marți, martie 19, 2024

Bailout guvernamental ACUM pentru termoficări

Criza gazului era previzibilă de prin vară, însă nimeni nu s-ar fi așteptat să se ajungă chiar aici: prețurile cresc accelerat și se profilează chiar riscul unei întreruperi totale a furnizării, cel puțin pentru unele categorii de consumatori. S-a discutat despre prețuri doar pentru consumatorii casnici care se încălzesc direct cu gaze sau energie electrică, dar am pierdut total din vedere toate sistemele de încălzire centralizată din țară care funcționează pe gaze și se confruntă azi brusc cu prețuri între 2-8 ori mai mari decât anul trecut pe vremea asta. Sunt 27 de orașe mari în această situație, printre care București, Timișoara, Arad, Brașov, Ploiești, Buzău, Constanța, Cluj, Pitești, iar de termoficare mai depind cca 2 milioane de oameni.

Aproape toate aceste orașe au o problemă majoră chiar în vremuri normale cu achiziția de combustibil, în special când vine vorba de gaz – din comoditate și opțiuni limitate, primăriile subvenționează gigacaloria, dar banii sunt oricum insuficienți sau din diverse motive neplătiți la timp și se ajunge la facturi neplătite mai departe către furnizori. Dar anul acesta e cu totul special, avem o criză globală în piața gazelor naturale, amplificată la noi în regiune de jocurile Gazprom pentru a forța un anumit tip de contracte cu consumatorii din UE și amplificată încă o dată la noi în țară de politicile catastrofale ale anilor trecuți care au redus producția internă de gaze (de ex OUG 114). Prețurile au crescut în piața angro în toată Europa de cca 6 ori față de începutul anului și există un risc real de întrerupere a furnizării. Ce se întâmplă cu prețul gazului în ultimele luni arată că pur și simplu nu există suficient gaz pentru toată lumea, deși aproape toată lumea e dispusă să plătească prețuri astronomice. ”Jocul” creșterii prețurilor se va opri doar când cedează primii consumatori care nu-și mai permit să mai liciteze în plus pentru gaz, deoarece producătorii pur și simplu nu mai pot (sau, în cazul Gazprom, nu mai vor) să aducă suficient de rapid cantități suplimentare în piață pentru a calma explozia cererii.

În aceste condiții, practic nu există niciun scenariu prin care orașele cu sisteme de termoficare pe gaz să poată depăși iarna fără un bailout guvernamental. Creșterea prețului gazelor se poate sparge doar în câteva locuri:

  • fie crește rapid prețul gigacaloriei plătite de populație cât să acopere toată creșterea prețului gazelor – asta, în timp ce consumatorii casnici care se încălzesc direct cu gaze sau energie electrică au măcar sprijinul prin compensarea facturilor
  • fie se dă de la guvern o subvenție masivă anul acesta pentru creșterea costului gazelor la orașele care au încălzire pe gaze – un bailout guvernamental în bani
  • fie se dă alt combustibil din rezerve strategice, avem noroc că termoficările construite în comunism funcționează toate pe combustibil de rezervă, cărbune, păcură – tot un bailout guvernamental în combustibil
  • fie o combinație de toate trei, o creștere suportabilă a prețului gigacaloriei plus un bailout guvernamental în bani și combustibil.

Pe lângă asta, e urgent să se regândească supraimpozitarea producătorilor în schema cu compensarea facturilor: după această schemă, CET-urile pe gaze care produc căldura pentru termoficare vor fi supraimpozitate ținând cont doar de veniturile frumoase pe care le fac din vânzarea energiei electrice, fără a ține cont că acele venituri sunt rapid înghițite de costurile și mai mari pentru combustibil și de faptul că sunt forțate să livreze căldura sub costuri la consumator.

Fără să fiu alarmistă, atrag atenția că există în același timp realmente un risc major ca anul acesta să se ”taie de tot” gazul – n-o spun eu, o spun alții mai deștepți decât mine. S-ar putea întâmpla pentru câteva zile, sau pentru unii consumatori (primii, probabil cei industriali) – explozia prețului gazelor în piețele internaționale arată de fapt exact acest risc. Ca s-o explic simplu, situația arată cam așa, să dăm un exemplu ipotetic.

Avem o piață în care consumatorii ar avea nevoie urgent de 100, iar producătorii nu pot pune în piață mai mult de 80. Orice s-ar întâmpla, oricât de mare ar fi profitul, producătorii nu pot pune acum în piață, imediat, nimic peste cei 80, oferta e foarte rigidă din motive tehnice. Consumatorii, care ar avea nevoie urgentă de 100, n-au ce face și licitează pe cei 80 până când unii din ei cedează din cauza prețului uriaș și renunță să mai consume 20. Ceea ce fac guvernele acum, cu mecanismele propuse de ajutat consumatorii casnici, e să-i ajute pe consumatorii casnici să liciteze mai departe, la concurență pe gazele pe care le vor și consumatorii industriali, adică tot pentru cei 80. Cu acest mecanism de ajutorare, spirala creșterii de prețuri oricum se va opri doar în momentul în care unii consumatori industriali cedează și nu mai consumă cei 20 lipsă, își opresc producția industrială pentru că nu-și mai permit prețul energiei. Asta se va duce anul viitor în inflație pe piața produselor industriale. Dacă îi mai și sprijini pe consumatorii casnici supraimpozitându-i taman pe producătorii care nu reușesc să producă acum mai mult de 80, îi descurajezi și să mai încerce, adică doar adâncești criza ofertei pe termen mai lung.

La noi, consumatori industriali sunt și CET-urile, vor opri în momentul în care gazul devine atât de scump încât nu mai pot face rost de el. Deja se întâmplă – la Timișoara EON mai livrează gaze până luni, la București Vestenergo și CET Grivița, doi producători mici care livrează căldură pentru vreo 10% din populația Bucureștiului, au închis poarta. Singura cale pe care o văd pentru criza care se profilează la iarnă este: subvenționarea CET-urilor să rămână și ele în ”licitație” pentru gaze alături de consumatorii casnici, că tot unor consumatori casnici le livrează încălzire; combustibil de rezervă pentru CET-uri, ca să mai reducem din cererea de gaze și să asigurăm continuitatea încălzirii și dacă se taie gazul niște zile – acolo unde acest lucru se mai poate; și întreruperea temporară a unor consumatori industriali de energie, cu despăgubiri, lucru care ne va costa scump mai târziu, prin inflație, dar altfel rămânem în frig acum sau chiar riscăm un blackout pe energie electrică sau gaze.

E nevoie urgentă de un bailout guvernamental transparent, nediscriminatoriu, pe criterii obiective și bazat pe nevoile reale, pentru toate termoficările pe gaze din țară, care se găsesc toate în aceeași situație și nu o pot depăși singure iarna care vine. Ar fi total inacceptabil ca unele primării să fie ajutate, iar altele nu, în funcție de cum au votat cetățenii lor la ultimele alegeri.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

    • O sa fie nasol si cu centrala. O sa va creasca pana-n primavara factura de potential zece ori, poate mai mult, chiar si-n conditiile in care guvernul ia masuri de subventionare ample.

  1. Cei care făceau pana ieri propaganda pentru virtuțile liberalizării pietii de gaze ne spun acum ca trebuie sa oferim subvenții, dar, nota bene, la prețuri mult mai mari. Ghici cine a câștigat si cine a ieșit perdant din asta?

    • Problema, cu gazul, iarna asta in mod specific, nu e creata de piata libera, e creata de o piata ne-libera – mai concret, de ponderea disrpoportionat de mare a Rusiei pe piata gazului din Europa. Daca Rusia ar livra cantitatile necesare – pe care are de unde le livra, da’ nu scapa Rusia asa o ocazie buna de-a crea tensiune in Europa – criza asta n-ar exista. Cum Rusia nu livreaza, din alte parti e dificil sa aduci rapid o cantitate suficienta cat sa compensezi, si stocurile la inceputul toamnei inca erau incomplet refacute dupa primavara foarte lunga de anul asta, Europa n-are suficient gaz. Aia duce la cresterea pretului. Ca pretul era sau nu reglementat, ca piata era sau nu libera, situatia era aceeasi.

  2. Stati putin, va rog. Pe facturi, si pe cele de la companie si pe cele de-acasa vad ca dau niste bani direct in buzunarele unora care au primit subventii ca sa puna panouri solare pe cimpuri. Doar ca ziua e mai mica, Soarele e mai jos pe cer si aia produc nimic semnificativ. Alta parte merge la cei care au pus, tot subventionat, sfirleze. Care au prioritate la vinzare in sistem. Si care zic unii ca ar produce kilowati foarte ieftini. Asa o fi insa, pe site-ul IEA vad ca desi s-ar fi investit masiv in wind&solar Romania produce cu 39.35% mai putina energie decit in 1990. Cum vine asta?

    Mai apoi: pina mai acum o luna se taxonomea abundent si, cum altfel decit, rezilient. Galeti de bani se vor fi revarsat peste sistemele energetice, aveam garantate in felul asta 22 de grade si umiditate optima in case si kilowati stind ei frumos la coada in prize gata sa ne satisfaca plenar si strungurile si computerele. Stateam pe canapele cu fluturasi roz uitindu-ne cum se cearta politicii care sa se-aseze pe scaunul soferului. Si cum trecea tara pe drumul ei n-a oprit la nici o benzinarie. De ce s-o faca, cineva vopsise asfaltul in verde si primeam asigurari ca pe asfalt verde consumul e zero. E undeva o bila mare si galbena pe cer care se ocupa ea, nici o grija, totul e sa ai suficienta vopsea verde. Bun, si cum mergea tara asa s-a terminat portiunea de asfalt verde si dintr-o data dregatorii, sfatuitorii, trancanitorii, pocnitorii si trebuitorii au inceput sa se uite la indicatorul de combustibil. Sta mai spre gol. Calatorii au vrut si ei sa vada indicatorul si au intrebat ce se poate face, ca ei trebuie sa ajunga care acasa, care la serviciu. Li s-a spus ca benzinaria e a unuia mic si rau, atit de puternic ca e destul sa se incrunte spre noi ca scriu de el pina si fetele de la tabloide. Iar cind zimbeste se scriu tomuri de analize absolut impresionante de mare insemnatate teoretica si practica despre cum am ajuns o putina energetica.
    Apoi calatorilor li s-a spus ca exista la Bruxelles niste gaini cotcodacind fericite, constiente ecologic, care ne vor da noua carne, lapte , brinza, banane, avocado, oua si, in strinsa alianta cu vacile, biomasa.
    De citeva zile calatorii au fost informati ca daca vor ajunge acasa vor primi credite pentru a-si comanda pufoaice, asa incit vor dormi cu pufoaicele pe ei ori le vor chiorai matele. Si ca pina atunci se pot inscrie in programul european „primul Pampers” lansat cu ocazia retragerii din functie a mult stimatei si iubitei komisarese.
    Dar au primit asigurari ca la vara le va fi iar cald si se va taxonomi rezilient pentru ca pietele sint de vina, nu niste actori suprastatali care sporovaiesc continuu, doctrinar desigur, dar habar n-au ce fac.

  3. In tara asta s-au ridicat o multime se „experti” care mai de care mai expert, dar neavind habar de un ciclu termic si ca el este limitat in randament si ca nu poate depasi randamentul Ciclului Carnot (care e un ciclu teoretic si se invata o data la liceu in clasa a X-a), care nu stiu ce e aia o curba de sarcina si cum se acopera.
    Mai mult, toti acesti experti fac planuri de afaceri cu grupuri energetice (termo) care demult trebuiau sa fie casate.
    In nici una din tarile spre care romanii privesc si unde poticienii isi fac cumparaturile, incalzirea populatiei nu este problema de stat sau de primarie. Este o problema personala.
    In toate aceste tari sistemele energetice sunt oarecum integrate si toate merg pe principiul capitalist al PROFITULUI. Si cam sunt proprietate de stat sau companii publice. Iar acest profit este bine dijmuit de guvern, dar li se lasa si bani de modernizari si investitii.
    In aceleasi tari de care vorbeam primariile se ocupa de curatenie, deszapezire, reparatie de drumuri, dar nu de dat ajutoare pentru incalzire (ca nu e problema lor), sau de dat subventii pentru incalzire. Nu de alta, dar mai toate orasele au nevoie de bani de la bugetul central fiindca rar de tot din taxele locale pot sa-si acopere nevoile.
    Exista sisteme centralizate de incalzire, dar nicidecum de dimensiunea Bucurestiului. Si sistemul de incalzire cu centrala de scara sau bloc tot sistem centralizat se cheama. Dar e de dimensiuni mici… Si nu prezinta interes pentru sticla si burtiere.
    Cind in Romania sunt reclame cu vindut centrale de apartament cu randamente de peste 100% nu te apuca risul? (Sau plinsul…)
    Cind gazul se masoara in metri cubi consumati si tu platesti Gcal (iar cine vinde nu prea are obligatia de a-ti furniza si un certificat de calitate) asta nu e furt pe fata?
    Cind prin definitie se plateste gazul la puterea calorifica superioara, mai niciodata folosita (ca la aragazul din bucatarie niciodata, ci numai la centrale speciale ce duc gazele scoase pe cos sub 100 de grade- asa numitele centrale pe condensatie), asta nu e furt pe fata?

    • E-On cel putin te taxeaza la kilowatt-ora, nu la metru cub, pentru gaz. Si face masuratori continue pt. a determina capacitatea calorica a gazului pe care-l livreaza, tocma’ pentru ca calitatea aia nu e constanta.

      Stiu de cel putin un oras mare in Germania – Mannheim – care are o ditamai centrala in cogenerare chiar in mijlocul orasului, care furnizeaza agent termic la pret mai mic decat o poate face orice alt soi de incalzire rezidentiala, cu exceptia pompelor termice, care pompe termice insa nu le poti monta oriunde.

    • Observatiile dv. nu se adreseaza realitatii in care traim, ci doar din perspectiva unor interese individuale asa zise capitaliste. Ce facem cu blocurile dinainte de 1990, in care instalatia blocului de gaze nu a fost realizata pentru a se pune contoare individuale si ca fiecare sa isi creeze un sistem propriu de incalzire. Ce facem cu cablurile generale ale blocurile care nu au fost schimbate de zeci de ani, chiar daca unii din proprietari si au adus refaceri ale cablajelor de interior ?!! Contoarele electirce sunt pe scara blocurilor si nu la nivel de apartamente. Cum facem modificarile, caci firmele nu se baga la asemenea lucrari, pentru ca pun problema rezistentei ?!! Nu am vazut in PNRR cu bani europeni sa includa asemenea actiuni, din care sa fie imprumutati bani pentru asa ceva ?!!
      Intereseaza pe cineva calitatea vietii din RO, nici vorba de asa ceva ?!!!

  4. Articolul d-nei Nuțu pare bine documentat, dar omite un amănunt esențial: centralele cu cogenerare nu ard gazul ca să pompeze căldură către caloriferele cetățenilor, ci exclusiv pentru producerea energiei electrice, care în mod normal se vinde la un preț care include și costul acestor gaze.
    Căldura care ajunge în calorifere este o căldură reziduală, care altfel s-ar disipa în atmosferă în bine cunoscutele turnuri uriașe de răcire.
    Cel puțin asta am învățat eu în școala generală, pe timpul lui Gheorghiu-Dej, când încă bolșevicii nu construiseră aceste sisteme, dar ”lămureau” poporul despre utilitatea lor.
    De restul necazurilor se ocupă așa-zisa noastră clasă politică pe care ați votat-o mereu în ultimii treizeci de ani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Otilia Nutu
Otilia Nutuhttp://expertforum.ro
Ana Otilia Nuţu este analista de politici publice în energie la Expert Forum și este Co-chair al Eastern Partnership Civil Society Forum

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro