joi, mai 19, 2022

Aveţi copil la şcoală? Felicitări! Cotizaţi la partid

Să te ferească Dumnezeu de voioşia inconştientului. Pe trotuar, la volan, la cârma guvernului sau oriunde s-ar afla în altă parte, inconştientul poate produce pagube fabuloase. În cazul lui este valabilă regula cu atingerea gradului maxim de incompetenţă, dar nu este şi limitativă. Pentru că în exercitarea incompetenţei nu există grad maxim. Nimeni nu-i spune inconştientului că a depăşit orice limită. El face asta zi de zi, într-o stare perpetuă de depăşire.

Inconştienţii care se ocupă de proiecte grandioase ori de aprobări pentru parcare ne pot enerva, aşa cum se şi întâmplă, de peste două decenii. Dar cei care se ocupă de sănătate şi educaţie ucid. Lent şi sigur. Inconştienţii noştri sunt, în realitate, foarte conştienţi de propriul interes. Îi numim „inconştienţi” pentru că ne sperie lipsa lor de viziune în ce priveşte efectele pe termen lung. Sau poate doar indiferenţa faţă de aceste efecte.

Să luăm doar comunicatele recente ale inconştienţilor puşi să croiască soarta milioanelor de nevinovaţi care trec prin furcile caudine ale sistemului de educaţie.

Ministerul educaţiei se laudă că 71% dintre „absolvenţii de liceu” (asta însemnând, în realitate, „persoane care au frecventat liceul”!!) au trecut cu bine examenul de bacalaureat. E vorba de 93 433 de „candidaţi reuşiţi”, cum le zice cu duioşie ministerul. Ce uită să spună domnii care încropesc comunicatele (că uită de fiecare dată să spună ceva!) este că vorbim de 71% dintre elevii care s-au prezentat la examen. Prin urmare, promovabilitatea reală este mai mică. Nu comentez mai departe.

Omul din fruntea ministerului, care se presupune că e profesor universitar (deci ar trebui să ştie cum arată o carte sau un manual), trâmbiţează de câte ori are ocazia decizia lui de a merge înainte, fără să ţină cont de interesele editorilor. Ar trebui să-i fie ruşine. De două ori. O dată pentru că tocmai de interesele editorilor trebuie să ţii cont atunci când vrei material didactic de calitate, fiindcă editorul poate furniza calitatea respectivă dacă are interes. Iar domnul ministru ştie, cu siguranţă, că şi editorii cu care vrea dumnealui să meargă înainte au interese. Ba chiar unele care i-au interesat foarte tare pe colegii dumisale de guvernământ. Şi de care a început să se intereseze şi DNA-ul.

Acelaşi minister, o nouă performanţă: cei care n-au luat bacalaureatul se pot înscrie în programe de învăţământul postliceal „nonuniversitar” organizat în universităţi. Presupunând că am reuşi să trecem peste grozăvia ştergerii oricărei valori a diplomei obţinute la sfârşitul liceului, rămâne o întrebare: Ce caută învăţământul nonuniversitar în universităţi? Desigur, se mai pot pune şi alte întrebări, dar mai întâi ar trebui să răspundem la asta. Şi răspunsul e simplu: îi salvează de la faliment pe „oamenii lor” – ai celor care iau aceste decizii. Vedeţi dumneavoastră, au cam ieşit de pe băncile şcolii (universitare) contingentele 1989 şi 1990, pacienţii s-au împuţinat, viaţa e grea, poftele-s multe. Şi de ele au grijă tătucii care trag sforile prin hăţişul nostru legislativ. Şi care pozează în eroi când ajung în faţa părinţilor. Au făcut totul din grijă pentru copii!

Aş vrea să le spun acestor părinţi un lucru de care mulţi dintre ei nu par să fie conştienţi. Fie că îşi dau acum copiii la clasa pregătitoare, fie că le plătesc taxe universitare, sunt, într-o anumită măsură, sponsori de partid. Numai că nu sponsorizează partidul cu care votează ei, ci pe ăla care trebuie! O bună parte din banii pe care îi daţi pe cărţi, caiete de lucru, culegeri, taxe ş.a.m.d. ajung la oameni care îi folosesc şi pentru a susţine partidul care le aduce profituri nesperate. Dacă n-aţi înţeles, la fel ca în sănătate, şi aici este vorba de o schemă simplă: dăm legi care să oblige sau să permită, în aşa fel încât baza celor nevoiţi să plătească să devină cât mai largă; iar la primire punem oamenii noştri. Sau, după caz, unii care ne vor fi recunoscători.

