sâmbătă, iulie 13, 2024

…Basescu: cum te cresti, asa ii ai! (sau despre infernul din oglinda)

…”l’enfer c’est les autres” – declara ritos Sartre (ca tot e pomenit in ultima vreme) – si multi s-au grabit si se grabesc in continuare sa-l aprobe: „Infernul sunt celilalti„. „Ailalti”. Niciodata noi. Niciodata eu. Ceilalti. O, la la! Frumos spus! Vorba lui Raymond Chandler (si-l mai aminteste cineva?), „f…ii astia de francezi au o vorba pentru fiecare lucru – si de fiecare data au dreptate„. Ei bine, nu chiar. In realitate, Sartre reformula laudativ ceea ce, cu repros, stiau si ai batrani: „E mai lesne sa vezi paiul din ochiul altuia, decat barna din ochiul tau„.

Traian Basescu s-a aratat dezamagit de PDL. Si-a luat mana de pe ei. Si-a pierdut orice speranta. Si-a ucis, macar declarativ, toate iluziile. Si procedeaza cum se cuvine din cel putin doua puncte de vedere. Primul, strategic: amenintat cu suspendarea inaintea Congresului PDL, presedintele face ce stie el mai bine – forteaza nota (si) mai tare. [Nota: In treacat fie spus, TB foloseste aceasta strategie de atat de mult timp si cu atat de multa consistenta, incat nu poti sa nu te minunezi de cecitatea adversarilor sai, incapabili de anticiparea unor astfel de mutari.] E – dupa cum am tot repetat-o pana m-am plictisit – instinctul omului care stie  mersul pe bicicleta: cand te inclini intr-o parte, rasucesti ghidonul si mai tare in aceeasi directie. De-abia daca procedezi invers, musti din tarana. De asta data, rasucirea ghidonului prezinta un dublu avantaj strategic. (1) In perspectiva unei eventuale (si stupide) reincercari de suspendare, presedintele apare inca o data drept victima unui sistem corupt al carui unic outsider mai este. (2) Din perspectiva viitorului congres PDL, aceasta lehamiseala a presedintelui poate si va functiona ca un factor de presiune  extrem de important (bully pulpit,cum  i-ar zice americanii).

Din al doilea punct de vedere, Traian Basescu a procedat bine pur si simplu pentru ca avea dreptate, dincolo de orice calcule strategice. Dupa cum observau Monica Macovei sau Cristian Preda, un partid inaltat la putere printr-un discurs anti-corputie isi distruge singur sansele de supravietuire cata vreme continua practicile formatiunilor pe care le-a inlaturat de la guvernare – si asta in contextul crizei economice si adoptarii unui intreg set de masuri antipopulare. Ce-i mai ramane PDL-ului de oferit in asemenea conditii? La scara micro, cateva finantari de la stat, doi mici si-o bere plus o podeata. La scara macro, insa, nimic. Doi mici si-o bere nu vor echivala niciodata pierderea unei sperante – asta e ceea ce „realistii”, cei care „stiu cum merg lucrurile”, au probleme in a accepta. Berea si micii, spaga si traficul de influenta, merg la scara mica. La scara mare, niciodata. Or, intr-o campanie electorala, vorbim la scara numerelor mari.

Presedintele avea asadar toata dreptatea sa se declare dezamagit si ingrijorat de perpetuarea (insititutionalizarea?) unei politici a compromisului. Procedand astfel, Basescu s-a plasat (fara sa stie, de buna seama) in siajul unui John  Stuart Mill sau John Morley (discipolul lui Mill, cel care in secolul al XIX-lea a scris prima carte intitulata chiara asa: On Compromise. Atat Mill cat si Morley se aratau ingrijorati inca de pe atunci de apetenta britanica pentru compromis si de inaltarea acestuia de la rangul de metoda punctuala la cea de principiu calauzitor al politicii.

Nu obiectul dezamagirii presedintelui reprezinta, asadar, o problema, ci radacinile acesteia. Ay Zavalita, Zavalita (vorba lui Llosa), cand sa fi inceput a se-nfiripa? Daca n-a inceput cu „Petre, esti cel mai bun„, atunci s-ar fi cuvenit sa inceapa cu renuntarea la decizia de returnare a casei din Mihaileanu. Sau cand si-a indepartat, pe rand, consilierii de buna credinta, preferand in locul lor sicofantii. Daca nici atunci, macar cand Elena Udrea a fost propulsata, peste noapte, in pozitia de purtator neoficial de cuvant al presedintelui in ierarhia PDL. Sau cand tatal a zdrobit in picioare omul politic, acceptand candidatura inepta a fiicei la europarlamentare. Iar exemplele ar putea continua. Se cunosc. Le cunoaste pana si Basescu, dar nu vrea sa le accepte.

Se spune: „Cum ii cresti, asa ii ai„. Nu e intotdeauna adevarat. Mai aproape de adevar e „cum te cresti asa ii ai„. Ii cresti prin puterea exemplului. O inveti in armata: nu le poti cere altora ceea ce tu insuti nu esti in stare sa faci. Sau le ceri, ei o fac, dar ti-ai pierdut credibilitatea si, la primul pericol, in locul unui pluton gata de sacrificiu vei avea pe mana doar o banda de tradatori (in cazul unui comandant de nava, o adunatura de pirati – desi, contrar impresiei generale, piratii erau de-a dreptul democratic organizati). Pana si Basescu poate intelege asta,

Poate, dar n-o face. De ce? Pentru ca a identifica greselile si slabiciunile si cedarile altora e usor, indiferent de costuri. A le identifica pe ale tale e mult mai greu, chiar daca nu te costa mai nimic – doar o marturisire: „Am gresit. Imi pare rau.” Atat. E lesne sa vorbesti despre nevoia de toleranta, cata vreme nu ti se cere sa fii tu insuti tolerant cand esti sufocat de indignare. E lesne sa vorbesti despre intransigenta morala – cata vreme nu ti se aplica tie insuti, taman acolo unde te doare mai tare. Atunci se gasesc circumstantele speciale, atunci toleranta e denuntata ca slabiciune, iar intransigenta ca lipsa de nuanta.  Traian Basescu are perfecta dreptate cand constata ca liderii PDL sunt lipsiti de anvergura necesara unui adevarat om politic. Greseste doar refuzand sa-si accepte rolul in aceasta spirala vicioasa. Greseste doar refuzand a se privi, cu atentie, in oglinda.

PS Asa se explica si nonsalanta de care da dovada Elena Udrea cand nu se simte in nici un fel tintita de dezamagirea prezidentiala, dimpotriva arata indignata cu degetul in stanga si-n dreapta. Si pentru ea, infernul sunt ceilalti. Intotdeauna, ailalti. Niciodata eu. Niciodata in oglinda.

PPS De buna seama, toate constatarile de mai sus se aplica si in cazul suprasemnatului.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Ce va face sa credeti ca nu a auzit de John Stuart Mill sau John Morley? Nu ne spunea el in campanie cum prima grija cand ajungea intr-un port, dupa luni pe mare, era sa seduca sa viziteze bibliotecile (sau muzeele…?)…. Ceva tot s-o fi lipit din lecturile alea.

    • Cred ca povestea basesciana era o aluzie prea fina la bancul cu bula care joaca vrea sa joace sah, dar uneori sa multumeste sa joace si table.

  2. Alin e Fumurescu, are impresia ca mai citit ca el nu se poate :) De unde sa stie dl presedinte Basescu cine e Sartre, Chandler, Stuart Mill sau Morley. P’astea le stim numa’ noi, telectualii :D Ati uitat dle Alin s-o ziceti p’aia cu FLOTA. Daca era cinstit dl presedinte Basescu ar fi trebuit sa dea flota inapoi :lol: Si povestea cu inghetata, Mircea si armamentul ati uitat s-o bagati. Slab, foarte slab. Fiecare din acuzele aduse de acest articol (plus cele pe care le-am mai adaugat eu) au fost lamurite de nenumarate ori. Pentru cine vrea sa auda. O bon antander saliu (sau cum naiba se zice pe nemteste). Dle Fumurescu, mai incet cu afumatoria ca nu se mai vad carnatii. Se bate omul asta (aproape de unul singur) cu una din cele mai formidabile caracatite si ce v-ati gandit dumneavoastra … „ia sa-i dam noi o mana de ajutor poate o scoate mai usor la capat”. Multumim foarte frumos de intentie dle Alin Fumurescu.

  3. Nu cred că Sartre s-a intersectat cu înţelepciunea populară romînească, în aşa fel încît să fie atît de impresionat de ea încît s-o reformuleze.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro