joi, martie 28, 2024

Banii si toaletele, oamenii si datele

Bun, ministrul a anuntat sambata ca spitalele private nu vor mai primi finantare din fondurile CNAS. Apoi s-a dezlantuit iadul. Sincer, continutul si efectele acestei masuri ma intereseaza, in acest moment, mai putin. Pana la urma, deciziile ministeriale vin si se revine ulterior asupra lor, efectele pot fi potential compensate prin alte masuri…drum lung, cale batuta. Ceea ce are mai multa relevanta, in schimb, este fundamentarea deciziei.

De abia aici incepe tragedia, tragedia adevarata. In acest caz, tragedia este ca, la drept vorbind, ne aflam cu totii in imposibilitatea de a ne da seama daca o astfel de decizie este sustinuta de argumente reale, obiective la un nivel decent si, mai ales, verificabile.

Ce ar trebui sa stim si sa cerem spre inspectie inainte sa ne pronuntam pe marginea oportunitatii deciziei arata, la o strigare preliminara, cam asa:

  1. o lista completa a ariilor terapeutice si a principalelor grupe de diagnostice care vor fi afectate de masura, insotite de volumul de pacienti aferent – cu alte cuvinte, cam ce servicii ofera privatul din bani publici in acest moment si in ce masura?

  2. o estimare a numarului pacientilor din sistemul public, pentru fiecare grupa de diagnostic relevanta, care sunt ‘deturnati’ catre privat pentru proceduri ‘avantajoase’ din punct de vedere economic pentru furnizor;

  3. o estimare a sumei cu care este, conform premisei de lucru, ‘capusat’ sistemul public;

  4. un audit comparativ al calitatii actului medical oferit in unitatile spitalicesti private si, respectiv, publice, detaliat pe ariile terapeutice relevante, conform primului punct de mai sus; cu alte cuvinte, cat de bine le va fi pacientilor trecand complet in sistemul public fata de cum sunt acum?

  5. un audit al gestiunii financiare in spitalele publice; cu alte cuvinte, ce garantii am ca daca spitalele vor primi bani mai multi, ei vor fi cheltuiti mai eficient decat daca lucrurile raman asa cum sunt acum?

Si lista poate continua. Fara un minim de astfel de date, vorbim despre orice mai putin despre o decizie rationala. Tragedia continua: in orice sistem de sanatate cu staif, aceste date trebuiau, intr-o forma sau alta, sa existe deja. In fine.

In lipsa oricaror informatii relevante, discursul public a recurs la extremele spectrului argumentativ: ideologia si anecdota.

In plan ideologic, ministrul argumenteaza aici, punctand anterior afilierea sa liberala, ca „Cineva care isi dezvolta o afacere privata nu si-o face pe banul public.[…] sectorul public traieste din banul public; sectorul privat traieste din banul privat „. Practic, nici nu este disponibila o alta explicatie. Era nevoie de o fundamentare ideologica? Cred ca nu: nu intereseaza pe nimeni fundamentarea ideologica, ci mai degraba daca va deveni subiect de scenariu de film sau nu.

La o fundamentare ideologica, reactii ideologice. Forumurile sunt acum pline de opinii justificate ale contribuabililor care infiereaza statul acaparator, Raed Arafat a devenit comunist, se striga ‘omorati competitia’ si asa mai departe. Victor Negrescu are o abordare eleganta aici, dar zgomotul e deja asurzitor si distanta e prea mare.

In plan anecdotic, tot de la cap a plecat treaba. Ministrul a punctat in aceeasi conferinta de presa: „daca intr-o sectie de anestezie si terapie intensiva, dupa ce intra acest program in functiune, cineva din conducerea sectiei sau conducerea unui spital va cere unui pacient sa vina de acasa cu medicamente sau materiale sanitare, acel cineva va pleca pe loc.” Fara echivoc, nu?

Nu. Vlad Mixich invoca /in completarea celei mai echilibrate analize pe care am citit-o pe marginea subiectului pana la aceasta ora/ imaginea arhetipala a toaletelor murdare si mama lui Cristian Ghinea detine suficiente informatii pentru a contribui ca expert la dezbatere. Aceleasi forumuri sunt pline de relatari privind experiente personale, comparative sau nu, in spitalele publice si private.

Ideologia si anecdota sunt doua instrumente in care ne-am versat suficient si avem nevoie de mai mult. Faptul ca avem mii de exemple personale despre ceea ce se intampla intr-un sistem nu arata ca stim ce se intampla in interiorul sistemului, ci dimpotriva, ca nu avem nici cea mai mica idee despre ce se intampla cu adevarat si despre magnitudinea proceselor. Pana si exemplele perfect fundamentate oferite de Lucian Davidescu sunt, necesar, singulare.

Pana la urma s-au mai lamurit lucrurile: premierul Ponta a declarat ca este vorba despre o decizie politica. Altfel spus, nici nu prea mai conteaza daca exista o dreptate. Parasim ziua nestiind in ce masura avem o problema reala, pe cine va afecta, cat ne va costa si daca avem motive sa credem ca ne va fi mai bine. Poate ca ne va fi, poate ca nu. Nu avem bani si nici date care sa ne ajute. Ramanem deocamdata cu oamenii si cu toaletele.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. ”Problema ideologică” este pusă complet greșit: că din bani publici o companie / afacere privată nu are de ce să fie finanțată. Perfect corect. Însă:
    1. Banii de sănătate pentru sistemul public se percep pe oricâte slujbe ai avea;
    2. Întâi plătești sistemului public și abia apoi plătești sistemului privat. Adică dacă cineva vrea la spital privat plătește la două sisteme deodată.
    3. Până la adoptarea coplății (pe care nu mai știm dacă o vor mai adopta), era singura formă ca o parte din banii de contribuție dați către stat să meargă și către sistemul privat, dacă contribuabilul era de acord cu acest lucru.

    Dacă ministrul vrea să abordeze ideologic problema așa atunci:
    1. Să lase casele de sănătate să se formeze și în privat și să se concureze direct cu cele publice. Să putem face liber orice asociere de tip ”casă de sănătate” fără prea mare control sau bătaie de cap.
    2. Acea parte din sistemul de sănătate care are conotație de ”social” să fie redus drastic. Nu e plăcut să știm că 90% din sistem e cu conotație socială că avem o problemă cu toții;
    3. Individul să fie liber să aleagă între sisteme voluntar, să semneze contracte clare cu sistemul public sau privat și să plătească o sumă fixă pentru acea parte din sistem dedicată celor care nu au nici o resursă pentru a se adresa unui spital la nevoie.

    Aveți aici și un articol scris de mine astăzi ca reacție la situație:
    În sănătatea voastră, liberalilor!: http://cristianpaun.finantare.ro/2013/01/14/in-sanatatea-liberalilor/

    • Va multumesc pentru contributie si imi pare rau ca nu v-am identificat articolul pana sa redactez materialul. Desigur ca explicatia ministrului n-are niciun fundament pe nicio parte. Sunt de acord cu principiul celor trei recomandari pe care le formulati, insa cel mai mare dubiu pe care il am, de asemenea principial, este ca diferenta dintre puterea de cumparare a celor relativ sanatosi, care consuma absolut ocazional servicii, si a celor cu polimorbiditati este suficient de mare incat se va decanta repede o ‘casa a saracilor’ care nu va face decat sa accentueze dezechilibrele. In termeni de steady-state suntem pe aceeasi lungime de unde, procesul prin care va fi atins acest steady-state ma ingrijoreaza si ar trebui sa vad ceva mai multe date pentru ma convinge.

      • Sunt absolut convins că multe polimorbidități sau excese (exces de alcool, exces de grăsimi, consum de tutun) pleacă de la:
        1. Educația proastă privind consecințele acestor acțiuni;
        2. Hazardul moral: dacă cel cu obezitate știe că statul îl va salva oricum și că nu suportă el sau familia lui costurile intervenției pentru că totul e ”gratuit” atunci se va purta mai puțin responsabil cu privire la propria persoană;
        3. Sărăcia în care ne aflăm și suntem obligați să trăim (mâncăm ieftin și prost pentru că aproape 80% din veniturile noastre ne sunt confiscate de către stat).

        Nu spun că problema nu există sau că ar exista dificultăți în rezolvarea ei de către un sistem privatizat 100% de sănătate. Dar nu sunt la fel de convins că un sistem public 100% rezolvă mai bine problema.

        Cred că toată discuția cu privire la reformarea sistemului public de sănătate trebuie să plece de la SERVICIILE DE STOMATOLOGIE din România care sunt aproape integral privatizate. Sunteți nemulțumit de acest sistem? Eu zic că e foarte perfomant și oferă servicii pentru toate buzunarele și pentru toate situațiile (inclusiv acele polimorbidități).

    • Problema se mai pune intr-un fel. Cum sa-si faca privatul o afacere pe banii lui, sa fie competitiv cand statul concureaza in aceeasi zona colectand 10% obligatoriu de la toti cei care muncesc?

  2. Bun articol, excelent ca analiza a irationalitatii publice. Ar mai trebui adaugat un compendiu de insulte si agresiune urbana care se revarsa pe forumuri si pe social media in ce priveste orice dezbatere publica pentru a completa stilistic tabloul nivelului dezbaterii publice de la noi.
    Exemple personale contracarate prin altele sau prin „ba pa’ m…i”, unde orgoliul comentatorului de forum sunt la cote maxime iar subiectul si rationalitatea sa se pierd repede in acesta…ajung chiar persoane cu argumente partial similare sa se ia la cearta doar pentru ca hartza e mai verosimila, iar capitalul de imagine se obtine prin virilism tamp pe campul de batalie virtual decat prin capacitate de rationament.
    In speta de fata nimeni nu cere precum autorul articolului date, se multumesc sa sprijine o parte sau alta, fara chiar ca partile sa fie clar identificate la nivel rational. La gradul asta de maturitate civila ma mir ca avem o cultura institutionala, atat cat e.
    Ca simplu exemplu e axarea dezbaterii in jurul „mizei” „tot personalul medical e spagar” vs. „nu toti sunt spagari”. Care e valoarea explicativa sau operationala a unor asemenea enunturi e greu de spus, dar ele sunt totusi in „ochiul ciclonului” spatiului public.
    Pe de alta parte aceasta dezbatere animata de cetateni educati, scoliti, capabili sa se exprime indica „rationalitatea” superioara imanenta a comportamentului feudal sau servil al celor cu educatie mai slaba si nivel socio-economic precar: daca astea sunt solutiile si asa sunt ele discutate si cenzurate de societatea care se poate exprima, nu e mai rational sa fii dominat dar sa „ti se dea”? nu e mai sigur pe termen mediu si lung? intreb si eu, poate ne poate explica o AMP sau chiar Dragos Paul Aligica care in exigenta lor modernizatoare sunt egali (chiar daca o incarneaza ridicol in vectori politici diferiti si similar de incapabili)….

    • Si totusi dl. Ghinea desi personal sunt complet de acord cu analiza pe care o produceti pe facebook cu privire la problema asta a sistemului de sanatate, va invit sa observati ce fel de comentarii urmeaza: agresive, fara sa incerce sa inteleaga prespectiva autorului, doar expresii umorale. Ca o persoana care a avut experienta dezbaterii in spatiul anglo-saxon si care a citit cartile fundamentale ale stiintei politice cu privire la societatea civila si la cenzurarea guvernului de catre aceasta, nu vi se pare ca o luam complet razna? observati agresivitatea complet gratuita si incivila a cuiva care il face prost pe altul cu justificarea „asa scrie bah la lege”. In ce democratie liberala ati mai vazut o imposibilitate mai mare de dezbatere ca in Romania? unde se mai „dezbate” despre politici publice cu atata agresivitate prosteasca si lipsa de argumente. Epistemologic date empirice care nu sunt colectate si agregate cu metoda nu pot fundamenta concluzii generale. Asta cred ca sunteti de acord. Ce e rau in a cere nu doar celor care se opun lui Nicolaescu ci chiar acestuia data empirice, analize serioase de impact? cred ca e cel mai sanatos sa incepem prin asta…altfel unul ca Nicolaescu ne va matura cu dosul palmei populiste prin care va asmuti multimea impotriva noiilor „burjoi” cu abonamente la centrele medicale private…si uite asa orice separare corecta intre centre serioase si capuse, solidaritate si asistentialism pagubos, orice nuanta va disparea si nu vom ramane decat cu o cearta absurda intre unii ca mine si dvs. care sunt convinsi de coruptia sistemului dar care nu o vor putea dovedi sau discuta serios pentru ca vor fi inghititi de valul de indignare populista cu privire la „domnii doctori”….e mai bine sa fim moderati si sa lovim eficient prin cifre, fapte si alternative de politici publice. Sistemul nu poate fi lasat in dihotomia simplista si falsa „contributia e a mea si fac ce vreau, n-aveti decat sa crapati asistati mizeri!” si „privilegiati mizerabili care sustineti capitalisti hrapareti sa puna mana pe sistemul poporului”.

      • Stimate domn, frumoase cuvinte. Și de acord cu dvs.
        Totuși, trebuie sa recunoașteți că domnul doctorand în politici de sănătate sub al cărui articol comentăm amîndoi nu spune nimic, doar aruncă niște pufăituri lăsînd să se înțeleagă că noi suntem cam proști și el știe niște chestii mega-brici, dar nu ne spune, ne mai fierbe, așa puțin.

        În ce mă privește, pt. că am spus că mamei i-a dat un calcul rational choice privat versus public, domnul doctorand expert ne zice ”mama lui Cristian Ghinea detine suficiente informatii pentru a contribui ca expert la dezbatere”. Adică, mă-nțelegi…, de ce se bagă Ghinea cu mă-sa în discuție, lăsați experții să vorbească.

        noa, la atîta aroganță din partea autorului nostru nu înțeleg de ce ar trebui să fie comentatorii mai civilizați.

        toate bune și vă îndemn la calm și dezbatere serioasă (evitați totuși experții sectoriali, ăștia sunt groaznici)

        PS
        pt autor, domnule expert-doctorand în politici de sănătate, o doamnă mă întreabă pe Facebook de o operație, dacă poate mama să recomande ceva. Vă transmit cererea sau o dau lu” mama? Multumesc

    • Va promit ca voi lucra la concizie. Altfel, daca mai multi ar fi tras cel putin o data aer in piept inainte sa scrie sau sa vorbeasca in ultimele zile, am fi avut acum cu totii mintea mai limpede si alternativele s-ar fi vazut mai clar, dincolo de tuse groase. Nici nu e timpul pierdut: domnul ministru a fost invitat cordial sa dea explicatii in perioada urmatoare, asa ca va mai fi de discutat. Am spus ca ‘mai vedem noi’ si se pare ca, intr-adevar, o sa mai avem de vazut.

  3. Domnul Adrian !
    Gheorghe….

    As zice ca la prima vedere complici inutil niste lucruri pe cat de simple pe atat de clare
    Dar nu e inutil.
    Foloseste la zapaceala de cap a unei multimi care si asa e usor dusa cu sorcova.

    Domnule draga, legea spune textual pe text cu literele ele insele :

    „(3) Asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar, iar obiectivele mentionate ……se realizeaza pe baza urmatoarelor principii:
    – a) bla-bla-bla
    – b) bla-bla-bla
    – c) alegerea libera de catre asigurati a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente si de dispozitive medicale, in conditiile prezentei legi si ale contractului-cadru;
    – d) bla-bla-bla…”

    Cum sa-ti explic astfel incat sa intelegi elementarul fara sa ai impresia s=ca te iau peste picior ?
    Nu pot.

    Situatia este extrem de limpede !
    Conform Legii Nr. 95 din 14 aprilie 2006, mai sus citate, incepand cu data de 21 nov 2006, tot romanu’ a platit un ban pentru destinatia specificata in lege !

    Pe cale de consecinta, cei care au platit au dreptul de a beneficia de prevederile respectivei legi !
    Cand ?
    Atunci cand ii doare la cap.
    Omul a plaitit in 2007 si ramane closca in 2037 !
    La acel moment are dreptul sa-si foloseasca banii alegandu-si liber furnizorul de servicii medicale, conform lu’ litera „c” de mai sus !
    Pentru ca PENTRU ASTA A PLATIT.

    Daca cap-de-cal ala schimba acum legea, ori ii asigura omului serviciul respectiv atunci cand o sa-i vina astuia chelia pe chelie, ori ii da banii inapoi.
    Daca nu ii da se cheama ca statul A FURAT banii contribuabilului.
    Eu i-am zis „nationalizat” ca bate cu ceva mai cunoscut, dar tot aia e.

    Nu e nevoie de nici o evaluare, numarare, contabilizare, inspectie ideologica, anecdotica sau alta echilibristica pseudo-intelectuala.

    • Excelent spus!
      Si fara a irosi 4000 de semne ….
      Da, citind articolul m-am gandit in primul rand la cazul MEU: incapand din 1980, de cind sunt in
      „campul muncii”, platesc Statului, fie el socialist sau capitalist, CAS, contributia pentru pensie, etc, etc. Iar acum Statul vine si im zice „nu mai am bani, daca vrei pensie, fa-ti la privat” si respectiv ” daca nu iti plac spitalele de Stat, du-te la privat, dar CAS iimi platesti tot mie!”
      Nu mai se pare in regula!

  4. UMF Carol Davila. Pentru mine e suficient.

    „Faptul ca avem mii de exemple personale despre ceea ce se intampla intr-un sistem nu arata ca
    stim ce se intampla in interiorul sistemului”

    O observatie care sumarizeaza articolul. Daca ti-as zice care e fundamentul metodei stiintifice, m-ai crede ca ce ai spus e o enormitate.

  5. Vorba aia curge „cerneala” pentru a contracara o masura prezentata populist, cu accentuari asupra conceptului de „public”: bani publici, spitale publice. Dar banii pentru sanatate nu sint publici (au un statut special) sa faca vreun minister ce vrea cu ei, sint pentru servicii medicale pe care le ofera niste spitale care au acreditarea ca spitale si nu conteaza ca sint publice (ale noastre ale tuturor) sau private. Daca nu vor sa dea bani ca pacientii sa faca proceduri in privat, sa dea o lege de desfiintare a acestora, ca o parte cit mai mare dintre noi sa vedem care adevarata fata a actualului ministru si prim ministru.

  6. Afirmatia ministrului respectiv cum ca spitalele particulare nu vor mai fi sustinute de la buget demonstreaza inca o data, foarte clar – daca mai e nevoie ! – cretinismul si amatorismul de tip comunist totalitar al guvernului – si partidului – USL !!!
    In oricare tara civilizata asemenea vorbe (ca cele ale ministrului) nu se arunca usor. Daca se crede ca masura respectiva este o posibila solutie, atunci se discuta intii in partid (pentru a evalua urmarile politice) si in guvern (pentru a evalua urmarile administrative), si, daca este validata, se face apoi publica, ca intentie, cu termen de aplicare posibila peste un an, nu brusc, pentru ca sistemul sa se poata pregati pentru (si atenua) eventualele socuri. In plus, pina ce masura va deveni lege, va trebui supusa dezbaterii publice pentru un timp rezonabil – sa zicem 3 luni, si numai dupa ce va deveni lege va trebui sa inceapa sa curga termenul de un an pentru aplicare.
    In Romania se aplica in continuare sistemul de guvernare de tip comunist-totalitar, conform caruia un neavenit pus in post de ministru fata o idee, o pritoceste pe genunchi, si o lanseaza ca gaselnita secolului. Jos cu idiotii diletanti si rau-voitorii imbecili !!! Jos guvernul USL !!!! Huo !!!

  7. Problema la noi este ca toti cei care scriu doar povestesc povesti, iar nimeni de fapt nu are un sistem cap coada explicat si functional, care ar putea fi usor aplicat si la noi.
    Este la fel cum noi cei din zona IT ar trebui sa rescriem un sistem de operare sau sa facem unul original, doar pentru ca niste birocrati asa cred si se bazeaza pe dezinformarea din rindul cetatenilor, notorietatea imensa a lui Arafat, fara ca presa de specialitate si comentatorii sa cunoasca cu adevarat sistemele de sanatate si asigurari de sanatate si sa poate sa creeze unul pentru Romania, care nu trebuie sa fie original.
    In acest sens in toamna anului trecut am platit din banii firmei un raport unei case de avocatura din Zurich. raportul este tradus in limba romana alaturi de legile care stau la baza sistemului elvetian, inclusiv constitutia.
    Se poate citi in format PDF la final de postare aici :
    http://blog.inmures.ro/2012/12/raport-asupra-sistemului-elvetian-de-asigurari-de-sanatate/
    Legile sunt traduse si pot fi puse la dispozitie.
    Culmea este ca organizarea teritoriala a Elvetiei permite foarte usor aplicarea sistemului daca lucrurile s-ar descentraliza cu adevarat.

    Comparatia este simpla :
    1. ei au 28 cantoane la o populatie de 8 milioane loc. Noi avem 41 judete + Bucuresti la o populatie de vreo 20 mil.
    2. Ei au confederatie cu capitala la Berna, noi avem asa zis stat national cu capitala la Bucuresti.
    3. Este structura cea mai asemanatoare cu ce avem noi de pe vremea comunistilor.

    Elvetienii au 82 de case private de asigurari de sanatate si niciuna de stat.
    Au rezolvat problema solidaritatii si problema asigurarilor sociale. Functioneaza de multi ani.
    Sunt deschisi sa transfere know how si inclusiv sistemele informatice, care functioneaza si care doar trebuie localizate in limba romana.
    Totodata este calculat ca s-ar crea peste 100000 locuri de munca in plus fata de cele actuale prin punerea in practica a sistemului lor, care desi este liberal in multe privinte este considerat printre cele mai eficiente si cu una dintre cele mai bune protectii pentru persoanele defavorizate.
    as dori daca se poate sa imi dati astfel de rapoarte si studii comparative existente in limba romana , pentru ca cei de la ms.ro nu au asa ceva, desi efortul financiar si uman in atitia ani de guvernare etatisto-corporatista permitea realizarea lor fara probleme, avind in vedere ca acesta cu sistemul elvetian a implicat un finantator, o casa de avocatura specializata pe domeniu si niste traducatori.
    Cind vom ajunge sa stim in detaliu sistemele altora si sa nu povestim povesti si la nivel superficial atunci avem sperante de a nu mai construi sisteme originale a la Iliescu and Co.

    • Nu pot decat sa va multumesc pentru ca ati facut publica aceasta resursa. Pentru doua studii privind perspectiva internationala asupra modelelor de organizare a spitalelor publice si a finantarii asigurarilor de sanatate, va pot indruma catre site-ul Observatorului Roman de Sanatate http://www.ors.org.ro. Sper sa le gasiti utile cel putin ca punct de plecare. In alta ordine de idei, va invit sa numiti cateva importuri de succes ale unor modele occidentale in tarile din Europa de Est in ceea ce priveste organizarea serviciilor de sanatate – puteti alegeti orice aspect doriti. Va asigur ca incercari au fost multe, in perioada 1990-2000 chiar cu sprijin nemijlocit al BM, FMI si toata suita /intre timp s-au mai lecuit si ei/. Rezultatele sunt cele pe care le vedem astazi, cu variatiile de rigoare. Mai cautam.

  8. @ Sabin si Adrian

    Nu stiu daca imaginea lui Adrian despre rationalitate e tocmai rationala. Inainte sa trecem la calcule complicate cu pacienti, capuse si toalete, lucrurile trebuiesc lamurite dpv legal si la nivel de principiu. Important este cadrul legal existent, contractele existente, experienta altora in domeniu, si pe ultimul loc propriile noastre studii de impact. Daca facem abstractie de restul si trecem direct la calcule utilitare naïve, rezultatul cel mai probabil va o discutie interminabila. Rational este sa fim constienti de constrangerile legale existente, de limitele propriilor noastre analize si de valoarea experientei altora, nu sa ne apucam repede sa calculam costuri si beneficii.

    Tot adevarat este si ca, la nivel de principiu, batalia electorala probabil ca e castigata de Nicolaescu, din motivele pe care le-a expus Sabin. Asta nu iseamna ca acel rezultat ar putea fi schimbat vreodata de 100 de studii de impact.

    Apreciez tonul civilizat al postarilor voastre. We are getting somewhere.

  9. Zice dl Nicolaescu in plan ideologic: „Cineva care isi dezvolta o afacere privata nu si-o face pe banul public…”
    Corect! Cred ca a studiat planurile de afaceri ale UTI, UMB, Siveco precum si altor cateva mii de afaceri private de succes care nu s-au bazat nicio secunda pe banul public…

    Mai zice dl Nicolaescu, in plan anecdotic de aceasta data: „daca… cineva din conducerea sectiei sau conducerea unui spital va cere unui pacient sa vina de acasa cu medicamente sau materiale sanitare, acel cineva va pleca pe loc.”
    Corect! N-o sa zica nimeni din conducere asa ceva. O sa ti-o spuna de-a dreptul o infirmiera sau un stagiar.

    Se pare ca reforma in sanatate a plecat cu dreptu’ si se indreapta cu viteza mare spre stangu’.

  10. Domnul Ghinea va acuza ca risipiti prea multe cuvinte, eu zic ca sunteti destul de concis in a explica diferenta intre abordarea riguroasa necesara si hei-rupismul efectiv pe care o vedem aproape zilnic in dezbaterile publice. Ca economist as indrazni sa spun ca aceasta este si una din diferentele fundamentale intre disciplinele economice si cele de tip business. In economie, se lucreaza cu date multe, studii statistice, inainte de a se propune o solutie, in business se lucreaza mult cu exemple particulare („case studies”). Faptul ca un manager de firma ia decizii dupa exemplul unuia si altuia e strict problema lui, consecintele de obicei le suporta tot el. Faptul ca un guvern insa propune o asemenea masura peste noapte fara nici un fundament e de-a dreptul stupefiant (ma tem ca nu sunt prea multi economisti adevarati in guvern). Dar daca e doar o decizie politica, asa cum spuneti, atunci nimic nu mai e de discutat. Probabil asta isi doreste electoratul USL si cu asta, basta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Gheorghe
Adrian Gheorghe
Adrian Gheorghe este co-fondator al Observatorului Roman de Sanatate (www.ors.org.ro). Farmacist la baza (UMF Carol Davila, 2009), a urmat un masterat in economia sanatatii (University of Birmingham, 2010) si in prezent este doctorand in economia sanatatii (University of Birmingham, 2010-2013).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro