marți, decembrie 10, 2024

Bariera constituțională din calea unui armistițiu ruso-ucrainean

Discuțiile aprinse între factori de decizie politică și formatori de opinie din Occident cu privire la modul în care ar putea și ar trebui să se încheie războiul ruso-ucrainean se intensifică de la o lună la alta. Indiferent de poziția fiecăruia privind dezirabilitatea și posibilitatea unei încheieri negociate a războiului, toți ar trebui să admită dificultățile pentru atingerea unui astfel de final. Experiențele pe care le-au avut diferite țări cu amestecul neo-imperial al Moscovei, în ultimele trei decenii, oferă ample motive pentru scepticism.

Confruntarea dintre două constituții


Există o serie întreagă de motive pentru care, în prezent, negocierile dintre Kiev și Moscova probabil că nu vor avea loc sau nu vor duce la niciun rezultat – cu atât mai puțin la o pace durabilă. Unul dintre aceste motive este conflictul manifest dintre constituțiile Ucrainei și Rusiei. Recenta anexare nelegitimă de către Rusia a patru teritorii din sud-estul continental al Ucrainei, și anume din regiunile Donețk, Luhansk, Zaporizhzhia și Kherson, reprezintă o mare problemă. Ea amplifică provocarea reprezentată de la fel de scandaloasa capturare militară rusească a peninsulei Crimeea și încorporarea ei ilegală de acum opt ani. Din martie 2014, și cu atât mai mult din septembrie 2022, aceasta a devenit o insolubilă problemă pentru posibilitatea unor discuții productive între Ucraina și Rusia.


Cele două țări trebuie să rezolve nu doar o serie de probleme politice dintre ele, ci și o confruntare juridică fundamentală. Rusia nu numai că încalcă dreptul internațional de aproape nouă ani, într-o manieră de neconceput până acum. Anexările Moscovei au schimbat în mod fundamental și legislația internă rusă. Ca urmare, constituția ucraineană și cea rusă revendică acum în mod explicit unul și același teritoriu din estul și sudul Ucrainei, inclusiv Crimeea.


Mai mult, Putin și Zelenski – în calitate de președinți ai țărilor lor – sunt văzuți de către popoarele lor ca „garanți” ai Constituțiilor lor și ca atare, sunt obligați să le pună în aplicare. Chiar dacă unul sau amândoi ar dori să facă compromisuri teritoriale, legile fundamentale ale celor două state le interzic în mod explicit acest lucru. Acest lucru înseamnă că, înainte de discuții de pace substanțiale, una sau ambele Constituții ar trebui să se schimbe. Pentru ca acest lucru să se întâmple, ar trebui să se asigure majoritățile de care e nevoie la votul din parlamente. Acest lucru este, ca să fim blânzi, dificil în cazul Rusiei lui Putin și nerealist în cazul Ucrainei.

Precedentul din Crimeea


Această problemă juridică deosebită există încă din 18 martie 2014, când Federația Rusă a inclus oficial Peninsula Crimeea în teritoriul său statal. Anexarea Crimeii a fost recunoscută oficial doar de câteva țări și cercuri politice din întreaga lume. Moscova a prezentat lumii din afară, în 2014, o explicație semi-plauzibilă pentru încălcarea dreptului internațional în Marea Neagră. Printre alte afirmații dubioase, aceasta a susținut că istoria Crimeii din timpul imperiilor țarist și sovietic este cea care a justificat acțiunea scandaloasă a Rusiei din 2014.


Povestea Kremlinului, cu siguranță, este un exercițiu de selecție a ceea cei-a convenit din istorie. Multe guverne naționale din întreaga lume ar putea prezenta – unele o și fac – narațiuni iredentiste similare, făcând referire la vreun episod istoric. Și ele ar putea revendica anumite teritorii care au aparținut cândva țării lor, dar care acum – ca urmare a unei presupuse nedreptăți istorice – se află în alte state.


În pofida dubiosului discurs istoric și a explozivității politice din retorica Rusiei din 2014, neoficial, numeroși politicieni și diplomați, precum și unii experți din întreaga lume au crezut povestea Kremlinului despre Crimeea. Iar asta în ciuda istoriei reale a Crimeei înainte, în timpul și după perioada țaristă, dar și a efectelor subversive ale unei astfel de recunoașteri pentru stabilitatea ordinii juridice mondiale. Recunoașterea implicită a revendicării de către Moscova a peninsulei de la Marea Neagră – în rândul multor observatori non-ruși, chiar și a unora din Occident – a fost unul dintre motivele pentru care sancțiunile internaționale, ca răspuns la acțiunile extraordinare ale Rusiei din februarie-martie 2014, au fost fie blânde, fie inexistente.


Până de curând, chestiunea Crimeii era, poate, o problemă a cărei soluționare ar fi putut fi fie amânată pentru un viitor îndepărtat, fie ar fi putut, într-o zi, să fie rezolvată în conformitate parțială cu preferințele Moscovei. Aceasta din urmă s-ar fi putut întâmpla, de exemplu, prin intermediul unei administrații internaționale temporare pentru peninsulă sau prin consolidarea și mai mult a autonomiei Republicii Autonome ucrainene Crimeea. Dar odată cu anexarea de către Rusia, în septembrie 2022, a patru teritorii ucrainene suplimentare, astfel de opțiuni par să fi dispărut.

Noul impas


Iar argumentele Kremlinului pentru cea de-a doua anexare recentă a sudului și estului teritoriului ucrainean sunt încă și mai fragile decât cele pentru încorporarea Crimeii. Întrebarea până acum semi-deschisă cu privire la peninsulă a fost acum reambalată într-o problemă mai importantă și privind un teritoriu mai mare despre identitatea, coerența și viitorul Ucrainei ca întreg. Problema Crimeii este acum parte integrantă a chestiunii mai largi privind dreptul la existență al unui membru fondator al Organizației Națiunilor Unite. (Republica Socialistă Sovietică Ucraineană a făcut parte din ONU în perioada 1945-1991.) Ca urmare, retragerea completă a Rusiei din întreaga regiune anexată ilegal, conform tuturor dorințelor Ucrainei, este astăzi susținută de mai mulți oameni și țări din întreaga lume decât până acum.


În mod amenințător, documentele de anexare ale Moscovei din septembrie 2022 și legea fundamentală rusă revizuită în consecință fac revendicări explicite față de pământurile ucrainene pe care Rusia nu le ocupă de fapt. Aceste teritorii se află fie încă, fie din nou, sub controlul Kievului, mai degrabă decât al Moscovei. De fapt, niciunul dintre cele patru oblasturi continentale ale Ucrainei recent anexate nu a fost capturat în totalitate de către forțele rusești până în prezent. Acest lucru contravine noii autodefiniții a statului rus și încalcă parțial Constituția rusă, care include aceste oblasturi în teritoriul oficial al Federației Ruse.


De fapt, Rusia s-a transformat acum în – ceea ce este cunoscut în știința politică și în diplomația internațională – un „stat eșuat”. Înainte de 2022, Moscova era angajată în reducerea suveranității și integrității altor țări, cum ar fi Moldova, Georgia și Ucraina, prin mijloace militare și non-militare. Acum, însăși Federația Rusă este – conform propriei sale Constituții – o țară care nu își controlează pe deplin frontierele și teritoriul. Aceasta este o situație politică jenantă pentru Kremlin – atât pe plan intern, cât și internațional.


Ea creează un context juridic straniu pentru negocierile dintre Kiev și Moscova – în al căror succes speră mulți politicieni, diplomați, experți și profani din afara Ucrainei. Cu excepția cazului în care Constituția Rusiei ar fi modificată, Putin sau orice alt președinte rus nu ar putea să returneze vreun teritoriu ucrainean aflat în prezent sub controlul Moscovei. Legea fundamentală a Rusiei cere șefului statului rus să caute să le ocupe în întregime. Un negociator oficial al Rusiei ar fi obligat prin lege să insiste asupra cedării de către Kiev către Moscova a altor teritorii ucrainene – astfel încât să aducă textul Constituției ruse în congruență cu realitățile politice de pe teren.


Unii ar putea crede că absurditatea evidentă a unei astfel de constelații diplomatice este suficientă pentru a o respinge din start. Cu toate acestea, un președinte rus sau un alt negociator rus ar risca să fie acuzat de înaltă trădare, dacă ar propune, ar fi de acord sau ar ceda la încălcarea Constituției ruse. Același lucru este valabil și pentru fiecare președinte ucrainean sau alt negociator, care sunt, de asemenea, obligați, prin Constituția lor, să caute o restaurare cât mai rapidă a integrității teritoriale și a suveranității politice depline a Ucrainei.


Acest impas general a fost, timp de aproape nouă ani, motivul pentru care nu au existat negocieri serioase cu privire la Crimeea între Ucraina și Rusia, după martie 2014. Spre deosebire de astăzi, Kievul și Moscova au discutat intens, din vara anului 2014 până la începutul anului 2022, în cadrul acordurilor de la Minsk și al formatului Normandia, precum și în alte părți. Întrucât problema statutului peninsulei de la Marea Neagră devenise, după anexarea oficială a acesteia de către Rusia, un joc cu sumă zero între Moscova și Kiev, nu mai era, totuși, nimic de discutat despre Crimeea. Din septembrie 2022, Moscova a creat același impas în ceea ce privește alte patru regiuni din sud-estul Ucrainei continentale.

Concluzii


Mulți observatori consideră că realizarea unei încetări a focului între Moscova și Kiev ar depinde de voința politică a unor personalități politice selecte, cum ar fi președinții Rusiei, Ucrainei, Statelor Unite, Franței, Comisiei Europene ș.a. Acest punct de vedere ignoră faptul că modificările constituționale ale Rusiei din 2014 și 2022 privind teritoriul oficial de stat al Federației Ruse au creat obstacole structurale pentru negocieri de pace productive cu Ucraina. Presupunerea larg răspândită că un agent politic mai bun sau diferit și un angajament diplomatic mai bun sau diferit din partea Occidentului sau a Kievului sau a ambelor ar fi suficiente pentru a ajunge la un acord durabil cu Moscova este, prin urmare, naivă.


Impasul constituțional care a apărut de la anexările Rusiei din 2014 și 2022 nu este singurul obstacol pentru negocieri semnificative (așa cum va fi subliniat în alte trei comentarii). Cu toate acestea, este deja el singur suficient pentru a fi sceptic cu privire la potențialul unei soluții non-militare de durată a conflictului actual. Un astfel de final al războiului actual ar fi posibil – presupunând o recalcitranță continuă a Rusiei – doar dacă Ucraina și-ar revizui propria Constituție și, astfel, s-ar denunța cu totul ca stat independent.


Acest lucru ar fi – deși improbabil – nesatisfăcător pentru majoritatea ucrainenilor. De asemenea, ar pune sub semnul întrebării stabilitatea și frontierele viitoare ale altor state. Teritoriile lor actuale ar putea fi, urmând strategia comportamentului Moscovei din 2014 încoace, să fie, de asemenea, desființate prin intervenții militare și anexări politice de către vecinii lor.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Exista o solutie foarte buna, Rusia sa fie infranta si alungata de pe teritoriul Ukrainei. Si gata orice paradox juridic.

  2. Bizar.
    Daca pentru Rusia a fost atat de usor sa introduca intre frontiere niste teritorii care nu-i apartineau, de ce ar fi mai greu procesul invers?
    Anexarea unor teritorii care apartin unui stat suveran a fost constitutionala?

    Si … daca in Ucraina face un referendum prin care isi afirma afilierea la SUA si arboreaza un drapel cu 50+1 stele? (nu ca zic…)

  3. La începutul secolului trecut „antreprenorul” francez Hallier obținuse de la statul român un contract masiv de dezvoltare/extindere a portului Constanța. Hallier a ratat termene după termene fără să facă mare lucru și pretindea în schimb avansuri de la statul român și „renegocierea” prețurilor. Ceva natural pentru vremurile noastre. Spre deosebire de zilele noastre, statul român de acum +120 ani l-a dat prompt în judecată pe Hallier iar procesul nu s-a întins mai multe cincinale până la prescrierea faptelor.

    Hallier a angajat o strălucită echipă de avocați francezi și români spre a-l reprezenta. Echipa era condusă de strălucitul politician și avocat francez Raymond Poincare, ce avea să ajungă în primul război mondial președinte al Franței.

    Procesul era un soi de eveniment monden. „Lumea bună” venea la ședințe ca să asculte pledoariile strălucite ca la teatru. Poincare, exasperat de reprezentanții statului român ce se legau de fiecare virgulă din contract spre a-l înfunda pe Hallier, a spus o vorbă mare: „Nous sommes ici aux portes de l’Orient ou tout est pris a la legere” (Suntem la porțile orientului și toate sunt luate așa mai lejer). Lumea a râs amabil și vorba de duh a franțuzului a prins foarte bine. Mateiu Caragiale a foslosit-o chiar ca motto al romanului său „Craii de la curtea veche”. Însă Hallier tot a pierdut procesul și garanțiile depuse. Portul a fost extins de statul român în antrepriză proprie după un proiect al lui Anghel Saligny.

    Cam așa și cu „insolubilele” probleme constituționale ale Rusiei și Ucrainei. În cazul ăsta suntem de-a dreptul în estul sălbatic, deci constituția e acolo ceva departe de caracterul sacrosant pe care-l are în lumea occidentală. Cine pierde războiul va înghiți gălușca „curat constituțional” cum ar spune-o înțeleptul Pristanda. După cum arată lucrurile azi Rusia are o frumoasă șansă să o ia pe cocoașă, iar dacă asta se adeverește vom vedea că, constituția rusească e o treabă flexibilă ca o pungă de plastic.

    Ca un precedent fain să ne amintim că doar cu cîteva luni înainte de prăbușirea URSS s-a desfășurat un referendum constituțional cu o participare la vot de peste 80% unde 78% din alegători au votat pentru păstrarea URSS. Gorbaciov era extaziat că acrobația cu referendumul a salvat URSS printr-o șmecherie constituțională. De fapt nu salvase nimic. URSS s-a prăbușit ca un castel de cărți de joc câteva luni mai târziu. Na kzanie! 😀

  4. Solutia nonmilitara ar fi copierea status-quo ului existent in cazul celor doua Corei.
    Diferenta consta in faptul ca americanii/ NATO si alte state nu sunt/ nu se implicate/a direct in conflictul actual, chinezii nu sunt chiar atat de apropiati de coreeni cat ucrainenii de rusi si rusia e prea Mare din toate punctele de vedere!
    Iata de ce Ucraina trebuie ajutata mult mai consistent, pana cucerirea unui moment favorabil unui armistitiu ferm in viitor + primirea unor garantii ferme din partea celorlalte state in privinta aspiratiilor sale ca stat, un calendar ferm de integrare si accedere flexibila in organizatiile din care vrea sa faca parte; ambele fiind de facto parte din infrangerea usturatoare administrata Rusiei pe termen mediu, dpv politic si militar chiar.

  5. Nu exista nici o bariera constituțională.
    Deoarece partea rusă modifica constituția după bunul plac și interes.
    Iar legea e un moft .
    Rusia e de facto o dictatura. A KGB rebranduita FSB și atât.
    Începând cu șeful suprem (ex colonel ) și continuând cu masa de silovik plasați în posturile cheie, FSB conduce Rusia.
    ( partidul Rusia Unită e a lui Putin personal și unde multi lingatori de clanțe au găsit bunăstarea data de slugărnicia fata de șeful suprem )
    A crede că se poate negocia ceva cu acești tovarăși , e egal cu a crede că Ceaușescu abandona puterea de buna voie și nesilit de nimeni.

    Sunt multi care nu au învățat nimic din istorie și în special din politică catastrofală a lui Chamberlain și Daladier care au semnat acordurile de la Munchen cu Hitler și Mussolini.
    Zona sudenților din Cehoslovacia a fost dată nemților ( că sunt mulți nemți acolo).
    Acum repetam aceleași greșeli .
    Sigur vom obține pacea. ☹️☹️

    Doar ca rușii înțeleg altceva prin ” pace”.
    Reeditarea URSS cu anexarea Ucrainei, urmată de cucerirea Moldovei și unirea Kaliningrad cu patria mamă. Prin ocuparea țărilor baltice.
    Suplimentar , ieșirea din NATO a Poloniei, Cehia , Slovacia și România.
    Asta e ” pacea ” rusă.

    Era vizibil de când au ocupat Crimea și creat problema Donbas dar multi au privit în altă parte.
    La afaceri și bani.

    Constituțiile pot fi modificate, legile internaționale anulate după bunul plac al conducerii ruse.

    Cine e atât de naiv să creadă că aceastia vor trata ceva, cu cineva și vor respecta documentele semnate ?

    Nu au respectat documentele semnate in 1991 și ulterior în 1996.
    Sigur acum vor semna ceva ce nu e hârtie igienică in măreață lor gândire strategic planetara.
    PS.
    Măcar ascultați pe Lavrov.
    Repeta mereu că „tratativele” cu Ucraina au la baza o condiție obligatorie. Recunoașterea zonelor anexate.
    O reeditare in gandire a politicii lui Hitler.
    Anexarea Austriei, încorporarea zonei sudenților, atacul împotriva Poloniei.
    Istoria invață iar azi naziștii sunt la Moscova . Nu la Kiev.

  6. Asa e…dar mai e ceva, si mai ciudat!
    Sa ne aducem aminte si ca Rusia a „reclamat” cum ca Ucraina comite un genocid in Donbas, „justificand” prin art 51 din carat ONU cum ca e „victima”, are drept de autoparare, de aia nu are incotro si e obligata sa se apere, invadand Ucrainei, nu ca ra fi razboi, evident, e operatiune speciala de autoparare, da?
    Cazul de genocid nu a fost probat, evident, dar a pavat un fel de legitimitate dezvoltata apoi in lant, cu care sa fie indopat poporul rus…stim, Rusia nu ataca civili , nu invadeaza , se apara, nu e razboi, e operatiune specala impotriva nazistilor care , daca arf i lasati, ar face e a facut Hitler bla, bla.
    Duapa ce au „eliberat ei cat au eliberat”, s-a cam terminat gazul, au fost „referendumurile”, iarasi s-a „legitimat” invazia, uite dom`le ca ucrainenii doreau de fapt sa fie rusi, drept care Duma a aprobat in unanimitate validarea si alipirea celor 4 teritorii, fara granite clare, dar nah, ce mai conteaza, vedem dupa aia cat si unde or fi, poate se intind pana la Lviv, nu?
    Toata aceasata facatura este de uz intern, evident, s-a transformat o invazie cruda si sangeroasa, crime de razboi cu nemiluita, intr-o operatiune de eliberare a teritoriilor rusesti.
    Aiuritor…dar si mai aiuritor este raspunsul slab, inexistent practic, al CIJ, atat in problema genocidului nedovedit reclamat de rusi (trebuia dat un raspuns rapid, clar, de „neconfirmare”)cat, mai ales, al crimeleor de razboi dovedite comise de rusi. Cati ucraineni trebuie sa mai moara? 1 milion? 2?
    Toata facatura juridica ruscista nu poate fi demontata decat tot pe cale juridica..or aici lucrurule merg inexplicabil de greu.
    Sigur, Rusia trage de timp, inventeaza obiectii, juristii lor lucreaza ca si cum le-ar pasa de dreptul international…dar in lipsa unei demontari clare, riguroase a facaturii rusciste, de un organism international abilitat sa rezolve probleme intre state, poporul rus poate chiar crede ( ma rog, se forteaza sa creada, justificand crimele, e naspa sa recunosti ca tu esti agresorul si nazistul de fapt, se complac intr-un fel de minciuna acceptata cumva pentru a face invazia acceptabila, cumva) ca in Donbas a fost „genocid”, sa ne aducem aminte ca pe unele rachete rusesti trase inspre Ucraina scria „Pentru copii”…adica ala care a scris poate chiar credea ca ucrainenii sunt cei care omoara copii, nu rusii, ca ucrainenii au ras Mariupolul de pe fata pamantului, ca ucrainenii mint si regizeaza, ca mortii de la Bucha erau actori..”uite dom`le ca a miscat”, „omoara-i mama, ca-s nazisti”.
    Abia apoi s-ar putea ataca si problema constitutiei in Rusia, in baza unor documente internationale care sa anuleze toate argumentele „operatiunii speciale”, sa invalideze „referendumurile”, si, implicit, sa faca nule anexarile .
    Deci, pe langa lupta cu arme (niici asat nu merge in ritmul in care ar trebui, livrarile se fac greu, vedem ca rusii au din nou initiativa, s-a pierdut in mod inexplicabil militar elanul, lipsa de rachete cu raza lunga in special, alta discutie) ar trebui sa existe si o lupta juridica …la fel de importanta.
    ONU parca nu exisata, Rusia e inca membra, ba chiar in Cons de sec, cu drept de veto! Pai hai sa-i bagam si pe aia din NK, de ce nu?
    CIJ nu misca, a trecut un an de la invazie si, in afara de un „ordin” de retragere din Ucraina (si ala molau si anemic) pana se „analizeaza” cauza nu avem nimic. Extrem de ciudat, nu doar acest conflict constitutional, ci si aceasta lentoare …ca sa nu zic altfel.

    • Eram sigur ca vine domnu MirceaM cu multe vorbe sa ne spuna niste truisme „esentiale” si inedite, ca d-aia sunt truisme. Printre multele vorbe scapa si una buna,
      Cati ucraineni trebuie sa mai moara? 1 milion? 2?

      In paranteza spus mor si citeva sute de mii de rusi, da astia nu se pun, ca nu sunt oameni.

  7. Mie mi se pare ca daca cele 2 parti ar ajunge la un compromis acesta ar putea lua forma unui armistitiu pe o perioada nelimitata de timp urmand ca doua comisii de negocieri sa discute ulterior problema frontierelor. Chiar daca negocierile nu ar da rezultate ar ramane totusi armistitiul .Linia de armistitiu ar fi aceea existenta in momentul incheierii armistitiului adica linia frontului din acel moment.Fiindca armistitiile dintre cele doua parti din perioada 2014-2022 nu au fost respectate ar trebui ca pe linia de armistitiu sa fie instalate trupele de pace ale ONU. Alta solutie nu vad in acest moment.

  8. 1. DW – 16 iunie 2022: „După negocieri maraton, în anul următor (2015-n.m.), un alt acord, numit Minsk II, avea să aducă în sfârșit pacea și să pună capăt războiului care se intensifica în estul Ucrainei. Pachetul de măsuri urma să pună în aplicare acordurile din 2014”.
    Intre incetarea focului si pace e un drum lung ( a se vedea cazul Rusia-Japonia, inca neparcurs in intregime dupa WW II), trecand prin armistitii care opresc masacrarea oamenilor nevinovati. De ambele parti.
    2. Granitele au fost trasate de oamenii de la varful statelor, intr-o anumita conjunctura istorica. De ce n-ar fi intrebati si cetatenii acestor regiuni aflate in disputa – prin referendumuri monitorizate independent- cum doresc sa-si traiasca azi viata si sa se ia decizii in consecinta? Nu cumva aceasta viata – unica- a oamenilor trebuie sa primeze in fata unor granite aberant trasate, asa cum o dovedeste istoria celor de fata?

    • Ce reprezentativitate se poate asigura la un referendum cu teritorii ocupate de armata si milioane de locuitori dizlocati?

      Dar, deja s-au facut referendumuri, deci problema ar fi deja transata, nu-i asa?

    • Idealul meu e o lume fara granite, d-aia imi place EU.
      Desi chiar daca nu ar fi granite totusi mi-as face gard la casa!

    • Din punctul meu de vedere, nu sistemul constitutional impiedica pacea.Trebuie sa ne intoarcem la 22 dec.1989 cand fosta URSS a declarat nul Pactul RM, ce a statutat3 frontierele din 1938. Apoi la 1 dec.1991 Ucraina si a declarat independenta si a denuntat acordul cu Rusia din 1922. La 26 dec.1991 practic cele 16 republici sovietice si au incetat existenta. Dar nimeni nu si a pus problema teritoriilor luate cu forta de la unii si de la altii. Interesul economic al tarilor vest europene cu noua Rusie a fost mai puternic decat realizarea unei conferinte sub egida ONU privind noile frontiere dupa caderea fostei URSS. Anii au trecut, lucrurile au luat o directie de razboi si conflictul poate dura mai multi ani. Pacea nu se lasa dorita nici de o parte nici de alta. Industria de armament este cea mai profitabila iar inarmarea tarilor europene pe bani tot mai multi duce la saracie.

    • Pai dupa ce iei cu japca si tancul un teritoriu deportezi populatia autohtona aduci toti saracii din imperiu sub promisiunea unei case apartament pamant furat de la localnici si apoi faci referendum. Ghici ce iese?

      • Da si Ucraina a pastrat toate teritoriile luate cu japca de fosta URSS. Cum trateaza minoritatile etnice numai conteaza. Practica in interior aceiasi politica de ucrainizare. A scos limba romana din scoli, administratie si media.

    • Autodeterminarea este frumoasa in teorie, Dar nu prea se aplica in practica. Cel mai sudic (semi)stat la SUA doreste sa devina stat american de drept, al 51-lea, toti locuitorii vor, dar nu sunt acceptati. Invers, cel de al doilea stat romanesc ar trebui sa se uneasca cu Tara, dar locuitorii vor cu UE, cu FR, cu CSI si prea putini vor cu Romania. Fiecare le stie pe ale lui, nu se poate face bine cu forta. Cand Romania era capitalista era atractiva, acum ca nu mai e nici capitalista nici socialista, nu mai atrage, ba chiar si proprii locuitori pleaca in alte tari. Deci suntem pe drumul cel bun sau nu?! Poporul roman se pronunta, e ca un fel de referendum.

  9. Foarte interesant articolul. Abordarea legislativa a Moscovei pare intentionata. Privind istoric, rusii s-au priceput foarte bine sa lase „in sah” aproape toate fostele republici sovietice prin diverse tertipuri. Lasand insa la o parte legislatia pe care Rusia nu da 2 bani decat atunci cand ii convine, o batalie juridica nu isi are absolut niciun rost in viitorii ani (poate chiar zeci de ani). Important acum pentru Ucraina este sa isi restabileasca controlul asupra granitelor pre-2014 iar restul se poate rezolva in timp, in functie de efectele pe care restabilirea controlului le va produce.

  10. Este o falsa problema. Asa cum au aratat mai toti comentatorii.
    Constitutiile? Nu sunt batute in cuie. Se pot modifica.
    Ocupantii Crimeii? Daca vorbesti cu rusii, spun ca ei si al lor; daca vorbesti cu nemtii, spun ca gotii; daca vorbesti cu tatari, spun ca ei. Ei bine, primii ocupanti -din timpurile de cand putem descifra caracterul etnic al populatiilor- au fost tracii bosporani. Scitii i-au impins spre Nistru. (Scitii, populatie iraniana; urmata de sarmati; tot iranieni, inruditi cu scitii.) Vor urma grecii, cu regatul Bosporan.
    Si apoi romani, goti, turcici vechi (khazarii au dominat copios zona), turcici noi si tatarii. Slavii au venit tirziu si au cucerit toata zona abia in sec. XVIII.
    Cam subtire argumentul istoric al rusilor. Oricine poate sa se declare urmas al vechilor ocupanti ai peninsulei.
    Exista o cale de restabilire a pacii. Si e foarte simpla. Numai ca nu o doreste nimeni. Fiecare (impreuna cu influencerii lor) doreste sa-si impuna punctul de vedere.
    Calea cea mai simpla este sa se cedeze temporar administratia teritoriilor in litigiu (practic a zonelor ocupate militar de rusi) ONU. ONU isi va aduce politia, justitia, administratia, care va conlucra cu locuitorii zonei pentru buna desfasurare a treburillor obstesti. Paralel, „castiile albastre” vor ocupa teritoriul, indepartind trupele de ocupatie si dezangajind trupele in conflict.
    Problemele de granite, suveranitate etc, se vor rezolva la masa tratativelor. ONU va parasi zona doar cand vor exista tratate ferme, semne si aprobate de Parlamentele celor doua tari. Cu garantii ferme ca nu se va mai repeta atacul banditesc. (Cam acelasi lucru propus si de Ioan 2, dar mai amplu.)
    Problema nu e in textele constitutiilor. Problema e ca Rusia vrea sa fie -din nou- un imperiu si vrea sa i se recunoasca metodele banditesti de acaparare (sub false probleme juridice etc.), iar lumea civilizata doreste stoparea acestui tip de stat. Si sprijina masiv Ucraina, sa reziste in fata invaziei. Daca Rusia accepta pacea, fara sa i se recunoasca teritoriile rivnite, se considera infrinta. Aici e problema.

    (Desi o pace cu administratia ONU a teritoriior poate fi si o victorie a Rusiei, caci si-a aparat populatia rusofona si a scos teritoriile de sub jurisdictia U. Asa cum U poate sa considere acest armistitiu o victorie, caci a dat afara invadatorii. Totul depinde de lideri. Daca sunt destepti sau timpiti.)

    Pina cand Dumnezeu le va da „mintea a’ de pe urma a romanului”, se vor bate ca chiorii, cu multe victime de ambele parti. Pacat!

    • Se pare ca ONU nu mai este de mult ce era, nu mai are nici forta nici autoritatea si nici vointa de a face dreptate, iar ca peste tot influenta sponsorilor este hotaratoare.

  11. Exista o multitudine de variabile ce au fost probabil luate in consideratie .Ca sa zicem asa : rusii s-au cam trezit din pumni .De la invazia nereusita , de tip Blitzkrieg, si dupa imensele pierderi din teren aparute o data cu impotrivirea fortelor Ucrainiene ,totul a luat o alta turnura .Razboiul a devenit de forma care pe care .In acest moment este greu de presupus cine va fi invingatorul .O pace imediat pusa in practica nu este vizibila .Dealtfel Constitutia Ucrainei( Presedinte al Ucrainei nu poate incalca Constitutia tarii) nu permite cedarea de teritorii .In acest context prin care nici o intelegere nu poate aparea decit in momentul retragerii totale a armatei Rusiei , o pace sau un armistitiu nu pot fi acceptate nici de unii nici de altii .Occidentul nu a facut altceva decit sa isi muleze toate deciziile functie de Constitutia Ucrainei si de legile universale(Cartea ONU) ce ne spun sau ne arata obligatia de a acorda ajutor unei natiuni invadate .Din momentul trecerii granitei de catre armata Rusiei si urmare a deciziei ucrainienilor de a lupta pentru tara lor nimic nu se mai putea schimba .Daca Rusia se retrage si Ucraina si Occidentul se pot opri (sau nu ) din a mai ataca trupele Rusiei aflate dincolo de granitele stiute ale Ucrainei . Pentru rusi , spre a evita colapsul total si posibila aparitie a noi fronturi de lupta ,ba chiar si pentru Putin spre a evita un puci intern , este singura varianta de luat in calcul . Daca nu o face lucrurile se vor incheia cindva in momentul in care Rusia de voie sau de nevoie va parasi Ucraina moment in care nimeni nu stie ce surprize pot aparea .Ideea nastrusnica cu atacul nuclear iese din discutie .Sinceritatea ne indeamna totusi sa observam (ca posibilitate )cum daca Rusia incepe o contraofensiva si pierde lupta atunci Occidentul va apasa si mai tare pe pedala razboiului existind prilejul imediat si nesperat ca natiunile aflate inca in siajul Rusiei sa profite si sa incerce decuplarea totala de Rusia, concomitent cu decizia Chinei ce nu poate rata sansa (vedem ca ajutorul Cinei nu se materializeaza ) de a se extinde in partea ei de lume . Harta ne arata clar unde poate China sa isi extinda influenta .Probabil ca oferta este deja pe masa .Intreg jocul politico- militar pare a-si creste miza .Daca ne gindim bine ori Rusia ajunge cu trupele la granitele NATO si ameninta toate natiunile foste comuniste fie ea pierde confruntarea si ne noi ne vom intoarce la zicerile de inceput ale doamnei der Leyen : federatia rusa nu poate ramine in aceasta formula actuala sau la spusele lui J.R.Biden : „nici nu stie ce il asteapta ”.

    • Vezi sa NU!
      S-ar parea ca unii nu inteleg FANATISMUL..
      Le recomand sa privesca suporterii echipelor de fotbal ca sa-si faca o idee.
      Contitutiile se pot modifica, desigur, dupa cum au mai fost si vor mai fi modificate. Insa, trebuie sa ai o baza pentru asta. Fie deoarece ai luat-o grav in freza, fie din instinct de conservare in urma unor evenimente concrete care sa conduca la ceva.
      ONU nu are cum fi un girant serios – Rusia de va opune, uzand de dreptul de veto – ci doar China, UE, ca entitate si USA ar putea media ceva.
      (UE e ca si inexistenta si fara o putere reala, folositoare in cazul in speta.
      USA si China sunt INTERESATE din foarte multe pc de vedere, acuma… cand au simtit mirosul de sange si hoit al rusiilor.

      • O-NU! OMG O NU!
        Sau cum a spus in avantpremiera Ben Gurion in 1948 – UM, ShmUM (UM (Umot meuhadot, natiunile unite) abrevierea in ivrit a ONU).
        Mai recent, Trump a avut perfecta dreptate sa taie finantarea US pentru ONU.
        Mai vrea cineva un … Kurt Waldheim fostul nazist austriac ca secretar general al ONU? Sau pe fostul comandant al Scolii de securitate de la Baneasa pe post de raportor al ONU?

  12. This article analyzes the constitutional barrier that prevents a peaceful settlement of the Russo-Ukrainian war. It argues that the conflicting claims of both countries over Crimea and other territories make any compromise impossible. It also criticizes the unrealistic proposals of some Western commentators who advocate for territorial concessions by Ukraine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andreas Umland
Andreas Umland
Dr. Andreas Umland a studiat științe politice și istoria la Berlin, Oxford, Stanford și Cambridge. Este profesor asociat la Departamentul de Științe Politice a Academiei Kyiv-Mohyla (NaUKMA) din 2010 și analist la Centrul de Studii din Europa de Est din Stockholm (SCEEUS) al Institutului Suedez de Relații Internaționale (UI) din 2021.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro