marți, decembrie 7, 2021

Bacalaureat 2013 – elevii au dreptate

Doar 2% dintre români consideră societatea ca fiind motivul pentru care doar jumătate dintre elevii care au dat bacul anul acesta au luat examenului (1), iar comentatorii de toate culorile politice și ideologice au sărit să-i critice pe elevi pentru rezultatele proaste. Dar dacă elevii au dreptate? Dacă lipsa de interes nu este decât o manifestare a unor probleme pe care nu le recunoaștem nici măcar față de noi?

Deși departe de a fi inocenți persecutați de opinia publică, există posibilitatea ca elevii să aibă dreptate: pentru cei care au picat, la ce ajută bacul, realist? Este statistic improbabil ca aproape 50% din elevi să pice bacul pentru că sunt proști, pentru că sunt răi și pentru că nu iubesc cultura și cunoașterea. Dacă elevii au dreptate? Dacă examenul nu mai este cu adevărat o miză, la fel cum nici absolvirea unei universități nu mai este cu adevărat o rețetă de succes?

Să luăm în ordine câteva realități care ar trebui repetate mai des în spațiul public.

1.  It’s the economy

Ideea că 50% dintre elevi au picat bacalauretul pentru că “nu le place cartea” nu are o bază reală. În România lucrează în acest moment, în sistemul oficial, puțin peste 4 milioane de oameni, cu probabil încă 2-3 milioane de persoane angajate în economia subterană. Dintr-un total de 20 de milioane de locuitori, este destul de puțin, mai ales în economia “la lumină”. Poate ar fi mai bine să spunem, în loc de “lor nu le place cartea”, “nouă nu ne place munca” sau “am munci, dar nu avem unde”. Dacă varianta a doua este adevărată, iar piața muncii nu îi poate susține nici măcar pe cei care deja au absolvit studiile, indiferent de nivel, care este perspectiva spre care se îndreaptă tinerii care abia au terminat liceul?

Care sunt beneficiile practice, eventual imediate, ale unui examen luat și care sunt consecințele picării lui? Cerem unei generații, în cazul meu la mai puțin de 10 ani distanță ca vârstă, să învețe pentru că “așa e bine”, chiar dacă nu există o aplicare practică, imediată, pentru cunoștințele pe care le acumulează. În economia fiscalizată, la lumină, joburile sunt în număr destul de mic, iar în cea informală o diplomă de bacalaureat oricum nu valorează foarte mult.

Pentru ce ar încerca un absolvent al unui liceu industrial de chimie să ia bacalaureatul, când din majoritatea promoțiilor anterioare nu a fost aproape nimeni angajat în industrie? Într-un sistem educațional normal, nu toți absolvenții de liceu merg spre o facultate, iar dacă în economie, în viața de zi cu zi, cunoștințele acumulate în liceu nu sunt (și nu pot fi) valorizate cu adevărat, pentru ce efortul?

Orice ecuație economică are în mod obligatoriu două elemente esențiale: efortul și câștigul potențial pentru acel efort. Dacă beneficiile sunt aproape de zero (sau percepute aproape de zero), copiii au dreptate: efortul pentru bacalaureat nu merită. Faptul că încă nu am început să importăm forță de muncă din alte țări pentru a acoperi pierderile cauzate de “cei cărora nu le place cartea” nu face decât să dovedească faptul că locul lor în economie era din start destul de incert.

2.  Corupția ca parte din noi.

La începutul articolului spuneam că doar 2% dintre români consideră societatea ca o cauză a numărului foarte scăzut al celor care nu au luat bacul. Totuși, societatea și economia sunt probabil cei mai importanți factori care au dus la rezultatele dezatruoase. Faptul că doar 2% dintre noi credem că societatea noastră nu are o problemă este o problemă în sine. Corupția nu se poate întâmpla fără oameni. Într-o societate în care corupția este un fenomen normal, practicat la scară largă de o proporție foarte mare a populației, în mod sigur tinerii de 18 ani nu pot fi acuzați că o folosesc. Într-o societate în care progresul este seminificativ mai rapid prin corupție, și în care corupția este tolerată, încercarea de fraudare și bazarea pe fraudă la bacalaureat nu ar trebui să surprindă pe nimeni.

Media a jucat, și joacă în continuare, un rol foarte important în formarea percepțiilor și, automat, a deciziilor tinerilor. Corupția este adesea expusă, dar nu ca un fapt reprobabil, care este aspru pedepsit, ci ca o stare de fapt, ca un lucru care se întâmplă și pentru care nu plătește nimeni (sau plătim cu toții). Combinată cu lipsa de perspective economice, corupția la bacalaureat, prin metode rudimentare și pe bani puțini, este văzută de mulți nu ca o catapultă către succes, ci ca o iritare minoră în drumul spre “a te descurca”.

În 2012, BBC a difuzat un reportaj radio despre Nigeria, o altă țară extrem de coruptă. Spre deosebire de noi, nigerienii intervievați de postul britanic nu o condamnau, fiind mai pragmatici: nu îl acuz pe cel care fură, pur și simplu încerc să ajung în locul lui. Poate ar trebui să fim mai sinceri cu noi și să recunoaștem că de fapt nu detestăm atât de mult corupția, cât „norocul” altora care primesc mită.

3. Sistemul educațional și evoluția pe termen lung a pieței muncii

Să începem cu sistemul educațional. Să repetăm ceea ce deja s-a spus de mii de ori. Calitatea învățământului din România a scăzut extrem de mult. O parte din vina pentru rezultatele foarte proaste o poartă și profesorii. Cu un sistem subfinanțat, care nu încurajează performanța la nivelul profesorilor și nu le susține nici măcar o existență decentă, nu putem avea pretenția să existe rezultate.

La nivel universitar, multe facultăți sunt complet deconectate de la realitatea curentă a domeniului în care pregătesc, teoretic, specialiști, iar rezultatele pe piața muncii sunt vizibile. Poate că, într-un final, o parte din elevii de azi au realizat că mai bine încearcă “să se descurce” direct după liceu, fără să mai treacă prin minim 3 ani de facultate care oricum nu îi duce nicăieri?

În plus, la nivel global, din ce în ce mai multe joburi ale clasei de mijloc sunt eliminate de noi tehnologii, care fac angajații de altă dată dispensabili. Conform unei analize Associated Press , în Statele Unite, de la începutul recesiunii, jumătate dintre cele 7,5 milioane de locuri de muncă pierdute erau ocupate de cei din clasa de mijloc, cu venituri anualte între 38.000-68.000$ anual.

De atunci și până la momentul analizei (23 ianuarie 2013), 3,5 milioane de joburi fuseseră recuperate, dar doar 2% dintre ele erau în același segment de venit: 70% erau în profesii cu venituri reduse, iar restul în profesii cu venituri mari. Dat fiind că sarcinile executate de cei peste 3 milioane de oameni existau, în mod sigur o proporție similară ar fi trebuit să fie o realitate și pentru “revenire”, dar totuși acest lucru nu s-a întâmplat. Motivul? Conform AP, cea mai mare parte din sarcini au fost preluate de computere și tehnologii de automatizare a muncii intelectuale.

O revoluție similară cu cea industrială, doar că la nivelul serviciilor, are loc în prezent în Occident, iar România va deveni parte din ea, indiferent dacă vrea sau nu. Pornind de la momentul actual, este foarte clar că nu putem face față nici paradigmei economice curente și că nu suntem nici de departe pregătiți pentru ce urmează.

În aceste condiții, sunt cu adevărat elevii vinovați “că nu le place cartea” sau poate că sunt într-o expectativă, așteptând ca ceea ce învață la școală să îi ajute cu adevărat în viață? În momentul în care va fi coadă la învățat vom ști că un bacalaureat e indispensabil pentru a reuși în viață și că piața muncii îl valorizează. Până atunci, este absurd să dăm vina pe tineri și să ne spălăm pe mâini că “nu le place cartea”.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Problema nu este in sine societatea, care e normal sa se schimbe odata cu evolutia tehnologica, e sistemul de invatamant care nu tine pasul cu schimbarile din societate.

  2. Intro tara dezindustrializata si cu o agricultura in deriva nici nu e de mirare ca nu sunt locuri de munca pentru tinerii care termina studii,liceale ori universitare.

    Este o situatie rezultata in urma a 23 de ani de balbaieli in ceea ce priveste economia tarii la care si-au adus cu sarg aportul o clasa politica preocupata mai mult de barfe si jocuri de culise decat de starea reala a nivelului de trai si a situatiei populatiei

  3. „Poate ar trebui să fim mai sinceri cu noi și să recunoaștem că de fapt nu detestăm atât de mult corupția, cât „norocul” altora care primesc mită.”
    ————————–
    Fraza de mai sus ar trebui pusă ca motto al tuturor publicațiilor, afișată pe frontispiciul tuturor instituțiilor publice, alături de drapel, rostită zilnic la deschiderea și închiderea programelor radio și TV publice și private, citită duminica la liturghii, tipărită pe ambalajele de mezeluri, pe dosul biletelor de tren (pentru cine cumpără…), pe facturile de utilități, afișată la intrarea în orice budă, scrisă pe spatele oricărui tricou mai ieftin de 100 RON (pentru cele mai scumpe, pe față). Până ne intră bine în cap. Pe urmă mai putem discuta despre cine cum fură în țara asta.

  4. Parțial aveți dreptate. Da, ceea ce se studiază în școala românească nu are de multe ori legătură cu piața muncii. Da, materia e prea multă și e prezentată îngrozitor de plictisitor în manuale, iar unii profesori – probabil că destul de mulți, nu pot aprecia câți – nu reușesc să găsească metode pentru a o face mai atractivă. Da, la noi în țară de multe ori nu contează studiile pentru a-ți găsi un loc de muncă profitabil, ci relațiile, corupția etc. Da, a învăța nu e „cool”, iar dacă o faci riști să fii privit ca un ciudat de către colegi și să fii izolat. Toate astea sunt adevărate, după cum adevărat e și că mulți din cei ce au luat bacul nu au șanse considerabil mai mari de a se realiza în viață decât cei ce nu l-au luat. Dar există un motiv pentru care e bine să înveți. Învățătura te face să-ți însușești o disciplină a muncii încă de la vârste fragede, te face să te obișnuiești să-ți stabilești un program și să-l respecți. Pentru cei ce fac asta de mici impactul cu piața muncii e mai puțin problematic decât pentru colegii lor „cool”, care nu se obosesc să învețe. Cei ce se obișnuiesc de mici cu munca au șanse mai mari de a reuși în viață decât cei ce nu o fac, chiar dacă reușita nu survine neapărat în România, ci în alte țări, unde sistemele de valori sunt mai normale decât aici. De asta, cred eu, e bine să înveți.

    • excelent comentariu. dacă eşti tânăr continuă să gândeşti şi să acţionezi aşa.
      specialiştii în comunicare ca şi autorul articolului, au de obicei alte raţiuni în spatele unor articole. ;).
      altfel nu, dacă tinerii nu vor cartea, logica acţiunii după percepţie(nu după pertinenţă) ar impune închiderea robinetului de finanţare la educaţie…doar nu se risipesc bani degeaba doar ca să se creeze o naţie de aşteptători de miracole economice de la TV şi când le vin locurile de muncă.

  5. Pai daca bacul nu conteaza, de ce este un subiect media faptul ca 50% l-au picat, incluzand aici si acest articol? Ok, bacul nu conteaza, cine n-are chef poate sa-l pice, felicitari si la revedere, subiect inchis.

    In realitat insusi faptul ca dvs acordati atentie rezultatelor de la bac arata ca acesta inca mai conteaza.

    • Ăsta e un sofism – ați uitat să menționați „pe cine intereseaza”. Pe cei care dau bacul nu-i intereseaza, asta e una; pe părinți și pe generațiile mai vechi, care au imaginea lor proprie despre ce ar însemna bacul, da – asta e alta.

  6. Și înainte de 1989 atunci când se dădeau repartiții obligatorii, sistemul scârțâia- cel puțin în ultimii ani era coada cât malul la Inspectoratul Școlar București cu părinți care veniseră să se roage să nu le fie repartizați copiii la Petroșani. Dar Bacalureatul nu este despre repartiție sau despre angajare. Este despre un nivel de cultură și educație pe care un elev care s-a chinuit- măcar formal- patru ani la liceu ar trebui să-l posede. De ce să-l aibă ? Din pură plăcere a competiției- pentru a demonstra că are și alte capabilități în afară de banii părinților. De ce să nu-l cumpere ? Pentru că nu merită. E ca și cum ai cumpăra o adeverință că ești potent- nu-ți folosește în practică la nimic dacă n-ai capabilitatea necesară.

  7. Ideea ca absolvirea unei facutati nu-ti deschide perspective de trai mai bun e doar o scuza comoda pentru lenea generatiei de azi. In perioada ’90-2000 perspectivele erau mult mai sumbre, si totusi generatiile respective erau mai responsabile.

    Un absolvent de facultate bun are, de exemplu, sansa de a „prinde” un master/doctorat in Europa. De ce nu incearca elevul roman sa profite de ea? Din lene si comoditate.

    Dar sunt si domenii care aduc un trai macar decent in Romania, cum ar fi IT-ul. Si… surpriza. Din cei 55% care iau bacul, se presupune ca la facultatile de profil pentru IT (AC, INFO, ETC/ETH) ajung cei din prima jumatate. Dupa care studiaza 4 ani. Dupa care se prezinta la un interviu de angajare si nu stapinesc notiuni de baza. Si macar in domeniul asta nu tine deloc scuza cu lipsa de perspective.

    In concluzie, motivul petrun care elevul roman nu ia bacul e lenea, lipsa de responsabilitate si educatia pe care o primeste elevul acasa, unde e invatat ca pentru a trai bine trebuie „sa te descurci”, nu sa muncesti cinstit. Dar cum romanul e as in gasirea de vinovati din exterior pentru tot ce i se intimpla, ajunge rapid la lipsa de perspective, fara sa se intrebe daca nu cumva lipsa de perspective e data de lipsa de valoare a lor pe piata muncii.

  8. Problema e de la sistemul de educatie.
    Cam 50% din elevi ar trebui sa fie la scoli de arte si meserii (fostele profesionale).
    Astfel, probabil promovabilitatea ar fi pe la 70%, si am avea si muncitori calificati.

  9. Teza ca jumatate din elevi sunt buni de liceu, iar restul de profesionala e contrazisa de invatamântul finlandez, de pilda, si mai e si ostila planurilor UE. Este vorba in RO doar de niste iezi ispasitori, care adesea nu pot invata din cauza imoralitatii si discordiei adultilor. Din fericire, sunt semnale uimitoare ca in noul an scolar 2013-2014 coabitarea politica se va adânci, daca e sa ne luam dupa recunoasterea, chiar azi 15 iulie, in România Libera (!), cum c-avem ca prim-ministru „un tânar politician cu viziune, extrem de apreciat pe plan international, probabil viitorul lider regional al acestei parti de lume”:
    http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/ionel-blanculescu-rosia-montana-se-apropie-de-un-deznodamant-fericit-307562.html

    • „Este vorba in RO doar de niste iezi ispasitori, care adesea nu pot invata din cauza imoralitatii si discordiei adultilor”
      Scuza asta, trebuie sa recunosc, e noua…. originala :)
      Deci sa inteleg ca gigel de 15 ani nu poate invata din cauza „imoralitatii si discordiei adultilor”? Chiar crezi ca lui Gigel de 15 ani ii pasa de articolele din RL despre Ponta?!?
      Gigel nu invata pentru ca e lenes, pentru ca nu e fortat de nimeni s-o faca (cu citeva ore de „meditatii” rezolva un 8-9 fara sa deschida cartea), pentru ca nicaieri nu i se spune ca daca azi freaca menta, miine va sapa santuri sau va manipula marfa prin metro pentru 7-800 de lei, pentru ca n-are ambitie, pentru ca nu-i pasa. Si pentru ca la TV vede doar pitipoance care au „reusit” in viata folosindu-se de decolteu sau flacai care se pricopsesc la local kombat.

  10. It’s enough blame to go around and nobody is exempt including the parents, but what a lifetime opportunity to start a meaningful dialog and look for remedies, to this plague of Romanian Culture and Society.
    It’s up to you guys to make the best of this or swipe it under the carpet as always.

  11. Eu insist pe necesitatea ca 80% din elevi sa pice bacalauretul pentru obligarea politicenilor, profesorilor si, mai ales, societatii sa accepte ca lucrurile sunt strambe si n-ar mai trebui sa se traisca iluzia curateniei impingand praful sub covor.

    • De ce 80% si nu 70%? Sau 90%.
      La fel ai gindi daca ai avea copilul la BAC anul asta?

      BAC-ul nu trebuie sa fie un concurs, ci doar o minima evaluare a cunostintelor generale acumulate in 12 ani de scoala, si care sa permita accesul in invatamantul superior. Invatamant superior unde admiterea ar trebui sa fie exclusiv pe baza de examen, cum era odata, pentru ca in Romania asta e singura modalitate rezonabila de masurare a valorii elevilor. BACul ar trebui sa fie poate mai greu (desi la matematica subiectele au fost aproape rezonabil de complicate), dar scopul lui nu e de a avea un procent anume de picati la bac.

  12. Îmi pare rău, dar nu cred că problemele reale subliniate de dvs. îi „scuză” în vreun fel pe cei care nu au luat examenul. Bacalaureatul nu arată mai mult decît că omul respectiv are un minim de cunoștințe generale. Atenție, cunoștințe generale! Normal că nu „îl pregătește pentru viață”, ci îi oferă un minim de educație (nici facultatea nu e grozavă în privința pregătirii pentru viață, cu aceleași materii învechite predate într-o manieră învechită).
    Cred ferm că dacă un elev nu a fost în stare să citească niște cărți și să formuleze idei coerente despre ele și să facă niște calcule mai mult sau mai puțin elementare, atunci „nu i-a plăcut cartea”. Și cred la fel de ferm că nu toți trebuie să ia bac-ul! Da, unora nu le-a plăcut cartea și nu ar trebui să ascundem acest fapt sub totul felul de scuze cum că școala e de vină că nu le-a stîrnit interesul. Adevărul este întotdeauna la mijloc – școala actuală a eșuat în a pregăti elevii măcar la un nivel de bază, iar elevii actuali nu au interesul să fie pregătiți măcar la un nivel de bază (inclusiv pentru că media le oferă modele care „au reușit” fără acel nivel de bază). Poate generațiile următoare de miniștri și elevi vor reuși să rupă cercul.

    • Formal schooling itself plays a relatively minor role in creating or perpetuating achievement gaps that originate in the different levels of human capital, that children possess when they enter school.
      You can’t underestimate parenthood.

  13. „În plus, la nivel global, din ce în ce mai multe joburi ale clasei de mijloc sunt eliminate de noi tehnologii, care fac angajații de altă dată dispensabili. Conform unei analize Associated Press , în Statele Unite, de la începutul recesiunii, jumătate dintre cele 7,5 milioane de locuri de muncă pierdute erau ocupate de cei din clasa de mijloc, cu venituri anualte între 38.000-68.000$ anual
    ……
    Motivul? Conform AP, cea mai mare parte din sarcini au fost preluate de computere și tehnologii de automatizare a muncii intelectuale.”

    Cred ca aici este cheia clasei de mijloc in deriva (clasa se mijloc este formata in mare parte de cei cu studii universitare)! Ori vom sti sa intelegem, sa utilizam si sa conducem aceste tehnologii si computere, ori … vom fi oricum inlocuiti!

    • Eu din cite vad, noile tehnologii fac sa dispara mai degraba joburile cu valoare adaugata mica. Munca necalificata e mai degraba inghitita de masini. Cea calificata de obicei presteaza activitati suficient de sofisticate incit sa nu poata fi automatizate….
      Acu… nu stiu cu ce se ocupa clasa de mijloc din US… Nu vad cum inginerii, doctorii, avocatii, artistii, filosofii pot fi substituiti de noile tehnologii.

Dă-i un răspuns lui Mihai Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Constantin Barbu
Constantin Barbu este expert în comunicare online, în prezent director de creație la Smartlink Communications. Absolvent al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, a studiat în România, Belgia și Coreea de Sud și a lucrat timp de 5 ani în presa centrală, dintre care 3 la HotNews.ro.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Când nu știi că nu se poate

Dacă aș avea câte un leu pentru fiecare ocazie în care un “specialist” din România mi-a explicat savant și superior că “în...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Lărgirea Uniunii Europene. Serbia, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia (de Nord) și Albania

Scriu aceste rânduri la Novi Sad, în Serbia. Nu sunt pentru prima dată în această țară, am mai străbătut-o de câteva ori...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro