Cred că cel mai gol de conținut cuvânt din politică este ”a reforma”. Eu sunt alergic la acest cuvânt, de aceea am folosit exclusiv ”a moderniza”. Rețineți următoarele lucruri:
1) ”a reforma” nu este sinonim cu ”a face gargară”. Singurele reforme reale pe care le cunosc au fost cele ale lui Macovei în justiție, ale lui Șeitan (continuate de Botiș) la muncă și cea pe care împreună cu Miclea am făcut-o la educație. Am dat legi, nu doar interviuri.
2) ”Reforma” nu se anunță, se face. Promițând ”reforme” dar făcând fix pix distrugi încrederea oamenilor în orice schimbare pozitivă pentru viața lor, cu inevitabilul reflex al votanților de a se convinge că ”toți sunt la fel”.
3) ”Reforma” nu se face în platouri de televiziune din vorbe, ci în minister și parlament prin legi și organizarea impecabilă a punerii lor în practică. Vorbăria la televizor e impresie artistică. Trecerea unei legi e știință de carte, capacitate de negociere, persuasiune, nopți nedormite.
4) ”Reforma” trebuie definită clar: ce măsură iei din ce motive, cu ce rezultate așteptate și cu ce bani. Altminteri e mesianism și iluzii, speranțe deșarte. În afară de Drulă nimeni din actualul guvern nu pare să aibă un plan de reformă, dar toți reformează.
5) ”Reforma” se face împreună cu colegii de guvernare, nu împotriva lor. Credeți că a fost ușor să negociez cu UNPR, UDMR și chiar cu partidul care m-a propus la minister? Guess what? Nu, nu a fost. A fost chiar mai greu decât să îngenunchez opoziția.
6) ”Reforma” e curaj și temeritate, nu victimizare. Da, știu, sunt femei care preferă un bărbat plângăcios, care le trezește instinctul matern, unuia temerar, care face planuri serioase de viață. În gestionarea marilor sisteme nu e așa. Nu merge spunând ”eu vreau să fac ceva fantastic dar nu mă lasă partenerii de guvernare”. E nu doar contraproductiv, ci denotă și un caracter infect (în fapt o ieșire din legalitate, pentru că, potrivit art. 109, alin 1 al Constituției ”(1) (…) Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalți membri pentru activitatea Guvernului și pentru actele acestuia.”). E adevărat, istoria ne arată că acest soi de ”opoziție internă” (josnică dacă e să judec după compasuul meu moral) poate să fie profitabil politic: Băsescu a făcut asta în guvernul CDR, Macron în guvernul Valls. Eșecul e al tău, nu al premierului, nu al președintelui sau al parlamentului.
7) „Reformă” nu înseamnă doar o bucată de hârtie pe care așterni o lege. Înseamnă să pui în practică ceea ce ai legiferat. De aceea trebuie să ai o armată de oameni capabili, loiali, rezistenți la efort și atacuri. De aceea ”reforma” se face în primele zile de mandat. Am aprobat în guvern Legea educației la două luni și jumătate după ce am preluat mandatul. Nici așa nu am reușit să duc la capăt toată punerea în practică, mi-ar mai fi trebuit un an, adică un total de trei ani de mandat.
8 ) ”Reforma” în România nu se poate face decât de sus în jos. ”Reforma” se face spund NU colegilor de partid, parlamentarilor sau poporului care nu are cum să înțeleagă subtilitățile domeniului. Să vrei să faci, în România, o reformă de jos în sus denotă o stupidă necunoaștere a parametrilor culturali ai propriei națiuni. ”Reformă” consensuală nu poate exista în România de azi. Descentralizarea reformei înseamnă, de fapt, că vrei să iei laurii și alții să facă treaba. Eșec garantat.
9) ”Reforma” sustenabilă în România va fi posibilă doar când PSD se reformează sau dispare. PSD are armate de oameni în liniile din spatele puterii și astfel poate bloca orice inițiativă de ”reformă” la firul ierbii: în școli, în spitale, în primării. PSD de azi e o variantă mult mai bună față de PSDul istoric.
10) Rezultatele unei ”reforme” reale se vor vedea doar peste 20 de ani. Ia 10 ani până ce lumea se obișnuiește cu noile idei (atât a luat ca lumea să înțeleagă de ce nu e bine să plagiezi…) și încă pe atât până ce ai oameni pregătiți să aplice la firul ierbii conceptele unei legi bune: procurori și judecători în justiție, medici și asistente în sănătate și profesori în educație. Credeți că un profesor slab, de 45 de ani, format la o fabrică de diplome și care a avansat în carieră ca gâsca prin apă, va deveni brusc foarte bun pentru că un ministru deștept a dat o lege modernă? Dacă da, vă invit să nu mai fumați marijuana
Da, ceea ce am scris aici e țintit direct în inima modului de a opera al actualului guvern și al unui număr semnificativ al noilor primari de la care se așteaptă foarte mult. Încă doar vorbe, bâlbe, nimic concret, doar războaie minore pentru influență și așezat pionii cât mai aproape de resurse, lipsă de rigoare, de capacitate administrativă, de solidaritate și mobilizare a aparatelor administrative din subordine. Pe scurt mană cerească pentru opoziție și o prea rapidă pierdere a iluziilor încurajate în campanie. Nota de plată va fi tot a voastră.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ca bine le ziceti/scrieti!
Am citit pe nerasuflate si ma declar total de acord cu Dvs.
Degeaba domnule. Nu mai exista deloc patriotism adevarat. Toti se dau cu caramida in piept… dupa care deservesc interesele de clan. Profesionistii sunt ultimii intrebati… Cei care demasca nepotismele, incompetenta si coruptia sunt…demisi (vezi ancheta recorder de la ape). E o cangrena profunda a neamului, dincolo de PSD, PNL si P ce-o mai fi. Ne trimitem forta de munca activa peste granite ca printr-un fel de supapa prin care ies nemultumitii. E improvizatie si impostura peste tot si in toate.
Avem oare oameni in structurile de decizie care se ridica la nivelul domnului Funeriu sau al domnului Miclea?
Logici, inteligenti, de o ireprosabila moralitate, hotarati, curajosi, cu viziune strategica.
Sper ca macar domnul Catu este din acelasi aluat.
Si sper ca dl Catu sa il ia pe post de consilier pe dl Funeriu, nu doar pe pe teme educationale. Are nevoie de inteligenta si claritatea lui. Rari sunt oamenii de acest gen in Romania.
Eu , daca as fi PM, l-as face vizir. Cu dreptul de a taia ceva capete, virtual vorbind.
Cine-o fi baietii aia care-ar trebui sa se destepte ?
Asteptam de treizeci de ani …
Domnule Funeriu. Ma intristeaza cand vad cum scrieti. Expresii precum „fix pix” sau „nu mai fumati marijuana” precum si scrierea unui articol fara introducere, continut si concluzii, doar sub forma de schita, cu puncte, denota lene intelectuala, care nu face decat sa confirme analfabetismul functional public din Romania. Evident ca Dvs nu sunteti analfabet functional. Cred ca ati facut o treaba buna la minister, dar ma ingrozeste cand vad oameni pe care ii consider mai luminati, care scriu asemenea texte, fara o minima igiena lexicala si cu un respect neclar fata de gramatica, retorica si, in general, limba romana.
Imi cer scuze Contributors, daca mesajul este putin off topic. Dar poate ca este in tema, totusi. Reforma vine de la varf, dupa cum spune autorul. Insa ce fel de reforma se poate face cand aproape nimeni „de la varf”, darmite ditamai Ministrul Educatiei nu mai scrie corect romaneste?!? Multumesc!
Aveti dreptate cand spuneti ca mesajul este off topic. Pe undeva de genul „tara arde si baba se piaptana”. Ma ingrozeste sa vad ca dupa un astfel de articol singurul comentariu pe care l-ati facut este o incercare de analiza gramaticala. Daca ar fi fost doar o observatie, in finalul unui comentariu la obiect, intelegeam.
Corect, exact ca si la posturile de TV unde sunt prezentati tot felul de indivizi cu un limbaj suburban de mahala, ce asteptari sa avem de la reforme ?
Pertinente observatiile…. Dar nimic constructiv.
Asta-i boala noastra, si de asta nu merge nimic, de asta nu avem viitor.
„In primul rand, nu apreciez astfel de rapoarte unde expuneti problemele dar nu expuneti nici o solutie”
Cu multi ani in urma lucram intr-o mica dar serioasa si respectata companie norvegiana. Seful direct de la HO a cerut un raport si acesta a fost raspunsul lui. Lectia e ca daca vrem sa fim ca vesticii trebuie sa invatam de la ei, sa luam partile bune si sa evitam cele rele.
Pacat, de 30 de ani inca nu am invatat sa construim, inca ne straduim sa distrugem ce se mai poate.
Cel mai important pentru noi e sa vedem greselile altora. Corect, doar ca trebuie sa invatam din ele…. Dar e normal, si eu inteleg. E mult mai usor sa distrugi decat sa construiesti.
„8 ) ”Reforma” în România nu se poate face decât de sus în jos. ”Reforma” se face spund NU colegilor de partid, parlamentarilor sau poporului care nu are cum să înțeleagă subtilitățile domeniului. Să vrei să faci, în România, o reformă de jos în sus denotă o stupidă necunoaștere a parametrilor culturali ai propriei națiuni. ”Reformă” consensuală nu poate exista în România de azi. Descentralizarea reformei înseamnă, de fapt, că vrei să iei laurii și alții să facă treaba. Eșec garantat.'”
Citind articolul, reformele incep sa-mi para foarte simplu a fi facute in Ro.: cativa reformatori „curajosi si temerari” ( nu, de competente nu e cazul sa vorbim) , pe tiparul autorului, care sa acopere toate domeniile, si-am rezolvat problema in cca. 2 -3 luni. Ba chiar unul singur si mare ar fi suficient. Ca, daca nici macar colegii de partid nu inteleg subtilitatile domeniului, ce sa ne mai asteptam de la popor si sa mai pierdem timpul cu el, nu? Iar peste 20 de ani (?!), cand se vor vedea roadele, statuile Marelui Reformator vor impanzi localitatile Ro.
P.S. Nu am inteles, fara sa intru in subtilitati pe care nu le inteleg: E vorba de reforma sau de „reforma”, ca nu-s chiar acelasi lucru.
Bună seara, nu cred că se mai poate face vreo reformă în educație. Nu mai are cine!
OAU!!!
Hai, ca m-ati castigat cu asta! ;)
stimate dle Funeriu, credeti ca se poate reforma cu ministrul S.Campeanu ?
Dureroasă si esentială intrebare, răspunsul e la fel: nu prea!
Trecut prin două partide, ALDE și Pro România, ambele în tabăra adversă PNL, Sorin Cîmpeanu s-a făcut liberal în ianuarie 2020, atunci când era nevoie de voturi pentru învestirea guvernului Orban. N-a venit singur, ci împreună cu Daniel Constantin, alt lider cu background consistent de traseism ( Partidul Conservator al lui Dan Voiculescu, PSD, Pro România) și a aterizat direct în Biroul Executiv PNL.
Scheletele din dulapul lui Sorin Cîmpeanu
În 2012 CNATDCU a decis că Victor Ponta a plagiat ”masiv” în lucrarea sa de doctorat, dar Liviu Pop, ministrul Educației la acea vreme, în încercarea de a-l scăpa pe șeful său, a reorganizat în aceeași zi instituția și a mărit numărul de membri de la 21 la 44. Printre noii veniți în Consiliul General al CNATDCU se număra și Sorin Cîmpeanu.
În 2014 inițiază, tot în sprijinul lui Victor Ponta, o controversată Ordonanță de Urgență care modifica Legea Educației și amnistia plagiatorii: doctorii puteau să renunțe la titlu. OUG venea la nici două săptămâni după ce Ponta anunțase pe Facebook că intenționează să renunțe la titlul de doctor, ceea ce a și încercat ulterior, dar instanța i-a respins acțiunea. Prin renunțarea la titlu, respectivul nu era obligat să dea înapoi banii obținuți în urma titlului obținut prin plagiat.
Spuneti ca „ati dat legi”. In primul rind, trebuie sa ne punem intrebarea: cine trebuie sa dea legi? In mod normal, si intr-o tara cit de cit normala (care o mai fi aia?!) legile trebuie date de parlament, iar guvernul este cel care trebuie sa le aplice. Da, guvernul ar trebui sa propuna legi, si sa le modeleze (acest lucru face parte din relatia guvern-parlament), dar nu ar trebui sa contribuie mai mult decit parlamentul la generarea legilor. Guvernul deci, din nou, ar trebui sa puna in aplicare legile date de parlament, si sa trimita feed back la parlament, pentru rectificarea legilor in vigoare si elaborarea unora noi. Problema este ca in Romania totul functioneaza pe dos.
Cer scuze pentru interventie, dar nu cumva doriti sa-l invatati pe Funeriu tehnica legislativa? Eu zic sa recititi articolul si sa va faceti socoteala ca n-ati inteles mai nimic.
Eu mi-am pierdut iluziile. Fac parte, insa, dintre cei care atunci cand nu mai au iluzii continua sa lupte pentru limitarea pierderilor.
Ideile sunt bune dar naivitatea dv.este mare. Reforma se putea face imediat duoa 1990, dar nu a fost dorita de nimeni. Romania educata a esuat demult. Toate criteriile de evaluare de la toate unitatile din educatie- de la gradinite pana la scoli doctorale, unitati de cercetare, cu toate comisiile lor, au fost si sunt un mare fas. Multi dintre noi ne am desteptat demult iar cand am vrut sa facem ceva am fost trimisi direct la pensie iar unii am avut parte de mizerii profesionale gratuite pana am plecat din sistem. Cred ca ar trebui cu multi de pe acest blog sa faceti o echipa on line si fiecare sa spunem idei si poate sa avem ceva bun si poate sa aveti si noi membrii in un partid care vrea reforma cu adevarat. Cei de acum din aceasta coalitie nu vor nici ei reforma, altfel aveam alt ministru in educatie si in cercetare.
In urma cu 5-6 ani pe Contributors erau dezbateri aprinse la articolele despre educatie, cu zeci de comentarii.
Acum doar 2-3 persoane mai comenteaza substantial astfel de articole.
Sunt mai multe cauze dupa parerea mea:
a) Cei care se pricep au plecat, s-au apucat de altceva sau pur si simplu nu mai gasesc interlocutori
b) Interesul pentru educatie al cetatenilor romani a scazut dramatic, pentru ca oricine doreste o educatie mai buna pentru copil, il trimite la studii in strainatate (asta cand nu pleaca toata familia, uneori chiar din cauza educatiei de foarte slaba calitate din Romania
c) Oamenii s-au impacat cu gandul ca nu se mai poate face nimic – educatia e ingropata si nu mai poate fi inviata
===
Cele de mai sus au condus la dezinteresul factorului politic pentru educatie, deoarece nu este un domeniu care sa atraga voturi.
Dupa umila mea parere, nu numai ca partidele politice ale Romaniei nu vor nicio reforma a educatie, ci ignora de-a dreptul educatia (un prim argument ar fi chiar numirea ultimilor 2 ministri de resort – se stie ce vreau sa spun).
O alta cauza a lipsei reformei – pe care am tot scris-o pe aici , in detaliu – este lipsa cererii sociale. Romania nu are sectoare economice cu cerere pentru competente, iar asimetria veniturilor din sectorul public vs. sectorul privat de afaceri a distorsionat grav si bruma de flux de resurse umane catre sectorul privat.
Desigur, toata lumea ar vrea sa avem o educatie foarte buna. Dar aceeasta dorinta unanima nu ar trebui confundata cu cererea. Sunt 2 lucruri complet diferite.
Spre pilda, daca am avea o facultate extraordinara de robotica, ce ar face absolventii acesteia in Romania? Evident ca ar pleca din Romania, deci romanii nu s-ar alege cu nimic din treaba asta. Am exporta competnte.
Rezolta ca in mod evident pentru a avea o reforma eficienta a educatiei este necesara o reforma a statului, transformarea relatiilor din economie intr-un mediu favorabil initiativei private. Imposibil din pacate cu partidele cripto-comuniste ale Romaniei (toate sunt un fel de fractiuni de PCR aduse la zi, niciunul nu isi imagineaza macar ce inseamna economie de piata, desi vorbesc cu mare aplomb despe asta).
===
O alta mare problema este deosebirea majora dintre micro-managemnt (sau experienta la nivelul unei scoli) si viziunea politica a educatiei. Numai cea din urma poate creiona o reforma a educatiei. Desigur, o minima experienta la catedra ajuta imens, dar in niciun caz faptul ca esti un cadru didactic foarte bune nu este suficient pentru a sti ce trebuie sa faci.
==
Sa continui :-).
Ca sa poti participa la o reforma, trebuie sa stii care este stadiul educatiei in lumea larga, in cat mai multe detalii, si sa stii destul despe statele respective. Asta cere timp si este improbabil ca un analist sa fie platit doar pentru asta, o face pe timpul si pe banii lui. Cati sunt dispusi la un asemenea sacrificiu, doar pentru ca apoi sa incaseze tot felul de reactii aberante de la toti ignatii si ignarii (vorba lui Arghezi) ?!
===
Ceea ce ar determina probabil o reforma drastica a statului roman, ce ar include obligatoriu si reforma educatiei ar fi un dezastru natural sau uman, o criza economica prelugita sau alte asemenea evenimente.
Dar asa ceva e greu sa se intample, pentru ca UE nu va accepta (de fapt, marile state – Germania, Franta) o Romanie instabila. Vor interveni pentru a opri prabusirea. Pe scurt, nu vor lasa asemenea criza sa continuie pana la un impact grav necesar reformelor.
Nu vad nicio speranta in afara unui concurs favorabil de intamplari.
Foarte bune completari. Din pacate, aici, in Ro se moare cu dreptatea in mana celor care vor sa schimbe ceva!
Dificultatea reformei – dincolo de cele scrise mai sus – consta in lipsa organizarii celor putini care ar putea sa o gandeasca. Dupa mine, probabil ca in acest sens ar trebui interpretat articolul,
Dar o astfel de organizare nu paote fi decat expresia unei vointe politice a unui singur partid. A unuia singur, nu a mai multora (faimosul „Pact”) !
Aici cred eu ca rezida o eroare majora: mai toti politicienii si cetatenii cred ca reforma (spre pilda- cea a educatiei) ar trebui initiata si condusa prin consens.
Aceasta este imposibil. Nu avem mai multe partide politice in democratie doar ca sa aiba cine sa cada la consens :-). Esenta democratiei nu este consensul, ci contradictia.
Pe langa a) b) si c) eu mai vad o cauza, probabil cu pondere mai mare decat cele trei enumerate de dvs.: vizitatorii Contributors care acum 5-6 ani participau la dezbatere s-or fi saturat de „opinionistii de meserie”. La ce sa mai exprim vreo opinie pe aici? Ca sa ma trezesc cu tacanitii de serviciu ca pun imediat placa lor?
Si nu va suparati, dar aiurelile debitate la foc automat mai sus de fostul ministru chiar nu merita o dezbatere.
Daca cei care exprimam opinii suntem tacaniti si dorim cu adevat sa schimbe ceva, atunci ce cautati sa va debitati injuriile aici ! Faceti parte din cei carora le pute orice schimbare si opinie !
Recititi comentariul (i se inatampla oricui sa intelega pe dos, nu e un capat de lume). Nu contine nimic injurios.
Spune doar ca sunt si unii tacaniti de meserie, nicidecum ca toti ar fi asa.
Cat priveste schimbarea, nu spune nimic altceva decat ca fostul ministru nu are un discurs realist. Si cred ca nu e nimeni de alta parere.
Retineti si faptul ca domnul @mariusip a comentat, si-a spus o parere, indiferent care ar fi aceea. Este cat se poate de nimerit ca dialogul sa fie intretinut.
Opiniile respective aveau si continuare pe acea vreme. Adica, nu erau chiar fara impact.
De altfel, orice se spune in spatiul public are un impact (mai mic sau mai mare, dar are). Altfel, la nu ar mai exista presa :-).
===
Si eu am avut reactii negative la articolele fostului ministru. Dar, „astia sunt oamenii, cu astia defilam!”. In plus, poate ca nu este important articolul, pe cate este de importanta dezbaterea starnita.
Revolta prin tacere nu e revolta, ci refuzul luptei. :-)
Ca intotdeauna nota de plata va fi decontata in principal de cetateni. Politicienii, mai ales cei care au avansat ca gasca prin apa, vor gasi imediat alt partid care sa ii propulseze in functii.
Într-adevăr, se vede bine cine e pus pe treabă în guvernul ăsta. Au început să țipe „specialii” de la Metrorex, semn că ministrul transporturilor a pus bisturiul acolo unde trebuia. Nu știu și dacă va avea curajul să taie. Sunt foarte curios să văd cine cedează: sindicalizații mână în mână cu directorii sau ministrul Drulă. Dacă ministrul va fi acela, înseamnă că s-a poticnit de prima piatră, sau de prima linie a a armatei sindicaliste de care se va lovi oricine vrea să facă treabă în România.
Da, reforma se face în primele zile de mandat. Dacă aștepți mai mult de o lună pentru a lua decizii strategice, înseamnă că nu le aveai când ai acceptat postul.
In democratie reformele adevarate se fac de jos in sus.
O majoritate trebuie sa vrea reforma
si sa aleaga reprezentanti capabili si dispusi sa faca reforma.
Lupta cea mai dificila este cu sistemul birocratic, ostil reformei.
Noi suntem in situatia in care tot discutam despre reforme
intr-o tara in care multi dintre cei care doreau reforme au cam plecat.
Majoritatea celor ramasi ar vrea reforme, dar sa nu-i afecteze pe ei.
In loc de „Eu cu cine votez?” trebuie sa punem „Ce rost mai are sa votez?”
Hai sa ne taiem venele cu totii!
Asa cum nu a fost „revolutie” in 89, nu are cum sa fie „reforma” acum.
Traim perioada post-socialista (nu comunista cum cred unii), adica un soi de clepto-comunism de stanga-dreapta, care va dura minim 100 ani, adica pana cand cineva necontaminat de nostalgiile dictaturii ceausiste, nu noi, se va gandi sa „nationalizeze” toate averile ilicite, sa arunce in strada mii de bugetari inutili, sa anuleze actuala constitutie, sa lichideze parlamentul actual si toate institutiile statului pline ochi de farisei incompetenti si apoi sa construiasca o noua structura favorabila reformelor.
Adica e nevoie de Revolutie, pentru a reforma!
Revolutie? Cumva.
Dar actiunile pe care le propuneti sunt riscante. Se pot usor transforma in peludiul unei dicaturi, a unei guvernari autoritare.
In plus, ale adreseaza efectele unei organizari contrare principiilor si valorilor Europei occidentale, nu cauzele acestei situații.
Putem vorbi mult despre reforma, la nivelul teoretic.
Intrabarea majora este ce doresc partidele politice pentru Romania?
Care este obiectivul lor politic?
Din nefericire nu am vazut nimic, la niciunul.
===
Mai intai ar trebui stabilit un obiectiv. Dar acesta trebuie urmat de actiuni concrete.
Dupa parerea mea, obiectivul ar trebui sa fie formara statului liberal. Stat – in sens general, a nu se confunda cu guvernul.
Apoi ar trebui identificate normele care sufoca atat de puternic piata. Si sunt destule!
Urmatorul pas ar fi inlocuirea acelor norme cu unele care sa favorizeze exprimarea efectului reglator al concurentei.
===
Principalul obstacol este , dupa parerea mea, ideea ca daca ceva nu merge, atunci statul trebuie sa intervina. Prin contrast, daca nu merge ceva, ar trebui vazut unde anume s-a interpus statul fara sa aiba nicio treaba.
Cu un astfel de mod de gandire te poti apuca de edificarea statului liberal. Din pacate insa, el nu se intalneste la niciunul din partidele politice actuale. Oricat de „de dreapta” s-ar auto-intitula, oricat de „liberale” s-ar numi, sau oricat de „tinere” ar fi.
A doua conditie (dupa cea a schimbarii modului de gandire expusa mai sus) este conducerea edificarii statului liberal, pusa in sarcina catorva persoane (nu comitzii si comitete, astea nu fac altceva decat sa piarda timpul si sa mance banii!). Separand puterea politica de constructia esafodajului normativ, pentru ca sunt doua lucruri diferite si nu pot fi gasite la aceeasi persoana.
===
Ei bine, intrebarea este cum pot fi indeplinite cele 2 conditii?
Este posibil ca un partid poliutic sa o apuce spontan pe aceasta cale?
Eu indraznesc sa spun ca nu, pentru ca orice partid isi doreste un numar cat mai mare de voturi, iar cum resursele bugetare sunt suficiente pentru a plati aceste voturi, nu ar avea de ce sa riste sa piarda puterea.
Daca nu este de asteptat ca un partid sa se apuce de edificat statul liberal, intr-o dimineata la cafea, cum atunci s-ar putea ajunge la o asemenea actiune?
Singurul mod in care imi pot imagina asa ceva este scaderea abrupta, dramatica, a nivelului de trai. Intr-o asemenea situatie, alegatorii vor prefera sa riste, favorizand optiunea politica a statului liberal, in loc sa continue sa se afunde in lipsuri.
Dar si intr-o asemenea situatie exista pericolul destabilizarii si pericolul alunecarii in dictatura.
===
Statul liberal a evoluat in Europa de Vest ca urmare a schimbarilor istorice din societate (si din economie, evident). In Romania, schimbarile socio-economice nu sunt rezultatul unei evolutii istorice, ci reprezinta exprimarea unei revolte. Revolta a schimbat suprastructura normativa, dar nu si perceptia normei. Si cu atat ma putin valorile sociale (acestea au nebvoie de mai multe generatii pentru a se schimba si fixa). REzultatul este ca Romania nu detine un fundament socio-economic capabil sa sustina evolutia catre un stat liberal.
Ca urmare, orice reforma s-ar proprune si initia, nu ar putea, in mod obiectiv, sa fie exprimarea unor forte sociale, ci doar un act pur de vointa (a unor persoane sau grupuscule).
Act de vointa ce ar trebui sa ignore (cel putin) oridenea de drept prezenta, din motivul simplu ca regulile democratiei fac imposibila modificarea ordinii de drept intr-un mod care contravine intereselor de moment ale maselor.
Rezulta ca orice „reforma” s-ar incerca, rezultatele sale nu pot fi importante, ci doar punctual eliberatoare. A gandi ca o reforma ce ignora situatia prezentata mai sus poate fi un succes, inseamna lipsa de realism.
Sint de acord cu toate punctele mai putin cu punctul 9. Nu vad cum un partid care nu se afla la manete poate sa impiedice reformarea. Daca începem din nou cu „m-a învins sistemul” cred ca nu are rost sa ne prezentam în fata alegatorilor. Deci punctul 9 trebuie sa sara din lista ca inadmisibil. In schimb sînt super de acord cu punctul patru si mai ales cu faptul ca exclusiv Drula face treaba pentru ca este organizat si stie sa comunice. Si ma întreb uneori daca nu este chiar printre cei putini care „sint lasati” de actualul guvern sa faca treaba buna. Explicatie. Ceilalti ministrii sint într-o asemenea masura nuli si fara nici cea mai mica umbra de rezultat ca ma intreb daca nu este chiar un aranjament sau mai degraba ceva de genul „mai mult nu se poate” venind din partea PNL, astfel incat sa li se dea romanilor autostrazi pentru ca celelalte lucruri sa ramana in mana „tovarasilor de partid” : administratie (spitale, scoli, finante, impozite, institute de „cercetare”, universitati, etc.), intreprinderi de stat neprivatizate, agentii guvernamentale, etc. etc., adica ROMANIA in intregul ei, In favoarea acestei posibilitati de guvernare este lipsa completa de comunicare pe programul comun, Cîtu de fapt nu comunica, face doar vânt. Vicepremierul este aproape absent din spatiul public si nu face decat sa spuna vorbe. Deci nu ma astept ca acest guvern sa faca ceva, cu exceptia autostrazilor care vor fi „oferite” romanilor pentru ca ei sa accepte acelasi stat post-comunist care se autoîntretine de 30 de ani. De fapt tranzitia va continua, dar pe autostrada.
” 8 ) ”Reforma” în România nu se poate face decât de sus în jos. ”Reforma” se face spunând NU colegilor de partid, parlamentarilor sau poporului care nu are cum să înțeleagă subtilitățile domeniului.”
Înțeleg din articolul precedent, cel cu „ce-am avut şi ce-am pierdut”, că reforma învățământului românesc, aia făcută de sus în jos, s-a împiedicat totuşi de cineva, de vreme ce Legea 1/2011 este astăzi foarte departe în conținut de ceea ce era în intenția reformiştilor care-o trecuseră prin parlament. No, păi cin’ să fie, cin’ să fie? Colegii de partid? Parlamentarii? Sau poate chiar poporul, ăla care n-are cum să înțeleagă subtilitățile domeniului? Eu zic, totuşi, că într-o democrație orice schimbare, în bine sau în rău, se face de jos în sus. De sus în jos, în modalitatea descrisă de pct. 8, putem avea eventual manifestări ale unui elitism frumos şi bine intenționat, dar neproductiv. Sau accese de macho-ism fudul. Sau, în fine, ceva semințe de iliberalism, dacă nu de-a dreptul de totalitarism. Şi cam atât. Că într-o democrație nu prea merge de sus în jos e arătat, printre multe altele, de simplul fapt că punctul 8 al Proclamației de la Timişoara n-a avut niciodată destul sprijin popular şi deci parlamentar ca să fie pus în practică. Aşa după cum şi succesul reformelor dnei Macovei în justiție arată că atunci când există o majoritate ce vrea să vadă politicieni corupți băgați la zdup, păi asta chiar se întâmplă. O fi ea iluzorie ideea că reforma se face de jos în sus, da’ aşa iluzorie cum e, măcar se păstrează în limite democratice. Că ailaltă, aia cu „de sus în jos”, pare măcar un pic de speriat, că dacă începe cineva să reformeze învățământul în felul ăsta, păi s-ar putea să-i placă atât de mult, încât cine ştie ce altceva ar mai putea să reformeze, bineînțeles, fără aprobarea ăluia care n-are cum să priceapă subtilitățile domeniului. A poporului, adică.