Ministerul Culturii din Rusia a suspendat licența pentru difuzarea comediei britanice “The Death of Stalin”, regizată de Armando Iannucci, la 23 ianuarie, cu două zile înaintea premierei de la Moscova. Decizie neașteptată și care crează daune de imagine Kremlinului, tocmai acum în pragul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale. Cenzură! a strigat opoziția și presa internațională. Nicidecum, a răspuns ministerul Culturii. Este doar blocarea unui act “extremist”. Dar în ce constă extremismul? Tăcere…. Să fie o mostră de prostie a birocraților de la Cultură, în frunte cu controversatul ministru Vladimir Medinski? Interzicerea filmului în ultimul moment era limpede că va declanșa un scandal care va depăși granițele Rusiei. Exces de zel din partea unor funcționari stupizi? Ar fi o explicație prea simplistă.
S-ar putea crede că, în Rusia, autoritățile au o obsesie pentru filme. Anul trecut, filmul rusesc “Matilda”, despre povestea de dragoste a ultimului țar, Nicolae II, cu o balerină, a stârnit strașnice controverse, ceea ce i-a asigurat un nesperat succes comercial. A avut săli pline nu doar la Moscova ci și la Berlin și Paris. Astăzi, a venit rândul comediei “Moartea lui Stalin”, a cărei acțiune se petrece începând cu seara de 28 februarie 1953, când la dacea lui, Stalin i-a invitat pe Malenkov, Beria, Hrușciov și Bulganin, la ceea ce avea să fie ultima petrecere dată de Stăpân. Următoarea seara, gărzile l-au găsit întins pe jos, paralizat. Într-un târziu sunt chemați doctorii… începe agonia care se sfârșește la 5 martie, cu moartea lui Stalin. Cum în Uniunea Sovietică nu exista un mecanism de transfer de putere, începe o luptă crâncenă, pe alocuri sângeroasă, între principalii lideri, ce se va încheia în 1957, cu victoria lui Hrușciov. Ultimele zile și ore ale lui Stalin, dar mai ales lupta pentru succesiune care se înfiripa, încă de la capul muribundului care agoniza într-un fel care trezea spaima colaboratorilor apropiați veniți ca să-l vegheze, e subiectul acestei comedii.
Filmul britanic a rulat prima dată în Rusia, în cerc restrâns, cu ușile închise, la 18 decembrie, la cinema “Karo”, din centrul comercial “Atrium”. Câteva săptămâni mai târziu, la 22 ianuarie, chiar la Ministerul Culturii, s-a făcut o vizionare specială la care au participat regizorul Nikita Mihalkov, producătorul Leonid Vereșciaghin, deputați din Comisia de Cultură a Dumei. Aici, cel mai probabil, s-a luat decizia interzicerii filmului. A doua zi, la 23 ianuarie, “un grup de oameni de cultură” a adresat ministrului Medinski o scrisoare în care cere să interzică filmul. Printre semnatarii scrisorii se numără regizorii Mihalkov, Vladimir Bortko, scriitorul Iuri Poliakov. Ei spun că filmul e un “pamflet” despre istoria Rusiei, o comedie care “ponegrește memoria cetățenilor noștri care au învins fascismul”. Însă, filmul nu este nici despre război, nici despre fascism, ci despre ultimele zile ale lui Stalin. Doar staliniștii s-ar fi putut simți ofensați, în vreun fel. Rezultă că, semnatarii scrisorii n-au nici o problemă cu crimele lui Stalin, ci doar cu lipsa de respect a autorilor scenariului față de acesta. Și totuși, în filmele sale, Mihalkov – implicat în decizia de interzicere a filmului britanic – a fost critic cu Stalin, nu l-a prezentat în cel mai măgulitor mod cu putință. În ultimii ani, în filmele istorice rusești (cel mai recent serialul Troțki), Stalin e prezentat critic, chiar foarte critic.
Atunci, care să fie problema cu “Moartea lui Stalin”? De ce a fost interzis filmul?
Poți să-l critici pe Stalin până la desființare. Poți să-l înjuri pe Stalin. Dar nu ai voie să râzi de Stalin, n-ai voie să-l ironizezi, n-ai voie să-ți bați joc de el.
Stalin nu e doar personajul istoric Iosif Visarionovici Stalin. În Rusia, Stalin e încarnarea puterii. E esența puterii. E imaginea standard a puterii, a Kremlinului. Sigur, puterea poate căpăta o altă înfățișare, Hrușciov, Brejnev, Gorbaciov…. și alți locatari ai Kremlinului, până astăzi. Dar esența puterii rămâne Stalin. Din cauza asta, să râzi de Stalin înseamnă să-ți bați joc de putere, ceea ce pentru deținătorii de astăzi ai puterii e inadmisibil.
Serialale istorice rusești, chiar și atunci când sunt critice față Stalin, insuflă respect pentru “măreția” lui. Spre deosebire de acestea, Armando Iannucci trage perdeaua arătând un Stalin tiran, dar și ridicol. Filmul britanic vorbește despre călăi și victime. O abordare mai puțin conformistă, cu care publicul din Rusia nu e familiarizat. Iannucci dezbracă puterea de sacralitate. Mesajul filmului sperie Kremlinul, amintește actualei elite că orice putere pămânească va sfârși la un moment dat, așa cum și Stalin a murit. Este un film despre tirani-călăi, despre victime și despre violență. Comedia invită la o discuție serioasă despre violență. Adică, exact ce lipsește în Rusia, de vreo 50 de ani. O dezbatere despre violența din politică. Despre violența care nu e doar instrument, ci este scop în sine în regimurile totalitare.
Potrivit narațiunii oficiale, în Uniunea Sovietică răul a fost generat de “forțele întunericului”, stârnite de Occident. Comedia britanică propune o altă versiune. În filmul lui Iannucci, violența e dezbrăcată de ambalajul ideologic și i se spune pe nume. “Moartea lui Stalin” e o comedie, dar tema discutată aici e serioasă, e fundamental importantă pentru Rusia de astăzi.
În ciuda interdicției, filmul a rulat două zile la Moscova, la cinematograful “Pioner”. Sala a fost plină, mulți ziariști și-au făcut selfie la premieră, au pus pe rețelele sociale poze cu biletele la film. Potrivit reportajului difuzat de secția rusă a BBC, câțiva din spectatori au spus că abia după interzicerea filmului de către Ministerul Culturii s-au decis să cumpere bilete la “Moartea lui Stalin”. Proprietarul cinematografului, miliardarul Aleksadr Mamut, afirmă – citat de BBC – că nu știa că directorul cinematografului nu va respecta decizia de a nu difuza filmul. Între timp, ministerul a anunțat că pornește o acțiune într-o instanță administrativă împotriva cinematografului “Pioner”. După două zile în care a rulat, “Moartea lui Stalin” a fost scos de pe afiș.
Pe contul de facebook al cinematografului a fost publicat următorul anunț: “Dragi prieteni, din motive independente de noi, cinematograful Pioner este nevoit să întrerupă din 27 ianuarie prezentarea filmului «Moartea lui Stalin». Pioner va restitui banii pentru biletele cumpărate. Pentru alte precizări, clienții sunt îndemnați să se adreseze Ministerului Culturii”.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
…. in Rusia, discutia despre violenta lipseste “de vreo 50 de ani”??!? Hahah! Pai si pana in anii ‘60 cum a fost?!? :)
Puteti sa mai adaugati linistit cel putin un zero, dupa 50.
Probabil că autorul se referă la momentul 1956, al XX-la Congres al PCUS, când Hruşciov l-a învinuit pe Stalin pentru ororile comunismului sovietic.
” The Death of Stalin”, cea mai grea lovitura de imagine pentru regimul mafiot al lui Putin
” I wonder if anyone from Vladimir Putin’s cabinet will see The Death of Stalin. They might see something awful being born.”
Peter Bradshaw
Şicanat de ani buni prin razboiul hibrid declansat de catre regimul mafiot al lui Putin , Occidentul intra in sfarsit cu toate armele in razboiul informational si psihologic declansat de catre acesta si ii administreaza drept in moalele capului o lovitura extrem de dura si practic imposibil de parat, dar care este in acelasi timp o foarte grea sarcina pentru armada de trolli rusi din intreaga Europa care trebuie musai sa spele „rusinea”. Excelentul film al lui Armando Iannucci ” The Death of Stalin” despre dementa bolsevica are un singur corespondent in istoria filmului si in istoria lumii , capodopera „The Great Dictator” a lui Charles Chaplin care reprezinta cealalta fata a monedei , respectiv dementa nazista . Reactia de atunci a regimului nazist a fost condamnarea la moarte in contumacie a autorului filmului .
https://youtu.be/kPpXFnHoC-0
Este incredibil, dar in acelasi timp perfect adevarat, ca intreaga istorie si ideologie bolsevica , cu Putin si regimul lui mafiot cu tot care inca il considera sfant pe Lenin si l-au reintrodus pe „eroul Stalin” in cartile de istorie , nu numai ca sunt puse sub semnul intrebarii , ci sunt complet anihilate din punct de vedere moral.
Reactia de furie necontrolata a regimului lui Putin spune totul.
Partidul Comunist , al doilea partid ca marime din Rusia , a definit filmul drept : „o presiune psihologica asupra tarii noastre”.
Pavel Pozhigailo , membru al comitetului de cultură, a declarat că filmul „insulta simbolurile noastre istorice – imnul sovietic, ordinele și medaliile”. De asemenea, s-a plâns că Mareșalul Zhukov, comandantul militar sovietic, „este portretizat ca un nebun”.
Nadezhda Usmanova, șefa departamentului de informații al Societății militare-istorice ruse, a declarat pentru Reuters că filmul a fost „ingrozitor”. „Este un film rău, este un film plictisitor și este vicios, respingător și insultător”, a spus Usmanova.
Rezultatul , logic intr-o anumita logica , este acela ca autoritățile ruse au interzis producția britanico-franceză despre moartea dictatorului sovietic Iosif Stalin din cauza temerilor că filmul este o „provocare planificata” menită să-i înfurie pe comuniștii Rusiei si poate face parte dintr-un complot occidental de destabilizare a tarii prin provocări în societate care ar putea conduce la proteste violente, dupa cum a spus un consilier de rang înalt al ministerului culturii.
O asemenea reactie de furie necontrolata Rusia a mai avut doar la publicarea unui documentar realizat de catre Uniunea Europeana , dar catastrofal pentru intreaga istorie a Rusiei moderne ( „The Soviet Story”) , documentar pe care l-a declarat in mod oficial o ” fictiune ” tocmai pentru a evita orice intalnire cu realitatea sa istorica :
https://youtu.be/La81qM-vvU8?list=PLzLdD887rQ9wfsYYN0QrlaP8yYXVOnbKy
La nivel global si la nivel de imagine Occidentul castiga fara drept de apel razboiul informational si psihologic cu regimul lui Putin , dar nu si la nivel local ( interzicerea filmului in Rusia arata cresterea gradului de izolare a acestui stat si a cetatenilor rusi in primul rand ) iar efectele acestei lovituri ideologice naprasnice de tipul ” punct ochit, punct lovit ” vor fi vizibile pe termen lung.
Pana atunci, si conform regulii revansei specifice mentalitatii rusesti, dupa aceasta usturatoare infrangere este de asteptat ca subversiunea ruseasca sa creasca in mod exponential in tot Occidentul si in special in statele-ţintă pentru Rusia.
Note
https://www.theguardian.com/world/2017/sep/20/russia-considers-ban-armando-iannucci-film-death-of-stalin
https://www.theguardian.com/world/2018/jan/23/russia-urged-to-delay-death-of-stalin-release-until-summer
https://www.theguardian.com/film/2017/sep/09/the-death-of-stalin-review-armando-iannucci-toronto-film-festival-tiff
http://www.bbc.com/news/world-europe-42793157
http://adevarul.ro/entertainment/film/moartea-stalin-comedia-neagra-indignat-oficialii-rusi-filmul-fost-interzis-nu-vazut-viata-mai-dezgustator-video-1_5a68c556df52022f75d33d05/index.html
( https://sergiusimion.blogspot.ro/2018/01/death-of-stalin-cea-mai-grea-lovitura.html )
Poate ca Stalin este viu.Este absolut firesc sa nu se difuzeze filmul.Riscul este imens.
Iar Stalin ca si Adolf Hitler, ramane Stalin.
Riscul este imens doar pentru Putin si regimul lui.
O evolutie normala a regimului lui Putin. Arestare lui Navalnii si interzicerea filmului lui Ianucci fac parte din seria actiunilor previzibile.
Rusia lui Putin, victorioasa in Crimeea, Donbass, Koreea de Nord , Siria si Turcia, aproape de victorie in Cehia, Ungaria si Romania, nu mai are nevoie de masti in interior.
Sa nu uitam insa ca refacerea ca outere militara si reaparitia in forta a Rusieipe arena internationala, nu este atit opera regimului Putin cit a ” conciliatorilor ” Obama si Merkel , amintind de anul 1939.
Deși analiza din comentariu este corectă, ea se oprește prea devreme. Exact acțiunile de astăzi ale puterii de la Kremlin vor face ca peste 8 sau 10 ani Rusia să trebuiască să efectueze o nouă ”retragere strategică” în fața lumii civilizate, la fel ca pe vremea lui Gorbaciov.
Occidentul ar trebui doar să aibă grijă ca regimul actual de la Kremlin să aibă destulă funie :)
Și să presupunem că Obama&Merkel nu ar fi fost „conciliatoristi”, așa cum îi numiți dvs.
Ce ar fi fost de făcut?!!? Concret !! Să ne imaginăm că v-ar fi ascultat negresit.
Sa luăm exemplele Crimeei sau Dombass-ului….. Cum ajungem la restitutio in integrum?!?
Dati-ne niște soluții.
Dar in cazul Coreea de Nord?!? Ce sa fi făcut Obama care nu ar putea face Trump?!? Oricum, un președinte mult mai decis.
Stalin nu a fost in niciun caz un om ridicol, cum de altfel nici Hitler nu a fost un om ridicol. Daca unii prefera sa-i vada astfel, asta e treaba lor. Au fost niste oameni cumpliti prin indarjirea cu care au crezut ca ce fac ei e in folosul popoarelor lor iar pentru atingerea scopurilor pe care si le stabilisera nu s-au dat in laturi de la nimic, nici de la crime in masa.
Cand Churchill sau Roosevelt cautau apropierea si alianta cu Stalin, nu-l considerau un ridicol. Nici Chamberlain sau Daladier, cand au semnat cu Hitler Acordul de la Munchen, nu aveau sentimentul ca au de a face cu un om ridicol. Astea erau timpurile pe atunci si asa s-a desfasurat istoria atunci. Important e sa intelegem lucrurile asa cum au fost. Ridicol a fost tarul care a distrus statul rus prin masurile lui nesabuite influentate de tarina aflata sub stapanirea smintitului Rasputin si ricoli au fost cei care au crezut ca nemtii vor suporta fara cracnire clauzele insuportabile si umilitoare impuse dupa Primul RM.
A nu se intelege ca as avea cuvinte de lauda pentru cei doi. Vreau insa sa arat ca realitatile istorice trebuie privite cu ochii celor care au trait atunci.
” Stalin nu a fost in niciun caz un om ridicol, cum de altfel nici Hitler nu a fost un om ridicol ” . :) Asa a gandit probabil si Hiltler cand l-a condamnat la moarte in contumacie pe Charles Chaplin pentru filmul „The Great Dictator”.
Napoleon a fost si mai sincer : ” Du sublime au ridicule il n`y qu`un pas”.
Dl.Bucur are perfectă dreptate. Evident că asta nu înseamnă că un artist nu poate să portretizeze astfel de dictatori cum crede el de cuviință.
Dar ridicoli nu erau, in nici un caz.
Comparativ, Ceausescu era chiar „incursiune in penbil”…..
Totuși, de unde aveți info.ca Hitler l-ar fi condamnat la moarte, in contumacie, pe C.Chaplin ?!?
„Dl. Bucur are perfecta dreptate” ( serios ?) dixit domnul J.J. fara nici o argumentare , deci nu ne spune si de ce.
De unde stiu ? De unde stiu toti :
http://www.telegraph.co.uk/news/uknews/1579971/Nazi-propaganda-book-targeted-Charlie-Chaplin.html
Omul politic e una , iar individul e alta . Poate imi dati dreptate .
Acest articol mi-a adus aminte de miza intrigii din Numele trandafirului de Umberto Ecco…
Adevaru-i ca doar atunci cind te poti desprinde, cu umor, de dictatori, ai inteles pe deplin ce au insemnat ei.
Din pacate, imensa stupiditate a dictatorilor e vazuta rar, in istorie propagindu-se mai degraba teama pe care au inspirat-o.
Dar regimurile dictatoriale au functionat si functioneaza mai ales datorita imensei prostii acumulate in epocile pe care le traverseaza.
Si cum sa nu faci haz de prostia incomensurabila a caderii in cap a generatii intregi. Caci un regim dictatorial se impune mai ales atunci cind prostia unui psihopat se intilneste, catastrofal, cu prostia generalizata a unei societati intregi. Multi sustin ca dictatorii au fost, de fapt, genii: genii al raului, dar genii. Nimic mai departe de adevar. Dictatorii reusesc numai si numai datorita prostiei care ii inconjoara si sistemelor parca anume pregatite pentru ei, pentru desfasurarea prostiei la scara istorica.
Dictatura este, de fapt, chiar asta: prostia de dimensiuni epice. Hitler aproape ca a reusit sa destrame lumea sa fiindca a gasit suficienti prosti abisali in jurul sau.
Ma grabesc sa adaug insa ca nu putem ride de victime, mai ales de victimele nevinovate: fiindca nu poti ride cind vorbesti de Holocaust.
Insa e chiar necesar sa incerci sa rizi de prostia satrapilor, mai ales in cazul satrapilor nejudecati, cum ar fi Stalin si Hitler. Fiindca prostia celui care se crede destept si care, culmea, poate trece drept destept printre foarte multi dintre contemporanii sai e direct hilara. In cazul lui Hitler, vorbim de prostia cu uniforma, la Stalin, de nerozia la conducere.
Prostii adora sa fie luati in serios: isi ies din minti cind nu se intimpla asta.
In istorie, doar frica si lacomia pot da statura dictatorilor: de aceea, printre primele lor masuri vor fi cele care propaga frica, tocmai fiindca prostul insista sa fie luat in serios iar cei mai multi ii dau apa la moara, mult dupa momentul disparitiei.
Foarte important, nu poti ride daca nu-ti depasesti frica.
Revenind la situatia noastra, sursa de speranta este chiar umorul care-i taxeaza, azi, fara drept de-apel, pe prostii care se urca-n jilt. Iar adevarul este ca trebuie sa fii din cale-afara de prost sa-ti imaginezi ca poti schimba legi nescrise modificind legile scrise.
Cind ti se spune „Dragnea, nu fi trist, la Jilava au dentist”, de preferat e sa-ti dai demisia, nu sa insisti ca Soros are o obsesie privitoare la persoana ta. Mai ales ca, in consolarea versificata, nu-i vorba despre dinti, asa cum cred natingii.
Si cum oare sa nu rizi cind un om cu pregatire de cizmar ajunge sa prosteasca, timp de decenii, o tara intreaga? Cum sa nu rizi vazind analfabetii imbracati in frac defilind prin fata ta? Cum ai putea sa nu rizi, vazind prostia razbunatoare ce refuza taxarea la vot a prostiei care-o conduce, ambele insistind ca exista justificari serioase pentru asta? Fiindca in toate cazurile astea, nu poate fi vorba de prostia patologica, acea prostie demna de mila si care necesita ingrijire, ci de prostia cu zorzoane care se urca-n copac si cinta.
E din ce in ce mai clar de ce n-a avut loc si, de ce probabil nu va avea loc un proces al comunismului. Foarte multi oameni au nevoie sa se lase prostiti in fata, insa trebuie sa invete ca pretul pentru asta poate fi foarte mare.
In fine, e nedrept sa-i judeci pe altii pentru propria prostie, de pilda pe occidentali ca ne-au dat voie sa fim prosti, ba chiar sa ne dam in petec.
foarte bine scris..intr-adevar, umorul si ironia au ramas sa salveze lumea..nu stiu daca e bine sau daca e rau, dar alt mod de a salva lumea nu cred ca va mai putea exista.