Cu această schemă în minte, se pot dezlega o mulţime de enigme. De pildă, de ce au devenit analizele obligatorii, de ce se face atâta tărăboi în jurul listei de medicamente compensate sau de ce edituri care au mii de cărţi în portofoliu – începând cu cele de copii şi până la cele academice – pierd licitaţii de manuale în faţa unor producători de pliante.

Închei cu o rugăminte. Dragi „comentatori”, vă rog frumos să mă scutiţi de observaţii şi acuze gângave. Nu scriu articole ca să-mi crească salariul şi n-am trăit niciodată din pomeni guvernamentale. Dar m-am săturat să văd cum o şleahtă de inconştienţi veseli ne scurtează viaţa şi ne-o fac mai urâtă. Pentru că atunci când îngropi bunul-simţ sub asfaltul unor autostrăzi pentru corupţie eşti inconştient. Nu vă amăgiţi. Chiar dacă vă salvaţi copilul, oferindu-i posibilitatea de a studia în afara sistemului sau învăţându-l tot ce trebuia să înveţe la şcoală, trebuie să fiţi conştient că majoritatea colegilor lui de generaţie nu au şansa asta. Şi că toţi vor alcătui societatea de mâine. Un copil care este vaccinat din capriciul unui ministru şi e obligat să înveţe lecţii produse cu 90 de bani bucata va avea o viaţă solitară, săracă, urâtă, brutală şi scurtă, aşa cum zicea Thomas Hobbes pe la 1650. Iar acolo unde cei mai mulţi duc o viaţă de genul ăsta nu poate trăi nimeni bine.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Bun articol, foarte bun.
    (Nu cred ca vor avea curaj nici cei mai mari sustinatori de plagiatori sa fie nemultumiti de afirmatiile autorului. Nu cred, dar stiu ca sint. Multi.)

    • Slabut articol. Tot ce ni se spune e ca e rau. Nu se face nici o analiza si nici o comparative cu alte locuri cu invatamant considerat mai evoluat adica cam toate din Europa de exemplu. Deci ar trebui sa intelegem ca scolile post liceale create pe langa licee sunt mai valoroase decat daca sunt create pe langa Universitati. De ce nu se spune probabil se considera ca profesorii de liceu sunt mai capabili. Din cate am inteles aceste scoli ar trebui sa fie mai ales niste scoli superioare de formare profesionala si ca anumite materii s-ar putea echivala cu credite universitare atunci zic eu ca mai degraba ar fi bine sa fie sub egida invatamantului universitar.
      sau macar ar trebui verificate si acreditate de aceleasi organizatii care acrediteaza universitatile iar invatamantul asa neuniversitar cum e ar trebui considerat unul superior. Acum despre intrarea la aceste colegii fara diploma de bacalaureat iar e discutabila pozitia parerea mea e ca aceste colegi care majoritatea sunt sau ar trebui sa fie axate pe o formare profesionala superioara ar trebui sa fie in primul rand vazute ca o continuare a solilor de formare profesionala care exista la nivel de licee deci acestia care nu dau BAC-ul ar trebui sa aiba posibilitatea sa aiba acces la aceste colegi si atunci ar fi foarte normal ca si cei care au terminat liceul sa aiba acces chiar daca nu au BAC-ul. Deci nu trebuie sa dramatizam situatia ci trebuie sa vedem cum o putem face functionala si de ajutor pentru elevi. La noi in Romania cam exista conceptia ca unul nu e om decat daca a facut o facultate . Eu nu cred ca e asa desi am o facultate si facuta la stat pe vremea lui Ceasca cand se intra destul de greu. In incheiere vreau sa dau un exemplu din Europa care il cunosc din surse de prima mana(nepoti) si anume Spania. Acolo cand termina invatamantul obligatoriu care e de 10 ani poti continua cu Bacalaureatul sau cu scoala profesionala . Cei care termina bacalaureatul au diploma fara sa dea nici un examen si doar daca vor sa continue studiile la Universitate dau un examen
      de selectie . In afara de faptul ca nu pot fi admisi la facultate nu exista nici o diferenta intre unul care a terminat liceul si a dat si examenul de selectie si unul care nu l-a dat. Si uni si altii pot opta pentru admiterea la scolile superioare de formare profesionala care sunt deschise evident si celor care nu au urmat Bacalaureatul ci scoala profesionala normal. Daca termini o Scoala Profesionala Superioara ai dreptul de a intra la o facultate cu domeniu relationat cu domeniul Scolii Profesionale pe care ai urmate indifferent ca ai Bacalaureat cu sau fara examen de selectie ori doar scoala profesionala normal.O parte din material facuta in Scoala profesionala superioara se echivaleaza cu credite la facultatea la care ai intrat evident cu cat esti mai pe domeniu cu atat mai mult . Se poate ajunge pana pe la 25 % din cate am inteles. Ce vreau sa spun cu acest exemplu nu e ca ce face guvernul acum e foarte bine( mai ales ca totul a fost facut in pripa si legea pare sa fie cam varza) ci doar ca nu trebuies demonizati elevii care nu au luat BAC-ul si nici colegiile aste postLiceale sau cum se vor denumii ele . Atat pentru ei cat si pentru cei cu scoala profesionala ar trebui sa existe o posibilitate de a continua studiile dar e trebuie atent legiferata si nu trebuie facut din asta un cal de bataie politica. As fi curios cum e organizat icest tip de invatamant si in tari ca Germania, Franta , Anglia etc pentru ca Spania chiar daca e considerate cu un invatamant superior celui Romanesc nu cred ca e chiar in topurile international din acest punc de vedere.. Nu sunt de loc un simpatizant al actualului ministru al invatamantului dar cand se dau legi in domenii ca Invatamant sau sanatate ar trebui sa discutam mai mult despre legea in sine decat despre partidul sau persoana care o promoveaza chiar daca Campania electorala bate la usa .

