Life goes on. In urmă cu câtva timp departamentul de HR din firmă a cerut angajaţilor să completeze un formular în care se găsea şi întrebarea « Primiţi regulat feed-back de la superiori în ce priveşte munca dumneavoastră ? ». O doamnă, trecută bine de 40 de ani şi cu copii majori, răspunde că doar arareori. O chem în birou pentru a-şi detalia răspunsul şi susţine acelaşi lucru, spunându-mi că de câteva luni bune nu a mai primit fluturaşul de salariu. Vara trecută, aceeaşi doamnă îşi ia mai multe zile libre pentru a-şi pregăti examenele de bacalaureat –sau de maturitate, cum se spunea altă dată. Tot de anul trecut, avem în firmă un matur în plus !
Anul acesta, era cât pe ce să mai avem doi maturi, dar se pare că nu au ştiut răspunde suficient de argumentat la întrebarea « Qui est Kiki ? ». Imi pare rău pentru ei, chiar dacă era o simplă chestiune de orgoliu, de genul « ce, io-s mai prost decât Ponta şi Mang ? », mai ales că profesional sunt excelenţi şi nu au furat nimic din ceea ce sunt şi ştiu. Tot profesional, dacă nu vor dori să lucreze la stat, bacalaureatul nu le-ar fi adus nimic în plus.
In sinea mea, speram să-şi ia bacalaureatul : erau promovabili, dar iată că nu au promovat. Se încadrau în profilul ratei de promovabilitate : niciunul nu a fost repetent, ba chiar au absolvit liceul cu note bune. Liceele respective nici nu aveau o rată mare a repetenţiei, ca să nu spun ca acesta era zero ; deci, elevi buni, profesori şi ei excelenţi, nu-i aşa, doar inspectorii coordonatori nu făcuseră comentarii negative la adresa activităţii lor ! Azi doar, ce-mi ţiuie urechile : ratele de promovabilitate au fost în general mici, deşi anul acesta nu se făcuseră teste ca anul trecut pentru a putea estima rata de promovabilitate. Pe toate canalele radio-TV comentatorii, secretarii de stat şi ministresa o ţineau langă : promovabilitate mică, deşi ei erau cu rezultatele în faţă, unele primite prin SMS sub ochii mei. Nimeni nu mi-a vorbit de rata de PROMOVARE efectivă, ci doar de cea de promovabilitate. Başca, o reporteriţă, ce probabil va susţine şi ea cât de curând acest examen, îmi susura că în nu ştiu ce liceu « promovabilitatea a fost decât » de nu-ştiu-cât la sută !
Rata de promovabilitate ar fi fost util să fie cunoscută încă de mai de mult, iar acum să ni se anunţe rata de promovare, ca să fie comparate cele două rate, să se tragă concluzii şi ce se mai face pe la minister când nu se dizolvă comisii inutile plebei.
Pentru ca, în toamnă cel puţin, să aflu şi eu care va fi fost rata de promovare, mă gândeam că, poate, cui în drept îi vor cădea ochii, macar unul, peste acest articol şi va nota următoarele : promovabilitatea este doar capacitatea de a promova, pe care, înainte de evaluare, o au toţi candidaţii, în proporţie de 100% (vorbim aici de teorie, nu şi de practică). Venind prin filieră franţuzească (« promouvoir ») din latinescul « movere », a mişca, a împinge şi prepoziţia de ablativ «pro » (idem în greacă) , înainte, înspre sus, promovabilitatea este capacitatea de a fi ridicat la un rang superior –altfel spus, vorbim de o simplă posibilitate. Promovarea, în schimb, este efectivitatea ridicării la un rang superior, cel de bacalaureat, treapta cea mai de jos a gradelor universitare oarecum – altfel spus, vorbim despre realitatea actului. I. Mang şi V. Ponta, spre exemplu, sunt şi ei « doctorabili », chiar dacă în ochiul lor ei se consideră « doctori ». (Mai pe larg în ce priveşte distincţia, Aristotel, Meatafizica 1049b sq şi Plotin, a 2-a Eneadă, cartea 5.)
Pentru ca rata de promovare din toamnă să fie onorabilă pentru ţărişoara noastră, doamna re-re-re ministresă a propus ca soluţie înfiinţarea în cadrul universităţilor a unor centre de maturat intensiv materia cenuşie a celor care, extensiv şi cu profesori la fiecare materie, nu au reuşit să se coacă în 4 ani (plus alţi 8 înainte). Iniţiativa mi se pare de salutat, cu următorul amendament : aceste cursuri să se ţină doar contra-cost, subvenţionate de la buget, la universităţile private (Spiru Haret şi Dimitrie Cantemir în special), inclusiv în anumite comune unde atât acestea cât şi altele au filiale sămănătoriste iar rata de promovare a fost exact cât merita să fie ; profesorii universitari de aici se pot ridica (nu am scris coborî) la înălţimea promovabililor, mai ales că mulţi dintre ei sunt deputaţi şi senatori. Cu această ocazie, pe lângă distribuirea de materie cenuşie într-o paletă cromatică mai în ton cu anotimpul (roş-galben-albastru), ar putea face şi un pic de propagandă contra dictatorului ce l-a înfierat pe Insuşi. Doar astfel, din toamnă, eu voi avea doi maturi maturaţi în plus, care –ehehei !-altfel vor apăsa pedalele maşinilor după ce vor fi înţeles cerinţele postului formulate în « hiers » alexandrin. Iar din toamnă, maturaţii mei vor putea deveni studenţi-la-privat şi în curând doctori –şi-atunci, să te ţii, productivitate ! Cum că, de fapt, guvernanţilor noştri doar de mine le păsa ! (En fait, « qui est Kiki ? »)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Pentru numele Domnului, de ce folositi inadecvat termenul „promovabilitate” care inseamna capacitate, posibilitate de a promova?
Ceea ce trebuia demonstrat!
qed
Un articol in care singura idee buna este aceea ca se confunda promovabilitatea cu promovarea!
Astept cu nerabdare articole in care sa se discute despre efortul pe care-l depun profesorii in licee pentru materiile pe care le predau si despre interesul pe care-l au elevii in a invata.
Pana atunci, sa va spun ca tata de absolvent proaspat picat la bac (cu note intre 5 si 6 la toate cele trei examenele!) ca 4 ani in liceul in care a invatat (e un fel de-a spune!), de altfel unul din liceele de top ale orasului, a obtinut doar medii bune la toate materiile cu o exceptie, matematica, unde evaluarea a fost corecta intre 5 si 6! Profesorii au dat note mari fara sa miste nimic, unii timp de 4 ani, lasand bacalaureatul in seama meditatiilor in particular!
Pana cand profesorii nu vor intelege sa-si faca treaba la catedra ca furnizori de informatii pentru creare de forta de munca pregatita pentru viitor, ca pentru asta sunt platiti, pana cand guvernantii nu vor intelege ca trebuie sa-i plateasca decent pentru a nu mai exista meditatii (desi parinti care le vor dori vor fi intotdeauna!), astfel incat bacalaureatul sa reflecte cele invatate in liceu nu la meditatii particulare pe care cei mai multi nu si le pemit, nu vom avea nici viitor economic! Putinii care mai invata pleaca din tara, iar ceilalti care raman nu vor decat sa obtina cat mai usor bani, eventual doar din specula sau jocuri de noroc!
Nu contest ca pentru cele prezentate sunt de vina si parintii!…
…Si, pentru ca sunteti mai bun decat mine in arta manuirii cuvintelor, va las pe dumneavoastra domnule Catalin Popa sa dezvoltati temele propuse!
Nu as da vina pe parinti, ci pe inspectoratele scolare, pe profesori si mai apoi pe elevi. Multi dintre profesori au ajuns la catedra prin metode ne-ortodoxe (carnet de membru de partid, simpatii etc.), multi dintre ei fiind detasati chiar cand sunt prost pregatiti. Inspectorii coordonatori sunt primii care poarta vina acestui esec-cred eu. Chiar cand profesorii sunt buni si si-ar face treaba (corijente, repetentie), directorii de scoli ii trag de maneca pentru a nu pierde subventiile per capita. „Sistemul” nu are interes in a se bloca. Multi profesori sunt supraplatiti, va asigur. De ce duce lipsa scoala romaneasca nu sunt neaparat profesorii (buni), ci pedagogii; astazi profesorul nu mai trebuie sa transmita informatii (murim cu ele de gat), ci sa invete elevul sa le sistematizeze si aranjeze in sistem.
Sa nu uitam de scolile speciale: o prietena era mandra ca reusise sa-i faca pe elevii unei astfel de scoli sa salute si sa stie ce materie preda ea, si era vorba de o performanta. Acesti elevi luau pe urma bacalaureatul.
„Sistmul” vrea doctori (vedeti articolele domnului Vlaston pe aceasta tema), nu oameni integrati social, bine in capul lor si la nivelul lor, performanti profesional. Cand fac angajari gasesc numai (exagerez) licentiati, gata sa invete meseria pe care ar trebui deja sa o stie macar teoretic pe timpul meu si pe banii mei -muti, pentru ca ei sunt licentiati.
Vina elevilor si parintilor este ca isi imagineaza ca treaba va merge etern ca in prezent, de aceea si intind multi mana catre stat: ca sa ne dea, ca doar votam (deci, existam)! Stiu caz concret in care mama recomanda domnisoarei de 14 ani sa nu se necajeasca cu scoala, pentru ca este frumoasa si-si va gasi si ea un Irinel. Aici ne-au adus 23 de ani de cap plecat.
cred ca eforturile trebuie sa fie atat ale profesorilor cat si ale copiilor. indiferent cat ar incerca un profesor sa faca lucrurile sa mearga, daca nu exista un minim interes din partea elevului si un minim interes al parintelului, nu se va intampla nimic.
cred ca, atunci cand parintele sesizeaza ca nu are un raspuns corect din partea scolii – notele primite sunt mult peste efortul elevului – este de datoria sa sa vada ce se intampla. in scoala romaneasca sunt doua curente : intr unul, nu te flateaza nimeni iar, in celalalt, esti desfiintat.
trebuie cumva sa gasesti echilibrul necesar mai ales ca interesul este al tau, este copilul tau si responsabilitatea ta.
eu nu vrea sa fac o pledoarie pentru profesorii ( sunt destul de dezamagita desi fiul meu tocmai a parcurs cu succes bacalaureatul ) dar lucrurile sau erodat si in zona responsabilitatii noastre. este un examen, nu este un concurs, eforturile trebuie sa fie sustinute iar atitudinea tot mai des intalnita in care elevul impreuna cu parintii ii intreaba pe cei de la scoala :ce se intampla ?”inlocuieste tot mai mult situatia in care scoala impreuna cu parintii intreaba elevul „ce se intampla ?”.
de fapt, rezultatele obntinute incep se apropie de realitate.
stimate domn, pot intelege emotia Dvs legata de fiu. Dar, trecand la un alt domeniu, ati cumpara un produs de la o firma cunoscuta prin 50-60% rebut??? adica onor corpul profesoral, profund sindicalizat (similar mafiei), care BLOCHEAZA aparitia si dezvoltarea oricarui dascal care „nu bate pas de front” in ritmuri sindicale. Un dascal de exceptie nu poate fi stimulat material caci se opune sindicatul, un dascal rebut nu poate fi indepartat de hulitul Consiliu de Administratie al scolii unde sindicatul nu mai are drept de veto.
Cam subtil. :) Prea subtil.
@Catalin Popa
Atunci cand, pe Contributors, se vorbeste despre plagiat si plagiatori sunt mentionate numai numele Ponta si Mang. Niciun cuvintel despre Kovesi, Udrea-Cocos si Paul Vass. In privinta Kovesi, autorii de pe Contributors s-au retras intr-o tacere sublima, absoluta, coplesitoare. La fel si in cazul Udrea-Cocos, desi „scuza” de genul „Udrea nu mai constituie o miza” ar fi la fel de valabila si in cazul Mang. In cazul Paul Vass, tacerea a fost aproape „sublima, absoluta, coplesitoare” si asta pentru ca marele anailst Aligica (ale carui „concluzii” sunt intotdeauna pevizibile si etern in favoarea lui Basescu) a prestat, constiincios, un serviciu de spalat-frezat-pieptanat pentru onorabila(?) Paul Vass, asigurandu-ne ca, in cazul respectiv, ar fi vorba de „o neglijenta”, nu de un plagiat (cu toate ca si magarul din curtea casei din strada Mihaileanu vede operatiunea copy/paste executata de tovarasa pedelista, la fel cum o vad si soft-urile specializate). Si pentru dvs. nu exista plagiatori decat in tabara vadit neagreata de organele de propaganda ale Basescu-PDL. De ce?
Parca era vorba de bacalaureat aici. Si oricate plagiate or fi catu Kovesi, Paul sau Udrea, asta nu spala plagiatul lui Ponta. Care ESTE prim ministru inca. Distragerea atentiei de la subiect e o tehnica de manipulare buna, dar mizeaza pe neatentia sau incapacitatea interlocutorilor. Ori aici pe contributors nu prea v-ati gasit tinta.
Plagiatul este grav oriunde, oricand si de catre oricine este practicat. In cazul Vass opinia domnului Aligica mi se pare pertinenta. Cazurile Mang si mai ales Ponta mi se par acum cele mai elocvente pentru ca extrem de expuse: Primul ministru care (se) vroia, pe el si guvernul lui fara cusur, iar Mang pentru ca a vrut educatia si invatamantul; oricum, studentii lui si ai sotiei lui nu-i cunosc decat din poze, cursurile tinandu-le al treilea plagiator din trio, domnul Popescu; Mang-litorii se multumesc cu incasarea salariilor de doftori, de care nu cred ca ar fi avut/avea neaparat nevoie: afacerile familiale sunt infloritoare, inclusiv prin dotarea universitatii din Oradea cu calculatoare -performante si ieftine cum v-ati astepta sa fie! Ceilalti pe care-i amintiti au ramas, cuminti, in incinta, profitand doar de pe urma nesimtirii lor; Udrea mi s-a parut candid de saraca cu duhul in explicatiile sale. Dincolo de acestea, cred ca daca se continua dezbaterea publica pe acest subiect se deschide cutia Pandorei: daca o comisie serioasa ar lua la bani marunti toate tezele de doctorat (dar si lucrarile de master si licenta) ale politicienilor nostri, ma tem ca ne-am ingrozi. Da, aveti dreptate: suntem condusi de mult prea multe personagii docte-n scripte. Tot din seria „avem convingeri in functie de interese”, vi-l propun pe Emil Boc: dupa o teza in bicameralism si avantajele lui, a propus monocameralismul, cand putea, mult mai simplu, sa propuna cameleonismul ca politica de stat.
Kovessi: inteleg ca a cerut CSM verificarea, iar singura acuzatie a venit de la dr.pediatru Ciuvica. Dna Paul a cerut convocarea comisiei de etica chiar si in configuratia Liviu Pop si a depus teza spre examinare. Dna Udrea NU a scris vreo teza de doctorat. Ai si argumente sau doar zbierete?
Probabil ca comentariul meu anterior a continut ceva ce contrazice dogmele epistemologiei comparate a religiilor…………….
Greu sa convingi un elev de liceu despre importanta scolii, a educatiei cand ai asemenea exemple de ignoranta la tot pasul.
Pe voxpublica este un articol al lui Gotiu, un jurnalist mediocru ale carui greseli gramaticale fac deliciul cititorilor ( cei care le detecteaza) , articol care se refera exact la ” promovabilitatea ” la Bac. A gresit, asta nu-i foarte grav, nimeni nu l-a considerat vreo mare inteligenta, dar ce e ingrijorator este faptul ca i s-a atras atentia asupra greselii ( cred ca 3 persoane i-au atras atentia), i s-au adus si argumente si el continua sa sustina ca e corect. Ce e de facut in asemenea conditii? Omul acesta e jurnalist, cred ca preda si la facultate; daca el este la acest nivel de ignoranta ce putem cere elevilor, studentilor?
http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis-s-033-scrisori3.htm
Eu nu mai merg la medicul de familie intrucat asistenta dumnealui sustine ca respectivul „trebuie sa ma consulte” iar eu habar nu am medicina.