Să te ferească Dumnezeu de voioşia inconştientului. Pe trotuar, la volan, la cârma guvernului sau oriunde s-ar afla în altă parte, inconştientul poate produce pagube fabuloase. În cazul lui este valabilă regula cu atingerea gradului maxim de incompetenţă, dar nu este şi limitativă. Pentru că în exercitarea incompetenţei nu există grad maxim. Nimeni nu-i spune inconştientului că a depăşit orice limită. El face asta zi de zi, într-o stare perpetuă de depăşire.
Inconştienţii care se ocupă de proiecte grandioase ori de aprobări pentru parcare ne pot enerva, aşa cum se şi întâmplă, de peste două decenii. Dar cei care se ocupă de sănătate şi educaţie ucid. Lent şi sigur. Inconştienţii noştri sunt, în realitate, foarte conştienţi de propriul interes. Îi numim „inconştienţi” pentru că ne sperie lipsa lor de viziune în ce priveşte efectele pe termen lung. Sau poate doar indiferenţa faţă de aceste efecte.
Să luăm doar comunicatele recente ale inconştienţilor puşi să croiască soarta milioanelor de nevinovaţi care trec prin furcile caudine ale sistemului de educaţie.
Ministerul educaţiei se laudă că 71% dintre „absolvenţii de liceu” (asta însemnând, în realitate, „persoane care au frecventat liceul”!!) au trecut cu bine examenul de bacalaureat. E vorba de 93 433 de „candidaţi reuşiţi”, cum le zice cu duioşie ministerul. Ce uită să spună domnii care încropesc comunicatele (că uită de fiecare dată să spună ceva!) este că vorbim de 71% dintre elevii care s-au prezentat la examen. Prin urmare, promovabilitatea reală este mai mică. Nu comentez mai departe.
Omul din fruntea ministerului, care se presupune că e profesor universitar (deci ar trebui să ştie cum arată o carte sau un manual), trâmbiţează de câte ori are ocazia decizia lui de a merge înainte, fără să ţină cont de interesele editorilor. Ar trebui să-i fie ruşine. De două ori. O dată pentru că tocmai de interesele editorilor trebuie să ţii cont atunci când vrei material didactic de calitate, fiindcă editorul poate furniza calitatea respectivă dacă are interes. Iar domnul ministru ştie, cu siguranţă, că şi editorii cu care vrea dumnealui să meargă înainte au interese. Ba chiar unele care i-au interesat foarte tare pe colegii dumisale de guvernământ. Şi de care a început să se intereseze şi DNA-ul.
Acelaşi minister, o nouă performanţă: cei care n-au luat bacalaureatul se pot înscrie în programe de învăţământul postliceal „nonuniversitar” organizat în universităţi. Presupunând că am reuşi să trecem peste grozăvia ştergerii oricărei valori a diplomei obţinute la sfârşitul liceului, rămâne o întrebare: Ce caută învăţământul nonuniversitar în universităţi? Desigur, se mai pot pune şi alte întrebări, dar mai întâi ar trebui să răspundem la asta. Şi răspunsul e simplu: îi salvează de la faliment pe „oamenii lor” – ai celor care iau aceste decizii. Vedeţi dumneavoastră, au cam ieşit de pe băncile şcolii (universitare) contingentele 1989 şi 1990, pacienţii s-au împuţinat, viaţa e grea, poftele-s multe. Şi de ele au grijă tătucii care trag sforile prin hăţişul nostru legislativ. Şi care pozează în eroi când ajung în faţa părinţilor. Au făcut totul din grijă pentru copii!
Aş vrea să le spun acestor părinţi un lucru de care mulţi dintre ei nu par să fie conştienţi. Fie că îşi dau acum copiii la clasa pregătitoare, fie că le plătesc taxe universitare, sunt, într-o anumită măsură, sponsori de partid. Numai că nu sponsorizează partidul cu care votează ei, ci pe ăla care trebuie! O bună parte din banii pe care îi daţi pe cărţi, caiete de lucru, culegeri, taxe ş.a.m.d. ajung la oameni care îi folosesc şi pentru a susţine partidul care le aduce profituri nesperate. Dacă n-aţi înţeles, la fel ca în sănătate, şi aici este vorba de o schemă simplă: dăm legi care să oblige sau să permită, în aşa fel încât baza celor nevoiţi să plătească să devină cât mai largă; iar la primire punem oamenii noştri. Sau, după caz, unii care ne vor fi recunoscători.
Cu această schemă în minte, se pot dezlega o mulţime de enigme. De pildă, de ce au devenit analizele obligatorii, de ce se face atâta tărăboi în jurul listei de medicamente compensate sau de ce edituri care au mii de cărţi în portofoliu – începând cu cele de copii şi până la cele academice – pierd licitaţii de manuale în faţa unor producători de pliante.
Închei cu o rugăminte. Dragi „comentatori”, vă rog frumos să mă scutiţi de observaţii şi acuze gângave. Nu scriu articole ca să-mi crească salariul şi n-am trăit niciodată din pomeni guvernamentale. Dar m-am săturat să văd cum o şleahtă de inconştienţi veseli ne scurtează viaţa şi ne-o fac mai urâtă. Pentru că atunci când îngropi bunul-simţ sub asfaltul unor autostrăzi pentru corupţie eşti inconştient. Nu vă amăgiţi. Chiar dacă vă salvaţi copilul, oferindu-i posibilitatea de a studia în afara sistemului sau învăţându-l tot ce trebuia să înveţe la şcoală, trebuie să fiţi conştient că majoritatea colegilor lui de generaţie nu au şansa asta. Şi că toţi vor alcătui societatea de mâine. Un copil care este vaccinat din capriciul unui ministru şi e obligat să înveţe lecţii produse cu 90 de bani bucata va avea o viaţă solitară, săracă, urâtă, brutală şi scurtă, aşa cum zicea Thomas Hobbes pe la 1650. Iar acolo unde cei mai mulţi duc o viaţă de genul ăsta nu poate trăi nimeni bine.
Bun articol, foarte bun.
(Nu cred ca vor avea curaj nici cei mai mari sustinatori de plagiatori sa fie nemultumiti de afirmatiile autorului. Nu cred, dar stiu ca sint. Multi.)
Slabut articol. Tot ce ni se spune e ca e rau. Nu se face nici o analiza si nici o comparative cu alte locuri cu invatamant considerat mai evoluat adica cam toate din Europa de exemplu. Deci ar trebui sa intelegem ca scolile post liceale create pe langa licee sunt mai valoroase decat daca sunt create pe langa Universitati. De ce nu se spune probabil se considera ca profesorii de liceu sunt mai capabili. Din cate am inteles aceste scoli ar trebui sa fie mai ales niste scoli superioare de formare profesionala si ca anumite materii s-ar putea echivala cu credite universitare atunci zic eu ca mai degraba ar fi bine sa fie sub egida invatamantului universitar.
sau macar ar trebui verificate si acreditate de aceleasi organizatii care acrediteaza universitatile iar invatamantul asa neuniversitar cum e ar trebui considerat unul superior. Acum despre intrarea la aceste colegii fara diploma de bacalaureat iar e discutabila pozitia parerea mea e ca aceste colegi care majoritatea sunt sau ar trebui sa fie axate pe o formare profesionala superioara ar trebui sa fie in primul rand vazute ca o continuare a solilor de formare profesionala care exista la nivel de licee deci acestia care nu dau BAC-ul ar trebui sa aiba posibilitatea sa aiba acces la aceste colegi si atunci ar fi foarte normal ca si cei care au terminat liceul sa aiba acces chiar daca nu au BAC-ul. Deci nu trebuie sa dramatizam situatia ci trebuie sa vedem cum o putem face functionala si de ajutor pentru elevi. La noi in Romania cam exista conceptia ca unul nu e om decat daca a facut o facultate . Eu nu cred ca e asa desi am o facultate si facuta la stat pe vremea lui Ceasca cand se intra destul de greu. In incheiere vreau sa dau un exemplu din Europa care il cunosc din surse de prima mana(nepoti) si anume Spania. Acolo cand termina invatamantul obligatoriu care e de 10 ani poti continua cu Bacalaureatul sau cu scoala profesionala . Cei care termina bacalaureatul au diploma fara sa dea nici un examen si doar daca vor sa continue studiile la Universitate dau un examen
de selectie . In afara de faptul ca nu pot fi admisi la facultate nu exista nici o diferenta intre unul care a terminat liceul si a dat si examenul de selectie si unul care nu l-a dat. Si uni si altii pot opta pentru admiterea la scolile superioare de formare profesionala care sunt deschise evident si celor care nu au urmat Bacalaureatul ci scoala profesionala normal. Daca termini o Scoala Profesionala Superioara ai dreptul de a intra la o facultate cu domeniu relationat cu domeniul Scolii Profesionale pe care ai urmate indifferent ca ai Bacalaureat cu sau fara examen de selectie ori doar scoala profesionala normal.O parte din material facuta in Scoala profesionala superioara se echivaleaza cu credite la facultatea la care ai intrat evident cu cat esti mai pe domeniu cu atat mai mult . Se poate ajunge pana pe la 25 % din cate am inteles. Ce vreau sa spun cu acest exemplu nu e ca ce face guvernul acum e foarte bine( mai ales ca totul a fost facut in pripa si legea pare sa fie cam varza) ci doar ca nu trebuies demonizati elevii care nu au luat BAC-ul si nici colegiile aste postLiceale sau cum se vor denumii ele . Atat pentru ei cat si pentru cei cu scoala profesionala ar trebui sa existe o posibilitate de a continua studiile dar e trebuie atent legiferata si nu trebuie facut din asta un cal de bataie politica. As fi curios cum e organizat icest tip de invatamant si in tari ca Germania, Franta , Anglia etc pentru ca Spania chiar daca e considerate cu un invatamant superior celui Romanesc nu cred ca e chiar in topurile international din acest punc de vedere.. Nu sunt de loc un simpatizant al actualului ministru al invatamantului dar cand se dau legi in domenii ca Invatamant sau sanatate ar trebui sa discutam mai mult despre legea in sine decat despre partidul sau persoana care o promoveaza chiar daca Campania electorala bate la usa .
asa o fi domnule Harold numai ca vedeti dumneavoastra, acele scoli postuniversitare sunt total separate de mediul universitar si angajarea se face pe masura: scoala de maistri e scoala de tehnicie e scoala de tehnicieni, ingenerul care a terminat politehnica e altceva.
„Dar cei care se ocupă de sănătate şi educaţie ucid. Lent şi sigur. Inconştienţii noştri sunt, în realitate, foarte conştienţi de propriul interes. Îi numim „inconştienţi” pentru că ne sperie lipsa lor de viziune în ce priveşte efectele pe termen lung.”
Foarte adevarat. Descrieti o realitatea dureroasa dar valabila in marea majoritate a cazurilor.
Se pune problema: ce-i de facut? E simplu: e de schimbat. Eu unul am constiinta ca am facut mult mai mult decit sa ma lamentez. Sa stiti ca am avut si suprize placute. Nu toate proiectele mele au avut succes. Cel mai important dintre ele este inca in desfasurare dupa cum puteti vedea daca urmati al doilea link (imi cer scuze fata de cititorii d-voastra care nu vor putea urmari pina la capat ceea ce am avut de transmis – o vor putea face la momentul potrivit).
Ca fost elev si student, ca actual medic si (din cind in cind) ca dascal, am vrut sa va confirm ca mai sint si altii care gandesc la fel ca dumneavoastra.
E ciudat cum, in acelasi timp, poate sa te unga la suflet si sa te si doara sufletul dupa citirea unei scriituri superb asternute… Mi-aduc aminte o sintagma, folosita de cineva (si-mi pare tare rau ca nu mai stiu cine): ”de-a rasul-plansul”… E trist ce produce (si cum) banda rulanta educationala, intr-o tara in care cultura a imprastiat in lume nume de marca… Unul din inginerii ”fabricii de ingineri” de pana-n revolutie, dintr-un desert oarecare, saluta generatia de continuatori… Vai de steaua noastra…
„Victoraș, să ai grijă de copii !”
După 25 ani, un alt Vicotr are grijă de copii. Dar nu de copiii cetățenilor, ci de copiii colegilor de șmen, biznis, eventual are grijă chiar de copiii lui.
Că de-aia e el premier.
Pentru că ȘPAGĂ și pentru că MÂNDRU.
Excelent formulata concluzia.
Ai foarte mare dreptate, insa singura parte care ma deranjeaza este asta : „Un copil care este vaccinat din capriciul unui ministru”. Copiii nu sunt vaccinati ca vrea un ministru sau ca vrea presedintele… ei trebuie vaccinati tocmai pentru a putea o viata sanatoasa. Cred (si sper) ca ai vrut sa spui vaccinati cu vaccine de calitate, elborate si produse corect. Cu asta sunt de acord. Altfel, vaccinarea este obligatorie si nu un moft.
De ce vaccinarea trebuie sa fie obligatorie?
de ce este invatamantul obligatoriu?
Draga Ana, vad ca esti „foarte informata”, dar ce ar fi daca ai cauta dupa urmatoarele cuvinte cheie: youtube hearthiswell cdcwhistleblower. Cine stie poate ai gram de empatie in tine.
Dacă vreți exemplu bun in învățământ atunci uitati-va la Finlanda care este nr 1 in Europa.
Hmmm… Da, se pot lua unele idei de la Finlanda, dar chiar Finlanda atentioneaza ca sistemul sau de educatie este potrivit pentru sistemul socio-cultural al acestei tari, si nu poate fi copiat. Din simplul motiv ca ar trebui sa fie copiata toata Finlanda.
Dar, intr-adevar, e cazul sa ne mai uitam si la altii, macare pentru inspiratie.
Cand se vor inmulti focile si ursii polari in apele si padurile de la noi poate vom avea vre-o sansa. Pana atunci cititi articolul lui Pasi Sahlberg din American Educator 2011 si veti intelege ce putem prelua…http://pasisahlberg.com/wp-content/uploads/2013/01/Lessons-from-Finland-AE-2011.pdf
…de la un educator…