Setul de sancțiuni aplicat Rusiei deocamdată vizează mai mult persoane fizice decât corporații, acțiuni individuale decât comerciale. Nu e neapărat rău acest lucru. Rusia nu este o ţară în care au puterea companii conduse de comitete executive, ci de miliardari excentrici, capricioși și obedienți puterii de la Kremlin. Lovindu-i direct, prin înghețarea conturilor, interzicerea călătoriilor, imposibilitatea de a utiliza cardurile sau blocarea conturilor de iPad sau iTunes, produce mai mult deranj decât ar părea la prima vedere, prin decizii care sunt, la limită, minore. Dar milionarii lui Putin (numai Moscova are vreo 100.000) își autolegitimează succesul și compensează obediența prestată în cadrul capitalismului de cumetrie rus prin extravaganța prezenței în Vest și viața ultramodernă dusă pe baza serviciilor occidentale. Problema acestor sancțiuni este că efectul lor major asupra self esteem-ul miliardarilor care susțin construcția coruptă a capitalismului rus se poate manifesta în timp. Are Occidentul răbdare până când rușii vor fi afectați de expulzarea din capitalismul financiar și tehnologic pe care îl consumă din plin? Are Rusia atât timp la dispoziție?
Marile sancțiuni încă întârzie. Deși nimeni nu și le dorește, au apărut declarații destul de ferme ale liderilor europeni care susțin că, dacă criza continuă, nu se vor opri aici. Vor urma înghețarea activităților bancare occidentale în Rusia, un embargo pe vânzările de armament, limitarea expunerilor pe bursa londoneză și reducerea schimburilor comerciale Est–Vest. Apoi, o redimensionare a tranzacțiilor cu energie, așa încât dependența de gazul rusesc să nu fie fatală. Dar aceștia sunt pași complicați, în ciuda declarațiilor politice și aproape imposibil de făcut într-o Europă care depinde de relațiile economice bune cu Rusia. Câteva exemple: rușii au investit 400 de miliarde de dolari în City-ul londonez, germanii vând peste 20% din producția anuală de autoturisme de lux pe piața rusă, italienii 30% din fashion-ul lor, ciprioții și-au închiriat toată țara, iar austriecii și-au supraexpus băncile în zona rusă. Ce facem noi?
România riscă să fie afectată, prin ricoșeu, de toată acestă situație tensionată. Băncile austriece cu expunere masivă pe Rusia controlează 30-40% din piața bancară românească. Blocarea activelor rusești poate induce o panică la Viena și o încercare de a acoperi găurile prin retrageri de bani din celelalte sucursale răspândite în Europa de Est. De aceea, România ar trebui să încerce renegocierea unui acord de tip „Viena“, cum am avut în timpul crizei din 2009-2010, de retragere controlată a banilor din țară. Nu e imposibil de obținut, dacă negocierea se face din vreme, cu fermitate și cu facilități pentru plasarea banilor (de la certificate de trezorerie la programe de tip „prima casă“ sau chiar înghețarea proiectului falimentului personal, oricât de nedrept ar fi aceasta). În schimb, toți cei care s-au temut de piața rusă de-a lungul timpului și de investitorii ruși, care nu prea au fost îndemnați să intre în economia românească, pot să se considere acum inspirați. Relații comerciale ruso-române sunt minore, cu excepția importurilor de gaze, aproape neglijabile. Combinatul Mechel s-a închis, iar Alro vrea facilități care țin de guvernul român. Sirenele care au tot cântat în ultimii ani cântecul apropierii economice de Rusia – de la politicieni gen Petre Roman sau chiar Victor Ponta la „analiști“ ca Bogdan Chirieac sau Cozmin Guşă – au fost cel puțin neinspirați, dacă nu complet ignoranți sau interesați direct de alte abordări. Cert este că, din acest punct de vedere, ancorarea fermă în relațiile comerciale cu Occidentul nu mai poate fi întoarsă și este salutară pentru România. Banii, se spune, nu au miros, dar cei din Rusia sunt deocamdată o excepție. Cam put(in)! Mai mult, integrarea noastră în zona euro și euro-atlantică este răspunsul ferm și pentru o politică de securitate și una de creștere economică. Capitalul occidental nu va mai fugi cu aceeași ușurință înspre Est și poate fi ancorat într-o țară ca România, care încă mai are avantaje competitive clasice de tip salarii mai mici și piață de desfacere mai mare. Pe termen mediu, pierderea provocată de sancțiunile la adresa Rusiei poate fi parțial recuperată din repoziționarea României.
Rămâne întrebarea cât de tare s-au înșelat globaliștii din toată lumea spunând că, integrând Rusia în economia globală, politica de la Kremlin se va schimba și ea. Strategia nu a funcționat. Deocamdată, globalizarea în Rusia a produs doar capitalism de cumetrie și corupție, pe care companiile occidentale le-au tolerat de dragul marjelor mari de profit. Adevăratele sancțiuni economice ar trebui să vizeze acest tip de comportament. În fond, ce au respins ucrainenii nu a fost atât legătura cu Rusia, ci corupția după modelul rus, impusă de la Moscova ca politică de stat. De aici încolo, UE are o misiune foarte importantă și complicată în relația cu Rusia: în mod paradoxal, e momentul să facă mai multă politică și mai puțină economie. Să ceară valori, și nu bani, pentru ca sancțiunile să funcționeze.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Da, banii au si miros si inteligenta si moralitate. Exista numeroase studii in reviste serioase din Vest care arata asta. Dar in Romania nu se iau in considerare prea mult astfel de studii, si lumea nu prea stie de ele.
Eu, ca roman, as accepta oricand ca o fabrica sa fie vanduta austriecilor pe 10 milioane de Euro sau americanilor pe 1 milion. Dar rusilor le-as cere 1 miliard de Euro pe aceeasi fabrica.
Intre americani si austrieci este o diferenta ca de la cer la pamant. Intotdeauna as prefera sa fiu angajat la o firma americana decat la una austriaca.
Cu rusii nu vreau sa lucrez!
Ce te faci insa cand tu vinzi fabrica austriacului cu un milion, si el o vinde mai departe rusului cu zece?
„Rămâne întrebarea cât de tare s-au înșelat globaliștii din toată lumea spunând că, integrând Rusia în economia globală, politica de la Kremlin se va schimba și ea. Strategia nu a funcționat. Deocamdată, globalizarea în Rusia a produs doar capitalism de cumetrie și corupție, pe care companiile occidentale le-au tolerat de dragul marjelor mari de profit. Adevăratele sancțiuni economice ar trebui să vizeze acest tip de comportament.”
Cum se mai repeta istoria ! Ia cititi un extras dintr-un „pamflet” al Partidului Laburist britanic DIN 1915:
„În anul 1905 Rusia, învinsǎ de Japonia în Orientul Îndepǎrtat, ameninţatǎ de revoluţie acasǎ, se scufunda într-un haos indescriptibil. Prietenia noastrǎ i-a reînviat prestigiul; creditele noastre i-au restaurat finanţele. În acele zile era la modǎ sǎ spui cǎ amiciţia cu Anglia liberalǎ va sprijini creşterea libertǎţii din Rusia. Cu privire la libertǎţile Rusiei, recenta noastrǎ prietenie nu a realizat nimic în plus faţǎ de alianţa acesteia cu Franţa republicanǎ, timp de douǎzeci de ani. La fel cum a procedat cu Franţa, Rusia s-a apropiat de noi, nu pentru cǎ sîntem o Putere Liberalǎ, ci fiindcǎ sîntem o Putere Creditoare, cu bani de împrumutat şi capitaluri de investit. Primul efect al noii noastre prietenii a constat în consolidarea unei autocraţii falimentare aflatǎ în luptǎ cu propriul popor.”
sa le luam pe rand. Oligarhii rusi, in afara de cei care au scapat la timp, gen Abramovici, sunt tinuti intr-o lesa extrem de scurta asa ca putin probabil sa constituie o problema pentru Putin. In schimb in vest, corporatiile si bancile care au interese in Rusia vor face pe dracu in patru sa nu fie afectate.
„au apărut declarații destul de ferme ale liderilor europeni care susțin că, dacă criza continuă, nu se vor opri aici.” Aici ar trebui sa urmeze un ras sanatos. rareori in istorie, tari atat de puternice au avut conducatori atat de becisnici, adevarate caricaturi.
„Dar aceștia sunt pași complicați, în ciuda declarațiilor politice și aproape imposibil de făcut într-o Europă care depinde de relațiile economice bune cu Rusia.” Stergeti „aproape” din propozitia anterioara si veti obtine concluzia corecta :)
„Capitalul occidental nu va mai fugi cu aceeași ușurință înspre Est și poate fi ancorat într-o țară ca România, care încă mai are avantaje competitive clasice de tip salarii mai mici și piață de desfacere mai mare” Well, keep dreamin’ :)
Revenind la Rusia si Ucraina.
http://www.bursa.ro/ucraina-nu-poate-fi-salvata-printr-o-infuzie-a-democratiei-si-banilor-europeni-din-lacul-rusiei-i…&s=international&articol=232960.html
Articolul asta descrie perfect si argumentat situatia si viitorul probabil al Ucrainei. Ultima propozitie e antologica: ” Dacă Vladimir Putin ar fi monstrul portretizat de presa occidentală, ar lăsa soarta Ucrainei la cheremul „bunăvoinţei” manifestate de FMI şi Uniunea Europeană. Iar după aceea, nu ar mai trebui decât să aştepte ca „fructul” din vestul Rusiei să-i cadă singur în braţe.” Pai chiar asta va face. Eu zic ca in maxim 2 ani – dar cred ca va fi mai repede – va urma un al doilea referendum, pentru alipirea Ucrainei ca intreg la Rusia :)
pe de alta parte, iata ce zice Zerohedge
http://www.zerohedge.com/news/2014-03-21/petrodollar-alert-isolated-west-putin-prepares-announce-holy-grail-gas-deal-china
Un blog care nu poate fi suspectat de amatorism :)
„Russia is preparing the announcement of the „Holy Grail” energy deal with none other than China, a move which would send geopolitical shockwaves around the world and bind the two nations in a commodity-backed axis.
If Europe and the United States isolate Russia, Moscow will look East for new business, energy deals, military contracts and political alliances.
The Holy Grail for Moscow is a natural gas supply deal with China that is apparently now close after years of negotiations. If it can be signed when Putin visits China in May, he will be able to hold it up to show that global power has shifted eastwards and he does not need the West.”
Dupa ani de criza, Occidentul vede luminita de la capatul tunelului. Numa’ ca-i farul locomotivei care vine :)
„Sirenele care au tot cântat în ultimii ani cântecul apropierii economice de Rusia … au fost cel puțin neinspirați” – in scurt timp vor fi considerati foarte inspirati… desi nu cred ca au vreun merit, in cazul respectivilor e vorba in principal de pur spirit de contradictie nu de cine stie ce analize – aha, tu vrei asa ? eu vreau invers 1 :)
Vorba chinezilor, urmeaza vremuri interesante…
„Cert este că, din acest punct de vedere, ancorarea fermă în relațiile comerciale cu Occidentul nu mai poate fi întoarsă și este salutară pentru România.”
Minunat.
In afara de muzica, filme, literatura, consum, electronice si electrocasnice (apropo, fabricate oriunde, numai in America nu), plus o limba cu sonoritati placute (versus dizgratioasa limba a lui Dostoievski) ce mai inseamna, astazi, America pentru omul de pe strada, din Romania? Thomas Jefferson si John Adams??? :) Ma uit cat de jeffersonian, cu 100.000 de soldati ameicani in tara, isi ucid afganii nevestele suspectate de adulter.
Recenta lovitura rusa in Crimeea a renascut eforturile scremute de a pune pe masa o problema fundamental gresita: cine e mai frumoasa? America sau Rusia? Ca un dogmatic ce sunt, eu zic ca America, dar doar pentru motivele enumerate mai sus.
E insa bine ca inca mai exista internet si libertatea de a gasi in el si alte puncte de vedere, care pun probleme intr-un cu totul alt registru. De pilda, acesta: http://www.conflictsforum.org/2014/the-obama-doctrine-and-a-new-equilibrium/
„Recall that it was Zbig Brzezinsky who earlier had written in his book The Grand Chessboard, “Ever since the continents started interacting politically, some five hundred years ago, Eurasia has been the center of world power.” Eurasia here means the Middle East and Central Asia, it is imperative that no Eurasian challenger emerges, capable of dominating Eurasia and thus of also challenging America: “In that context, how America ‘manages’ Eurasia is critical. A power that dominates Eurasia would control two of the world’s three most advanced and economically productive regions. A mere glance at the map also suggests that control over Eurasia would almost automatically entail Africa’s subordination, rendering the Western Hemisphere and Oceania (Australia) geopolitically peripheral to the world’s central continent. About 75 percent of the world’s people live in Eurasia, and most of the world’s physical wealth is there as well, both in its enterprises and underneath its soil. Eurasia accounts for about three-fourths of the world’s known energy resources.”
Well, this is what is happening now: the structures for containing Eurasia are eroding. Europeans should take good note too. They must consider their foreign policy. Do they remain with their relationship heavily weighted towards the US and become “peripheral” to the world’s central continent (in Brzezinski’s words), or should they re-orient towards the new center of power?”