Nu prea a avut parte de un week end agreabil majoritatea parlamentară PSD-ALDE. Opiniile preliminare ale Comisiei de la Veneția referitoare la faptele comise în ultimele săptămâni ale sesiunii parlamentare și în cele câteva zile ale sesiunii extraordinare de acei aleși ai națiunii care au îndeplinit orbește ordinele lui Dragnea și Tăriceanu de a schimba rapid și în interes privat legile justiției le dezvăluie fără putință de tăgadă minciuna, ticăloșia.
Tocmai bine nu a putut să se simtă nici ministrul Justiției, dl. Tudorel Toader, care, după ce a fost pus la colț de un absolvent al Facultății de Drept al Universității al cărei rector suspendat este, a trebuit să îndure și umilința, altminteri pe deplin meritată, de a-i fi dezvăluită subordonarea față de politic de înșiși colegii domniei sale. Căci, după cum se știe, dl. Tudorel Toader este membru al respectivei Comisii. Toate încercările d-lui Toader de a se disocia de isprăvile d-lui Florin Iordache nu au făcut decât să arate caracterul mai mult decât discutabil, statutul de fripturist al profesorului ieșean.
Comisia de la Veneția a scris negru pe alb că președintele României nu trebuie exclus din procedura de numire a procurorilor șefi. Ceea ce înseamnă că se cam spulberă iluziile coaliției parlamenare PSD-ALDE, dar și cele ale UDMR ca șefii Marilor Parchete să fie desemnați pe criterii strict politice. Carevasăzică, din ceea ce spune Comisia de la Veneția rezultă, fără putință de tăgadă, că dl. Tudorel Toader nu va putea să numească procurorul șef al DNA, așa cum îi vor dicta șefii lui politici, domnii Tăriceanu și Dragnea. Dacă dl. Toader mai are o brumă de demnitate, dacă se gândește că nu îi este garantată pe viață funcția de ministru, dacă mai ia în calcul să se mai întoarcă vreodată în fața sudenților, la catedră, firesc ar fi să își înainteze cât mai urgent demisia. Nu, nu incompetența domniei sale a fost devoalată indirect de opiniile Comisiei de la Veneția. Până la proba contrarie credem că dl. Toader a dobândit în mod corect și cinstit titlurile și gradele universitare. Comisia de la Veneția i-a dovedit supușenia, lipsa demnității și a coloanei vertebrale.
PSD și-a trimis la înaintare vorbeții spre a contracara dezastrul. Au avut prioritate scandalagii de profesie. Adică domnii Eugen Nicolicea, care a scos pe gură un discurs la fel de comic precum cel al directorilor de conștiință din Provincialele lui Pascal, și pe ex-peremistul de mahala Codrin Ștefănescu. Acesta dovedindu-se încă o dată un admirabil urmaș al politicii de mahala a lui Cornel Vadim Tudor. Dl. Ștefănescu a șuierat Mergem mai departe! care rimează perfect cu acel Mergem până la capăt cu suspendarea! al tot mai speriatului său șef de partid, Liviu Nicolae Dragnea zis și 3,6. Totul în vreme ce, încă de vineri după-amiază, a plouat cu avertismente în conformitate cu care neluarea în seamă a opiniei Comisiei de la Veneția ar echivala cu primii pași spre ieșirea României din Europa.
Din nefericire, apartenența la Europa nu prea mai este o prioritate pentru cei care controlează astăzi Parlamentul și care formează guvernul României. Cum organismele Uniunii Europene nu s-au dovedit deloc îngăduitoare cu afacerile lor urât mirositoare, în stilul caracteristic al hoților prinși asupra faptului care, în disperare de cauză, încearcă să se salveze debitând imbecilități în cascadă, șefii Parlamentului României, inșii pe nume Tăriceanu și Dragnea, au scos pe gură numai verzi și uscate. S-a ajuns până acolo încât respectivii au aruncat pe piață minciuna că UE, organismele europene ar fi stimulat corupția și finanțat Statul paralel.
Dacă de la dl. Dragnea nu ne puteam aștepta la nimic bun- respectivul are o educație precară, școală puțină, a fost repetent în facultate, este exersat în mișmașuri și corupție, în afaceri murdare încă de pe vremea când era președintele Consiliului județean Teleorman, numai pentru una dintre ilegalitățile comise acolo primind o condmnare la închisaore de 3, 6 ani cu executare, de la dl. Tăriceanu aveam alte așteptări. Mulți ani, dl. Tăriceanu a pozat în pro-european. Era premier în 2007, atunci când s-a produs aderarea României la UE. A mimat entuziasmul, a ținut cuvântări înflăcărate. Astăzi se dovedește că ele au fost doar atitudini de fațadă și vorbe de clacă. Cum apartenența la Europa și la rigorile sale nu se arată defel avantajoase intereselor lui de îmbogățire ilegală, dar și de ascensiune politică nemeritată, dl. Tăriceanu a întors rapid foaia. Și-a dat arama pe față. Operațiune mai mult decât simptomatică pentru slaba calitate a clasei politice românești de astăzi.
Prezentare generală a confidențialității
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Exista in in Raportul Comisiei
de la Venetia UN ACCENT CRITIC clar in legatura cu
prevederile din Codul roman de procedura penala ,
dar din pacate si din Constitutie
care ii dau oricarui Procuror sef dreptul de a cenzura Rechizitoriile intocmite de
procurorii din subordinea sa.
Aceasta latura a subordonarii nu este de acum ci inca din comunism si
a fost preluata de noua Constitutie in 1991 – 1992, pana azi.
Nici o forta politica – niciodata – nu a pus in discutie
acesta forma de NE-INDEPENDENTA a procurorilor.
Comisia de la Venetia spune insa ca asta NU ESTE OK.
intrebarea este – dar noi, ca cetateni sau ca politicieni contemporani – ce facem ?
Ascundem acesta problema sub pres.
Ne luptam in continuare numai pentru INDEPENDENTA PROCURORILOR SEFI
semnaland smecheriile dubioase prin care PSD ul si CCR ul ii aduce pe
respectivii procurori sef sub comanda lui , evident politica ?
Sau preluam inteligent si vioi ideea Comisiei
si dinamitam si controlul ierarhic pe care Procurorii – sefi
il pot exercita la sange asupra subordonatilor ?
As zice ca prin sporirea prerogativelor procurorilor – palmasi
si restrangerea puterilor Procurorilor sefi
va creste riscul aparitiei unor magistrati excentrici si abuzivi
carora respectiva putere sa li se urce la cap, precum lu Portocala.
Se pot imagina totusi proceduri
de aducerea lor la matca rezonabilitatii,
prin controlul unor instante si a CSM ului a unor astfel de abuzivi.
Avantajul ar fi insa imens.
Fiecare procuror s-ar afla pe propriile picioare
si inarmat cu propria constiinta in fata hotilor si
si-ar putea duce LUPTA nestanjenit.
In plus SEFII nu prea ar mai conta – deci nici lupta PSD – ALDE
de a interfera cu numirea lor nu ar mai avea o miza semnificativa.
Adica si daca il pune Dragnea pe fiul sau Procuror Sef la DNA – ar fi
cam tot degeaba , daca procurorii din subordinea
lui ar fi independenti sa perchezitioneze zilnic Tel Drumul si Belina.
Daca insa marea lupta se va mentine la nivelul sustinerii anumitor persoane
in functii cheie e clar ca
batalile la care asistam nu sunt deplin oneste
pentru nici una dintre tabere,
ele vizand nu o independenta reala a procurorilor,
cat ocuparea cu ”oamenii lor” a
anumitor pozitii de putere si de dirijare a urmaririi penale.
Mulțumesc MIHAI 2 că m-ai lămurit de ce e atâta luptă pe procurorii-șefi. Eu credeam că e o muncă cu aspecte administrative care nu ar plăcea unui bun specialist autonom în muncă și bine-pregătit. Se spune că în Germania de multe ori bunii specialiști, plătiți regește, refuză posturile de conducere. Nu e cazul „oamenilor legii” români.
Art 132 alin 1 din Constitutie :
”Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi
al CONTROLULUI IERARHIC ,
sub AUTORITATEA MINISTRULUI JUSTITIEI”
Tudorel si pesedimea , plus CCR trag tare pe AUTORITATEA MINISTRULUI
ceilalti mizeaza pe CONTOLUL IERAHIC.
In Raportul Comisiei de la Venetia chestia cu CONTROLUL IERARHIC este in mod explicit
criticata – dar nu ai sa auzi vreun politician , de vreo orienatre pedaland pe asta.
De asemenea Raportul cere sa se asigure un echilibru in numirea Procurorilor Sefi cu
atributii – complementare si inerent concuremte intre Ministru, Presedinte si CSM.
Fiind facut de profesionisti Raportul observa ca trebuie modificata si Constitutia .
Eu as propune ca Art. 132 alin 1 sa sune asa:
”Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii si al imparţialităţii sub
autoritatea si controlul Plenului Consiliului Superior al Magistraturii”
In CSM exista o Sectiune a Procurorilor care cam merge
pe principiul PE AICI NU SE TRECE cand e vorba de procurori care calca gresit.
De aceea as zice ca ar fi mai echilibrat un control
exercitat se Plenul CSM in care sunt si reprezentantii judecatorilor, si cei de la societatea civila si Presedintele si Ministrul Justitiei.
Nu cred insa ca vom vedea o astfel de modificare.
Toader se va intoarce la catedra bine-mersi, avand in vedere ca facultatile de stat din Romania sunt impreuna o cloaca comunista. Se va simti ca acasa.
Cat despre Tariceanu, are toate sansele sa devina presedinte, sa nu ne facem iluzii.
Dragnea e dispretuit de toti acum, iar Iohannis a dezamagit pe multi. Sa nu uitam ca romanii dezamagiti sunt fraieri si tind sa nu voteze deloc, astfel intarind candidatul ticalos du-jour.
Dragnea nu poate face nimic daca nu beneficiaza de sprijinul unui Tudorel care sa se prostitueze cu voiosie.
Desigur, Dragnea e un bandit, insa Tudorel e un criminal, pentru ca numai caracterul il pune sa faca lucruri murdare.
Tudorel e un produs tipic al societatii comuniste, un individ mediocru, care niciodata n-ar fi ajuns in pozitii inalte daca acestea nu-i erau oferite in schimbul cedarii totale.
Sint aproape sigur ca marele Profesor/Rector/Judecator a fost amestecat si cu Securitatea – e omul ideal pentru a face orice implica lipsa de caracter.
Acum, Dragnea e mai periculos, dar Tudorel e mult mai daunator.