      • asa o fi domnule Harold numai ca vedeti dumneavoastra, acele scoli postuniversitare sunt total separate de mediul universitar si angajarea se face pe masura: scoala de maistri e scoala de tehnicie e scoala de tehnicieni, ingenerul care a terminat politehnica e altceva.

  2. „Dar cei care se ocupă de sănătate şi educaţie ucid. Lent şi sigur. Inconştienţii noştri sunt, în realitate, foarte conştienţi de propriul interes. Îi numim „inconştienţi” pentru că ne sperie lipsa lor de viziune în ce priveşte efectele pe termen lung.”

    Foarte adevarat. Descrieti o realitatea dureroasa dar valabila in marea majoritate a cazurilor.

    Se pune problema: ce-i de facut? E simplu: e de schimbat. Eu unul am constiinta ca am facut mult mai mult decit sa ma lamentez. Sa stiti ca am avut si suprize placute. Nu toate proiectele mele au avut succes. Cel mai important dintre ele este inca in desfasurare dupa cum puteti vedea daca urmati al doilea link (imi cer scuze fata de cititorii d-voastra care nu vor putea urmari pina la capat ceea ce am avut de transmis – o vor putea face la momentul potrivit).

    Ca fost elev si student, ca actual medic si (din cind in cind) ca dascal, am vrut sa va confirm ca mai sint si altii care gandesc la fel ca dumneavoastra.

  3. E ciudat cum, in acelasi timp, poate sa te unga la suflet si sa te si doara sufletul dupa citirea unei scriituri superb asternute… Mi-aduc aminte o sintagma, folosita de cineva (si-mi pare tare rau ca nu mai stiu cine): ”de-a rasul-plansul”… E trist ce produce (si cum) banda rulanta educationala, intr-o tara in care cultura a imprastiat in lume nume de marca… Unul din inginerii ”fabricii de ingineri” de pana-n revolutie, dintr-un desert oarecare, saluta generatia de continuatori… Vai de steaua noastra…

  4. „Victoraș, să ai grijă de copii !”
    După 25 ani, un alt Vicotr are grijă de copii. Dar nu de copiii cetățenilor, ci de copiii colegilor de șmen, biznis, eventual are grijă chiar de copiii lui.
    Că de-aia e el premier.
    Pentru că ȘPAGĂ și pentru că MÂNDRU.

  5. Ai foarte mare dreptate, insa singura parte care ma deranjeaza este asta : „Un copil care este vaccinat din capriciul unui ministru”. Copiii nu sunt vaccinati ca vrea un ministru sau ca vrea presedintele… ei trebuie vaccinati tocmai pentru a putea o viata sanatoasa. Cred (si sper) ca ai vrut sa spui vaccinati cu vaccine de calitate, elborate si produse corect. Cu asta sunt de acord. Altfel, vaccinarea este obligatorie si nu un moft.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Viorel Zaicu
Studii de filosofie, incheiate cu un doctorat obtinut la Universitatea din Bucuresti in mai 2008.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro