joi, martie 28, 2024

Băieții de cartier, polițiștii (2)

Mi-am făcut cu greu timp și am dat o fugă la comandantul secției de poliție cu pricina.  M-a primit imediat și se vedea că nu era obișnuit cu audiențele, era chair surprins.  Se vedea pe fața lui că era convins că are în fața lui un aiurit care nu știe pe ce lume trăiește și-și pierde timpul cu prostii.

I-am povestit toată tărășenia exact cum vi-am povestit-o și dumneavostră săptămâna trecută. Long story, short el nu are nicio putere, n-are atribuții. Plângerea mea împotriva polițistului nu trebuie să fie soluționată de el ci de corpul de control al Poliției pe Sector. El îi este superior direct, deci ar putea fi părtinitor, ceva de genul conflict de interese, așa că a înaintat plângerea mea mai departe, mai sus. De parcă polițistul care m-a amendat abuziv îi era nevastă nu sublatern pe care trebuie să-l strunească și să-i fixeze standarde.

În ceea ce privește amenda, el nu poate face nimic, trebuie să mă duc să o contest în justiție. Și m-a sfătuit să fac asta, e dreptul meu dacă s-a comis un abuz. El a făcut la fel, a dat poliția în judecată când i-au dat amendă ”cei de la rutieră”. M-a sfătuit să depun contestația la ei la secție că o trimit ei în instanță și să mă scutească de o cheltuială, la judecătorie trebuie să plătesc o taxă. Drăguț.

Deci, el  nu avea instrumentele să oprească abuzul acolo. Și în general poate că e mai bine așa, căci o amendă mare poate fi oprită cu o șpagă mai mică. Sau poate că e mai rău pentru că instanțele sunt și așa sufocate de activitate.

Deci pe cazul meu, pe plângere și pe amenda de contravenție nu mai aveam ce discuta. Dar am mers mai departe, mi-am căutat cuvinetele, vroiam să mi se confirme sau infirme percepția că polițiștii tineri de azi sunt niște derbedei.  Nu știam cum să evit cuvintele ”golani” sau ”derbedei” și  mi-a ieșit ceva de genul că ”mie nu mi se par a fi niște polițiști ci niște băieți de cartier”.  Păi exact asta și sunt! a venit replica de la polițistul șef într-un mod apăsat.

Păi dumneavostră ce faceți, nu aveți niciun fel de instrumente să vă impuneți în fața lor? zic eu… Și începe să-mi spună cum că chestiunea mea este un lucru minor pentru că el are problemele lui cu ei, că-și bat joc de mașini și că trebuie să le ducă mereu în service, că nu-și poartă ținuta regulamentar și că vorbesc urât cu cetățenii. ”Ăștia-s oamenii e concluzia, se văd cu uniforma pe ei și li se urcă la cap. Sunt needucați  și când au uniforma se cred zmei”. Și mi-a povestit cum a văzut el în New York un polițist de 21 de ani care impunea respect doar prin postura sa, cum își purta uniforma, de îți era fircă să-l atingi, ca pe un bibelou.  Omul impunea, nu ca ăștia ai noștri…

Bun, și dumneavoastă?! insist eu. El nu! Așa îi trimit de la școala de subofițeiri de la Câmpina sau pe unde-i mai recilează înainte de a-i trimite la el. Nu el face angajările. Angajările, politicile de resuse umane (selecție, recrutare) se fac la nivel de IGPR și MAI. El nu are soluție și se uita întrebător la mine. Păi eu oi avea ceva soluții dar nu i le-am zis cu voce tare, pentru că nu era cazul.

Și mi-a mai spus că nu-s peste tot la fel. Ăștia de aici sunt mai golani pentru că sunt aici la margine, într-o secție de cartier, ei nu știu să vorbească oamenilor ca  cei de la fost lui secție din centru unde și oamenii sunt altfel. I-am atras atenția că tocmai mă jignea pe mine, pe vecinii mei și în general comunitatea în care merge zilnic la serviciu.

L-am întrebat dacă e mai rău cu oamenii de când i-au demilitarizat. Mă gândeam că atunci când ai grad și funcție militare le poți da alinierea mai bine, poți să impui standarde. Nu-mi venea să cred că  demilitarizarea poate avea chiar efecte contrare… Dar nu e asta. Sunt generațiile și o spune cu siguranța celui care  chiar știe! Generația de azi nu mia e ca aia de ieri (el nu are peste 45 de ani).

Și când am plecat din secție am înțeles mai bine ce mi s-a întâmplat. Un cerc vicios, un cerc vicios al nepăsării și nesimțirii din care fac (făceam?) și eu. Polițiștilor, băieților de cartier, nu le pasă pentru că șefului de secție nu-i pasă. Șefului de secție nu-i mai pasă  pasă pentru că superiorilor lui, care recrutează și-i trimit omaeni de proastă calitate, nu le pasă de politicile de resurse umane. Iar superiorilor și experților de la IGPR și de la MAI nu le prea pasă pentru că ei au văzut multe la vița lor, au trecut prin reforme nenumărate ca găsca prin apă. Au schimbat zeci de miniștrii. Și ce să le mai pese dacă politicienii care le sunt miniștri, secretari de stat și directori de linie sunt ei niște derbedei veniți din partide putrede. Și nici politicienilor nu le pasă dacă noi votăm cum votăm, nu ne implicăm, nu protestăm când ne sunt încălcate drepturile.

Cum ruperm cercul ăsta vicios? De unde începem?

(Va urma, aștept cu mare interes sa fiu contactat de corpul de control de la Sector!)

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Bun inceput! Conform celor asteptate>

    Ca sa faceti diferenta trebuie sa ajungeti in audienta la mai marele – peste capul celui de la sectia de politie si sa cereti o ancheta interna pentru abuzul in serviciu al aceluia sau al acelora.

    Super seful poate spune DA sau NU pe cererea Dvs. scrisa.

    Daca DA- asteptati.

    Daca NU – mergeti si mai sus pe craca ierarhica.

    Intre timp, ca sa nu va plictisiti urmariti dosarul din instanta – acolo se rezolva sau nu partea legata de amenda.

    Tocami ce am cascat ochii pe estimatul executiei din bugetul 2012 si am vazut cat accent s-a pus pe amenzi si nu pe rezolvarea cazurilor din marele dosare de evaziune, si ce sume s-au colectat…

    Cum spuneam va doresc mult succes si tinere de nervi!

  2. atzi descoperit capatul chibritului!
    da nu shtitzi ca traitzi in tzara comunistilor?amu avetzi si un primministru hotz dovedit!

  3. La prima postare pe acesta tema am scris un comentariu care nu s-a incarcat in care va spuneam ca am patit si eu ceva foarte asemanator si va spuneam in final ce o sa vi se intample cel mai probabil. Si exact asa s-a intamplat. Si eu am fost in audienta la comandant, si mie mi-a trimis plangerea mai departe (la parchet) si eu am fost nevoit sa contest contraventia in instanta, si mie mi-a spus ca nu au competente, si eu am avut parte de lamentari si de descrierea greutatilor prin care trec zilnic, si mie mi s-a invocat cu admiratie un model din strainatate cu care a luat contact cu ocazia deplasarilor in interesul serviciului (cel britanic), si asta e! Sincer, nu credeam ca situatia va si izbitor de asemanatoare. Iar in ceea ce priveste analiza de final, sunt intru totul de acord cu ea.

  4. A fost super omenos si dragut. Chiar nu intelegi ca e depsit de situatie? Poate face mai mult dar politia din RO e conceputa sa pazeasca cetateanul de infractori, in general. Ei au de a face cu bestii zi de zi. E chiar de mirare ca seful inca mai e asa civilizat si intelegator in situatia din RO. Raman la concluzia ca de iti cerei tu scuze chiar de nu era cazul de la bun inceput, multe obtineai fara sa te mai chinuiesti. Ia incerca asta in viata sa vezi ce bine iti va fi, chiar si cu mitocanii: sa-ti ceri tu scuze cand ei sunt mitocani si sa le vorbesti frumos la exxtrema chiar si cand ei vorbesc urat. Este ca nu prea crezi ca te prinde la aerele pe care in general ti le cam dai dupa cum se vede ca te auto-cocotzi in tot felul de „functii” la descrierea personala, baietas?:)

    • Mai omule, tu iti dai seama ce emiti ? Acuma din doua – una: ori esti din sistem si atunci e de inteles, ori nu pricepi nimic din ce scrie omul asta aici. Ai avut de-a face vreodata cu militienii astia ?

    • @Omul simplu fara fitze
      Pai, poate ar fi mai bine ca politistii sa aplice tehnica pe care o recomanzi dumneata ( ca doar ei iau salariu, noi numa’ li-l platim prin taxe)
      „…de iti cereai tu scuze, chiar de nu era cazul de la bun inceput…”
      sau, cum bine zici (parca ar fi dintr-un indrumar pentru politisti)
      „sa-ti ceri tu scuze cand ei sunt mitocani si sa le vorbesti frumos la exxtrema, chiar si cand ei vorbesc urat „.
      Si apoi, una e sa parcheze masina aiurea in interes de servici si alta sa o lase in drum ca le e lene sa o duca in parcarea sectiei. Inteleg ca nu era singular cazul :D

  5. Nu rupem nici un cerc vicios, pentru că e vorba de calitatea oamenilor în România. Nu se pot lua din altă ţară alţii mai buni, nici ca jurnalişti, nici ca poliţişti.

    Acum, nu ştiu cum vă imaginaţi dvs. că ar fi corect, ca fiecare cetăţean să poată să admonesteze poliţişti când şi cum crede el? Credeţi că aici (UK) aşa se întâmplă, dacă o maşină de poliţie blochează strada, se apucă cetăţenii să vocifereze şi să-i admonesteze, iar poliţiştii se conformează şi mută maşina?!

    • Apropo de UK vazut cu ochii mei politia de acolo in actiune!

      Actiunea 1, UK: pe strada polistii din UK, Londra, patrulau pe JOS, doi cate doi. Fara masini, fara bicilete, fara role. Faceau rondul prin zona pe care o aveau probabil arondata. Era in 2003…

      Actiunea 2,UK: teroristi arestati – ma aflam in trafic si deodata am constat ca tot traseul normal urmati zi de zi, ala pe care il stiam, este deviat, dar totul era anuntat din timp si politistii respectosi care iti spuneau ca au un caz si ca trebuie sa redirectioneze circulatia… Vazut la TV interventia politiei din UK la acel caz…Brrr, bine ca nu am fost mai aproape de zona…

      Orice asemanari intre cazurile prezentate si cele din RO sunt pure intamplari sau fantezii…

      P.S. Exista si remediu: training si corectarea zilnica a defectelor, dar cineva trebuie sa le faca si pe astea si imi pare ca Politia din Ro a invatat numai sa se vaite si atat.Nu cred ca este usor sa lucrezi acolo, dar pe nicaieri nu mai curge miere…

      • Sunt şi în RO patrule pedestre, aşa cum sunt şi în UK patrule auto. Dar în RO n-am vazut masini de politie cu parbrizul protejat cu plasa metalica, ca dovada ca politistii din UK au totusi o viata mai grea :) Amuzant e că UK nu găseşti pe nimeni noaptea la secţie, n-ai decât să suni la 112 sau 999 şi or să-ţi trimită acolo o patrulă auto.

        • Iertare dar nu am vazut politistii romani in patrulare asa cum i-am vazut de cei din UK, brat la brat, cate doi, exact ca in filemele acelea americane, numai ca cei doi din USA erau in masina…

          Si aici am povestit despre diferentele Londra – Bucuresti, adica de la capitala la capitala, nu intre alte localitati, mai mici…
          Si cam la aceleasi ceasuri ca nici in UK nu umblam decat cam la aceeasi ore ca in RO…

          Dar ma rog, daca imi precizati locul si orele in care as putea sa ii vad pe prietenii mei din RO, ma duc sa fac si o poza, si va multumesc ca ma ajutati sa vad si altfel Politia Romana – nu numai calare…

          Toate cele bune!

  6. Marturisesc ca dupa `89 nu am mai avut contacte directe cu Politia.
    Dar citindu-va ambele texte am avut o senzatie de frica, parca, amintindu-mi de pataniile cu militieni; destul de neplacute si asemanatoare cu ce ati patit, plus, pe linga amenzi, injuraturi si lovituri.
    Politia aia timida, a lui Chitac, pentru cei care-si mai amintesc, a devenit o milipolitie . De brute, uneori.

    • Orice om cinstit are o oarecare reţinere şi chiar o uşoară teamă când intră în contact cu poliţia, asta e doar dovada că a fost educat corect în legătură cu autorităţile care pot ajunge să facă uz de forţă fizică. Eu am fost de mai multe ori în situaţia de a chema poliţia şi am şi făcut-o, atât în RO, cât şi UK. N-am avut a mă plânge, nu sunt ei cei mai civilizaţi oameni, dar încearcă să-şi facă treaba, cel puţin aşa cum o înţeleg ei. Oricum, nu poţi avea pretenţia, de la un tip care poate ajunge să se încaiere cu borfaşii, să ştie să se exprime ca Andrei Pleşu.

      După părerea mea, e OK să faci poze unei maşini de poliţie care blochează strada, e OK să publici acele poze şi să le faci reclamaţie şa şeful de secţie sau la inspectorat, dar este cu totul deplasat să te cerţi cu poliţistul şi să-l pui să mute maşina. Poliţistul nu are de ce să primească dispoziţii din partea cetăţeanului, ci doar din partea şefului ierarhic.

      • Harald,

        Esti prieten sau chiar de la Politia Romana?

        Cum adica sa nu primeasca politistul roman o atentie de la cetateanu’ din RO? Adica nu are dreptul sa ii atraga atentia ca a depasit masura, sau ca nu isi face treaba si sta si se uita la stele politistul roman- poate precum Eminescu, ce romantic domnule, sau ca ma rog … la poarta noua… –

        Ma bulversezi domnule, cu comentariul domniei tale…

  7. Îmi pare rău de păţania dvs. şi încerc să vă explic pe scurt principalele etape care ar trebui parcurse pentru a evita fenomenul negativ pe care îl semnalaţi:
    1. Educaţia. Pregătirea militară se termină la poarta cazărmii, iar în şcolile militare din zilele noastre nu se pune accentul pe formarea caracterului oamenilor în uniformă. Un asemenea proces ar trebui să dureze mai mult de şase luni şi lipsa fondurilor pentru prelungirea şcolarizării se reflectă în calitatea scăzută a absolvenţilor.
    2. Repartiţia absolvenţilor se face în funcţie de nevoile sociale ale acestora. Statul nu se implică pentru oferirea unor avantaje care să-i determine pe absolvenţi să se gândească de două ori înainte a se comporta ca băieţii de cartier. Dacă trimiţi un tânăr absolvent într-o localitate necunoscută, la 300 km distanţă de locul de baştină, acesta va avea nevoie de o locuinţă decentă (o cameră, baie, bucătărie – nu mai mult) pentru a putea fi apoi strunit de şeful său, care îi va spune. Dacă faci prostii, pierzi casa primită de la stat şi vei merge acasă mai sărac decât erai după absolvirea şcolii.
    Deoarece nu există fonduri pentru a aplica o asemenea metodă, se acceptă repartiţia absolvenţilor cât mai aproape de locul de baştină, uneori chiar în localitatea unde s-au născut şi unde au cunoştinţe (rude) chiar printre „băieţii de cartier”.
    Fenomenul descris de dvs. are un caracter social profund şi afectează nu doar pe absolvenţii şcolilor de poliţie, ci şi pe cetăţenii obişnuiţi, care se tem din ce în ce mai mult de anarhia care se insalează treptat în România.
    Cu stimă,
    P.O.

  8. ” Și când am plecat din secție am înțeles mai bine ce mi s-a întâmplat. Un cerc vicios, un cerc vicios al nepăsării și nesimțirii din care fac (făceam?) și eu. Polițiștilor, băieților de cartier, nu le pasă pentru că șefului de secție nu-i pasă.”

    Ati inteles la marele fix. Daca sefului i-ar pasa intr-adevar, pai s-ar apuca el sa le dea acolo in sectie educatia pe care n-au primit-o in scoala si acasa. Ce e asa greu? Iar daca si sefilor mai mari le-ar pasa, pai atunci n-ar mai angaja toti mitocanii in politie. Ar angaja in locul lor niste oameni cu educatie si pretentii, niste gentlemeni, din care avem o gramada, si care ar vrea foarte mult sa devina agenti de politie. Bine ca ati gasit cauza.

    Stiti care e partea cea mai trista? In timp ce parlamentarii isi voteaza super-imunitate si guvernul e condus de un impostor cu acte, partea reformista a Romaniei isi gaseste timp pentru self-righteous idealism pornind de la o disputa legata de locul de parcare. Sincer, ii cam invidiez pe pesedisti. Aia macar isi stiu prioritatile.

  9. Ati primit amenda prin posta? Eu nu cred ca va veni, tipul a incercat sa va intimideze iar cum a plecat asa rapid din camera indica ca s-a lasat pagubas.

  10. 1. Seful de sectie a fost la New York. Exemplul nu mi s-a parut potrivit (vorba lui, cine stie in ce parte a New York-ului a vazut el asta). Nu mi s-a parut potrivit, deoarece m-a dus cu gandul la a copia, nu a asimila.
    2. El in schimb a stiut sa vorbeasca, posibil chiar sa fi fost smecher.
    3. Am sa revin cu chestia cu bacalaureatul, suntem in fata generatiei „bacalaureat 20%”, in care nu intra numai cei 20% care nu au luat examenul,ci poate peste 90% (adevarul ca numai putin mai incolo sunt cei „80% bacalaureat”, dar care nu difera prea mult de ceilalti) .
    4. Imi permit sa observ ca, dupa cum se spune pe posturile de stiri, lasati pe alocuri impresia ca va manifestati poate prea mult emotional in detrimentul rationalului.

  11. V-am mai spus-o: doar prine educatie continue. Alcatuit un corp de 41 de specialisti (cate unul pe judet), preferabili cu studii de psihologie si juridice si mai preferabil abbsolventi de universitati straine, sau trimisi la training in state (asa cum au facut cu cei 500 de ofiteri SRI) si aia sa tina seminare de 2 ore cu toti politistii din judet pe rand. Cine lipseste sa fie obligat sa recupereze cu alta grupa/sectie. Si sa se dea teste grila. Seminare pe diverse teme: comportament, legislatie, tot ce tine de jobul politistului. Si dupa aia reversul medaliei. Te-am instruit? Ai dat test grila si l-ai luat? Deci stii cum tre sa te comporti. Am primit plangere ca comportamentul tau nu a fost asa cum trebuie? Investigatie si daca se dovedeste adevarata sanctiune. La 3 sanctiuni afara.

    Nimic altceva decat un sistem riguros dar si corect. Nu poti sa-l pedepsesti pe om daca intai nu l-ai instruit/educat. Dar daca el si dupa instruire tot face pe baiatul de cartier atunci bye bye tati. Du-te cu scoala ta de la Campina si lucreaza vanzator la supermarket daca nu stii sa-ti revizuiesti comportamentul. Simplu dar irealizabil in Romania. Nu cu politicienii de azi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ciprian Ciucu
Ciprian Ciucuhttp://www.crpe.ro
Consilier in Consiliul General al Municipiului București / Fost președinte al Consiliului Național de Integritate (2015-2016) / Membru fondator al Centrului Roman de Politici Europene

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro