sa iasa in strada si sa faca scandal, dar asta nu inseamna ca are si dreptate. Eu nu vreau sa ma cobor la nivelul lui Maries”, a declarat  fostul presedinte Ion Iliescu, abdicand jenant de la limbajul asteptat de la un fost sef de stat. „Din ce traieste Maries? Din provocari si diversiuni. Pe mine, denigrarea din partea unor impostori ma lasa rece”, a adaugat Ion Iliescu. Ion Iliescu ar avea de invatat din experientele legate de crimele comise in razboaiele de secesiune din fosta Iugoslavie (simpatiile sale au fost nedisimulat pro-Milosevici).  Am mai spus-o, cand se apropie lunile iunie si decembrie, Ion Iliescu devine extrem de nervos…

Capturarea generalului sociopat Ratko Mladici este o incurajatoare victorie pentru adevar si justitie. Dupa Milosevici, Gotovina, Karadzici, a venit in fine randul acestui personaj parca evadat din manualele de psihiatrie. Sa nu cadem insa in ispita caricaturii. Mladici a fost un insetat de putere, a organizat cu sange rece genocidul, dar drogul sau era nationalismul isteric, tribalismul asasin combinat cu un narcisism hipertrofiat. Dezumanizarea celui privit ca inferior, resentimentul etnicist, primordialismul isteric, mistica originilor si a radacinilor, s-au combinat in cazul lui Mladici cu un autoritarism militarist paroxistic. Este interesant ca aceia care vorbesc insistent de islamofobie nu gasesc de cuviinta sa rememoreze retorica  si practicile genocidare ale lui Milosevici si ale acolitilor sai. Nu era „pericolul islamic” tema favorita a nationalistilor sarbi (dar si a celor croati)? In istoria rusinii europene, crima in masa de la Srebrenica din 1995, ordonata de Mladici si soldata cu masacrarea a peste opt mii de barbati si baieti (copii si adolescenti) a caror unica „vina” era ca se nascusera musulmani, va ramane pe veci drept una dintre cele mai oribile si abjecte. Posedat de un delirant complex napoleonic, Mladici a batjocorit institutiile internationale, a calcat in picioare garantiile date de ONU si a fost arhitectul acestor impardonabile, infame crime de razboi, inclusiv cele legate de asediul orasului Sarajevo.

karadzic-en-mladic.jpg

 Doi criminali: Generalul Ratko Mladici si psihiatrul-poet Radovan Karadzici

Marele scriitor Danilo Kis spunea ca nationalismul este paranoia, individuala si colectiva. Unii indivizi, profitand de anumite conjuncturi istorice, reusesc sa galvanize pasiuni, sa mobilizeze urile colective in directia demonizarii si a distrugerii Celuilalt, sa dea glas acelor fantasme ale salvarii (si ale anihilarii) prin care, la ceas de mare cumpana, individul crede ca scapa din cosmarul incertitudinii. Nu, generalul Mladici nu a fost un „superb profesionist” cum a scris candva un respectat ziarist de la „New York Times”, altminteri unul dintre cei mai seriosi analisti ai Balcanilor.  A fost un organizator al crimei in masa, un profesionist al masacrului, un instigator la omor pe baza unor obsesii maniacal-nationaliste. Utopia purificarii etnice a fost si ramane una dintre cele mai primejdioase expresii ale orbirii umane, echivalentul ingineriei sociale si rasiale duse la extrem.

http://www.youtube.com/watch?v=GHf-vKjUhr4

http://www.nybooks.com/articles/archives/1995/oct/05/the-madness-of-general-mladic/

Distribuie acest articol

44 COMENTARII

  1. E fascinant sa studiezi istoria marilor si mai micilor conflagratii din perioada moderna terminate cu infringeri zdrobitoare si sa vezi cum, la sfirsit, toti criminalii de razboi, fara nici o exceptie, au fost din rindurile invinsilor. E fascinant fiindca e ca in minunatele povesti ale lui Ion Creanga: spre marele nostru noroc binele a invins intotdeauna in ultima suta de ani. Cel putin asa consemneaza istoria, aceasta stiinta cu adevarat extraordinara prin capacitatea ei de a revela adevarul pur. Ca daca nu ar fi invins binele am mai fi inventariat si criminali de razboi americani, englezi, rusi, nu doar germani, japonezi, unguri, romani, italieni dupa al doilea RM (si acum sirbi, dar nici un bosniac musulman).

    Are dreptate autorul articolului: dictatorii, aventurierii, gangsterii, demagogii si sociopatii traiesc cu iluzia ca nu vor raspunde pentru faptele lor. E bizar ca mai exista astfel de oameni care nu au invatat nimic din istorie. Ma gindesc daca nu cumva au citit alte carti de istorie decit cele oficiale pe care le-am citit noi, oamenii de bine, si de aici ignoranta. Ignoranta lor, bineinteles, pentru ca noi, masele, stim ca binele invinge in toate razboaiele din zilele noastre si criminalii de razboi, toti criminalii de razboi, trebuie cautati si gasiti exclusiv printre invinsi. Stiinta istoriei este absolut clara in acest sens.

    • Supertare, dar corectitudinea politica nu ne va permite nici noua cititorilor anonimi, nici dlui prof Tismaneanu, sa iti dea dreptate, nici in newspeak, nici in oldspeak (e ceva legat de doublethink, Winston Smith ar putea explica mai bine).
      Invinsii au insa si ei micile lor revanse. Ai vazut clasamentele privind diverse tipuri de arme de pe Discovery, cam toate sunt castigate de echipamentele germane, chiar comparate cu cele moderne.

    • @ Iosif S.

      Totdeauna invinge binele, pentru ca binele este definit de cei care inving :-)

      De exemplu distrugerea Dresdei a fost „buna”, pentru ca cei „buni” au facut-o. Aruncarea Irakului inapoi in evul mediu si uciderea a peste 100.000 de nevinovati (estimare minima) este o fapta „buna”, pentru ca invingatorii sunt intotdeauna „buni”.

      Crimele de razboi ale armatei SUA in Vietnam sunt cunoscute si sunt documentate. A auzit cineva despre vreun american condamnat pentru asa ceva ?

    • Cam asta voiam să zic şi eu. Doar învinşii „produc” criminali de război.

      Lenin, Stalin nu au avut parte de procese şi condamnări. Foarte probabil că nici Clinton nu va fi stresat cu ceva pentru bombardamentele din Iugoslavia, nici pe Bush nu-l va deranja vreun tribunal cu întrebări despre Irak.
      Cred că dacă pe Hitler nu-l apucau nervii şi nu întârzia invazia Rusiei ca să pedepsească Iugoslavia (tot Iugoslavia :) ) atunci ar fi fost amintit în partea asta de Europă, probabil în toată Europa, ca un fel de mântuitor. Bine, mai puţin de către cei conştienţi că Ardealul a avut cândva şi o parte de nord.

      Într-un fel e trist să vezi cum sârbii se cuminţesc, ei erau ultimul exemplu de dârzenie în faţa marilor puteri, o ţară mică, dar încăpăţânată – acum e ca atunci când ai aflat că nu există Moş Crăciun.
      Bine, poate că domesticirea asta va fi un pic în folosul românilor din Timoc.

      Marea mea nedumerire îi priveşte însă pe croaţi – bun, sârbii erau abonaţi la tribunalul internaţional, dar de ce s-au ales şi doi croaţi să fie condamnaţi? Parcă ăştia erau prieteni cu nemţii.
      De asta nu s-a zis nici un cuvinţel şi asta mi se pare interesant. Şi inexplicabil.
      Cedarea sârbilor e tristă, dar previzibilă.

    • si cine au fost invingatorii, intre croati si sarbi? au ajuns la judecata si ante gotovina, criminalul croat, si slobodan milosevici, criminalul sarb. mai lipseste fostul presedinte al krainei, criminal sarb. ce uitam, ca de obicei agresorii sunt cei care sunt invinsi. de aceea si criminalii sunt din randurile lor. pentru ca ei sunt agresorii. asa s-a intamplat cu japonezii, cu nemtii, cu sarbii, cu irakienii… faptul ca sunt cei care agreseaza este prima dovada ca… au gena crimei in sange.

      • Nu intotdeauna este la fel de clar. De obicei, dupa razboi invingatorii declara ca cei invinsi au fost agresorii.

        Atunci cand agresorii invingatori nu pot nega caracterul injust al cotropirii, ei se numesc „eliberatori” sau „civilizatori”, iar cei care nu recunosc ocupatia si lupta impotriva acesteia sunt numiti „teroristi”.

    • Nu este asa. Stalin a fost un criminal, chiar daca a facut parte din tabara invingatorilor. Chiar daca nu a fost judecat in timpul vietii, el a fost un criminal cel putin egal, dar de fapt mult mai mare decat Hitler. Hitler a omorat cateva milioane de oameni, Stalin cateva zeci de milioane – un ordin de marime superior.
      Ca s-a descurcat sa fie de partea invingatorilor, asta este alt subiect de discutie.

  2. dar pe tokes,cu ceea ce ar vrea el sa obtina,unde il putem incadra??fiindca in mod cert,la modul de manifestare al pretentiilor teritoriale asupra unei parti din pamantul romanesc,nu ar fi departe de mladici.cu el ce facem??il lasam sa devina pericol maxim??/

    • dorina,mai citeste odata articolul ai mare nevoia de asta,este un lucru sa te folosesti de principiul liberei exprimare precum si a dreptului de autodeterminare folosandu-se de mijloace democratice si este cu totul si cu totul alt lucru sa iti faci dreptate cu mitraliera.
      In alta ordine de idei Tokes nu cere altceva dacat drepturile pe care ne ati acordat prin Tratatul de Pace de la Paris art.37.,dar pentru inceput citeste Declaratia de la Alba Iulia.

  3. Domnule Tismaneanu, dati va rog aici un exemplu de, citez „retorica si practicile genocidare ale lui Milosevic”. Si un link este bun.
    Partea cu practica genocidara s-a rezolvat prin moartea foarte convenabila a lui Milosevici, nu a fost nevoie de dovezi, marele proces de la Haga a fost trecut imediat sub tacere deorece toate acuzatiile procurorilor erau demontate.
    Raman insa spusele lui Milosevici, ca pe astea nu le-a sters nimeni. Fara indoiala ca aveti multe exemple de retorica genocidara.
    Prezentati-le va rog, sa stie lumea! Ca eu unul nu le stiu, nu am auzit decat lozinci de la CNN si BBC.
    Eventual puteti incepe cu discursul lui Milosevici din Kossovo,ala de-l dau toti marii ziaristi ca exemplu de nationalism desantat dar niciodata nu se obosesc sa-l si prezinte.

    Eu sunt dintre cei dispusi sa-mi schimb parerea in fata dovezilor noi.
    Hai, luminati-ne dumneavoastra! Sa curga linkurile!

    • Poate aflam cu ocazia asta si ce s-a intamplat cu gropile comune din Kosovo. Inainte de „eliberarea” Kosovo, americanii vedeau din satelit gropi comune care duceau la estimari de zeci de mii de victime. Dupa capitularea Serbiei, gropile comune au disparut … inclusiv din discursurile „eliberatorilor”.

      Sunt curios: Daca este „just si drept” sa rupi o bucata dintr-o tara si sa ii oferi independenta pe criterii etnice, din bucata rupta se pot rupe alte bucati mai mici care si ele doresc independenta pe criterii etince ? daca nu, atunci nici prima rupere nu a fost legala, iar daca da, atunci unde ne oprim ? la nivel de cartier, la nivel de strada ? la nivel de ograda ?

      • Problema de care pomenesti, a „secesiunii unilaterale” si a legitimitatii acestei secesiuni ca baza pentru crearea unui stat a fost ridicata de Bogdan AURESCU la Haga! Uite aici:

        http://www.hotnews.ro/stiri-international-6708236-bogdan-aurescu-din-nou-fata-cij-pledat-impotriva-independentei-kosovo.htm

        Insa povestea conflictelor interetnice in fosta RSF Yugoslavia e mult mai veche! Daca e sa ne referim doar la perioada de „domnie” alui Josip BROZ (zis si TITO).

        http://en.wikipedia.org/wiki/Josip_Broz_Tito

        Nascut din tata croat si mama slovena, TITO a fost urat de mai toata lumea. Croatii il urau pentru ca era comunist, sarbii il urau pentru ca era croat! A facut eforturi incredibile pentru a tine unitatea unei tari, dupa parerea mea, artificiale! Slovenii nu vorbesc sarba, musulmanii din Bosnia au fost partial „sarbizati” iar Kosovo a fost o vesnica problema, fiind majoritar albanez! Inclusiv TITO a trimis trupe in Kosovo! Stiai?

        http://en.wikipedia.org/wiki/Kosovo_War

        Buba yugoslava s-a spart si a curs multa ura, mult sange. Nebunia lui Milosevici, care a refuzat presedintia alternativa a „republicii federative”, ultranationalismul si infatuarea sarbilor au dus la razboaiele pe care le cunoastem.

        Rusine sa-i fie Europei ca nu a fost in stare sa puna capat repede si fara victime acestor razboaie! Rusine sa le fie celor de la ONU pentru prestatia dezastruoasa in timpul razboiului din Bosnia (1992-1995). Nu a fost singura prestatie dezastruoasa dealtfel, Rwanda e un alt exemplu…

  4. Tema este tratata la suprafata fara a tine cont de radacinile istorice si mai ales cele religioase. Sub nici un motiv nu se pot justifica crimele facute cu cruzime de sirbi si croati. Dar trebuie vazuta radacina relelor si cine a stat de la inceput in spatele lor. Ura naste ura, crima naste crima. Daca va aduceti aminte, a fost un film mexican ,,Riul mortii” in care fiecare familie era obligata sa ucida pe asasinul din cealalta familie. Dar cum a inceput totul?
    Daca se propovaduieste ura impotriva unei familii, a unei seminti sau natiuni, acolo se pune saminta care va da roadele in timpul care va urma. Cind asa zisii ,,parinti ai bisericii” au spus ca evreii sunt blestemati, nu a trecut mult si s-a spus ca cine omoara un evreu nu face nici un pacat. Iar de aici la holocaust nu a fost decit un pas…care a fost facut!
    Nu avem de-a face cu un caz asemenetor? Cine a instigat la ura si crima in acest conflict religios – pentru ca istoria dovedeste ca este unul religios?
    Dar la fel ca in filmul mexican, trebuie sa fie Unul care sa ia asupra Lui tot raul si toti care Il accepta sunt eliberati de dorinta de a mai face raul si de a se razbuna .
    Si Numele Lui este Isus Hristos.

  5. „Dezumanizarea celui privit ca inferior, resentimentul etnicist, primordialismul isteric, mistica originilor si a radacinilor” – la noi, toate astea se invata la scoala. Noi, cei care am facut scoala in România anilor ’70-’90 ne-am hranit cu astfel de invataturi chiar mai mult decât cei ce au facut scoala in teritoriile locuite de români intre 1850 si 1970 sau decât cei care au facut scoala la vest de Viena.

    Noi, cei care am aflat abia in 2010 de gropile comune din jurul Iasiului, noi, cei care am aflat abia in 2004 de Holocaustul facut de bunicii nostri, noi, cei care si astazi stim ca trecutul nostru a fost preponderent imaculat nici nu avem de ales: suntem condamnati sa fim dezumanizati, resentimentari, isterici si mistici atunci când trebuie sa ne raportam la ceilalti (fie ca ceilalti traiesc printre noi sau ca traiesc pe un alt continent).

    Noi chiar daca suntem anti-Iliescu, suntem pro-Mladici de teama sa nu fim considerati anti-români. Aste pentru ca in privinta istoriei la care am fost expusi inainte de bac, noi nu avem dubii, ci certitudini.

  6. l-au arestat pe Mladici, toata lumea e fericita … in micul sat din Bosnia (in republica Sarbsca) unde stau de mai mult de o luna sunt cativa oameni care plang pentru Mladici, soldati care au luptat pentru el si pentru care Mladici este cel mai mare erou. Problema aici e mai mare decat un om, Mladici nu a fost singur a avut o armata si nu o armata care era obligata sa ucida pentru el, o armata de voluntari care il venerau.

  7. Pe celalalt taler al balantei poate comandatii kosovari sau generalii croati care au epurat Krajna. Sau, sinistru, cinic si organizat (cu protectia autoritatilor se pare) business-ul albanezo-kosovar cu organele prizonierilor sarbi. Can you really tell which is worst?

    Crime de Ev Mediu, la cateva sute de kilometri de Bucuresti, la sfarsitul secolului XX. Si lucru important de precizat dar ignorat de toata lumea (si da, si de articolul de mai sus) – CRIME FACUTE DE TOATE PARTILE.

    O data un razboi inceput, este clar ca cele mai josnice parti din caracterul oamenilor (altfel infranate de societate) isi gasesc teren liber de actiune.
    Responsabilitatea majora este insa a celor care pornesc si intretin (a se citi finanteaza) razboaiele. In cazul razboiului din ex-iugoslavia sa zicem … cine? Riscati o opinie?

    PS: ca punct de inflexiune intre civilizatii se pare ca zona balcano-adriatica (iugoslavia no more) a fost dintotdeauna o zona de frontiera si un camp de lupta … facand, din pacate, crima sa para ceva normal si patriotic

  8. Gresit. Total gresit. Pentru a te imbata cu iluzia ca nu vei raspunde pentru faptele tale trebuie sa fii constient de aceste fapte.Ori nu este cazul. Acesti oameni nu numai ca nu sunt constienti de raul pe care-l fac, dar mai au si impresia ca fac bine. Pedepsirea lor nu e un mare castig, atata timp cat societatea nu este capabila sa dezvolte mecanisme prin care sa depisteze si sa demaste astfel de persoane, inainte de a se manifesta. Astfel de oameni sunt printre noi, chiar printre conducatorii nostri, doar ca nu au avut conditii prielnice pentru a se „dezvolta”.

  9. Btw, ştie cineva: cine şi în ce condiţii a rostit fraza următoare în faţa unui tribunal: „Ştiţi de ce sunteţi acuzat / Da, pentru că am pierdut războiul”.

    • Dar asta: „A people unwilling to use extreme violent force to preserve or obtain their liberty deserves the tyrants that rule them.” ?

      (Hint :-) the 3rd President of the United States)

    • Cei invinsi vor fi intotdeauna judecati si condamnati de invingatori. Ei au nevoie de aceasta sentinta, pentru a justifica caracterul drept al razboiului purtat.

      Invazia Irakului s-a facut pentru ca Sadam avea arme de distrugere cu care ameninta intrega omenire (ca sa parafrazam modul ridicol in care era descris tot aici Bin Laden). Condamnarea lui Sadam insa nu s-a facut pentru posesia de arme, ci pentru crime de razboi in care a avut suportul americanilor.

      Intreba cineva mai sus „Cine a avut de castigat din razboiul yugoslav ?”. Eu cred ca este suficient (ca intotdeauna) sa analizam cine a profitat; mai precis, cine si cat a investit in fosta Yugoslavie dupa razboi si care sectoare au fost „privatizate”. Analiza poate fi desigur extinsa si pentru Romania, chiar daca aici nu a avut loc un razboi (ma rog …)

      • @ Petronius

        Cine a profitat – aş zice că nemţii, în fine când a avut loc războiul nu eram la vârsta la care să am habar de politică.

        Dar ce mă nedumereşte e că i-au târât la tribunal şi pe croaţi după ce i-au sprijinit să-i mătrăşească pe sârbi din Krajna.

        Desigur Kosovo era ok să fie rupt pe criterii etnice, dar Krajna nu.

  10. Ar mai fi o fază – ideea nu-mi aparţine, e dat de ea pe „trenduri economice” dar e interesantă: o dată cu integrarea Serbiei în UE, vom cam rămâne pe dinafară:

    „”
    Perspectiva aderării Serbiei la UE va redesena rutele strategice ale Uniunii, iar România riscă să rămână o formă fără fond. Spre exemplu, accesul la Marea Neagră se va putea face în scurt timp pe ruta Budapesta-Belgrad-Niš-Sofia-Burgas. Accesul la Grecia va fi posibil pe acelaşi culoar. La fel, culoarul IV feroviar transeuropean ar putea fi deviat din motive care ţin de infrastructura net superioară a Serbiei. Şi acesta ar putea fi doar începutul dezastrului pentru noi.
    „”

    • Serbia află încet că îți poate rezolva mai multe interese cu Occidentul, decât împotriva lui (și a valorilor lui. România se duce și cu mentalitatea la vale, pregătindu-se pentru perioada când va avea acele mari probleme economice.

  11. E fascinant cum puteti politiza „à la Roumaine” pana si prinderea lui Mladic, facand o legatura „directa” intre doua subiecte total diferite, „indigenizand” un astfel de eveniment; asa, neargumentativ, prin simpla supra-punere de doua paragrafe se creeaza legaturi „de netagaduit” intre declaratiile lui Iliescu si prinderea unuia din cei mai mari criminali in viata.

    Ca sa nu mai vorbesc ca, implicit si ca din intamplare il puneti pe Iliescu in categoria „dictatorii, aventurierii, gangsterii, demagogii si sociopatii” alaturi de Hitler, Stalin, Ceausescu, Mladic. Nu trebuie sa fii fan Iliescu pentru a firevoltat de astfel de trucuri retorice; oricat de vinovat ar fi pentru ce s-a intamplat la Revolutie nu iti trebuie decat bun-simt sa nu acuzi un om ce inca nu a fost condamnta de tribunal.

    Dupa ce folositi o astfel de retorica, mi se pare nepoliticos, sa va plangeti de calitatea discursului public romanesc, chiar foarte nepoliticos si „demagogic.” Nu asa se scrie un articol.

    • In cartea mea „Fantasmele salvarii:Democratie, nationalism si mit in Europa post-comunista”” (Princeton UP, 1998, paperback, Princeton, 2009), il mentionez pe Ion Iliescu alaturi de MIlosevici, Tudjman si Meciar printre liderii care au utilizat populismul demagogic pentru a obtine suport de masa,indiferennt de costurile platite din perspectiva constructiei democratice. Inca din 1990 foloseam conceptul lui J. L. Talmon de „democratie totalitara” pentru a explica regimul Iliescu. Regret ca articolul meu v-a nemultumit. C’est la vie. Cum vad ca stiti ce-ar trebui sa fie un articol onorabil, va sugerez sa raspundeti acestei invitaatii din partea platformei Contributors:

      „Vrei sa iti apara semnatura aici? Scrie la [email protected]. Vor fi publicate acele texte care dovedesc o buna cunoastere a subiectului abordat si pot oferi perspective noi asupra marilor teme din spatiul public.”

      • Va multumesc foarte mult pentru raspuns. Desi sper sa nu va para didactic si oarecum nepoliticos voiam sa va raspund in mod „organizat”
        1) In articolul dumneavoastra nu il puneti pe Iliescu alaturi de Milosevic si Tudjman ci alaturi de Hitler, Stalin, Mladic, Hussein.
        2) Ma bucur ca foloseati inca din 1990 conceptul lui Talmon de „democratie totalitara”: in acest articol, insa, nu vorbiti de nici un „populism demogic” sau de „democratie totalitara,”ci de „dictatorii, aventurierii, gangsterii, demagogii si sociopatii” descrieri care (din cate stiu eu) nu fac obiectul unei teorii politice. Cel putin legatura dintre sociopati si democratia totalitara nu cred ca a fost abordata de vreun political scientist (serios).
        3) Nu mi se pare ca argumentul „poti sa o faci mai bine?” e un argument politicos sau un argument; in fond, dumneavoastra scriind un articol va asumati anumite responsabilitati: informatii clare si bine-fondate (Gdansk 1990?), argumentare ne-sofistica, etc. Eu, nescriind aceste articole poate o fac tocmai pentru ca ma simt incapabil sa duc pana la capat aceste responsabilitati. Insa evitarea unei retorici ne-inflamatorii ce duce la comparatii exagerate, argumentarea clar definita si neutilizarea „subintelesurilor” jignitoare mi se par lucruri care nu tin doar de un bun jurnalism, ci si de o etica personala.

        • Evident, era vorba de Gdansk, decembrie 1970, cand armata a tras in muncitorii grevisti. Voi corecta imediat. In rest, conceptul democratiei totalitare a fost gandit tocmai in legatura cu miscarile de tip iacobin si neo-iacobin cu cuvintele lui Talmon, „dictaturi intemeiate pe entuziasm de masa”). Lenin, de pilda, poate fi usor descris drept demagog si aventurier. Despre Stalin, nu cred ca sociopat ar fi o exagerare. Nu spuneam ca o puteti face mai bine (desi de ce nu?), ci doar ca exista porti deschise pentru contributii pe aceasta platforma. Multumiri pentru participarea la aceasta discutie.

  12. Sint socat de numarul rusinos de mare al sustinatorilor acestui criminal in Romania. Cauzele cred ca sint: fost (actual?) comunist (ceva ce romanii au la suflet si in ADN) + sirb, deci ortodox (punct sensibil, e „de-al nostru”) + razboiul cu americanii (in RO, oricine e anti-american este automat bun, inteligent, destupat, erou, etc). Inca o data Romania se dovedeste incapabila sa iasa din grota ei.

    • Observati, va rog, asimtetria reactiilor celor care deunazi, chiar aici, pe Contributors, isi exprimau ingrijorarea legata de islamofobia potential exterminista din Europa si care subit devin intelegatori cu Mladici, omul care a ordonat masacrarea la Srebrenica a 8000 de oameni numai pentru ca erau musulmani. Daca este sa dau ceasul inapoi si sa identific primele mele divergente cu G. M. Tamas, ele sunt legate de analiza regimului Milosevici si a actiunilor acestuia in Bosnia si in alte zone. Din cate imi amintesc, filosoful maghiar a fost printre aceia care au criticat vehement pozitia NATO. Nu a fost singurul, sa ne amintim de Peter Handke si chiar de Gyorgy Konrad care si-au exprimat explicit ori implicit sprijinul pentru pozitia sarba. La Bucuresti, campionii acestei linii au fost Ion Iliescu, Vadim Tudor, fostii protocronisti gen Adrian Paunescu etc La polul opus s-au aflat Vaclav Havel, Peter Nadas, Jacek Kuron, Alain Finkielkraut, Andrei Plesu, Susan Sontag.

    • Păi se rezolvă dacă priveşti d.p.d.v. pro- sau anti- american.

      În Orient musulmanii o încasează, în Bosnia au fost ţinuţi în braţe.

      Şi noi nici măcar n-am primit ceva la dezmembrarea Iugoslaviei. Deşi s-ar fi putut.

      De unde vine sentimentul pro- sau anti- american asta ar fi o discuţie mai complexă. La urma urmei suntem o ţară mică, veşnic la discreţia marilor puteri, care a pierdut teritorii în urma Yaltei şi, mai ales, săracă. E firesc ca cei mai fomişti să fie supăraţi pe cei privilegiaţi. Presupun că nu ne-ar fi indignat în aşa hal dubla măsură dacă am fi avut o felie mai consistentă din tort.

      Ar fi suficient ca – într-un ipotetic viitor conflict – sârbii să se alieze cu ruşii. Nu i-ar mai compătimi nimeni. Sau nici măcar de asta n-ar fi nevoie – e destul ca Sebia să ne-o ia înainte economic şi sentimentele de simpatie se vor topi rapid. Dar pe moment sunt de compătimit.

      Şi, apropo, criminalul de război al unora e eroul altora. Şi secuii i-au făcut statuie lui Wass Albert … Depinde cu cine ţii.

  13. Domnule Tismaneanu, revin cu rugamintea mea.
    Dati niste linkuri catre „retorica genocidara” a lui Milosevici. Nu Mladici, nu Karadjici ci a lui Milosevici.

    Sa vedem cum milita el ptr Serbia mare, ptr genocid, ptr purificare etnica.

    Si poate puneti si discursul lui de la Kossovo Polije din 1987. Ala pe care toti Cnn-stii si bbc-istii il tot dadeau de exemplu de nationalism feroce.

    Sa-l faceti de ras si sa ne luminati pe noi, astia care nu suntem asa de priceputi.

    Despre masacrul de la Srebenita nu spun nimic inca, intai rezolvati-o cu „retorica genocidara”

    • Vine Memorial Day, ar fi bine sa ne aducem aminte despre acele orori. Slobo cel Mare nu obisnuia sa dea ordine scrise cand venea vorba de purificarea etnica, o actiune cu efecte genocidare (originile acestei strategii pot fi identificate in Mamorandumul Academiei Sarbe de Stiiinta din 1986). Exista suficiente marturii si probe circumstantiale care arata ca nici Karadzici, nici Mladici nu au actionat autonom, resursele lor militare erau direct dependente de Milosevici. Nu am acum nici vreme, nici dispozitie sa ma angajez intr-o polemica. Aveti o alta opinie, o formulati liber, o postati. Este cat se poate de simplu sa faca oricine o cautare pe Google cu cuvintele „Milosevic genocide”. Oricum, iata un link, spere a va dovedi deschiderea mea pentru dialog:

      http://www.nytimes.com/2006/06/18/world/europe/18iht-milo.1998104.html

  14. Domnule Tismaneanu, glumiti!
    imi dati ca dovada un articol din New york times?!!??
    unde de altfel nu e nimic altceva decat obisnuita aiureala in ceea ce priveste pe Milosevici.

    Eu am cerut ceva extrem de simplu si concret. Un discurs de-al lui Milosevici ce poate fi clasificat drept „retorica genocidara”. Nu ce cred unii ca ar fi spus Milosevic daca ar fi vorbit fara teama. Ce e asta, un fel de pregenocidare, dupa vestita sintagma prefraudare?

    Ati facut o afirmatie foarte transanta, dovediti-o prin cateva discursuri ale lui Milosevic. Nu are cum sa fie complicat, nu? Ati scris o carte despre asta, sunteti extrem de bine documentat.
    Deci discurs,asta ati acuzat, asta trebuie sa documentati.

    Luminati-ne. Dar nu-mi veniti cu propaganda , aveti cititori mult prea inteligenti ca sa fie in stare sa digere orice ce se scrie pe o tema fara dovezi minime.

    • Va propun sa lasam tonul sarcastic si ultimativ de-o parte. Cine doreste sa citeasca, nu incepe cu linkuri pe web, ci merge la carti. Deci, sugerez cateva titluri, lista este mult mai lunga:

      1.Norman Cigar, Genocide in Bosnia: The Politics of „Ethnic Cleansing”
      2..Tim Judah, The Serbs
      3. Sabrina Ramet, Thinking about Yugoslavia: Scholarly Debates about the Yugoslav Breakup and the Wars in Bosnia and Kosovo (Cambridge UP, 2005). Aici gasiti si o sinteza a pozitiei mele, pp. 45-47 plus un intreg capitol despre Milosevici.
      4. Mark Thompson, Forging War: The Media in Serbia, Croatia, Bosnia and Herzegovina.
      5. Leonard J. Cohen, Serpent in the Bosom: The Rise and Fall of Slobodan Milosevic (2001).
      6.Louis Sell, Slobodan Milosevic and the Destruction of Yugoslavia (2002)

  15. Dincolo de cateva comentarii care ma inspaimanta, gen „da, da, Hitler si Stalin au fost criminali, dar americanii, americanii ce-au facut?” sau „sarbii, bieti oameni nevinovati, au omorat si ei cativa musulmani, acolo” e relativ ingrijoratoare mica afirmatie a autorului, pe care o citez: „Omnipotentul Iliescu a pierdut in fata unui om fara conexiuni, fara protectii si fara bani, dar cu onoare. Ma refer, desigur, la Doru Maries.”
    1. Daca autorul ar fi facut un mic efort de a citi hotararea (http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=1&portal=hbkm&action=html&highlight=33810/07&sessionid=71534862&skin=hudoc-en) ar fi vazut ca, de fapt, nu Maries e personajul principal acolo, ci o familie al carei fiu a murit la Revolutie, familia Vlase. Un mic gest de respect din partea autorului ar fi fost sa ii aminteasca pe acesti oameni, sau macar numele fiului lor, pe care o sa-l spun eu acum: Nicusor Vlase.
    2. In ce-l priveste pe Maries, ciudat, dar CEDO a declarat ca nu a suferit nici un prejudiciu (in sensul de tratamente rele sau degradante) in decembrie 1989 (a se vedea pct. 146-160 din hotarare). E adevarat, dl. Maries a primit despagubiri pt faptul ca, dupa Revolutie, in 1990, a fost urmarit de „baietii cu ochi albastri”. Interesant e ca dl. Maries a apreciat ca pt aceasta chestie Romania ar trebui sa ii plateasca 200.000 euro. CEDO i-a dat 6.000.
    3. Tot ciudat, dar numele „Iliescu” nici macar nu e mentionat in hotarare. Asta insa nu-l impiedica pe nea Nelu sa nu-i placa de CEDO…

  16. Domnule Tismaneanu,

    Voi ajunge sa ignor sectiunea de comentarii. Va rog sa luati in serios cenzurarea lor, mai ales a celor care se indeparteaza de la subiect. Stiu ca ati studiat mai mult ca mine si de aceea vin sa va citesc concluziile pe net. Cred ca unii nu inteleg ce inseamna un dialog, totul degenereaza „bine domle’, dar de ala nu zici?” si „americanii-s de vina”.
    Stimati comentatori in cauza, e ca si cum eu as cauta o reteta de friptura de porc, un autor o posteaza iar unii dintre dumneavoastra comenteaza ca mai exista si friptura de pui, peste, etc. Sau chiar il acuza pe cel ce posteaza ca nu aminteste de celelalte tipuri de carne si o face in mod intentionat, ca sa promoveze carnea de porc. Mai simplu de atata, poate daca ma mai gandesc va pot explica.
    Dragii mei, autorul nu are pretentia ca intr-un articol va lamuri problemele lumii. Alege pur si simplu un subiect si isi prezinta parerea.
    Mergeti, va rog, pe forumuri de discutii simple unde puteti sa va contraziceti in voi, la sau in afara de subiect. Chiar va rog sa cititi comentariile in ordine, cu articolul deschis in alta fereastra, in paralel si sa vedeti cam ce parere va fac.

    • Va inteleg perfect iritarea si va sunt indatorat pentru salutara interventie. Nu voi „cenzura” decat comentariile agresive, sovine si insultatoare, care ies din cadrele accceptabile ale discursului public. Incerc, in masura timpului, sa raspund cat se poate de politicos si cu informatii precise. Dar, intr-adevar, nu este scopul unui comentariu pe o de altfel excelenta platforma ca aceasta ori intr-un ziar, sa epuizeze un subiect. Dupa trei decenii de activitate jurnalistica (las de-o parte ce fac ca profesor) la Europa Libera, VoA, BBC, DW etc, incerc sa fac acelasi lucru si aici. Mi-ar place si mie ca interventiile sa fie legate de tema, nu de chestiuni tangentiale ori de persoana autorului.

    • Domnule George,
      Am o veste buna. Toate articolele autorului de mai sus le puteti citi fara sa fiti tulburat de comentarii la adresa:
      http://tismaneanu.wordpress.com/

      Faptul ca le gasiti si aici, un spatiu interactiv, e o decizie pe care dl Tismaneanu a luat-o in deplina libertate presupun.

  17. Domnule Tismaneanu, v-am cerut un lucru extrem de simplu.
    Sa-mi dati pur si simplu un citat din Milosevici. El la data de, in localitatea.., cu ocazia.. a zis urmatoarele chestii care reprezinta in mod evident o „retorica genocidara”.
    Am citit nenumarate articole si carti despre Yugoslavia.Am vazut nenumarate reportaje si documentare.
    Nu am vazut nicaieri „retorica genocidara”, nu am vazut nicaieri „Serbia mare”, nu am vazut nicaieri indemnari la purificare etnica din partea lui Milosevic. Nicaieri cu dovezi, doar supozitii.
    Am vazut in schimbi o cantitate inspaimantatoare de minciuni, de denaturari, de prezentari vadit partizane, de atitudini criminale, de instigare la ucidere, la ura , la distrugere din partea BBC, CNN a lui Blair, Clintton , James Shea, Roberson, Cook etc. Domnii astia trebuie arestati alaturi de Mladic si Karadzici, conducatori albanezi, croati si bosniaci. Locul lor e in fata unei curti de justitie. A uneia adevarate,nu a caricaturii de la Haga.
    Mortii sunt la fel de reali si cand sunt impuscati de sarbi si cand sunt facuti bucati de bombele amercanilor care apara albanezii din Kossovo de masacre inventate de tip Racak..
    Nu Antena3 a inventat manipularea ordinara. Vesticii sunt la fel de buni la asta si destui dintre jurnalistii lor la fel de ticalosi, prosti si rau intentionati ca Ciutacu, Gadea si care or mai fi.

    Le doresc tuturor celor din Yugoslavia sa treaca peste ororile suferite de catre toti si a caror vina a fost impartita intre toti. Adevarul ajuta la asta, nu reluarea propagandei.

    Si ca sa va dau si un exemplu despre cum se face o documentare serioasa luati de aici:
    http://www.hirhome.com/yugo/milospeech.htm
    Dupa ce cititi ce e acolo, dupa ce verificati sursele, reveniti.
    Omul ce a scris articolul pe care vi l-am dat a fost in stare sa-si schimbe opiniile in fata noilor date. Eu asa fac. Asa ar trebui sa faca orice adevarat intelectual indiferent de domeniu.

    Si cu asta am terminat comentariile pe aceasta tema.
    Imi cer scuze daca v-am deranjat cu atitudinea mea voit ironica uneori, va asigur ca din punctul meu de vedere sunteti o personalita pe care o respect in mod deosebit.

  18. Poate ca a sosit momentul pentru o analiza mai atenta a fenomenului legat de „betia puterii” in Romania, si nu numai. Acum, poate, ne uitam la Iliescu si ne intrebam: „Cum este posibil?”

    La fel, poate, ne putem intreba cum este posibil sa existe un Mladici si de ce nimeni nu l-a oprit! Reactia de acum este tardiva si nesemnificativa. Raul s-a produs. Stop! Sa ne uitam inapoi si sa invatam unde am gresit si sa corectam pentru noi si pentru generatiile care vor veni!

    Personal, ma uit in istorie si continui sa ma intreb cum a fost posibil existenta si sustinerea lui Hitler si, mai ales, de ce unii continua sa il sustina si acum.

    Daca nu descompunem fenomenul, nu ii aflam tainele si, mai ales, nu le facem publice putem sa repetam periodic, in diferite etape ale istoriei, aceleasi greseli.

    Invatam oare din istorie?

  19. Domnule Profesor,cu toata retinerea pe care mi-o provoaca existenta unui stat islamic in centrul europei[de fapt nu stiu exact cat de islamica este bosnia in raport cu afganistanul taliban,arabia saudita sau iranul ayatolahilor] si desi sunt incredintat ca in viitor europenii vor avea probleme din cauza acestui stat,este clar ca sarbii au mers prea departe la srebrenita. Dvs o spuneti frumos si nu mai e nimic de adaugat: ce s-a intamplat acolo a fost o nebunie. din pacate o nebunie mostenita din batrani,dupa 6 secole de ocupatie otomana e greu sa nu te gandesti ca poate candva ce a fost o sa mai fie. presupun ca era exclus sa le ceri sarbilor sa-i suporte pe musulmani,era peste puterile lor. desigur,de pe margine,spectacolul genocidului de la srebrenita este un cosmar,ceva de neacceptat,insa noi nu avem gradul de implicare emotionala al acelor oameni,detasarea ne permite sa gandim despre musulmani ca despre niste fiinte umane ideale,cu drepturi,etc. sarbii din pacate,din cauza istoriei,nu si-au permis sa mai faca recurs la umanism. a fost desigur esecul lor ISTORIC si daca e adevarat ca si biserica ortodoxa a indemnat la crima,este si mai dureros.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro