Munca de îngrijire și migrația femeilor românce și moldovence în Italia
de Dinu Guțu și Sebastian Țoc
Studiul are 33 de pagini, dar extrem de dense. A apărut în iunie 2021. Subiectul e important : după 2007, ridicarea vizelor și zborurile low cost au exportat șomajul României. 3,4 milioane de persoane plecate înseamnă că România are un șomaj latent de 4 milioane de persoane (3,4 milioane plecați, 400 mii șomeri, 200 de mii sau mai mulți care lucrează ”pe lângă casă” și fac o agricultură de subzistență.
La 8,5 milioane de persoane ocupate, 3,4 milioane de persoane plecate înseamnă un șomaj latent de 27 %, cât aveau Statele Unite în timpul Marii Crize.
Nu știm (și va trebui să facem un sondaj) ce procent din cei plecați au plecat din mediul urban sau din cel rural.
Badantele
Între 1990-2020, în trei decenii, vârsta mediană a italienilor a urcat de la 37 ani la 47 ani. Natalitatea scade lent, dar inexorabil, din 1970 încoace. Bătrânii peste 85 de ani sunt mai numeroși decât copiii între 0-4 ani. Situația se datorează, desigur, emigrărilor masive din anii 1950-1970, care a dus la scăderea natalității. E ceea ce se va întâmpla și în România în curând. România a ajuns de la o vârstă mediană de 32 de ani în 1990 la 43 de ani în 2020. Populația e relativ mai tânără ca cea din Italia, dar imbătrânește la fel de repede.
Îmbătrânirea Italiei și absența serviciilor sociale a făcut necesară prezența îngrijitoarelor. O relativă – și recentă – prosperitate a făcut ca și în zonele altădată sărace ale Italiei să existe badante românce : nouă mii de badante în Sardinia, cinci mii în Basilicata. Italia de sud a fost săracă până în anii 1970. În anii 1950, era atât de săracă încât oamenii nu aveau nici măcar bani ca să meargă să caute lucru în orașele din nord. (E. Banfield, The Moral Basis of a Backward Society).
Badantele evoluează : la început lucrează fără contract, uneori fiindcă sunt începătoare și nu cunosc legile, sau fiindcă nu doresc să se lege pentru un termen fix, și vor să se reîntoarcă repede acasă.
În funcție de vârsta la care vin, badantele se instalează și locuiesc altfel : cele care vin între 20-30 de ani trec repede de la munca de badante la munci în curățenie, și se instalează în Italia. Cele care vin după 40 de ani revin în țară după câțiva ani de muncă sau, dacă au fost badante mai mulți ani, își aduc familiile și trec de la munca de badantă care locuiește cu persoana îngrijită la un regim de muncă de opt ore.
Există în Italia patru milioane de bătrâni peste 80 de ani și 600 mii femei din România, în bună parte badante. Badantele sunt angajate cel mai adesea pentru cazurile de demență senilă și de Alzheimer. La o incidență de 15 % a demenței Alzheimer la persoanele în vârstă de peste 80 de ani, un număr aproximativ de 600 mii cazuri de Alzheimer, înseamnă că badantele românce se ocupă mai ales de bătrâni cu demență.
Necunoașterea limbii, izolarea într-o casă străină 24/24, prezența unei persoane cu Alzheimer, toate acestea pot duce la depresii grave sau alte feluri de traume psihice.
Cu toate acestea, chiar și în localități mici și uitate de Dumnezeu, ca Ururi, în Molise, există cinzeci de români, dintre care 20 veniți din 2008. În orice localitate care are mai mult de 25 000 de locuitori există câte 500 de români, suficienți ca să alcătuiască o comunitate. Individualismul românilor, ideea multor badante că vin, lucrează, strâng bani și pleacă acasă, fără să prindă rădăcini, ideea că plecarea e un simplu expedient financiar provizoriu – toate acestea îngreunează crearea unor comunități românești, chiar acolo unde există masa critică. În provincia Milano, de exemplu, trăiesc 50 mii români, dintre care 14 mii în orașul Milano – 50 de mii, comparabil cu populația orașului Deva.
Serviciul la domiciliu, îngrijitoarea sau servitoarea apare numai în societăți cu grad de inegalitate foarte mare și unde munca necalificată este extrem de ieftină. Covid has exposed the great fiction of middle-class life in India, articol de Shrivatsa Nevatia, (The Economist, 31 mai 2021) Autorul vorbește de bătrâna Saraswati, angajată cu 42 de ani înainte ca baby-sitter, și bătrânul Nageshwar, angajat de mai bine de treizeci de ani. ”Păreau membri ai familiei, cu care se contopiseră” spune autorul, dar adaugă : dormeau pe podea, nu în pat, și mâncau ghemuiți pe podea, propria lor mâncare, un orez mai prost ca cel al familiei. Veneau din Bihar, stat indian cu venitul mediu de zece ori mai mic decât venitul mediu al celui mai bogat stat indian.
Deși numeroase – câteva sute de mii – badantele românce nu au o asociație proprie ori sindicat propriu, cercul încrederii, the circle of trust, cercul de cunoștințe nu depășește câteva persoane apropiate. Pe de altă parte, munca de badante nu e dependentă de ciclurile economice. Bărbații, care lucrează în construcții, au perioade de creștere și scădere, dependente de crizele economice, munca badantelor este, în schimb, complet independentă de mersul economiei în ansamblu.
O altă trăsătură a muncii de badante e că e o muncă necalificată, deși epuizantă. O fac îndeobște femei cu vârsta de 40-50 de ani, care au fost casnice, sau care au rămas fără serviciu în urma dezindustrializării.
Desigur, numeroase badante vin în Italia cu intenția de a sta puțin, a câștiga bani și a se reîntoarce în țară ; șederea în Italia e văzută ca episodică, provizorie ; dar uneori acest provizorat încremenește. Pe de altă parte, cele care locuiesc în Italia de mai mult timp au deja cunoștințe de dreptul muncii și soft skills, nu mai au nevoie de ajutor. Autorii constată că aceste sute de mii de badante nu alcătuiesc un grup, sau grupuri. E imperios necesar ca statul român să trimită inspectori de muncă în orașele mai mari ale Italiei, pentru a oferi consultanță juridică și sfaturi informale acestor persoane precare. Există asociații ad hoc, grupuri de discuții pe Facebook : Badante – să ne ajutăm gratis ; Badante din nord Italia ; Grupul badantelor din Cuneo ; Badante în Italia – Viață și muncă (20 mii membre) ; Badante Salento-Puglia ; Badante Italia -sud (1700 followers) Salariile oferite sunt 700-900 euro pe lună ; Badantele românce din Italia, cu 16 mii de membre ; Grupul badantelor în Italia ; Badantele din Italia ne ajutăm ! ; Badante femei bune la suflet ; grupul badantelor și colf români (sic) din Italia (10 mii membri) ; Infirmiere și badante ; Viața badantelor di (sic) nordul Italiei – care dă și o fișă de salariu – un salariu net de 930 de euro înseamnă o cheltuială brută pentru angajator de 1471 euro. Și mai e și Avocați români în Italia, 2,9 mii membri (Cazurile de abuz denunțate pe acest forum sunt sfâșietoare).
Din păcate, majoritatea mesajelor de pe aceste forumuri sunt oferte de manichiură/slăbit/transport persoane și pachete România/ghicitoare. Rar cereri de sfaturi și discuții concrete.
În 2018, Campania și Calabria aveau un PIB per capita de 18 mii, respectiv 17 mii de euro, Sicilia de 17 mii euro. E doar puțin mai mare decât PIB-ul per capita al României, de 10 mii euro. în PPS (echivalent putere de cumpărare) Calabria și Sicilia au un PIB de 17 mii de euro per capita, puțin sub media României (19 900). Munca în aceste zone italiene relativ sărace sugerează un stres economic regional foarte mare.
O badantă locuiește de obicei la persoana de care are grijă ; ceea ce economisește o chirie. Chiriile în localitățile italiene mai mici sunt modice, de 200-300 de euro, uneori revenind la 100 euro per cameră per persoană. Prețuri care însă sunt prea mari pentru badante.
Concluzii
Sunt 17 mii de românce numai la Verona, de exemplu, cât populația unui oraș ca Mizilul. La un asemenea număr, ar fi de așteptat să existe și asociații ale badantelor. Ele nu există. Le e specifică românilor sciziparitatea centrifugă, incapacitatea de asociere. Nu putem da vina la nesfârșit pe abuzurile comise de beneficiari : badantele sunt neputincioase în fața abuzurilor doar în măsura în care ele însele sunt incapabile de asociere. Nu există lessons learned colective, nu există o experiență colectivă a muncii care să fie transmisă de la badantele angajate între 2007-2015 către cele venite ulterior.
Aceste badante petrec prea mult timp pe WhatsApp și pe Skype cu familiile de acasă, părinți, soți, copii, și prea puțin timp comunicând cu alte badante din aceeași localitate italiană.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Felicitari pentru prezentarea unei realitati dureroase. O dovada inca in plus ca in 30 de ani, guvernantilor nu le a pasat ce se intampla in lumea reala. Aceste asistente sociale puteau sa lucreze in Ro, daca statul deconta circa 50% din suma necesara ingrijirii unor varstnici si 50% familia. Avem mii de varstnici in Ro care vor muri singuri in case, atat in urban dar si in rural. Propunem PNRR cu bani europeni dar la calitatea locuirii si a vietii se gandeste prea putin.
Oricare meserie din acesta lume trebuie sa contina si respectul nostru al tuturor .A fi muncitor agricol – sezonier – a fi ingrijitor de persoane in virsta , a fi salariat la o mare intrepindere multinationala , a fi om, in ultima instanta , nu prezinta nici un fel de rusine atita timp cit iti faci datoria cu onoare si atita timp cit reusesti sa iti gasesti vocatia , fie ea si cea de badanta .A fi Badanta este o meserie la fel de onorabila ca si alte meserii ba chiar mai mult de atit . Am cunoscut in aceasta lume multipolara , unde libera circulatie are calitatea de a fi si o imensa satisfactie ce contine si modalitatea de a putea merge sa iti realizezi un vis (a fi badanta este visul multora chiar daca unii inca nu inteleg asta si privesc totul ca pe o forma de munca rusinoasa si posibil practicata doar din motive materiale ) , oameni ce se mindresc cu munca lor ce ajuta atitea persoane in virsta . Exista desigur si persoane ce pun in balanta avantajele materiale , ce nu sunt putine , dar acest fel de activitate nu poate fi facuta de orisicine .Le multumim ca exista si ca au grija de batrinii nostri .
Nu mă interesează textul in ansamblu -ce nu conține nicio informație nouă pentru mine, mai ales că am cunoscut îndeaproape 2 astfel de lucrătoare- atât de previzibil in structură și ton, ci următoarea doleanță ce apare strecurată bizar intre 2 paragrafe pline de statistici:
„E imperios necesar ca statul român să trimită inspectori de muncă în orașele mai mari ale Italiei, pentru a oferi consultanță juridică și sfaturi informale acestor persoane precare. ”
Nu reiese de nicăieri nici necesitatea și cu atât mai puțin caracterul imperios al unei asemenea acțiuni a statului român. Dar, mai important este aspectul legalității unei asemenea intruziuni:
1) ce text de lege permite funcționarilor români investigații pe teritoriul italian?
2) de ce ar fi îndrituiți niște birocrați ai unui stat dovedit acasă insensibil și incompetent să ofere ‘sfaturi informale’ cetățenilor de peste hotare?
3) de ce ar trebui să finanțăm noi -cei puțini activi rămași in țară- excursiile in Italia ale unor găști de birocrați aflați in căutarea unei misiuni nobile? Care este fundamentul legal al acestor cheltuieli publice?
4) există inspectori români capabili să oferă consultanță juridică in afara țării in condițiile in care ei nu sunt capabili de același lucru in țara care-i hrănește? Cine certifică această nouă competență a funcționarului român?
5) ‘Misiunea’ inspectorilor de a descoperi, informa și consilia badante țintește exclusiv teritoriul italian sau se aplică in toată Uniunea Europeană? Dar in alte state? de pildă…in India, Thailanda, Australia, Tahiti, Seychelles, Maldive…
6) Consilierea de stat țintește exclusiv badantele sau un inspector in misiune poate aborda orice persoană pe care o consideră ‘precară’? Prostituatele, cerșetorii, minorii ce comit mici infracțiuni se califică?
Și, fiind vorba de milioane de persoane afectate de precaritate, nu ar trebui cumva ca Ministerul Muncii să înființeze o structură proprie cu numele de Templul Creștin al Samaritenilor Nomazi care să formeze echipe de inspectori plini de compasiune dispuși să hoinărească prin Europa in căutarea și intru alinarea săracului rumân ce suferă abuzuri de neînchipuit din partea străinilor care-l țin de slugă/iobag/sclav prin gospodăriile lor?
E absolut adevărat că din punct de vedere legal , nici un funcționar român ( oricare minister) nu are absolut nici un drept să controleze ceva in o țară străină. Identic cum un funcționar străin nu poate controla legal nimic în Romania.
In ambele cazuri , funcționarii respectivi se pot adresa , sesiza , cere ajutor sau informații instituțiilor competente din tara respectivă. Atît.
E o scăpare a autorului.
Omul cît trăiește , învață. 😀
Vai dar ce furmos ar fi să fie astfel de „consiglieri”: Sporuri, diurne, deplasări, nepoți, verișori… Birocrația română ar trăi o a doua tinerețe…
Mai rămâne de rezolvat doar modul în care patria recunoascătoare le va impozita pe bandante-le cu princina pentru serviciile desoebit de utile pe care le va funiza…
De ce a doua tinerete cand nu a imbatranit de loc? ;)
Dar care este filonul cultural al birocratiei?
A se vedea serialul „In slujba Frantei” pe Netflix, mai ales scenele cu „stampilat, dublu-stampilat”! :) In Romania procedurile sunt cunoscute ca „dosar cu sina”.
Se aude? Se aude? Se aude?
Pentru cei care au dubii asupra originii filonului birocratiei, a se vedea racensamantul populatiei inclusiv oratanii si animale facut NU DE CATRE Ceausescu ci de catre administratia noua impusa in Anglia dupa batalia de la Hastings – 1066.
Ar fi bine sa renuntati la figurile de stil gen „Templul Creștin al Samaritenilor Nomazi” cand nu cunoasteti istoria sau religia.
1. Samaritenii NU SUNT nomazi.
2. Samaritenii nu sunt crestini ci ISRAELITI si unii dintre ei s-au convertiti la iudaism. Au de exemplu un cartier al lor in Holon langa Tel Aviv.
3. Organizatiile de caritate cu nume de Samaritans – asta este cu totul altceva.
Si eu zic că ar fi fi bine să vă informați oleacă inainte să vă stropșiți la coforumiștii care mai aruncă și ei cu glume ușurele, așa de vară.
1. Oricine poate deveni nomad, inclusiv samaritenii
2. Oricine poate deveni creștin, inclusiv samaritenii (ceea ce -dacă ați fi citit ceva istorie ați aflat- s-a și intâmplat, incepînd cu secolul 6)
3. Israelul nu este buricul pământului. Deci pot specula și asupra israeliților care și-ar putea inventa un Templu la București sub numele de Moscheea Marilor Iudei Gay. De ce? Uite că așa vreau io să aberez.
In Israel badantele vin prin agentii de recrutare care costa multi bani. Primariile deconteaza o mare parte din costuri. Dar bandantele au TOATE drepturile ca orice angajat, concedii si sarbatori. Li se platesc weekend-urile suplimentar de catre batrani sau rude, de obicei au camerele lor. Mananca acelasi lucru ca si batranii pe care ii ingrijesc.
Si atunci ma intreb. Ce e mai bine pentru bandante? Sa lucreze la negru ca in EU sau sa aiba toate drepturile si sa nu isi bata joc de ele nimeni?
Dramele lor reale cu copii si parinti ramasi acasa pot sa rupa inima oricui.
Statele din est o sa se preocupe de cineva??? Sa fim seriosi!
Ce a adus EU pozitiv la capitolul asta? Ce?
Durak: „Primăriile decontează o mare parte din costuri.” Desigur, în Israel.
Dan Ungureanu: „un salariu net de 930 EUR înseamnă o cheltuială brută de 1471 EUR pentru angajator”. în Europa, deci nu la negru.*
Pare că din dilema asta nimeni nu are scăpare: fie stat bonă, care preia „o mare parte din cheltuieli”, fie o viață dură cu bani puțini și la angajator și la angajat. Durak nici atât: când e una, nu-i cealaltă. E înduioșătoare verva cu care dumnealui trage din toate pozițiile împotriva UE. Doar că nu nimerește.
* În plus, balantele mai fac și artificii Ridzi: caută chitanțe în coșul de hârtii de la Supermarket și le decontează la angajator. Ele gătesc și pentru cel ingrijit și pentru ele. Deci chirie și masă. Se,mai adaugă câteva zeci de EUR la cei 930.
@Hantzy
Deci Germania NU ESTE un stat social (stat bona) ??? Daca nu, unde se duc banii platiti din taxe atunci?
Lucratorii adusi pe contract din afara UE nu sunt avantajati fata de sclavii din estul UE?
Aud?
Durak
Minciunile din primul comentariu nu devin mai mici, dacă încercați să deviați de la temă prin alte minciuni.
Care sunt minciunile, Hantzy baron de Munchausen???
Minciunile din primul comentariu le-am devoalat deja.
Deși evidente, le enumăr pe cele din al doilea.
Orice comunitate de oameni are propriile politici, printre care se numără și cele sociale. Asta nu înseamnă că ele sunt state-bonă. În Germania statul nu caută nimănui slujbe, locuințe, școli șamd.
În UE nu există sclavi din est, iar lucrătorii din afara UE nu sunt avantajați față de cei din est sau vest, din sud sau nord.
Am încheiat!
România a ajuns Filipinele Europei. Cunosc un pic fenomenul (de la niște rude aflate in Italia). Exista si badante poloneze, din Bulgaria si chiar tarile baltice.
Experientele sunt variate, de la angajatori generoși si civilizați la zgârie brânza si/sau violenți. O problema recurenta este rezistenta angajatorilor de a încheia un contract formal de munca. După peste 10-15 ani petrecuți in Italia aceste femei nu acumulează nici un fel de pensie in aceasta tara, unele își risipesc banii acumulați dându-i unor copii nerecunoscători si uneori rămân fără nici o gologan tocmai când au ele nevoie de o badanta.
Domnu’ autor, ca om cu experienta in materie ce ma aflu, ma puneti in situatia sa va doresc sa ajungeti cat de curand ziua in care, aici, in Romania, cineva sa va priveasca in ochi si, pentru ingrijirea membrului de familie paralizat in pat sa va ceara sase sute de Euro pe luna ( ca asa e in Italea), vacanta iarna si vara si etzetera… Iar somajul ala latent e in realitate comunism latent, asta, asa, ca sa stiti. La buna vedere.
Pai ORICUM nu discuta nimeni sub 2000 lei (asta in provincie, in cazuri usoare!) – deci nu-i prea departe ;)
:) Sunteti in eroare. Acolo suma asta de bani e pentru 24/24/7. Aici o asemenea cifra mi-a fost ceruta pentru sase ore pe zi cinci zile pe saptamana, plus mancare, plus alte alea ceea ce nu e negociere ci santaj. Ideea e ca banii pe care ii aloca statul roman pentru persoanele insotitoare sunt cati sunt, reflecta situatia socio-economica de la noi si, pe cale de consecinta cu mine duduile astea nu si-au gasit fraieru’. Cat priveste provincia, s’avem pardon. Eu locuiesc in ochiul ciclonului, in mijlocul Moldovei, de unde provin cele mai multe dintre femeile astea. N’aveti idee, conitza, ce-i pe aici cu preturile…
Deci ati dori lucratoare din Filipine sau Sri-Lanka (i.e. din afara UE) in locul celor locale?
„Îmbătrânirea Italiei și absența serviciilor sociale a făcut necesară prezența îngrijitoarelor.”
– Lipsesc posturi suficiente în casele de bătrâni italiene .
– In schimb statul italian compensează cu eliberarea unui ajutor financiar ( pe lîngă pensie) persoanelor care au nevoie de un îngrijitor temporar sau permanent.
Deoarece e absolut clar că un bătrân italian ( medie) nu are o pensie suficientă că să poată trăi dar și să plătească o badanta.
Oricum , eu cu vechime din 1990 in Italia , va garantez că 75 % din românii în Italia nu au habar de legislația în vigoare. Cu drepturile și îndatoririle aferente. Nici nu poate fi altfel cînd după 2007 masa românilor intrați în Italia a fost majoritar săracă inclusiv cultural.
Am inteles ca o badanta nu plateste chirie, locuind cu persoana pe care o ingrijeste. In Romania, platea chirie, sau impozit pe casa, poate si asigurare.
Dar intreb, pentru ca nu shtiu; legat de alte cheltuieli:
– O badanta mananca din buzunarul ei sau impreuna cu persoana ingrijita, care oricum -daca are Alzheimer, nu shtie cat pregateste badanta in bucatarie.
– Cheltuielile de caldura in casa,// apa calda pentru dush// si spalat propriile haine cred ca nu le plateste badanta.// Probabil nici electricitatea.
Sunt costuri care in Romania le-ar plati din buzunarul propriu. Adunate aceste costuri formeaza o suma. Sunt ele un avantaj clar in plus, sau sunt suportate de… de cine?
Aveti dreptate cu o mica exceptie: badantele sunt angajate de rudele celor ingrijiti (in general de copii cu ceva stare materiala) nu direct de cei care au nevoie de îngrijire, cu sau fara Alzheimer. Realitatea este ca mai peste tot (pana si in China) s-a ajuns ca la externalizarea îngrijirii părinților. Cum treaba asta este asociata cu un sentiment de vinovăție badantele sunt in genere bine plătite.
Din experienta unor persoane care au revenit in România tratamentul la care au fost supuse in tara ((in mult lăudat-a Transilvanie) ) a fost net inferior, nu numai din punct de vedere al plații, cat, mai ales, al relațiilor de tip feudal. Am vazut asta si personal la familii destul aparent educate si cu multa dare de mana, când este vorba de stabilit ierarhii lucrurile sunt cam ca pe timpul lui Dinu Păturica: șoferul firmei nu este doar un angajat, este fel de servitor.
Daca asistenta sociala in Rp era bine organizata si finantata, artistul Benone Sinulescu nu ar fi stat in casa singur ore bune. Dar statul roman se bucura de banii trimisi in tara de aceste badante, femei care se dedica sa ingrijeasca straini.