marți, noiembrie 24, 2020

Banii, pandemia, Dan Bittman și Patriarhul

Nu împărtășesc defel opiniile exprimate de vocalistul trupei Holograf, dl. Dan Bittman, în ceea ce privește amploarea crizei sanitare provocate de noul Coronavirus, mai exact inexistența acesteia, și nici zicerile domniei-sale referitoare la pretinsul arbitrariu al măsurilor luate de autorități.

D-lui Dan Bittman, altminteri om cu carte, nu i-ar fi fost deloc dificil să se documenteze și să bage de seamă că nici actualul guvern al României, nici Prefectura Capitalei, nici alte autorități locale nu au adoptat măsuri care să nu-și afle corespondentul în hotărâri asemănătoare ale feluriților decidenți din marile țări occidentale. Așa că, fie chiar și în ipoteza, altminteri foarte puțin probabilă, că dl.Dan Bittman își va pune în aplicare amenințarea de a-și aduna calabalâcul și de a se muta într-o altă țară, mi se pare foarte puțin probabil ca, odată ajuns acolo, nu știu ce comitet de primire constituit în cinstea sosirii domniei sale, să îi înmâneze la scara avionului permisul de a susține oriunde și oricând vrea el concerte la care să ia parte mii de oameni.

Pe de altă parte, înțeleg supărarea d-lui Bittman care, asemenea altor colegi de breaslă, s-a văzut,  de la jumătatea lunii martie, în imposibilitatea de a-și face meseria. Imposibilitate urmată de o drastică scădere a veniturilor . Care în cazul d-lui Bittman, un favorizat al sorții, adesea și al administrației pesediste a Capitalei, fie ea la nivel de Primărie generală, fie la acela de sectoare, erau cu mult mai substanțiale decât, de pildă, ale actorilor independenți. Ce, trebuie să admitem și noi, și mai ales vedeta trupei Holograf, s-au comportat mult mai decent și infinit mai demn decât a făcut-o în ultimele zile  dl. Bittman.  Care, dincolo de precizările lui ulterioare,  e de domeniul evidenței că și-a ridicat iresponsabil poalele în cap  și a incitat la ieșire în stradă.  Adică la revoltă.

Nimeni, indiferent că este vorba despre un muritor de rând sau de o vedetă de talia d-lui Dan Bittman, nu se simte chiar foarte confortabil  din martie încoace.  Nu e deloc o fericire nici să vezi că ți se închide afacerea și că agoniseala de o viață e pe punctul de a se duce pe apa Sâmbetei, nici că nu mai poți merge când vrei tu la teatru, așa cum ai făcut-o de o viață, nici să ții cursuri universitare on line, nici să nu poți lua parte la pelerinajul de Sfânta Parascheva,  nici să dai mai mulți bani pentru produse de igienă personală, nici chiar să porți mască. Numai că aceasta este situația, una de-a dreptul excepțională, și cel puțin deocamdată nu prea avem indicii că în lunile viitoare lucrurile vor sta cu mult mai bine.  Iar dacă vrem ca ea să stea măcar un pic mai bine e nevoie de un efort comun al autorităților și al populației. Care să îi sprijine pe medicii ce fac azi tot ceea ce este posibil să mai salveze o viață. Tocmai de aceea s-ar impune ca cei care, într-un fel sau altul, sunt formatori de opinie să își măsoare cu mare atenție cuvintele și să își cenzureze frustrările.

Mai grave însă decât controversatele și, nu-i vorbă!, foarte dur taxatele, chiar de colegii de breaslă,  spuse ale d-lui Dan Bittman, au fost  afirmațiile ieșite la începutul săptămânii pe gura Prea Fericitului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.  PF Daniel a recurs complet aiurea și cu o viclenie defel conformă cu fișa postului domniei sale, aceea de principal reprezentant al Bunului Dumnezeu pe pământul României, la măsluirea vinovată, la denaturarea unui fapt istoric. E adevărat. În octombrie 1989, autoritățile comuniste au interzis, aparent fără nici un motiv anume, pelerinajul și închinatul la moaștele Sfântului Dumitru, între altele Patronul spiritual al Capitalei.  De fapt, Nicolae Ceaușescu&co, poate și ca urmare a informațiilor primite de la nenumărații turnători în sutană, se temeau de orice fel de adunare publică ce ar fi putut degenera în rebeliune, mai ales că partidul se pregătea de Congresul al XIV lea și de realegerea în funcția de secretar general al PCR a celui mai iubit fiu al poporului, Nicolae Ceaușescu. Salutată ca atare și de predecesorul în Scaunul de patriarh al d-lui Daniel Ciobotea, PF Teoctist. Care nu a spus nici pâs atunci când din ordinul celui pentru a cărui sănătate slujitorii BOR ridicau pioase rugăciuni fierbinți  se demolau lăcașuri de cult, multe dintre ele ctitorii istorice.  Unde mai pui  că membrii Sfântului Sinod îi mulțumeau lui Nicolae Ceaușescu pentru deplina libertate de conștiință asigurată cetățenilor României nici mai mult, nici mai puțin  decât în ziua de 19 decembrie 1989. Mai mult, același Sfânt Sinod îi înfiera pe revoluționarii. Aceasta însemnând, dacă ținem cont de logica actualului Patriarh al BOR, că același Sfânt Sinod se opunea însăși vrerii Domnului. Oare ce părere are despre asta dl. Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al BOR, un ins cu atitudini de Jdanov?

Ce a spus, așadar, mai deunăzi urmașul în scaunul de patriarh al răposatului Toctist Arăpașu? „Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Când comuniștii au interzis intrarea la Sfintele Moaște, regimul a căzut ”.

Nu voi repeta în ceea ce urmează ceea ce s-a mai spus de alți comentatori care au replicat așa cum se cuvine nechibzuitelor vorbe cu substrat de amenințare ale Întâiului Stătător al Bisericii Ortodoxe Române. Voi spune doar că dincolo de toate enigmele sale, Revoluția din Decembrie 1989 nu a avut nimic în comun cu voința divină. Și nici cu Sfântul  Dimitrie. Că nimeni, nici măcar un singur român, nu a ieșit în stradă fiindcă i s-a luat dreptul de a se închina la sfintele moaște. Ci pentru că românii se săturaseră de frig, de frică, de foame, de amenințarea Securității. Poate chiar și de faptul că BOR făcea jocul regimului.

Voi spune și că PF Daniel s-ar cuveni să știe că una dintre cele mai frumoase creații ale puterii divine o reprezintă viața dată ființei umane. Și că tocmai de aceea  viața se cuvine apărată. Chiar dacă pentru asta se impun restricții la pelerinaje. Și chiar dacă restricțiile aduc mai puține venituri în pușculita Bisericii Ortodoxe Române.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. În aceste două cazuri efectul restricțiilor e unul de salutat: atât cântărețul abonat la bani publici cât și ultra-favorizata politic și financiar prea-mult scutita biserică ortodoxă au un pic mai multe greutăți în a sta atârnați de buzunarul contribuabililor.

    Nu mă îndoiesc, însă, că vor supraviețui perioadei, au rezerve suficiente și obrajii suficient de groși.

    Către cei care n-au extras bani, domenii și favoruri publice, nici la pomeni nu sunt invitați și care acum au mari și reale greutăți merge atenția mea, nu către acești campioni ai tupeului.

  2. Sarevenim la realitate . Evolutia sau involutia virusului si a efectelor acestuia nu este cunoscuta de nimeni . Pot fi oricit de multe infectari ,cu acest virus sau cu altui virusi ,sau cu miliardele de alte microorganisme ce ne sunt atit de recunoscatoare noua ca si gazde, atita timp cit procentul de decese este mic (asa cum se vede la noi in tara )nu conteaza citi dintre noi sunt infectati . Cei ce se stiu cu probleme grave de sanatate trebuie sa stea acasa si cei care nu inteleg inca ca trebuieste respectata o anume igiena corporala si anumite cerinte, partial binefacatoare , asa cum este purtatul mastii sau renuntarea plimbarilor, de oricare fel , in locuri aglomeratae sau pe la nunti pe la botezuri , trebuie la rindul lor sa renunte la ambitia de a nu purta masca . Decizia partajata este obligatorie – guvernul nici nu poate, nici nu are de gind sa monitorizeze fiecare caz in parte . Nu poate face asta , doar comunitatile pot decide . Cautati si vedeti cum statistica va arata un numar mult mai mic de decese produse in acesta perioda comparativ cu anii trecuti . Si sistemul sanitar isi va reconsidera intelegerea si modalitatile de abordare pe masura trecerii timpului si a intelegerii fenomenului . Guvernul va lua -pas cu pas- masurile necesare . Daca intr-o perioada de timp de doua saptamini virusul isi mareste forta si va deceda foarte multa lume, atunci masurile se vor schimba sau la cele vechi vor fi adaugate altele noi . Vazind si facind . Lasati apocalipsa pe mina celor priceputi ce stiu si arata viitorului cu ajutorul divinitatilor . Panica prosteasca nu e buna de nimic .Omenirea va trece si peste asta . Deocamdata puneti-va energiile in miscare in vederea alegerilor din 6 decembrie si votati schimbarea . Aceste alegeri nu sunt cu nimic mai periculoase decit mersul la supermarket .In acelasi timp trebuie facuta o distinctie intre filozofia crestina si practicile ce privesc diferitele evenimente religioase sau mai putin religioase din viata cetatii . Ne-am fi asteptat doar ca Biserica Ortodoxa Romana sa poate face o distinctie clara intre situatiile ,ce tineau pina mai ieri , de normalitate si acesta situatie particulara numita PANDEMIE. Toate aceste practici bisericesti nu au fost parte a invataturilor lui ISUS – fiul omului – ele au fost integrate de-a lungul timpului in biserica ortodoxa si ele nu se regasesc in totalitate in alte biserici crestine . Ideea, brusc aparuta in discursul patriarhului , poate fi catalogata ca o perceptie personala , nicidecum ca un adevar istoric . Comunismul a cazut in 1989 datorita problemelor ce tineau de partea pur economica a natiei si de formidabila ura generata in rindul cetatenilor de dictatura ceausista . Dealtfel ,orice trimitere, spre o repetare a acelor vremuri, in alt sens decit ne-am astepta, nu poate decit sa dezamageasca si mai mult ,ca de altfel si aceste practici bisericesti pupatoare de moste , intelegerea generatillor ce vin din urma . Pina si biserica sau mai ales biserica ar trebuie sa apere cu toata energia posibila – viata-si sa puna , macar pentru o vreme , in plan secundar . ca artasare cetateneasca , totate marile evenimente ce ii sunt parte . Un vestit (ca sa zic asa )profesor si candidat in ultimile alegeri prezidentiale a concluzionat -negativ – toate aceste actiuni bisericesti .Cit despre Dan Bitman , este personalitatea ce isi ataseaza intelegerea alaturi de cei care undeva in adincul sufletului nu accepta existenta virusului si care a prins un moment propice de as maximiza prezenta publica ce este cumva afectata de lipsa unor concerte ce atrageau un public numeros si unde putea sa isi arate si maretia politica nu numai cea artistica . Pina la urma dreptul – la opinie- nu poate fi luat nimanui si daca poarta masca si respecta legea ,nimic nu ii poate fi imputabil .

  3. Cred ca Bittman vorbeste prostii mai mari ca el. Dar totusi ma bucur ca i se permite sa vorbeasca aceste prostii, in democrata Germanie acest lucru ar fi imposibil

  4. As avea doar un scurt comentariu: IPF Daniel nu e reprezentantul lui Dumnezeu pe Pamant! Dumnezeu nu are reprezentant, potrivit lui Isus din Nazareth. El este in contact nemijlocit cu toti copiii lui, adica toti oamenii, fara sa fie nevoie de nici un intermediar. Isus afirma explicit ca omul se poate adresa direct „Tatalui” si ca poate face asta de oriunde, pentru ca toata lumea e creatia Lui (adica nu are nevoie sa fie in Templu ca sa se poata adresa Tatalui ceresc). Biserica nu e altceva decat o inventie omeneasca, o corporatie de succes, in nici un caz reprezentanta lui Dumnezeu pe Pamant!

    • Prostiile astea enuntate cu absoluta certitudine si nici un argument sunt inventii omenesti si monumente de ignoranta.
      Daca biserica e o inventie omeneasca, religia e o inventie omeneasca, Biblia, dupa tine, banuiesc, ar fi tot o inventie omeneasca, cum mai poti crede ca Dumnezeu si Isus din Nazareth nu sunt tot inventii omenesti?

      • Si invers, daca crezi ca Dumnezeu si Isus din Nazareth exista, si Biblia e revelata, si religia e adevarata, si biserica e adevarata, de ce nu crezi si ca Chtulu este adevarat? Sau, hai, macar vreo Epistola necanonica?

        Din multimea lucrurilor in care se poate crede pe lumea asta, fiecare isi alege cam ce vrea.

        • Sunt de acord ca fiecare isi alege cam ce vrea; ma irita doar cei care isi aleg ce vor si numesc aia ortodoxie, crestinism, religie, biserica, credinta – toate lucrurile pe care vor sa le distruga cu alegerea lor.
          Este o parabola cu un copil trimis de parinti pe drumul vietii cu un rucsac in spate. O vreme merge asa, luandu-si din rucsac doar ce are nevoie pe drum. Dar de la o vreme incepe sa scotoceasca prin tot rucsacul sa vada ce i-au pus parintii acolo, si ce considera ca nu are nevoie lasa pe marginea drumului.
          Asa e omul: pleaca la drum cu o identitate si o traditie, si pe masura ce progreseaza re-evalueaza ce i se potriveste si ce nu.
          Majoritatea nu sunt suficient de scoliti, inteligenti, interesati pentru a face o alegere si merg la drum cu identitatea care le-a fost data prin comunitate si traditie. Pentru ei asta e cea mai buna alegere. Doar cei mai avansati au discernamantul necesar pentru a-si contrui o alta identitate decat cea care le-a fost data.

  5. Virusul asta mic si parsiv a dat in noi ca meteoritul ala mare si parsiv care a ras dinozaurii. Istoria se repeta, aia de traiesc pe picior mare (dinozaurii contemporani) sunt cei mai vulnerabili.

  6. Dan Bitman s-a descalificat ca artist in urma cu cativa ani cand a ridicat osanale unui primar PSD, pe scena:

    https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/scandal-cu-dan-bittman-dupa-ce-a-prezentat-un-show-al-primarului-psd-dan-florea.html

    Din acel moment a incetat sa mai existe pentru mine ca artist, din pacate nu e un caz singular, mai avem si altii gen Tudor Gheorghe, Draga Olteanu Matei, Arsinel, Mircea Diaconu, care s-au facut frate cu dracul, acum, dupa Revolutie, ca sa nu mai vorbesc de „clasicii” pupatori de dosuri de pe vremea comunismului: A. Paunescu, Vadim, samd.

    Rolul unui artist este sa critice, nu sa ridice osanale. De altfel, o definite a artei este „critica vietii”. De aceea, artistii au fost primii care au fost vanati de dictatori si inlocuiti cu surogate convenabile. Cand te duci la polul opus, si in loc sa critici, te faci ca nu vezi nenorocirile, ba chiar ridici si osanale, te poti numi clown, saltimbac, versificator, gurist, orice altceva, dar nu artist.

    • @Gigel: Mai degraba suntem noi naivi. Artistii au fost mereu cu doua infatisari. Mai ales unu ca Gigabyteman, care incaseaza intr-o luna cat un muritor in 3 ani.
      La fel si in legatura cu actorii. De multe ori ne place personajul, nu actorul. Realizam tarziu ca omul din spatele actorului este doar un foarte bun magician si ne duce de nas.
      Pentru a nu suferi dezamagiri „in dragoste”, mai bine doar le observam „operele”, fara a le cunoaste viata personala.

      • Poate, dar ar trebui sa re-invatam sa mirosim omul. Azi, nu e politically correct sa ai prejudecati. Majoritatea lichelelor se vad de la o posta. Dar ceva s-a intamplat cu noi, nu mai putem face distinctii, poate si noi am devenit niste mici lichele si ne regasim in personaje uneori sinistre ca Dragnea. Multi dintre parintii nostri au fost niste muncitori instrainati de comunitatile lor rurale unde oamenii aveau un extra simt pentru hoti si mincinosi, iar comunitatea avea anticorpii ei, se ducea vestea, iar cei care nu isi respectau cuvantul, care erau rapid marginalizati. Comunismul ne-a facut mult mai toleranti cu acesti indivizi care s-au cocotat rapid in ierarhia Partidului, pana ce am ajuns la la celebrul: „a furat dar a si facut”.

        Revenind la actori, eu nu l-am vazut bunaoara pe Dinica in noaptea de Revelion recitand osanale lui Ceausescu. Intr-adevar, cand eram copil, Dinica juca mai degraba roluri negative, nu imi era deloc simpatic, pe cand altii, gen Sergiu Nicolaescu erau mult mai indragiti. Cu timpul, ierarhia s-a schimbat, unii din noi ne mai si maturizam, azi Dinica e poate unul din cei mai mari actori ai nostri, pe cand Nicolaescu mi se pare un grandoman care isi regiza filmele in care el era personajul principal, juca execrabil, solemn si inexpresiv, cat despre asa-zisele filme istorice regizate, doar niste incercari penibile si grotesti de a manipula istoria in interesul comunistilor.

  7. vai,vai – bitman normal ca se ridica impotriva- neavand concerte nu are bani sa-si mai intretina amanta cu 39 ani mai tanara – si o pierde ca nu are caracterul nanei copiilor lui – in concluzie un nesimtir si un barbat la andropauza – nai bine s-ar interesa de copii; cu privire la preasfintitul” daniel ” mai bine ati cauta in trecutul lui care nu se stie cat de ortodox este cu studii facute la facultati protestante, refprmate bineneteles in strainatate inainte de 89 – deci cu ajutorul nemijlocit al conducerii de partid – de acord? dupa 90 la iasu a luat tot ce a fost posibil = ” pt biserica ” chipurile ca face cantina pt saracim camin pt batrani , pt copii saraci – dar in final a iesit hotel , restaurante , sali pt nunti , petrerceri, toate pt bani – trageti concluzii

  8. Așșay, Dottorrenne, este.
    Mult Preape Înainte BORticcarul nostru…lorrstru, muuuult mai sigur are de-a face cu Dumnezeu, cât Sulla (n-coasste) cu Prefectura.
    Nimic deosebit, toată BORticcenniia, pe oricare meridiane, se comportă exact la fel.
    Ei ÎN NUMELEE TĂĂĂA…TĂĂĂ..LOOOIIiiii….ei și NUMAI ei.
    DAR!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    ….ai săăă……la casa parohiaaa…lăăă……la leasingul lui tăăătiiii….cuuu….contribuții, loviluții poluții…alea.
    Despre săraci, despre proiecte sociale…..UEEEE!!!!…să vadă sataniștii ăia.
    Anticreștini, mereu…URĂ anticreștennă.
    E mereu kalla mamma kaapiiiitaliizzZZÂMM…ului. NOUĂ să ne fie bine.
    Sponsorul la asta nu e în nici un caz Dumnezeu.
    Așa și Bittmann. A pupat, cu sudoarea n-a făcut, e plin de „cutalente”, și până n-astă zi, n-a descoperit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Un genocid spiritual

Când , în urmă cu treizeci de ani, am scris un Apel către lichele, nu am avut în vedere licheaua ca figură...

Academicianul Dan Berindei. Cât spun dosarele Securității despre viața unui om

Conflictul istoricului Dan Berindei, cunoscut ca „om al regimului”, cu fiul său, Mihnea Berindei, „cel mai bun, cel mai penetrant şi mai...

Post-Scriptum la alegerile americane

În ciuda acțiunilor în justiție inițiate de către Donald Trump care acuză fraudarea alegerilor în cîteva state Joe...

Gulaș sau varză de Bruxelles?

Am convingerea că noi, Uniunea Europeană, respectându-ne propriile reguli, vom trece cu bine dificilul examen pe care Ungaria și Polonia l-au generat....

Ce mai putem face (în afară să creștem TVA-ul și accizele!)

O expresie mi-a reținut atenția, în mod special, în proaspăta Comunicare specială a Comisiei...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.