După un sfert de veac de la prima ei traducere românească, monumentala “Carte neagră a comunismului. Crimă, teroare, represiune”, coordonată de Stéphane Courtois, apare într-o nouă ediţie, îngrijită de Dorin Dobrincu şi Armand Goşu. “Fundaţia Academia Civică “şi “Spandugino” imaginează prin această apariţie un baraj împotriva uitării. Puţine cărţi din deceniile din urmă au acelaşi potenţial de claritate etică şi de erudiţie intelectuală. ”Cartea neagră” rămâne ceea ce a fost la prima ei ediţie franceză – un reper academic şi o bornă morală. În paginile ei victimele îşi regăsesc demnitatea, iar ideologia îşi dezvăluie teribila ei energie liberticidă.
Criminale şi despotice, regimurile comuniste au edificat un vast câmp de exterminare. Din Eurasia până în Indochina şi Africa, trecând prin America latină şi Caraibe, ele au construit o ordine întemeiată pe dictatul utopic şi au năzuit să înfăptuiască o revoluţie antropologică. Teroarea pe care ele au pus-o în mişcare nu a fost un accident, ci a reprezentat însuşi instrumentul de transformare al lumii: vreme de un veac, comunismul a întruchipat elanul sângeros, drapat în faldurile progresului istoric.
Utopia şi crima
“Cartea neagră” evocă, cu fiecare pagină a ei, premeditarea intelectuală a crimei. Marxism-leninismul este, înainte de toate, o viziune asupra lumii. Ambiţia lui este nu doar de a doar analiza, ci de a identifica drumul de ieşire din labirint. Ştiinţificitatea lui este imaginea eredităţii sale. Comunismul este întruchiparea terifiantă a pasiunii utopice ce locuieşte modernitatea. Pentru intelectualul aflat în căutare de certitudini, comunismul oferă un îndreptar şi o religie politică. El devine biserica universală a umanităţii. Omenirea întreagă este masa sa de credincioşi.
Umanismul contagios pe care îl predică conferă comunismului, din chiar primele sale momente, aura mitică. Egalitatea este stindardul în jurul căruia se adună armatele sale, iar căutarea egalităţii trece prin descoperirea luptei de clasă ca motor al istoriei. Comunismul stabileşte, pentru prima oară, un catehism al resentimentului. Căci lupta de clasă este organizarea şi mobilizarea resentimentului. Natura globală a comunismului este inseparabilă de vocaţia universala a luptei de clasă. Resentimentul migrează, din societate în societate, punând în mişcare acelaşi mesianism. De la clasă muncitoare la ţărănime, sfârşind cu marginalii sociali şi etnici şi cu naţiunile fostelor imperii, resentimentul este marea în care se varsă diferitele fluvii sociale. De la Lenin la Fanon şi Guevara, dialectica sa este aceeaşi.
“Cartea neagră” este panorama acestei experienţe globale alimentate de ideologie şi de resentiment. Teroarea şi crima sunt, din chiar anul 1917, temelia noului stat comunist. Leninismul, iar aici capitolele din “Cartea neagră” sunt lipsite de ambiguitate, creează totalitarismul. Căci leninismul este un totalitarism, în măsura în care partidul unic , poliţia politică,teroarea şi planificarea se nasc în aceste momente. Reîntoarcerea la leninism, predicată de reformatorii comunismului, este mistificare. Revenirea la leninism este revenirea la sursele terorii înseşi.
Relaţia care se stabileşte între Lenin şi Stalin este una de continuitate dialectică. Stalinismul, prin crimele împotriva umanităţii, înfăptuieşte ceea ce leninismul a început. Singurul stat socialist pe care leninismul îl poate organiza este cel stalinist. Părintele popoarelor este cel mai fidel discipol al Întemeietorului. Logica ideocraţiei conduce, legic, spre a relua jargonul marxist, la teroare, colectivizare şi exterminare colectivă.
Leninismul şi stalinismul lasă ca moştenire elementele fondatoare ale unui nou viitor. Pentru decenii întregi, pe toate continentele, comunismul înseamnă acest viitor. Graţie celui de al doilea război mondial, comunismul dobândeşte nu doar un imperiu, ci şi o mitologie universală. Alternativa la democraţia liberală şi la piaţa liberă este partidul-stat şi planificarea economică. Lichidarea exploatării înseamnă lichidarea proprietăţii private.
Panorama imaginată de “Cartea neagră” reconstituie, din fragmente şi din voci, această istorie postbelică a crimei utopice. Maoismul şi khmerii roşii reprezintă punctul de maximă intensitate inumană al ambiţiei prometeice. De la “revoluţia culturală” la experimentul terifiant din Cambogia, drumul este jalonat de un ascetism sângeros. Comunismul de extracţie maoistă seduce prin potenţialul său revoluţionar. Adepţii baricadelor franceze de la 1968 agită cărticelele lor roşii. Peste un deceniu, khmerii roşi vor fi elogiaţi ca autentici ziditori de viitor- craniile victimelor sunt treptele către lumea de mâine.
Aparent, tot acest univers ideocratic se prăbuşeşte o dată cu anul 1991. Dar, după trei decenii şi jumătate, optimismul istoric se cere amendat. Alternativa totalitară este departe de a se fi epuizat. China, cu a sa ambiţie globală, este un stat ideocratic comunist. Federaţia Rusă este, din ce în ce mai mult, o vastă cazarmă stalinistă. Cuba , Nicaragua sau Venezuela sunt parte din acelaşi continent comunizant. Cât despre Coreea de Nord, ea este un grad zero al delirului nuclear şi emblema acestei modernităţi deviante edificate de comunism, spre a relua formula memorabilă a lui Martin Malia.
Supravieţuirea mutantă a comunismului înseamnă supravieţuirea fanatismului şi a elanului resentimentar. Progresismul radical este avatarul în care se pot recunoaşte ambiţiile de încazarmare şi de nivelare ale marxism- leninismului. Democraţia, ordinea proprietăţii private, domnia legii, iată inamicii pe care direcţia progresistă contemporană îi moşteneşte de la precursorii ei. Fuziunea dintre antisemitism şi radicalismul stângist este un alt semn al vremurilor noastre. Solidaritatea cu cauza palestiniană este înscrisă în identitatea stângii militante internaţionale.
“Cartea neagră a comunismului” se cere plasată în acest context al agresivităţii totalitare renăscute. Libertatea este, după trei decenii, din nou atacată: pasiunea resentimentului mobilizează din nou pe revoltaţii globali, în vreme ce China şi Rusia întemeiază o nouă ordine internaţională autocratică.
A rezista în numele demnităţii umane şi al libertăţii, iată drumul pe care îl trasează, pedagogic, “Cartea neagră”. Elanului resentimentar i se poate opune fermitatea omenescului nedomesticit de utopie. Nivelarea ideologică şi tirania reprezintă viitorul pe care trebuie să îl refuzăm, acum, ca şi în veacul comunist.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
imaginează prin această apariţie un baraj împotriva uitării.
Nasoala e ca cine stie, cunoaste, adica nu are nevoie de o carte pt a nu uita, iar cei care au uitat nu au interes sa citeasca.
Comunismul a fost fara indoiala o mare crima a/contra umanitatii, de aceea, eu cel putin condamn chiar cele mai mici manifestari ale acestei ideologii, ideologie care s-a rafinat si a patruns chiar in structuri in care ar trebui sa avem incredere, in EU, in multe partide occidentale, sindicate onguri, etc. Parca McCarthy nu a fost complet nebun!
Revenind la „uitare”, mass media germana prezinta zilnic materiale pe o anumita tema, stiti voi care, lucru care duce la o saturare, nimeni nu se mai uita la asa ceva.
Dincolo de haine academice, inevitabil ne rămâne la hățuri primitivul.
Acela neînstare de ‘Sine ira et studio’.
Domnule profesor, gata, s-a terminat cu Istoria. Acum crimele nu vor mai fi intelectuale( Lenin, Stalin, Churchill, chiar Hitler și Mao,etc au fost intelectuali, nu-i așa?). ACUM urmează crimele TEHNOLOGICE, crimele raționale, crimele cu autori necunoscuți.
Barbaria de-abia de-acum urmează.
Libertatea? Ce mai este și Libertatea asta!? Cine mai are nevoie de ea?
Înfricoșător.
Nu înțeleg de ce l-ați pus/inserat pe Churchill între toți ceilalți???
Păi fiindcă Churchill, Roosevelt, Truman au fost și ei de aceeași teapă cu Hitler și Stalin. Numai că Churchill a luat premiul Nobel pentru Literatură, deci era mai ‘telectual….
Greșiti profund: este ca și cum ai spune că albul și negrul sunt aceeași culoare.
De exemplu, Churchill a fost votat într-un sondaj de acum câțiva ani în Marea Britanie ca fiind „Cel mai mare britanic al tuturor timpurilor” – iar Marea Britanie este o democrație veche.
Dacă ați da o simplă căutare pe google după „Churchill” și ați citi pe Wikipedia despre Churchill – ați afla – printre altele – că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Churchill a fost „Stâlpul” Rezistenței împotriva Germaniei Naziste (cel puțin la începutul războiului).
CUM puteți să îl puneți lângă criminali precum Hitler și Stalin (care sunt probabil cei mai mari criminali ai umanității)???
Mai vorbim după ce citiți ce spune Wikipedia despre Churchill!
Lectură plăcută!
Churchill a fost un erou pentru UK, dar un criminal pentru Germania și țările din Europa Centrală și de Est pe care le-a cedat lui Stalin(inclusiv Polonia și Cehoslovacia)
Ați citit ce spune Wikipedia despre Churchill?
Se pare că nu.
E prea mare efortul intelectual de a citi?
Churchill a fost un erou pentru întreaga democrație – pentru că a ținut piept unui Monstru Malefic = Germania Nazistă.
Văd că insistați cu niște idei greșite refuzând să faceți un minim efort intelectual de a citi ce spune Wikipedia despre Churchill.
Și apropo: nu se spune „‘telectual” – ci „intelectual” (dacă nu mă credeți, căutați în Dicționar – dacă nu cumva și acesta este un efort intelectual prea mare pentru dvs).
A spune că Hitler și Churchill sunt cam la fel este ca și cum ai spune că Lucifer și Dumnezeu sunt cam la fel.
Sau nici „Lucifer” nu știți ce înseamnă/cine este?
Credeți că Lucifer este ceva/cineva „cool” – din moment ce vi l-ați ales ca pseudonim?
Eu, când aud de Lucifer, îl asociez mai degrabă cu Hitler decât cu Churchill.
Sunteți un admirator al lui Lucifer (presupunând că știți cine este)?
Mai informați-vă/mai citiți înainte de a face afirmații.
Știu, cititul/efortul intelectual poate fi greu/dificil, dar, cu perseverență, puteți face progrese!
Curaj, cititul nu e atât de greu cum pare la prima vedere!
Vă urez succes în perfecționarea dvs. dpdv intelectual (NU „telectual”) – bineînțeles, DOAR dacă doriți!
Tancurile cu care s-a instaurat comunismul în România au fost trimise de Stalin – NU de Churchill!!!
Deci – ghici ghicitoarea mea:
Cine e criminalul aici???
Știți să răspundeți la această întrebare extrem de simplă chiar și pentru un elev mediocru de gimnaziu (și care până la urmă e o problemă foarte simplă de logică)???
Sau gânditul e greu?
Ceea ce spuneți dvs. este ca și cum pe dvs. v-ar fura un hoț, apoi m-ați acuza pe mine că de fapt eu sunt hoțul pentru că l-am lăsat pe hoț să vă fure.
Churchill nu era un fel de „Dumnezeu” care să-l poată obliga pe Stalin să facă ceea ce voia Churchill.
Sau ca să simplific și mai mult (doar-doar veți înțelege):
Ceea ce spuneți dvs. este cam cum ai spune că Făt-Frumos și Zmeul sunt „de aceeași teapă”.
Acum putem înțelege de ce Călin Georgescu (CG) a primit atât de multe voturi la alegerile recente:
Dacă cineva se află la nivelul la care crede că Churchill este „de aceeași teapă” cu Hitler și Stalin – este evident că dacă începi să-i spui de energii, informație, cipuri etc. l-ai băgat complet în ceață (nu că n-ar fi fost deja).
Tot așa se explică și succesul unor televiziuni toxice precum România TV (RTV) și Antena 3 (A3) – care își revarsă constant lăturile asupra unui anumit segment al publicului needucat – care soarbe aceste lături cu nesaț și le consideră adevărate delicatese.
Ticăloșia celor de la RTV și A3 este dincolo de orice îndoială – deoarece cei care fac aceste intoxicări nu cred cu adevărat în ceea ce spun – ci o fac pentru (foarte mulți) bani – iar ei își vor primi fără îndoială pedeapsa binemeritată, mai devreme sau mai târziu (Dumnezeu nu doarme).
Până una alta, voi face conexiunea cu o știre pe care am aflat-o de curând – și anume că (în premieră) lucrătoarele sexuale din Belgia vor primi anumite drepturi sociale: concediu de maternitate etc.
Din acest punct de vedere, noi suntem cu mult înaintea Belgiei (iată că depășim și noi Belgia la ceva) – deoarece „lucrătoarele sexuale” de la RTV și A3 primesc de mult aceste „drepturi” sociale din partea statului român și într-un cuantum infinit mai mare decât bietele lucrătoare sexuale din Belgia!
Putem găsi și sinonime/expresii echivalente pentru „lucrătoarele sexuale” de la RTV și A3: „cozi de topor”, „idioți utili” etc.
Indiferent cum le-ai numi/i-ai nu-mi, aceste „lucrătoare sexuale” de la RTV și A3 împreună cu cele 2 posturi TV toxice/otrăvitoare care în mod constant și cu „bună” știință otrăvesc mințile celor mai slabi de înger cu tot felul de manipulări/minciuni sulfuroase/pestilențiale/urât mirositoare sunt una dintre (multele) cauzele care au adus România în situația actuală.
Un popor needucat este ușor de mințit/manipulat (de aici și vorba „mințiți poporu’ cu televizoru'”) – lucru pe care îl fac cu destoinicie/sârguincios, în mod constant, România TV și Antena 3 cu toate „lucrătoarele sexuale” de la cele 2 posturi TV.
De fapt, unul dintre scopurile celor care „conduc” România de 35 de ani exact asta este: să mențină poporul în întuneric intelectual și spiritual – care generează inclusiv sărăcie – astfel încât să fie votați la nesfârșit și astfel să se mențină la putere și să continue să fure România.
Desi am trait comunismul si am si fost lovit de sistem, trebuie sa citesc lucrarea.
Felicitari pentru prezentare!
Multumim domnule Stanomir pentru prezentarea acestei carti, a carei lectura ar trebui sa schimbe mentalitati. Efectele „progresismul radical” si „corectitudinii politice” agresive promovate de catre stangistii occidentali, se pot observa astazi in Romania, in urma acestor alegeri care parca au fost „blestemate” (sic!). Pe acest fond caracterizat de uitare a trecutului si dezamagiri acumulate in timp, a prins viata precum un golem insufletit, curentul extremisto-mesianic care acum fascineaza pe multi.
Dupa cum spunea Cristian Tudor Popescu: „pe data de 24 noiembrie 2024, Romania a fost invadata de Rusia”.
Din punctul meu de vedere, CTP nu doar că greșește, dar este exact invers:
România este „invadată” de Rusia de 35 de ani – însă într-un mod „subtil” (în principal prin intermediul PSD) : gândiți-vă la toate nenorocirile din ultimii 35 de ani întâmplate sub PSD: începând cu crimele de la Revoluție de după 22 decembrie la care nu avem răspuns (oare de ce???), mineriada lui Iliescu (tot fără răspuns), toate privatizările dubioase, jandarmiada lui Dragnea din 10 august 2018 îngropată de justiție (apropo de Dragnea: mai știe cineva ceva de Dosarul Teldrum?), nenorocirea de la Crevedia generată de corupție, justiția mafiotizată ale cărei decizii sunt de prea multe ori strigătoare la cer etc. (lista Relelor din ultimii 35 de ani este practic nesfârșită).
Intuiția îmi spune că de fapt pe 24 Noiembrie 2024 a început Adevarata „Derusificare” a României!!!
Sau ca să-l citez pe Călin Georgescu:
Lucrurile nu sunt ceea ce par a fi!!!
rusii nu ne invadeaza nici acum, nu ne-au invadat nici in 90…ei pur si simplu nu au plecat de aici din 44…
Stimate domnule profesor,
sunt unul dintre cei care vă urmăresc cu interes aparițiile publice, atât prin articolele din “Contributors” cât și prin intervențiile din studiourile TV care vă invită. In special, în ultima vreme, am apreciat pozițiile temeinic exprimate și argumentate cum se cuvine, le-aș zice chiar curajoase, privind evoluțiile geopolitice de la Răsărit.
Parcurgându-vă textul de azi, am avut senzația, poate greșită, că v-ați așezat mai degrabă în postura de profesor de istorie și nu de drept constituțional, cum mă așteptam.
De aceea, am să vă pun acum o întrebare directă: nu cumva “spectacolul” la care asistăm acum este o consecință logică a nonConstituției din 1991?
Aș dori să mă explic, foarte pe scurt.
O primă întrebare ar fi: cine să fi instituit la noi, în 1990, “statul de drept”? Oare putem uita cine sunt autorii acelui text “fondator”, pe care unii din interes alții din naivitate îl numesc constituție? Putem uita că aceștia au fost fiii ideologici, uneori chiar biologici, ai “Clienților lu’ Tanti Varvara” cărora Stalin le-a făcut România cadou la data de 6 Martie 1945? Care sunt “instituțiile” pe care aceștia le-au pus în operă imediat dupa 30 Decembrie 1947, în locul celor construite cu migală și cu trudă de Părinții Patriei (am numit Generatia de la 1848)? Instituția crimei, numită luptă de clasă, instituția furtului numită naționalizare sau instituția minciunii ca politică de stat? Pe vremea cand se pritocea textul “constituţiei”, Petre Țuțea (căruia eu nu-i împărtășesc orientarea ideologică) a făcut o afirmație care mi-a rămas în memorie: “Este ca și cum eu aș aduna hoții din București și le-aș cere să conceapă legea poliției”. Pare că perpetuam și respectăm “cu sfințenie” poruncile lui Stalin de acum peste trei sferturi de veac!
Dumneavoastră înșivă scriați undeva prin 2015, vă citez: „20 mai 1990 este punctul de plecare al istoriei în care ne aflăm, astăzi. Constituţia de la 1991, revizuită în 2003, este opera unui regim dominat de FSN. Sistemul nostru de instituţii este, în mare măsură, îndatorat acelui moment. Corupţia politică, venalitatea funcţiilor, parazitarea statului, sunt tot atâtea dimensiuni ale unei practici politice feseniste…”
Ce s-a întâmplat între timp? V-ați răzgândit?
Cu deosebită considerație,
Constantin-Valeriu Trifan
Extrase/ note de lectura* despre China si Rusia vs Romania- alegeri democratice in dec 2024. Mize de-o parte si de alta a faliei dintre doua lumi.
– in China, 1989, post piata Tiananmen
Pt a preveni valul democratic care se indrepta dinspre Europa de Vest spre Est, liderii Chinei au luat decizia sa elimine nu doar persoane, dar si ideile care au motivat protestele: dominarea legii, separarea puterii in stat, dreptul la libertatea de exprimare si de intrunire, de fapt a tuturor principiilor pe care acestia le descriau ca ” poluare spirituala” dinspre lumea democratica. Cu mult inainte ca Xi-Jinping sa seteze China pe calea catre domnia unui singur om, chinezii au inceput sa foloseasca noile tehnologii informaţionale, care incepeau sa modifice politicile si conversatiile la nivel global.
– in timp ce ne amageam naiv despre multele moduri in care internetul va ajuta la raspandirea democratiei, chinezii proiectau ceea ce e cunoscut ca ” the Great Firewall of China”
Insa nu doar siguranta e vizata de aceasta constructie. Jurnalistul Ross Andersen, „The Atlantic”: in curand ” algoritmii chinezesti vor fi capabili sa adune la un loc informatii dintr-o mare varietate de surse: despre calatorii, prieteni si asociati, preferinte de lectura, cumparaturi – totul pentru a prognoza rezistenta politica inainte de a se intampla”. Cu fiecare avans tehnologic, cu fiecare imbunatatire a AI, China se apropie tot mai mult de versiunea ei de „Sfantul Graal”: un sistem care nu numai ca va elimina cuvinte precum democratie si Tiananmen de pe internet dar si procesul de gandire care ar putea conduce spre devenirea de activisti pt democratie sau spre proteste in lumea reala.
– ” Safe city technology”, supraveghere si sisteme AI au fost vandute de gigantul tehnologic chinezesc Huawai catre Pakistan, Brazilia, Mexic, Serbia, Africa de Sud si Turcia.
– pandemie:
Guvernul chinezesc impune cel mai sever control asupra deplasarilor.. ceea ce a provocat cele mai furioase si energice proteste din ultimii multi ani. Lectia invatata: chiar si in state unde supravegherea pare totala, experienta tiraniei si injustitiei poate intotdeauna radicaliza oameni.
Reajustarea mecanismului de control: daca oamenii sunt atrasi in mod natural de imaginea drepturilor omului, de limbajul democratiei, de visul libertatii, atunci acele idei trebuie compromise. Acest obiectiv nu implica doar supraveghere si un sistem politic care contesta ideile liberale. E nevoie si de un plan ofensiv, o naratiune care sa atace ideea de democratie, oriunde este folosita si oriunde in lume.
– de peste un deceniu, in timp ce atentia liderilor vestici era deviata de alte teme, chinezii au pus in centrul politicii lor externe rescrierea regulilor general acceptate. In loc de „drepturile omului”, masurabile la standarde internationale sa apara „dreptul la dezvoltare”, un concept care poate fi definit si masurat doar de guverne. Un accent puternic pe „suveranitate”, cu multe conotatii, unele pozitive. Dar care poate fi folosit si de dictatori ca sa se opuna presiunilor interne sau externe cu care nu sunt de acord. Alte expresii: ” respect mutual”, care sugereaza ca nimeni nu are dreptul sa critice pe cineva, ” win-win cooperation”, toata lumea poate beneficia daca fiecare isi mentine sistemul politic.
Un limbaj voit plictisitor si inofensiv. Cu eforturi foarte mari din partea diplomatiei chineze ca astfel de cuvinte sa apara intr-un numar tot mai mare in documentele ONU. Daca aceste cuvinte devin dominante, ce rost vor mai avea discutii despre drepturile omului, comisii internationale de ancheta, sau orice fel de critica publica la politicile Chinei in Tibet, Hong Kong sau Xinjiang?
Rusia in acest timp, impune termenul de ” lume multipolara”, ca alternativa corecta si echitabila la lumea unipolara dominata de America, pe care incearca sa o elimine. O ironie, desigur, de vreme ce vecinele Rusiei se pregatesc sa lupte impotriva tendintelor de expansiune ale Rusiei.
* Anne Applebaum, Autocracy, Inc. The Dictators Who Want to Run the World, 2024
Comentariu: parem in plin razboi al cuvintelor cheie cu care traducem realitatea.
In spatele lor se aliniaza doua lumi. Una in care vom putea in continuare sa folosim cuvintele in mod critic si creativ, alta in care trebuie sa le inghitim si sa le mutilam daca vrem sa supravietuim.
Orice decizie se ia in aceste zile in Romania, noi cei multi mergem la vot. In doua sau trei scrutine, NOI VOTAM. Asa manipulati si manipulabili cum suntem, vulnerabili in fata constructiilor malefice carora doar le intuim profilul. Animati insa de tot ceea ce defineste libertatea, cu ale ei definitii scrise in Declaratia universala a drepturilor omului
Oare tot ce se întâmplă acum cu renumărarea voturilor (aș vrea să folosesc niște cuvinte dure – dar mi-e teamă ca din cauza acestor cuvinte dure comentariul meu să nu fie respins – deși chiar și cele mai dure cuvinte ar fi prea blânde pentru ceea ce se întâmplă acum) nu este suficient pentru a ne trezi din somn (și nu mă refer la starea fiziologică)???
Extrase din OUG nr. 104/2021 privind înfiinţarea Directoratului Naţional de Securitate Cibernetică:
Art. 3 alin. 1 si alin. 2:
(1) Principala responsabilitate a DNSC este asigurarea securităţii cibernetice a spaţiului cibernetic naţional civil, în colaborare cu instituţiile şi autorităţile competente.
(2) DNSC este autoritatea competentă la nivel naţional pentru spaţiul cibernetic naţional civil, precum şi pentru gestionarea riscurilor şi a incidentelor de securitate cibernetică.
Art. 1 alin. 1:
(1) Se înfiinţează Directoratul Naţional de Securitate Cibernetică, denumit în continuare DNSC, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în cadrul aparatului de lucru al Guvernului şi în COORDONAREA prim-ministrului …
Dupa umila mea parere s-a cazut intr-o capcana pesedista … Ciolacu stia cu mult timp inaite de turul 1 ce se intampla pe retelele de socializare si a urmarit un tur 2 cu „legionarul, misticul si diliul – om al sistemului” Georgescu (presa a mirosit o marsavie, dar a plecat pe fenta Ciolacu-Simion) … ghinionul lui a fost ca Lasconi a ocupat locul 2 … desigur, PSD-ului nu-i convine asta si uzeaza de parghia CCR, in speranta anularii alegerilor din turul 1, iar mascarada lui Ciolacu ca el se retrage daca va fi pe pozitia a 2-a in urma deciziei CCR e facuta doar cu scopul de a fi perceput ca baiat de comitet …
Se va zice ca daca DNSC e in coordonarea Ciolacului, totusi CSAT-ul e al lui Iohannis … cu regret va spun, CSAT-ul e tot al lui Ciolacu, nu numai prin prezenta lui fizica acolo, dar si prin numarul de membri care inclina deciziile …
In fine, e o aberatie decizia CSAT-ului … ei au decis dupa turul 1 ca e in neregula ceva ce trebuiau sa constate inainte de a avea loc turul 1 … desigur, asta in loc sa stabileasca numarul de capete care trebuiau indepartate din cauza incompetentei lor…
da, a fost o chestie premeditata, in speranta ca vor reedita finala din 2000 (Ilici/Vadim);
dar nu stiu ce vorbiti de securitatea cibernetica; prin 2021-2022 am facut o plingere impotriva unui site, dar biroul ala, care raspundea de asa ceva, a trimis reclamatia la Politie; ei nu mai raspundeau; nu mai tin minte data exact;