vineri, iunie 21, 2024

Balaurul cu 3 capete: credința, familia, sexul

            Incitant “Balaur”, 2022, lungmetrajul de debut al lui Octav Chelaru (it-ist de meserie). În engleză îl avem tradus cu “A higher law”.

         O preoteasă, profesoară de religie, se culcă cu un elev. Elevul se omoară. Filmul, deși e inspirat din fapte reale, modelează aparte și subtil esența acestei tragedii.

          Care ar fi miezul letal al unei tragedii? Păi depinde în ce plan plasăm tragedia. Dacă o plasăm în plan administrativ-social, lucrurile se “rezolvă”, se dau declarații de presă, se caută țapi ispășitori, se intră în concedii medicale. În plan spiritual, în planul ordinii interioare, al întîlnirii strict personale cu adevărul, însă, lucrurile sunt pe viață și pe moarte. Și aș zice că miezul letal al unei tragedii e amestecul febril dintre suferință și aspirații înalte prost înțelese. Aspirațiile înalte nu pot suporta doar direcția pe care le-o imprimă voința stridentă a individului. Gestionate strict individual, aspirațiile înalte rămîn remedii precare și mediocre împotriva neantului și-a confuziei.

          Începutul și sfîrșitul filmului m-au convins în mod deosebit. Filmul începe cu o invitație metafizică la desăvîrșire (“Omul e liber să aleagă. Dumnezeu nu l-a pus pe om să facă dinainte ceva. El singur a ales să mănînce din pomul interzis. Și atunci, Dumnezeu, care a pus acea poruncă, nu a făcut-o ca să il constrîngă sau ca îl oblige, ci ca sa il facă nemuritor, desăvîrșit. Porunca propune o alternativă pe care o putem alege sau nu.”) și se sfîrșește cu un suspin într-un mormînt psihic/sufletesc.

         Filmul demarează cu Ideea, cu doctrina, cu Calea, Adevărul și Viața și sfîrșește cu corpurile înfrînte (în haine ponosite de casă) ale celor doi soți. Ea lungită ca într-un scriu, el, în trening, nemaiîmbrăcînd veșmintele preoțești, închizînd ușile albe ale scriului, doar ca să se închidă și pe sine într-al lui. Două camere înalte și albe, îngemănate ca două pietre funerare. Împreună pînă la sfîrșit într-o condamnare comună. Și două icoane care păzesc muțește cele două celule. În spatele lor, se aude geamătul ei de suferință, fără de sfîrșit.

         Balaurul principal din film (triunghiul conjugal) are 3 capete și Chelaru se poartă echidistant cu fiecare dintre ele. Pe parcursul filmului, fiecare personaj principal își relevă setul de credințe după care își conduce viața și e lăsat să își probeze veridicitatea existențial-metafizică. Fiecare doarme după cum își așterne. 1) Adolescentul, precoce sexual (are o mamă cu mulți iubiți, e de înțeles), flămînd după dragoste, aflat în derivă, caută un motiv pentru care să merite să trăiești, 2) soțul-preot e înrădăcinat în biserică și familie și în rolul pe care îl îndeplinește pentru aceste două instituții tradiționale: împărtășește, spovedește, îl mărturisește, în modul lui ursuz-complexat-ortodoxist, pe Hristos la cina pe care o ia cu nevasta și fiul lor, îl educă pe fiu, îi verifică temele, își vizitează părinții, își apără în fața bunicii dominatoare modul în care au ales el și soția lui, ca părinți, să iși educe fiul, dîndu-l la un liceu obișnuit și nu la seminar 3) Femeia, în schimb, nu pare să aparțină decît vidului interior; nu poate face pace nici cu trecutul, nici cu mama, nici cu oamenii de care se teme și de care se ascunde; nu pare că se poate dărui cu adevărat în niciun plan al existenței; mimează apartenența și față de biserică (poartă baticul regulamentar), și față de soț (îi face regulamentar injecția de insulină), și față de credință (le vorbește frumos și înțelept elevilor la ora de religie despre învățăturile lui Hristos), și față de viciu (fură timid și șters cîteva fumuri de țigară, se masturbează timid în cadă). O vedem înmuiată într-o tristețe fără leac.   Vedem că are ochii umezi și triști și cînd își priveste fiul cîntînd psalmul 33, și cînd își compătimește elevul neglijat de mamă, și cînd face sex cu soțul. Deși e singura care vorbește despre iubire, libertate și desăvîrșire, pare cea mai puțin liberă. Nici sacrul, nici ideile înalte, nici sexul nu îi vindecă întristarea și revolta secretă. Ecaterina e ascunsă bine în sine.

         Adolescentul e intens, tulburat și neînfricat, doar am văzut că și-a exprimat credința ca nu poți fi liber decît anulînd toate legile și toate constrîngerile, preotul e dificil și dogmatic, dar amîndoi își vor asuma pînă la capăt efectul acestor legi personal-metafizice. Tînărul nihilist va proba și instiga vrednicia realității (proiectată ca realitate maternă) de a-i furniza un sens pînă la comiterea gestului ultim (autodistrugerea totală), în vreme ce preotul, deși înfrînt și umilit, va rămîne alături de nevasta lui, loial instituției familiei. Două forme distincte de virilitate. Virilitatea dogmatică, virilitatea obraznică. Femeia, cu tristețea și ambivalența ei fără leac, le face knock-out pe amîndouă.

          Al doilea mare balaur din film (tot triunghi) are și el tot 3 capete: fiul, nevasta și mama-soacră.

         Între oamenii-balauri apar mereu icoane.

         Icoana pe care cei doi soți i-o dăruiesc mamei-soacre de ziua ei scoate în evidență dificultatea intîlnirii lor umane și duhovnicești. Cînd mama soacră întreabă cine a ales icoana, Dragoș, preotul, fiul ei, mai volubil decît în toate celelalte scene de viață, îi dă lămuriri spunîndu-i că el a ales-o și că Ecaterinei (preoteasa) nu i-a plăcut fiindcă e prea “stridentă și fără mister, prea după canon”. Preotesei i-ar fi plăcut să îi dăruiască mamei soacre (rivala sa) o icoană mai puțin “clară”, una cu “chipurile șterse, ca într-un instantaneu în mișcare”. Felul în care comesenii tratează icoana e felul în care tratează viața. Pentru preotul Dragoș viața, credințele, loialitățile, riturile și oamenii sunt “clare”. Desigur, valorile lui au o greutate stridentă, rigidă, dogmatică, la fel cum au și pentru mama lui care îi dă lecții Ecaterinei și îi spune: “Nu facem picturile astea ca să le punem pe pereți la muzeu. Icoanele astea sunt analizate după niște tipare anume, pictate de oameni de specialitate, de preoți cu har care știu și dogma, și ce-i în sufletul omului”. (Și-n timp ce o își domină adversara, și-l ia ostatic și aliat pe soțul docil, legîndu-l fedeles într-un zîmbet antipatic de prețios).

         Pentru Ecaterina chipurile celorlați (și al ei, implicit) sunt șterse, de aici și ușurința cu care îi instrumentalizează (și cu care se lasă instrumentalizată). În loc să fie sinceră si hotărîtă în raporturile ei domestice și metafizice cu soțul dificil, preferă să mimeze o ascultare închipuită.

         Actrița care a interpretat rolul preotesei a declarat că i-ar plăcea ca filmul să fie un prilej de wake-up call pentru femei: “… de conștientizare a abuzurilor la care suntem supuse de către societate sau în relații sau în orice context și de a nu le mai accepta, de a le înfrunta. E nevoie să avem acest curaj și, mai ales, să facem cunoscut lucrul ăsta. Doar așa vom propaga un nou model în societate și îi vom inspira pe cei din jur.”

         Zic și eu că filmul poate fi prilej de wake-up call, dar o zic într-o direcție mai puțin consolatoare și disculpantă. Mălina Manovici a reușit s-o joace excelent pe Ecaterina tocmai fiindcă a reușit să vadă o victimă în preoteasa profesoară. Impresia falsă depre personaj a ajutat-o pe Mălina Manovici să joace foarte bine rolul acestei femei neconflictuale, confuze și vanitoase (Și eu cunosc dogma!, îi răspunde școlărește mamei soacre cu care intră într-o competiție răutăcioasă) care îi controlează în chip blajin pe bărbații din viața ei. Pe femei – mama, prietena, soacra – mai puțin; în universul lui Chelaru, femeile sunt rele unele cu celelalte. Îl manipulează pe adolescentul tulburat (se dă drept colegul lui ca să îl aducă în mașina ei, îl ‘ceartă’ că o încolțește fizic, dar în același timp îi pansează buza, se oferă să îl conducă acasă), își manipulează fiul (îl pune să ducă în bucătărie ca să îi sustragă telefonul, îl învață să mintă în fața tatălui), stimulată de virilitatea precoce a elevului ei, se transformă subit într-o adolescentă opoziționistă care aduce acasă, pe ascuns, ideile instigatoare și pătimașe ale tînărului nihilist, pe care le împachează într-o falsă invitație la dialog; ținînd secretă adevărata motivație care o înfierbîntă, îi adresează soțului-teolog cîteva întrebări mari despre libertatea omului. Ortodoxul nostru simte că e încolțit, așa că se poartă ca un autoritar-încuiat. Apoi, îl manipulează pe colegul ei (cînd iese răvășită din clasă), pe directorul școlii, insinuînd că și reputația lui e amenințată (“…E un elev fără tutore despre care nu știm absolut nimic. Știți că trebuia un psiholog să facă o evaluare? Foile alea pe care le-ați semnat, ați pus expertiza sau le-ați semnat așa, cu ochii închiși?”)

         La final, pare că autorul își pedepsește personajele pentru răul pe care și l-au făcut unii altora. Omul e liber să aleagă, așa ni se spune la început, prin autoritatea profesoarei de religie. Fără să priceapă cu adevărat, profa’ de religie trasează din capul locului legea fundamentală după care vor fi judecați toți.Fiecare va da socoteală pentru această libertate unică de a alege între bine și rău. Camerele-celule în care dispar închiși cei doi soți sunt mai marile și mai micile lor vinovății. Ușile celulei ei par mai mari decît ale lui. Preotul pare să fie pedepsit pentru obtuzitate, pentru ursuzenie, pentru deznădejdea în care a căzut: e in trening. În loc să slujească în biserică, stă închis alături de soția lui în iadul domestic post-tragedie. Elevul e pedepsit pentru obrăznicia lui răzbunătoare, pentru răul pe care îl face femeii de care se îndrăgostește și familiei ei. Singurul cruțat pare să fie fiul care pleacă în străinătate, trimis de profesorul de chimie. Acolo în străinătate, pe teritoriul științei și-al incertitudinii epistemice, planul duhovnicesc pare că nu răzbate, “păcatele”/ răul comis de părinți nu-l condamnă și pe el.

         Suferința ei se reduce la un suspin fără de sfîrșit fiindcă nu reușește să își trăiască vinovăția. Dacă ar trăi-o, ar termina-o cu suspinul și ar fi relativ iberă. Ar pricepe că năzuința ei de a fi cu adevărat liberă a fost mai degrabă dorință, pulsiune; una egoistă, nu sufletească. Și că revolta ei împotriva vieții nefericite pe care o trăia și a cărei victimă superioară se considera i-a costat teribil de mult pe cei apropiați. Dacă ar ști să fie vinovată, s-ar trezi înapoi la viață. Iubindu-i și ocrotindu-i pe care i-au rămas alături.

Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. Interesanta prezentare a unei opere oarecum patologice. Numai ca nu e vorba de o preoteasa ci de sotia unui preot („presbitera” in termeni specifici), eroarea trimitand spre alte religii decat cea din film.

  2. nu am vazut filmul, dar cred ca vrea sa spuna ca una e credinta si alta realitatea celor ce se declara credinciosi; si s-ar putea sa mai spuna (din cate am inteles comentariul dvs.) ca femeia este calea pacatului si pierzaniei; o tema medievala reluata; dvs., ca femeie emancipata si „progresista”(banuiesc), sunteti de acord cu aceasta tema? daca nu sunteti, ce parere aveti? revenim la Eminescu si povestea cu sufletul ce zace in „pieptii unei rochii”? sau nu? asta e intrebarea
    in rest, numai de bine! multumiri pentru eleganta prezentare

    • Dumneavoastra sinteti avocatul femeilor ?!
      Eu imi amintesc faptul ca in Rai a fost ispitita femeia si nu barbatul . Daca mai iau seama la faptul ca femeia a fost creata ulterior barbatului si nu din tarina ci din coasta acestuia din urma …
      Sanatate spirituala si materiala inseamna ca fiecare dintre noi ( femei si barbati ) sa ne amintim de conditia , menirea si statutul nostru . Iar acestea sint foarte clar stabilite in Sfinta Scriptura . Nu in legi si ordonante lumesti sau in cutumele imbecile ale societatii umane decadente si depravate .

      • Ați uitat de „Capra cu trei iezi”, „Făt-Frumos din lacrimă” și alte asemenea basme pentru mințile de copii unde, la fel ca-n „Sfânta Scriptură”, se întâmplă toate fantasmele posibile: animalele vorbesc ca oamenii, oamenii se transformă în orice animal poftesc ei, femeile sunt făcute din coasta bărbaților, morții învie si virginele nasc!

        E o lume minunată, desigur, dar complet ireală.
        Are noimă să crezi asemenea bazaconii când ești copil, desigur. Dar când un adult încă nu distinge realitatea de fantasme, deja e de domeniul patologiei.

        • Pot sa va spun si despre basme de unde isi trag seva dar n-am sa fac acest lucru . Va spun doar ca faceti comparatii nepotrivite .
          Fericiti cei ce nu au vazut si au crezut . Ramineti ancorat in materie ( in ceea ce vedeti ) .

        • Sper ca la anamneze va pricepeti mai bine … asa … ca doctor.
          Sa va dau niste subiecte de meditatie …
          Capra cu trei iezi pare o femeie ramasa fara barbat si cu tot felul de canibali sau pedofili in jurul ei.
          In cazul Scufiei Rosii este vorba de un pedofil care este si canibal (ca o vrea sa o manance pe bunicuta).
          Daca ati fi invatat putina anatomie ati fi aflat ca un himen intact nu insemna neaparat ca nu se poate ramane gravida.
          Mortii invie – sunt foarte numeroase cazuri. Cel mai recent caz de care am citit acum mai putin de luna a fost in Peru.
          Fat Frumos trebuie sa dovedeasca ca este vrednic.
          Nu numai atat; traditia era ca tatal miresei sa dea dota mirelui.
          La fel ca si cazul cu curatarea grajduirilor EUROPENE ale lui Augias.
          „animalele vorbesc ca oamenii” – ati lipsit de la lectiile cu Miorita, prima oaie AI, proof of concept? :))
          Intrebari?

      • Legendele astea macho cu femeia creata ulterior barbatului sunt valabile si pentru restul speciilor? Este cumva creata si pisica din coasta motanului, sau gandacoaica din antena gandacului? Daca biblia nu spune asta, v-ati pus vreodata intrebarea de ce, macar atunci cand vi s-a predat biologie la scoala generala si ati descoperit ca si alte specii au masculi si femele la fel ca noi?

        • La fel ca ,, Doctorul casei ” faceti comparatii nepotrivite . Daca ati fi fost cit de putin catehizat ati fi stiut ca toata creatia a fost pusa de Dumnezeu la picioarele omului . Omul este cununa Creatiei . Omul este superior a tot ceea ce exista pe planeta asta . Omul este in fata lui Dumnezeu mai important decit toate celelalte de pe planeta . Nu e nevoie sa ma credeti . Aveti de unde afla dar dumneavoastra preferati sa ramineti ancorat in materie .

        • @jj – „Legendele astea macho cu femeia creata ulterior barbatului (…)”

          … au construit societăți funcționale și civilizații expansioniste, care s-au dezvoltat timp de mii de ani și s-au răspândit pe toată planeta. Cartea Genezei provine din iudaism, e mult mai veche decât creștinismul. Dar fișa postului include numai militantism anti-creștin, corect?

          Pentru viitorul, lucrurile sunt destul de previzibile: societățile europene vor fi oricum religioase. Iar dacă nu vor fi creștine, vor fi islamice. Simplu.

          • Pentru viitorul, lucrurile sunt destul de previzibile: societățile europene vor fi oricum religioase. Iar dacă nu vor fi creștine, vor fi islamice. Simplu.

            Mda, foarte simplu. Tot mai multe femei mediteaza practicand yogalance, pilates, etc. Le-a pierit de mult pofta de traditionalismele de odinioarea, crestine, islamice, etc (s-au eliberat). Nici macar femeile din Iranul fundamentalist (al fostului Khomeni) nu mai au chef sa isi acopere capul cu o carpa cand ies in public.

            P.S. astazi, femeile castiga si ele bani (au devenit mai independente dpdv financiar si implicit si de sot) au access la internet, dating sites, instagram, facebook, etc. Daca nu esti atent si grijuliu cu sotia, daca nu-i arati mereu cat de mult o iubesti, ai sanse mari sa o convinga un altul (si te trezesti burlac mai repede decat poti constientiza). Lugu-lugu cu traditionalismele nu tine, pune-ti adidasii in picioare si iesi la alergat, flotari, abdomene, genoflexiuni, etc, fa-te din nou suplu si frumos si incearca si tu cu un altfel de lugu-lugu (cum faceai in tinerete;) ai sanse mai mari.

            • @Florix – promiscuitatea devenită acceptabilă social e un simptom al degenerării societății. Promiscuitatea nu înseamnă ”eliberare” și nu trece cu yoga și cu pilates. ”Freedom’s just another word for nothin’ left to lose”, cânta Janis Joplin cândva. Ce-ar fi să vezi tu cum a sfârșit Janis Joplin?

            • „@Florix – promiscuitatea devenită acceptabilă social e un simptom al degenerării societății. Promiscuitatea nu înseamnă ”eliberare” și nu trece cu yoga și cu pilates. ”
              pai daca asta scrie stilpul de baza al conservatorismului de pe contributors,Mister Harald inseamna ca promiscuitatea e chiar un simptom al bla,bla,bla.
              Domnia sa se vede ca nu prea s-a documentat-apropo de promiscuitate- referitor la moravurile usoare aka promiscuitate din Anglia Victoriana a celeid e-a doua jumatati de secol XIX..
              Dar, desigur orice forma de liberare duce la promiscuitateDupa domnul H..Mai cita grija si cit efort depuneti ca toata lumea sa fie in patul potrivit!!!
              Multumiri si succesuri!!!

            • PS: Mister Harald se vede ca NU aveti habar despre ce inseamna o scoala ADEVARATA de Yoga (nu gaselnitzele facute pe placul occidentalilor)Iar comparatia Yoga=promiscuitate cu J Joplin…?! Un sofism ieftin si naucitor.

          • Toti sintem crestini ( adica ai lui Hristos ) dar nu toti am aflat . Chiar si dintre cei care au aflat se leapada de Adevar pentru placeri trupesti si lumesti .

        • „..la scoala generala si ati descoperit ca si alte specii au masculi si femele la fel ca noi”
          Nu sunteti in timp cu moda, intre timp exista ca. 60 de genuri, „specii umane noi” nici nu mai stiu iar copiilor le se baga tot felul de tampenii in cap.

      • Vă amintiți că _ați_citit_că_ în Rai ar fi fost ispitită femeia și nu bărbatul. Altminteri ați fi fost și dvs personaj în acel text. Acestea fiind spuse, următorul punct ar fi să ne spuneți cine a scris textul ăla și de ce ;)

        • Eu pot sa va spun dar nu va va folsi cu nimic . Ne vom lungi la vorba aici . Cautati-va un duhovnic . Poate ca va fi mai credibil in comparatie cu mine .

      • Bineinteles, noi barbatii nu inselam niciodata sotiile, nu exista profesori de sport, etc, care corup eleve minore, nu exista profi universitari care „se culca” cu studente, sex vs examene (cu toate ca au neveste acasa care se plictisesc asteptandu-i pe canapea), nu incalcam niciodata cele 10 porunci, suntem usi de biserici, „sfinti”, etc.

  3. „Ea lungită ca într-un scriu, el, în trening”

    Astept cu nerabdare sa avem un film de arta fara trening, sicriu, linoleu, aragaz, oala cu ciorba, pereti murdari, camere mici si lumina putina. Asa… un film care sa fie fata de asta de care se face scriere ca Viata pe Mississippi fata de La Vulturi :)

    Nu neg ca filmul e bun. Dar am obosit de trening si linoleu.

    • Ai dreptate , cred ca am depasit cultura linoleumului si a pijamalei la poarta , am intrat cuprinzator in cea a vorbirii guturale si a focului in fata blocului.

  4. Excentă radiografie…Trăim în Raiul și /sau Iadul conștiinței nostre… Secvența legată de ,, rușine,, m- a impresionat, deoarece eu nu m- am mai gândit de ceva timp la mine rușinată de ce gândesc sub oblonul frunții…Un semnal de alarmă binevenit!

  5. Am vazut filmul. Filmul merita vazut. E un film bun. Un caz real. O realitate existenta. Comentariul acesta este o interpretare cu accente ideologice ce vrea sa prezinte situatia ca fiind una de confruntare vechi-nou, stapani-victime, libertate-supunere. Accentueaza, subliniaza, induce idei, credinte specifice autoarei, cum este si normal. Usor in linie woke, usor profeminista, usor pretentios, comentariul nu mi se pare la fel de bun ca filmul. In plus sustine si amplifica parerea actritei principale despre wake up call-ul feminist. Comentariu usor dispretuitor fata de ortodoxism, in special, si nu fata de religie in general, vazuta ca o constrangere. Nepotrivit. Nu aduce referinte dinspre regizor, principalul creator al unui film. In parte, comentariul descrie unele situatii zic eu corect, balaurul cu trei capete (femeia, sotul si baiatul). Al doilea balaur prezentat de autoare, cred eu, nu exista (sotia, sotul, soacra). Probabil autoarea nu are experienta prea bogata in astfel de relatii, asa ca nu cred ca intelege pe deplin situatia. Sotiile si soacrele vor sa se schimbe una pe alta mereu. Care ataca, care contra-ataca? Femeia vrea sa transmita un mesaj. Scena la care face referire este doar un declansator. Motivul declansarii evenimentelor care se vor dovedi tragice pentru toti. De aici pornesc faptele concrete din dorintele ascunse care duc la dezastru. Acestea ies la suprafata. Cine este victima, cine este agresorul in poveste ramane sa va formati propria parere dupa ce vedeti filmul. Va incurajez sa vedeti filmul pe HBOMax. Ca sa stiti. Ca sa trageti propriile concluzii. Un film bun. In opinia mea filmul este despre rateurile unei iubiri (iubeste si fa ce vrei). Despre confuzia intre dorinta si iubire. Iubeste si fa ce vrei. A face ce vrei inseamna sa ai control asupra dorintelor tale. Ca-n viata.

  6. Nu m-a impresionat filmul. Ideologic. E la modă să faci filme cu preoți și preotese răi, curvari etc. Hippsterii au nevoie să jubileze că toți sunt la fel, că și preotesele sunt adulterine, etc.

    totul in timp ce generația tânără se droghează in masă și efectele le vom vedea peste 10 ani, o generație cu creierii prăjiți care azi râd de preoți și peste 10 ani o să fie in spital la recuperare toți junkies.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrada Ilisan
Andrada Ilisan
Psiholog clinician. Licențiată în psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai (cu lucrarea "Mama Borderline și copilul dezorganizat. O investigație din perspectiva teoriei atașamentului"), master în Psihologie Clinică ("Rolul figurii semnificative de atașament ca factor etiologic și de menținere a simptomatologiei borderline"), absolventă a Școlii de Analiză existențială și Logoterapie, SAEL România, în cadrul căreia s-a format ca psihoterapeut. În 2021 a publicat cartea “Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică”.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro